CAPITOLUL 3.

PERIOADA SOCIALISTĂ
3.1. Context social și economic
După anul 1945 a urmat o perioadă de reconstrucție și s-au pus bazele
industrializării socialiste. De asemnea a avut loc trecerea de la industria de război la cea de pace.
Pe plan arhitectural perioada socialistă de început, până în 1948 , reprezintă o perioadă de adaptare
la noile cerințe și condiții.
Industrializarea intensivă a afectat profund viață urbană, socială și modul de dezvoltare a
orașului, peisajul urban fiind puternic modificat într-un timp relativ scurt.
În acest mod industria a ajuns să coordoneze întreaga societate, punându-și amprenta pe
toate aspectele vieții prin diversificarea activităților. Astfel s-au dezvoltat, în imediata apropiere a
locurilor de muncă nou create, cluburi muncitorești, cantine și școli.1 Acest lucru a fost gândit
pentru a facilita accesul populației la toate instituțiile și facilitățile publice, fără a fi necesară
deplasarea pe distanțe lungi.
Datorită industrializării puternice și a migrarii forței de muncă din mediul rural către oraș,
este necesară și dezvoltarea cartierelor de tip „dormitor”.

3.2. Amploarea și gradul de complexitate al clădirilor postbelice

Înafară de refacerea fabricilor distruse în timpul războiului sau modernizarea celor
existente, s-au construit și unități de producție noi. S-a ținut cont în luarea deciziilor de
modernizare a unor fabrici de amplasament, dar și de accesibilitatea și conectivitatea de care
dispuneau acestea. De exemplu unele dintre platformele industriale existente dispuneau de acces
la calea ferată. În schimb existau spații de producție ce nu aveau prevăzute vestiare sau grupuri
sanitare. Acestea au suferit o schimbare majoră de fluxuri și în urma modernizărilor s-au dezvoltat
și spațiile necesare.
Cele mai multe clădiri industriale au fost
De exemplu Fabrica de confecții București, proiectată de arh. M. Alifanti (în colaborare cu
H. Stern, A. Damian, G. Pavlu și I. Șerban) și realizată în anul 1948. Aceasta se remarca prin spații
de producție vaste și luminate natural, ateliere, depozite, bucătărie și cantină proprie.
Structura de rezistență a acesteia este din beton armat cu deschideri de până la 6,50 metri
și travei de 5,00. Cantina este dimensionată ținându-se cont de numărul angajaților, 1400 persoane.
Începea perioada de dezvoltare a marilor platforme industriale din București. La sfârșitul
anilor ’40 începe și construcția Casei Scânteii, gândită ca no clădire complexă ce avea să
adăpostească o unitate cu caracter industrial și o clădire publică. Corpul, care avea funcție
industrială, este format din patru aripi și o curte interioară având o suprafață de 1 hectar.
Adevărata grandoare de care dă dovadă clădirea reiese din suprafața desfășurată pe care o
are, 144.000 m2.

3.3. Funcțiuni și ramuri industriale dezvoltate

3.3.1. Arhitectura industriei constructoare de mașini

1
C. Berescu, Industrie/Post-industrie în revista Arhitectura, nr. 1/2000, p.42
 În cazul industriei constructoare de mașini, la nivelul Bucureștiului s-a încercat realizarea
extinderilor ținându-se cont de clădirile existente și de valoare arhitecturală a acestora.
De exemplu Uzinele Malaxa au devenit “Uzinele 23 August” în urma procesului de
naționalizare din anul 1948, iar extinderea acestora s-a realizat urmărindu-se “principiul
continuității și al integrării soluțiilor arhitecturale”2. Astfel extinderea acestei unități s-a făcut tot
cu structură metalică, iar fațadele dispun de același tip de ecrane de sticlă, ca și construcțiile
existente. În același mod în care au fost proiectate laboratoarele și clădirile administrative s-a
realizat, în acestă perioadă, pavilonul tehnic.
Dimensiunile și organizarea spațiilor interioare sunt dictate în primul rând de fluxul
tehnologic și de gabaritele utilajelor instalate. De exemplu fabrica de mașini- unelte , realizată în
apropierea Uzinelor Malaxa, este o construcție pe structură metalică, cu un sistem structural clar,
determinat în general de existență podurilor rulante suprapuse. Impresia lasată de interiorul
acestor spații interioare este de forță și eleganță.3 La formarea acestei imagini contribuie atât
scheletul metalic portant având deschideri mari, cât și utilajele adăpostite.
Fațadele sunt realizate din panouri de tablă ambutisată având suprafață vitrată mare și sunt
amplasate în fața structurii , independent de aceasta.
O astfel de fațadă o regăsim la Fabrica de mașini-unelte și agregate. Ferestrele așezate în
linie frântă, culori folosite, cât și dispunerea în fațadă a registrelor duc la realizarea unei plastici
noi, în concordanță cu soluțiile arhitecturale propuse.

Fig. 6 Fațada Fabricii de mașini-unelte și agregate București

Folosirea acestor soluții pentru fațade au adus cu sine și o serie de probleme, legate în
principal de modul de încălzire al spațiilor.

2
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Arhitectura industrială în R.P.R., 20 de ani de realizări în domeniul construcțiilor
industriale, Ed. Tehnică. București. 1964, p.66
3
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 67
 Tot în această ramură a industriei este cuprinsă și industria materialelor electrotehnice.
Aceasta a cunoscut o dezvoltare rapidă datorită planului de electrificare. Astfel la București s-au
dezvoltat o serie de astfel de fabrici, ce aveau ca scop construirea de mașini și aparataj electric.
Amplasarea acestor fabrici se făcea ținându-se cont de condițiile de mediu necesare
realizării pieselor. De exemplu Întreprinderea de piese de radio și semiconductoare s-a amplasat
în Pădurea Băneasa, datorită necesității desfășurării procesului tehnologic într-un mediu lipsit de
praf. 4
Datorită fluxului tehnologic complex și a multitudinii de secții de lucru necesare, în
anumite cazuri s-au ales soluția pavilionară pentru rezolvarea ansamblului arhitectural.
Întreprinderea de piese de radio și semiconductoare a fost concepută într-un astfel de
sistem. Pavilioanele, cu aspect mai mult de laboratoare decât de spații de producție, sunt legate
între ele de anexe administrative. Întregul ansamblu denotă, prin finisajele și soluțiile tehnice
adoptate ( încălzire în tavan, panouri antisolare), interesul față de mediul necesar producției și
confortul salariților.5
Aceste preocupări față de eficiența spațiilor de producție, condițiile de muncă și relația
dintre viața socială și industria aflată în continuă dezvoltare, se regăsesc în toate ramurile
industriei, scopul lor fiind acela de a stimula producția internă.

3.3.2. Arhitectura industriei lemnului

Industria lemnului este bazată pe existența materiei prime în imediata apropiere a locului
de prelucrare. Cu toate acestea întreprinderile au fost împarțite în două categorii: prima categorie
ce are activitatea de exploatare, transport și prelucrare primă și cea de a doua categorie care se
ocupă cu prelucrarea avansată și realizarea produselor finite.
Așa cum este de asteptat în București s-a dezvoltat doar a doua categorie. La începutul
perioadei socialiste, așa cum s-a întâmplat în toate sectoarele industriei, au fost evaluate
construcțiile și utilajele existente și apoi modernizate și restructurate în funcție de necesități. Noul
tip de industrie a lemnului este îndreptat în această perioadă spre realizarea produselor finite sau
semifinite, iar deșeurile lemnoase sunt reduse la minim.
La amplasarea noilor unități de producție s-a ținut cont în principal de potențialul de
dezvoltare al zonei, domeniul construcțiilor fiind principalul consumator de lemn. Astfel, în urma
ritmului în care se construia în București, apare primul complex pentru industrializarea lemnului
în Pipera. Deasemenea la amplasarea halelor se ține cont de existența căilor ferete în apropiere și
posibilitatea de conectare a unităților de producție la acestea.
Acest complex s-a dezvoltat în două etape: 1958- 1959 și 1961-1963. Complexul integra
secții pentru producerea următoarelor: tâmplărie, mobilă, scaune, plăci fibrolemnoase înnobilate
prin laminare, plăci fibrolemnoase înnobilate prin emailare. 6

4
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 68
5
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 68
6
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 147
 Amplasarea unor asemenea platforme industriale s-a realizat ținându-se cont de
posibilitatea de utilizare a anumitor clădiri existente și existența spațiilor libere mari pentru
realizarea de plantații. În cadrul Complexului pentru Industrializarea Lemnului Pipera din cele
17 hectare aferente incintei, 6 hectare sunt utilizate pentru realizarea perdelelor de protecție
vegetală.
Din punct de vedere arhitectural aceste complexe țineau cont de varietatea proceselor
tehnologice desfășurate. Astfel alternau suprafețele vitrate mari și desfășurate pe orizontală cu
suprafețele blindate. Suprafețele blindate sunt caracteristice proceselor ce necesită o limitare a
influenței factorilor de mediu asupra procesului de producție.
Datorită ritmului de dezvoltare alert aceste construcții se realizează din elemente
prefabricate de serie, lucru ce duce la construirea rapidă a acestor complexe.
În industria lemnului complexele sunt alcătuite din clădiri cu regim de înălțime diferit. De
obicei pentru industria producătoare de tâmplărie, mobilă, placaje se construiesc clădiri desfășurate
pe un singur nivel, în timp ce pentru producția de plăci fibrolemnoase și parchet se realizează hale
cu parter și etaj.
Aceste soluții erau luate ținându-se cont și de suprafețele necesare depozității materiei
prime și a suprafeței de teren disponibile pentru realizarea complexului. În general clădirile
multietajate nu se foloseau decât în condițiile în care fluxul tehnologic utiliza căderea
gravitațională.7
Halele de producție sunt realizate în principal pe parter, având deschideri mari. De exemplu
C.I.L. Pipera avea o tramă de 18,00x6,00 metri pentru halele cu regim de înălțime parter, realizate
din elemente prefabricate, în timp ce halele multietajele se realizează monolit. Din punct de vedere
compozițional, corpul etajat este tratat în acest caz ca un accent vertical, axat pe intrarea în
complex.
Din punct de vedere funcțional aceste complexe sau fabrici pe lângă spațiile de producție
propriu-zise, dotate cu utilaje, mai necesitau spații de depozitare produse finite și materii prime,
uscătorie lemn, clădiri administrative și o serie de clădiri anexe (centrală termică pentru furnizarea
apei tehnologice sau ateliere mecanice).
Toate aceste clădiri, indiferent de funcțiunile adăpostite, încercau să creeze un aspect unitar
al incintei prin repetarea unor elemente de fațadă.
De exemplu în cadrul I.P.R.O.F.I.L. “ Tehnica lemnului” – București se preiau linia
cornișei și forma ferestrelor de la hala de producție și la clădirile anexe și administrative.8

3.3.3. Arhitectura industriei materialelor de construcție

Datorită ritmului în care se construia în această perioadă, în București se dezvoltă zona
industrială Militari, care are ca domeniu de activitatea producerea materialelor de construcție,
indiferent de materia primă utilizată. Astfel apar fabrica de băi și radiatoare din fontă, fabrica de

7
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 149
8
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 149
armături neferoase pentru instalații sanitare și echipament metalic pentru mobilier, fabrica de
obiecte sanitare din porțelen, fabrici de placaje ceramice și betoane autoclavizate.
Multe din aceste ramuri ale industriei materialelor de construcție erau la început de drum în
România, drept urmare beneficiau de utilaje noi și aveau o productivitate sporită.
Clădirile halelor de producție sunt realizate în sistem monobloc, în regim de înălțime parter,
procesele de producție desfășurându-se de regulă într-o singură hală. Tehnologia avansată a
condus atât la realizarea unui mediu de lucru mai prietenos cu utilizatorii lui, cât și creșterea
productivității.
Sistemele structurale variază, halele fiind realizate atât din elemente metalice , cât și din
elemente din beton prefabricat. Uneori cele două tipuri de elemente se utilizează împreună.
Datorită necesității reducerii greutății proprii a clădirilor, concepția privind materiale de
construcție s-a schimbat, iar industria a început să se adapteze în această perioadă noilor tendințe.
Se vor utiliza materiale plastice pentru realizarea de învelitori, materiale termoizolante și
fonoabsorbante, pereți cortină, oțeluri anticorozive și metale ușoare, cum ar fi aluminiul.9
La Fabrica de băi și radiatoare din fontă, de exemplu, se utilizează procedeul de turnare pe
bandă a produselor, crescând astfel productivitate, iar pentru realizarea unui mediu interior mai
puțin nociv se folosesc sisteme de ventilație “ Colt” pentru luminatoarele triunghiulare cu care este
prevăzută hală.
Toate aceste schimbări au dus la realizarea de spații eficiente din punct de vedere funcțional
și energetic, cu un grad de confort ridicat.
Plastica fațadelor este unitară pentru întrega zona, fațadele sunt realizate din panouri vitrate
desfășurate pe toată înălțimea construcției, unele începând chiar de la nivelul pardoselii. De obicei
este marcată intrarea prin intermediul unui plin. Ritmul fațadelor este dat de regulă prin intermediul
elementelor structurale, stâlpi sau nervuri din beton. Elementele funcționale își pun amprenta
asupra arhitecturii acestor incinte. Benzile orizontale ce marchează existența tunelurilor de coacere
sau răcire, sunt dominate de accentele verticale ale coșurilor de fum și silozurilor.
Din punct de vedere economic soluția cu panouri vitrate este, după cum am mai menționat,
neadecvată climei temperat continentale și astfel apar probleme cu costurile necesare încălzirii și
răcirii spațiilor de producție, în funcție de anotimp.
Există și hale industriale unde procesele de producție sunt mecanizate într-o măsură mai
mare, iar spațiile sunt conformate potrivit acestei succesiuni de etape și modului în care se
desfășoară ele. De exemplu fabrica de obiecte sanitare din porțelan avea mecanizate de la liniile
de conveiere până la sistemul de paletizare.10
Amplasarea acestor zone industriale presupune rezolvarea problemelor legate de
proximitatea materiilor prime, dar și a celor legate de degajarea unor cantități mari de substanțe
nocive, provenite din prosele de producție. În sensul rezolvării acestora s-au luat măsuri prin
impunerea unor zone de protecție sanitară și realizarea unor perdele vegetale de protecție.

9
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 168….
10
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 168
 3.3.4.Arhitectura industriei ușoare (textile, pielărie, sticlărie)
Aceasta se ocupă cu producerea bunurilor de larg consum, și până în perioada socialistă
această ramură a industriei a fost reprezentată de micile întreprinderi cu caracter meșteșugăresc.
După naționalizare, la fel ca în toate sectoarele industriei s-au reorganizat și retehnologizat
întreprinderile existente și apoi în funcție de necesitățile și interesele economice s-au construit
spații de producție noi. Așa cum este știut, în perioada socialistă tendința economică era de export
a produselor finite și renunțarea la import. Se vor organiza în prima parte a acestei perioade
mijloacele de asigurare cu materii prime a industriei și producerea acesteia în țară.
Amplasarea noilor complexe industriale ține seamă modul în care se realizează
aprovizionarea cu materii prime, dar și de gruparea mai multor astfel de complexe la utilitațile
necesare (centrale termice).
La București una dintre primele unități industriale realizată este Fabrica de confecții. În
vederea realizării unui flux de producție complet și eficient, spațiile de producție reorganizate vor
căpăta în această perioadă o serie de clădiri cu funcțiuni conexe, cum ar fi unități de finisaj, centrale
termice pentru producerea aburului tehnologic necesar, magazii de chimicale, ateliere , gospodării
de combustibil, institute de cercetări și construcții administrative.
Deasemenea industria alimentară va începe să producă intensiv. În acest caz datorită
umidități ridicate și a condițiilor igienico-sanitare pe care trebuia să le îndeplinească spațiul de
producție, s-a diminuat posibilitatea de formare a mucegaiurilor prin evitarea unghiurile
suprafețelor interiore. Soluția adoptată a fost de realizare a unor planșee ciupercă, dală dreaptă sau
ședuri curbe continue.
Combinatul de produse lactate este amplasat în imediata apropiere a Fabricii de confecții
și dețin o serie de utilitați comune. Accesul materiei prime se realizează atât feroviar, cât și cu
ajutorul cisternelor, și astfel complexul cuprinde un parc auto și stații de pompare ce fac trecerea
laptelui din mijloacele de transport în spațiile de producție. Fluxul tehnologic este compus din
următoarele etape necesitând spații diferite: recepție lapte, ambalaje returnate, spălare- umplere,
spații frigorifice și spații tehnice pentru mașinile frigorifice.
Spațiile de producție, datorită activităților pentru care au fost realizate, mai ales în
domeniul confecțiilor, necesită o iluminare naturală eficientă, iar aceasta se va realiza și prin
intermediul luminatoarelor, datorită dimensiunilor halei.
Un astfel de exemplu îl reprezintă întreprinderea Dacia, care va fi deservită de un o nouă
unitate de finisaj. Nivelul de iluminare necesar a fost realizat prin intermediul unor luminatoare
triunghiulare prevăzute cu geam dublu, în scop termoizolator.
Fabricile de acest tip se integrează perfect în modelul de arhitectură industrială al acestei
perioade. Structura este realizată astfel încât spațiile obținute să fie ample, în care noilor tehnologii
să se integreze, iar ulterioarele schimbări și retehnologizări ale proceselor industriale să poată fi
realizate fără modificări majore ale structurii.
 Plastica fațadelor este de factură modernă, cromatica sublininând jocul volumelor
ansamblului. 11

Fig.7 Filatura Dacia……

11
L. Adler, Z.Solomon, M. Popovici, Op. Cit.. p. 197