De foarte multe ori cunoașterea istorică este îngreunată de anumite clișee.

Două clișee impuse

astăzi în istoriografia românească dar și cea mondială sunt denumirile de Imperiul Bizantin și
Imperiul Habsburgic.

Odată cu moartea lui Teodosius la sfârșitul secolului 4, imperiul roman se scindează definitiv.
Imperiul Roman de Apus condus de Honorius și Imperiul Roman de Răsărit condus de
Arcadius. Din acel moment destinele celor două state vor fi diferite. Partea moștenită de
Honorius a dispărut în secolul 5 odată cu invaziile germano-asiatice. Imperiul Roman de
Răsărit a supraviețuit însă încă 1000 de ani. În timpul împăratului Iustinian o parte din
teritoriile fostului imperiu apusean au fost integrate imperiului de răsărit: Italia, Africa de
Nord, si o parte din regatul vizigotilor din Spania. După moartea lui Iustinian semnele
vestitoare de rele nu au încetat să apară. Avarii veniți din Asia centrală sau așezat în Panonia și
impreuna cu slavii au început să atace teritoriile romane din peninsula Balcanică. La 602
limesul danubian cedează odată cu revolta lui Phokas iar în câțiva ani stăpânirea romană se
reduce la coasta dalmată și o parte din Pelopones, acum începe procesul de slavizare al
peninsulei balcanice.

În est Persia sasanidă provoacă un război lung și costisitor pentru romani. Siria și Palestina
sunt ocupate de adversari, Asia Mică este devastată. Contraofensiva romană sub conducerea
împăratului Herakleios a împins Persia sasanidă aproape de dispariție. Imperiul roman
recupera teritoriile pierdute și ocupa o parte a Mesopotamiei. Războiul a epuizat însă ambele
părți. Invazia arabă începută după 632 a nimicit puterea sasanidă și a capturat de la romani
Siria, Palestina Egiătul și mai apoi fostul teritoriu vandal din Africa de Nord. Atacurile
arabilor sau întins și asupra Asiei Mici regiunile estice ale acesteia au trecut sub controlul
Omeiazilor.

Așadar, la începutul secolului 7 sub controlul imperiului de răsărit a mai rămas doar o parte
din Asia Mică și porțiuni reduse din Balcani.

Este momentul în care începe după istorici perioada Imperiului Bizantin. Elementul grec ar fi
devenit preponderent, iar limba administrației imperiale a devenit limba greacă. Denumirea
oficială însă nu și-a schimbat sensul. Imperium Romanum, a devenit Basileia Rhomaion, nici
matricea identitară al locuitorilor nu s-a modificat până la sfârșitul imperiului ei sau numit pe
sine romani.