Gavrila Eduard Gabriel

MD I Seria B Grupa 12

Somnambulism
Somnambulismul este o tulburare a somnului care aparține familiei parasomniei[1]. Persoanele care suferă de
această tulburare efectuează activități motorii automate simple sau complexe, precum mișcări,mers sau
vorbire, în timpul somnului fără a fi conștiente. Somnambulismul se produce între fazele 3 și 4 ale somnului.
Somnambulismul se petrece mai des în rândul copiilor și adolescenților. Cauza producerii acestor tulburări
este necunoscută și nu există un tratament eficient.

Ca sa intelegem mai bine aceasta tulburare, trebuie sa cunoastem intai etapele somnului:

Somnul este impartit in 4 etape, astfel, prima etapa, numita si “adormirea” dureaza intre 5 si 10 minute si face
trecerea de la starea de veghe la cea de somn.

A doua etapa, sau cea de “somn usor” dureaza intre 5 si 15 minute. In aceasta etapa auzim ce se petrece in jur, dar
nu putem reactiona. Inima si respiratia isi reduc frecventa, iar temperatura corpului scade.

A treia etapa, “somnul profund”. Dureaza intre 45 si 60 de minute. In aceasta etapa nu mai auzim nimic, muschii
corpului sunt relaxati. Aceasta este perioada de somn care ne incarca cu energie pentru a ne simti in forma
dimineata, iar trezitul in aceasta etapa se face foarte greu, fiind pret de cateva minute confuzi.

Ultima etapa, si cea mai complexa, “somnul paradoxal” dureaza intre 5 si 15 minute. Visam, iar creierul este activ.
Aceasta etapa se numeste somn REM (rapid eye movement). Inima bate rapid, respiratia este accelerata,
presiunea arteriala crescuta. Spre dimineata, dureaza mai mult pentru ca intensitatea viselor este mai mare atunci.
Bebelusii petrec aproape 50% din somn in faza REM, adultii aproximativ 20%.

Nu s-a descoperit o componenta genetica care sa declanseze aceasta tulburare, insa este de 10
ori mai probabil sa apara la rudele apropiate. Tulburarea poate de asemenea sa fie declansata
de febra (aceasta afectand in mod direct sistemul nervos), de boli generale, consum de alcool,
privare de somn, stres emotional. Schimbarile hormonale care se produc in perioada
adolescentei, menstruatia, sarcina, pot declansa de asemenea somnambulismul. Episoadele de
somnambulism sunt mult mai probabile in timpul perioadelor de stres fiziologic sau psihologic.

Episoadele de somnambulism pot fi declansate si de anumite medicamente, cum ar fi:

anxioliticele, antihistaminicele, stimulente sau cele prescrise in aritmiile cardiace.

Diagnosticul tulburarii are in vedere urmatoarele criterii:

 Episoade repetate de ridicare din pat in timpul somnului, in prima treime a noptii (de
ex.: stand in sezut si privind in jur sau mersul pe jos);
 Nu raspunde la incercarile de comunicare: persoana are ochii deschisi, pupilele dilatate,
o privire “pierduta”, si nu raspunde la incercarile de comunicare. Pot fi de obicei trezite,
dar cu mare dificultate;
Gavrila Eduard Gabriel
MD I Seria B Grupa 12

 Nu exista amintiri cu privire la incident in starea de veghe, lipsind orice memorie a

evenimentelor din timpul episodului de somnambulism. In cazul in care persoana este
trezita in timpul episodului, poate avea o amintire vaga a evenimentului. De multe ori,
somnambulul poate reveni in pat sau poate adormi intr-un alt loc, neavand nicio
amintire cu privire la modul in care a ajuns acolo;
 Nu exista deteriorari la nivelul activitatii mentale in starea de veghe. Chiar daca
persoana se trezeste in timpul unui episod, poate exista o scurta perioada de confuzie
sau dezorientare, dar nu exista nicio afectare a activitatii mentale sau a
comportamentului;
 Somnambulismul provoaca un dezechilibru semnificativ in plan social si profesional sau
la nivelul unor abilitati de a functiona;

Intrucat individul nu isi poate aminti activitatea de somnambulism, diagnosticul prin

intermediul interviului aduce putine beneficii, daca nu este vorba de cineva care a fost martor
la acel comportament. Metoda preferată pentru un diagnostic precis este prin polisomnografie,
tehnica ce presupune prinderea de electrozi in diferite locații de pe corpul persoanei afectate,
cu scopul de a monitoriza activitatea undelor cerebrale, ritmul cardiac, respiratia si alte semne
vitale, in timpul somnului. Monitorizarea modelelor de unde cerebrale si raspunsurile fiziologice
in timpul somnului pot ajuta specialistii in tulburarile de somn sa puna un diagnostic precis si sa
stabileasca o modalitate eficienta de tratament, daca este cazul.

Tratamentul pentru somnambulism este de multe ori inutil, mai ales daca episoadele sunt rare
si nu prezinta pericol pentru somnambul sau pentru cei din jur. In cazul in care stresul pare a
declansa evenimente de somnambulism la adulti, pot fi benefice sedinte de managementul
stresului si de relaxare progresiva. Hipnoza clinica si psihoterapia pot fi utile pentru acele
persoane a caror probleme psihologice stau la baza problemelor de somn.

Medicamentele sunt uneori folosite in cazuri mai severe, cu adulții. Cand sunt utilizate, acestea
sunt de obicei prescrise in cea mai mica doza necesara, si numai pentru o perioada limitata.

La copii, somnambulismul este relativ comun si nu este un motiv de ingrijorare decat atunci
cand riscul major il reprezinta ranirea accidentala. Parintii ar trebui sa isi ia masuri de precautie
pentru scarile din bloc, blocarea ferestrelor, eliminarea obiectelor periculoase, etc.