Studiu de caz

-Acoperisul Stadionului Olimpic din Atena-

Studenti: Cornoiu Sabin

Marinescu Alexandru
Mitrea Gentiana
Schipor Andrei

Stadionul Olimpic din Atena arh. Santiago Calatrava

Pentru desfasurarea Jocurilor Olimpice ce au avut loc la Atena in anul 2004 a

fost necesara construirea de noi complexe sportive si renovarea infrastructurii existente.
Elementul cheie al acestui eveniment era reprezentat de Centrul Olimpic de atletism din
Atena, construit in anul 1982.
Deoarece acest stadion urma sa gazduiasca atat ceremonia de deschidere,
cat si pe cea de inchidere a Jocurilor Olimpice, dar si datorita necesitatii unei dominante
compozitionale, s-a propus ca in urma renovarii acesta sa fie acoperit. Proiectul acoperisului
i-a apartinut arhitectului Santiago Calatrava. Noua structura urma sa aiba atat rol simbolic,
cat si spatial, transformand stadionul existent intr-un punct de atractie si simbol al Jocurilor
Olimpice din anul 2004. Ca mai toate structurile realizate de Santiago Calatrava si acest
acoperis imbina forma cu dinamismul.

1. Dimensiuni si materiale
Constructia propriu-zisa a acoperisului a inceput in luna mai a anului 2003,
echipa avand la dispozitie doar 14 luni pentru finalizarea proiectului. Inaltimea maxima
atinsa este de 72 m si are o deschidere libera maxima de 304m. Greutatea totala a
structurii, incluzand instalatiile electrice si mecanice pe care le adaposteste , este de 16000
tone.
Arcele superioare au un diametru de 3.2 m, in timp ce arcele inferioare ajung
la un diametru de 3.6m(sunt denumite conducte de torsiune). Cele din urma adapostesc
toata infrastructura necesara activitatilor desfasurate , cat si intrarile pentru personalul ce
asigura mentenanta acesteia.
Cele patru pile care sustin intreaga greutate a constructiei au amprenta la sol
de 20mx16m. Ele au fundatia realizata din 32 pana la 42 piloni forati la o adancine de 31m
ce au un diametru de 1.5m.
Pentru acoperirea celor 24000 m2 s-au utilizat 5000 de placi de policarbonat
ce au o grosime de 16mm. Aceste placi absorb aproximativ 45% din radiatia solara
incidenta. Aceste placi sunt sustinute de structura realizata din grinzi cu lungimi de pana la
25m si cabluri de otel insumand lungimea de 10000m.

2. Structura de otel
Structura de otel a stadionului a fost impartita in doua , structura din
stanga si dreapta stadionului , acestea fiind initial ridicate la aproximativ 70m distanta fata
de pozitia lor finala. Pentru construirea fiecareia dintre cele doua structuri s-au utilizat cate
5 turnuri de otel principale si 10 secundare, ce urmau sa sustina viitoare structura a
acoperisului. S-a adoptat aceasta metodologie de constructie, deoarece stratul support al
structurii existente nu ar fi suportat greutatea turnurilor de otel.
La insistentele arhitectului Santiago Calatrava toate conexiunile structurii
de otel au fost sudate, elementele de prindere dintre ecestea nefiind vizibile din motive pur
estetice.
Tuburile din otel cu diametre mari , al caror interior avea sa fie accesibil,
au fost aliniate si sunt tinute pe pozitie cu ajutorul unor flanselor interne, ce nu sunt vizibile
din exterior. Apoi piesele au fost sudate impreuna .
In executia curenta acest procedeu de sudare este evitat deoarece in
urma acestuia pot aparea deteriorari in imediata vecinatate a conexiunilor. Cand totusi se
apeleaza la acest procedeu se realizare a conexiunilor, executia este supusa unor reguli
stricte si necesita personal calificat .
Acoperisul Centrului Atletic Olimpic de la Atena, avand elemente
structurale de otel cu dimensiuni de numai 100mm, ce sunt supuse torsiunii si incovoierii, a
reprezentat o provocare pentru firmele ce realizau executia structurii.
Constructia a inceput cu realizarea fundatiilor atat pentru pilonii din otel,
cu character temporar, cat si a fundatiei pilelor pe care urmau sa fie esezate cele doua

structuri metalice. Baza fiecarui pilon temporar a fost realizata din beton armat, la o
adancime de 2.5m, ce sprijineau pe pile de beton ce ajungeau la o adancime de 25m.
Elementele componente ale arcelor au fost montate in mai multe faze, pe
masura ce au ajuns din Italia, tara de fabricatie. Arcul superior este realizat din 62 de
elemente, in timp ce arcul inferior din 40. Arcele au fost asamblate la nivelul solului, pe mici
turnuri de beton si ridicate mai apoi pe bucati intr-o proces format din 6 etape. In acelasi
timp a fost realizata renovarea interiorului cladirii.

In timpul fazei 1 parti ale arcului superior ce urmau sa fie pozitionate

direct pe turnurile temporare au fost asamblate la nivelul solului. In faza a doua aceste
elemente au fost pozitionate, in timp ce la nivelul solului erau ansamblate elemente cu o
lungime de aproximativ 55m . In etapa a treia elemente au fost ridicate la pozitia lor finale si
ansamblate cu mufe si suruburi ,formandu-se astfel intregul arc.
In faza a patra a fost ansamblat la nivelul solului arcul de torsiune( inferior) ce
era format din 3 elemente majore sudate. Tot in aceasta etapa a fost ridicat la pozitie
elemental central. In etapa a patra au fost ridicate celelalte doua elemente, realizandu-se
arcul inferior.

In ultima etapa , elementele de conecxiune dintre cele doua arce au fost

ridicate si ansamblate. Metodele de ansamblare au fost diferite deoarece arcul inferior , de
torsiune, preia fortele de torsiune din grinzi si suporta cea mai mare parte a greutatii
structurii. In acelasi timp are loc construirea, in Italia, a culeelor cu ajutorul carora se vor
uni la capete cele doua arce.

Ulterior, a demarat procedura de suspendare a arcului inferior cu cabluri de

otel avand diametrul de 100mm. In paralel are loc si executia grinzilor principale si
secundare. Grinzile principale sunt pozitionate pe perechi, iar cele secundare sunt utilizate
pentru conectarea sistemului in plan orizontal si pentru a crea reteaua ce va sustine
panourile de policarbonat. Aproximativ 30% din sistemul de acoperire, alcatuit din rame din
aluminiu si placi din policarbonat translucid , a fost montat inainte ce arcele sa fie mutate in
pozitia loc finala.