Istoria Comunicării

Proiect
Stereotipul: a fi sau a nu fi?
Ciao, bella Italia!

Profesor coordonator: Studenți:

Georgiana Udrea Popescu Mihaela

Postolache Andreea
Pșanu Andreea-Maria
Pungă Alexandra Teodora
Grupa 8, An II, Comunicare
Cuprins

Introducere........................................................................................................1
Cadru teoretic....................................................................................................2
Metodologie........................................................................................................5
Analiza datelor...................................................................................................6
Interpretarea datelor.........................................................................................9
Limitele cercetării.............................................................................................10
Concluzie............................................................................................................11
Bibliografie
Anexe
I.Introducere

Tema acestui proiect este reprezentată de percepțiile românilor cu privire la poporul

italian, la imaginile pe care aceștia și le contruiesc înainte de a interacționa cu italienii, urmând
ca pe parcursul proiectului să definim termeni precum : stereotip, prejudecată, discriminare,
imagini din mintea noastră, imagini construite. În plus, vom analiza cum și în ce măsură
acționează asupra oamenilor aceste noțiuni, punând accentul pe stereotip.
Scopul cercetării noastre este acela de a observa rolul stereotipurilor în viața
oamenilor, și dacă acestea influențează sau nu percepția pe care ei și-o formează despre un popor
diferit. De asemenea, vom urmări dacă, în urma contactului cu populația din Italia, oamenii au
reușit să iasă din zona lor de confort și să accepte lucruri noi, sau au rămas cu aceleași idei.
Până în momentul de față au fost scrise numeroase lucrări despre subiectul pe care
l-am abordat în acest eseu. Așadar, se cunoaște faptul că, stereotipul este o noțiune ce presupune
crearea unor imagini despre oameni, în general eronate, înainte de a-i cunoaște. Acest lucru
determină interacțiunea dintre persoane să se desfașoare pe baza părerilor sau percepțiilor pe care
aceștia deja le au despre interlocutor. Stereotipul reprezintă mecanismul de aparare a omului în
fața situațiilor imprevizibile sau în fața oamenilor necunoscuți, el fiind precum un zid de apărare.
Zilnic, oamenii se confruntă cu efectele stereotipurilor sub forma unor prejudecați, discriminări
sau construirea mentală a unor impresii eronate în ceea ce privește o persoană, un popor sau un
anumit lucru. Toate acestea dețin un caracter negativ care ne influențează în mod greșit acțiunile
și comportamentul vis-a-vis de o persoană nouă pe care o cunoaștem sau de interacțiunea cu un
lucru.
Deși s-au scris numeroase lucrări pe tema stereotipurilor, lucrarea aceasta tinde să
arate că, în ciuda faptului că stereotipurile sunt adânc înrădăcinate în mintea oamenilor și nu
putem scăpa de ele, există și excepții. Acestea se referă la faptul că, în urma contactului direct al
oamenilor cu ceva sau cineva cărora le atribuiau anumite stereotipuri, părerile se pot schimba și
astfel se iese din zona de confort, acceptându-se și idei, păreri, moduri de gândire noi.
În structura lucrării vom parcurge următoarele aspecte: modelele teoretice care stau la
baza lucrării noastre, metodologia, analiza datelor, interpretarea datelor, limitele cercetării și
concluzia la care am ajuns. Estimăm că vom ajunge să identificăm cum imaginile realizate în
mintea noastră se pot schimba cu ajutorul celorlalți și cum experiența directă cu un popor ne
poate face să renunțăm la o parte din stereotipuri și să învățăm să acceptăm lucruri noi.
Cuvinte cheie: stereotip, prejudecată, discriminare, identitate, interacțiune, percepție.

II. Cadru teoretic

Stereotipurile și procesul de stereotipizare reprezintă două componente inevitabile din

viața oricărui om. Ele ne influențează modul în care ne percepem atât pe noi, cât și pe cei din
jurul nostru, distorsionând adesea realitatea. Deși probabil de multe ori nu suntem conștienți sau
nu vrem să recunoaștem, stereotipurile fac parte din viața noastră de zi cu zi și ne fac să vedem
întreaga lume doar întru-un anumit fel, conform unor standarde predefinite.
Probleme precum stereotipurile, prejudecățile, discriminarea, crearea imaginilor
despre ceilalți sunt discutate și dezbătute în numeroase studii, fiecare autor având păreri și
interpretări diferite.
Walter Lippmann, intelectual american, scriitor, reporter, sociolog și politolog, a fost
totodată “cel mai înzestrat și mai influent jurnalist politic american din secolul al XX-lea.”
(Walter Lippmann. 2009. p. 1). Walter Lippmann este cel care, în 1922, a introdus termenul de
“stereotip” în lucrarea sa “Public Opinion”. Deși nu a formulat nicio definiție concretă a
stereotipurilor, autorul a “ încercat să prezinte un ansamblu de alte reflecții privitoare la ele.”
(Onorina Grecu. p. 177).
Potrivit definiției din Dicționarul Cambridge, stereotipul este “ o idee fixă pe care
oamenii o au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greșit”. Deci, stereotipul
este o structură mentală, o idee adânc înrădăcinată în mintea oamenilor, care ne ghidează
existența și ne indică deciziile pe care trebuie să le luam zi de zi. Stereotipul este de natură
socială și începe să prindă contur încă din primii ani de viață ai copilului, prin intermediul
mediului social și al procesului de socializare.
O definiție mai complexă a stereotipurilor este aceea conform căreia acestea sunt
„procese sociale fixate în imagini simplificatoare, șablonizate, durabile, preconcepute, care nu se
bazează pe observarea directă a realității, ci pe moduri de gândire apriorice, rutinizate, adeseori
arbitrare, fără legatură cu indivizii sau grupurile sociale evaluate.” ( Zamfir & Vlasceanu. 1993.
p.603). De aici, se deduce faptul că stereotipurile sunt niște reprezentări deseori false ale
realității, preconcepute, care simplifică lumea reală, dar nu într-un mod real.

În lucrarea ”Stereotipuri, discriminare și relații intergrupări”, autorii acesteia au

menționat faptul că există foarte multe definiții date termenului de stereotip, ” probabil la fel de
numeroase ca și autorii care s-au aplecat asupra problemei. ” (Bourhis, R, Leyens, J.P. 2007. p.
98).

Stereotipurile apar de cele mai multe ori fără un motiv anume, fără justificare, pentru
simplu fapt că alți apropiați au o părere despre un lucru, ,,spre exemplu se crede în mod
stereotipic că femeile manageri sunt prea emoționale pentru a fi conducătoare eficiente.”
(Dicționar de comunicare,negociere și mediere).

Conform lucrării “ Public Opinion”, oamenii nu au capacitatea de a cunoaște tot ce se

află în jurul lor, deoarece lumea reală, lumea înconjurătoare este mult prea mare, complexă și
schimbătoare pentru a putea fi cunoscută și înțeleasă în întregime și în mod direct. Așadar, din
lumea exterioară, oamenii construiesc imaginile cu care apoi operează. Aceste imagini sunt niște
elaborări mentale, subiective, care nu constituie oglinda realității. De asemenea, ființele umane
reconstruiesc mediul exterior într-un mod mai simplist pentru a putea face față realității. Odată
creată o imagine personală asupra lumii, oamenii se acomodează cu aceasta, se implică
emoțional și se pliază după acel șablon.
Odată obișnuiți cu o imagine pe care și-au format-o asupra lumii, oamenii sunt greu de
convins să își schimbe percepțiile, și de multe ori resping orice idee nouă, care nu corespunde cu
imaginea lor. Fiind transmise din generație în generație și făcând parte din cultura noastră,
stereotipurile ar putea fi considerate niste arme prin care ne susținem cultura și ne păstrăm
poziția în societate. Așadar, “orice perturbare a stereotipurilor pare un atac asupra fundamentelor
universului.” (Walter Lippmann. 2009. p. 106). În plus, de multe ori, realitatea înconjurătoare,
realitatea propriu-zisă se confundă cu realitatea pe care oamenii și-au construit-o în mintea lor,
așadar, „orice tulburare a stereotipurilor noastre este asimilată cu o zdruncinare a bazelor
întregului univers (echivalată cu o prabușire a lumii).” ( Dobrescu & Bărgăoanu. 2012. p.44).
Tot din cartea lui Walter Lippmann aflăm faptul că “de cele mai multe ori nu vedem
mai întâi și definim apoi, ci întâi definim și apoi vedem”. Din întreagă lume înconjurătoare,
oamenii aleg ceea ce cultura lor a ales și definit în numele lor, într-o manieră stereotipică. Drept
urmare, stereotipurile sunt înrădăcinate în fiecare cultură în parte și sunt transmise din generație
în generație prin intermediul socializării, dar și prin expunerea la diverși factori, cum ar fi
televizorul, cărțile, internetul.
Pe parcursul vieții, fiecare om se confruntă cu prejudecata, discriminarea, sau
crearea unor impresii greșite despre cineva sau despre ceva. Mai mult decât atât, între relațiile
dintre culturi diferite au existat și vor exista mereu numeroase tipuri de comportamente " față de
grupul etnic de apartenență sau față de alte grupuri etnice." (Constantin Schifirneț. 2004. p. 134).
Prejudecata “ se poate defini ca atitudinea în general negativă față de membrii unui grup,
întemeiată pe simpla apartenență a << subiecților-țintă>> la acel grup. “ (Alin Gavreliuc. 2007.
p. 85). Așadar, prejudecata este o atitudine negativă, încărcată afectiv, care nu are un fundament
logic. Prejudecata, care este o stare mentală, mai poate fi definită, într-un mod simplist, drept "
absența raționalității." (Constantin Schifirneț. 2007. p. 134). Acest comportament este unul
discriminatoriu, care se autoperpetuează și care, de multe ori, poate fi inconștient. Atunci când își
formează prejudecăți, oamenii au un comportament etnocentric, ei preiau părerile altor persoane
despre cineva sau ceva, fără a le trece prin filtrul propriei conștiințe, sau generalizează anumite
experiențe personale pe care le-au avut cu persoane care aparțin unor culturi diferite.
Discriminarea este “ acel comportament negativ care are ca țintă obiectul unei
prejudecăți-de regulă, membrul unui out-grup pe baza unui stereotip social, precum cel impus de
statusul etnic, rasial, economic sau confesional al celuilalt“ (Alin Gavreliuc. 2007. p. 90). Deși
fenomenul discriminării manifestat prin violență s-a diminuat destul de mult, deși în țările
democratice există legi împotriva acestui act, egalitatea între oameni fiind garantată de
Constituție, actul de discriminare există în continuare. Acest comportament are o puternică
influență, deoarece contribuie la procesul de segregare. Astfel, pe lângă discriminarea realizată
de persoanele fizice, există și discriminarea instituțională, care are o influență puternică asupra
indivizilor.
Stereotipurile fac parte din viața noastră și nu avem cum să trecem prin viață fără ele.
Toate culturile și popoarele au stereotipuri, însă “ transformarea lor în prejudecăți – rasism,
sexism, homofobie – depinde de istoria noastră personală“. (www.psychologies.ro).
Stereotipurile ne ajută să înțelegem realitatea mai simplificat, mai ușor de înțeles pentru fiecare
persoană în parte și pentru sfera noastră de cunoaștere. Bineînțeles, se pot comite erori, se pot
face categorisiri greșite, ceea ce poate duce la percepții și mai adânc înrădăcinate.
 O nevoie indispensabilă pe care stereotipurile o satisfac este nevoia de apartenență.
Niciun om nu se poate realiza ca persoană și nu se poate simți împlinit fără să fie acceptat de cei
din jurul lui. Ființele omenești au nevoie de grupuri din care să facă parte pentru a se putea
dezvolta întru-un mod normal. De multe ori, oamenii au tendința sa își schimbe comportamentul,
atitudinea, chiar și ceea ce gândesc despre ceva sau cineva, doar pentru a face parte dintr-un
grup. Astfel,“ se forțeză asemănarea, pentru a face parte din grup, și se ascunde singularitatea,
pentru a nu fi exclus din acesta“. ( www.pshychologies.ro). Sentimentul de apartenență sau
nevoia de a avea o identitate atât etnică cât și lingvistică reprezintă sursa echilibrului mental al
omului. Prin urmare, “ Identitatea culturală, când aceasta nu coincide cu originea etnică, este o
opţiune afectivă şi atitudinală’’. (Eva Monica Szekely. p. 156).

III. Metodologie

Pentru elaborarea proiectului, metoda de cercetare utilizată a fost interviul. Interviul

este o metodă calitativă care are numeroase avantaje, fapt care ajută la o comunicare mai
eficientă între persoana care intervievează și cea care răspunde la întrebari, întrucât se realizează
o discuție liberă, fără sugestii sau constrângeri în vederea răspunsurilor.
Cele 10 interviuri au fost luate unor persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 26 de ani,
studenți sau angajați. Întrebările au fost adresate fie față în față, fie pe Skype și au avut o durată
care a variat între 5 și 13 minute.
Am anunțat încă de la început că toate conversațiile vor fi înregistrate pentru a nu se
pierde informații utile și le-am asigurat persoanelor intervievate confidențialitatea datelor oferite
și faptul că ceea ce spun nu va fi asociat cu numele lor.
Prin intermediul acestei metode de cercetare, respondenții au oferit răspunsuri libere și
personale la întrebările deschise pe care le-am adresat. Grila de interviu este alcătuită din 12
întrebări, formulate simplu și la obiect pentru a nu deruta sau pune în dificultate persoanele
intervievate. De asemenea, întrebările sunt alcătuite în așa fel încât să nu sugereze răspunsuri. În
acest interviu, întrebările sunt adresate într-o ordine logică, pornind de la întrebări generale, de
acomodare, apoi se trece la cele particulare, urmând ca în cele din urmă să se ajungă la
întrebările de încheiere.
 Ghidul de interviu a fost realizat pe baza unor întrebări de cercetare, și anume
următoarele: “ În ce măsură influențează stereotipurile părerea tinerilor români cu privire la
poporul italian? “,“ Care sunt efectele stereotipurilor cu privire la poporul italian? “, În ce măsură
stereotipurile prin care tinerii români privesc alte popoare se susțin?”.

IV. Analiza datelor

Pentru realizarea acestui proiect, am intervievat persoane care au fost plecate în Italia
pentru diferite perioade de timp, de la 3 săptămâni la câțiva ani, astfel, acestea au reușit să între
în contact cu poporul italian. Persoanele intervievate au fost în Italia cu scopuri diferite, cum ar fi
vacanțe, cu serviciul sau pentru studii. Am încercat să purtăm discuții cât mai degajate, pentru a
reuși să ne dăm seama întocmai dacă stereotipurile despre italieni sunt adânc înrădăcinate sau nu,
dacă se susțin, dacă persistă sau cum pot ele dispărea.
Pentru început, ne-am dorit să observăm dacă personalitatea, felul de a fi al unei
persoane, influențează crearea de stereotipuri. Astfel, am identificat că unele persoanele
intervievate sunt pentru început reticente în a-și descrie personalitatea, însă am observat că sunt
persoane dezinvolte, cu o dorintă spectaculoasă în a călători, însă acest lucru nu le impiedică în a
avea stereotipuri. De exemplu, Mădălina, în vârstă de 20 de ani se descrie că fiind o persoană
prietenoasă, dornică în a cunoaște oameni și locuri noi, însă consideră că italienii au sentimente
de respingere față de români, sunt avari și introvertiți.
Când au fost întrebate ce așteptări au avut de la această țara, intervievații au dat
răspunsuri diferite. Unii au spus că au avut așteptări mari, întrucât așa au auzit de la prieteni și
din alte surse: „am avut asteptări foarte mari, întrucât mai mulți prieteni de-ai mei a fost acolo și
am avut chiar și un iubit român care era stabilit acolo, ăă toți mi-au spus lucruri foarte frumoase,
interesante (...).“(Bianca, 23), “Printre așteptările mele , cea mai importantă a fost, ar fi de fapt
siguranța unui loc de muncă, la care s-ar putea adăuga corectitudinea persoanelor, libertatea.”
(Adi, 22). Însă, au fost și persoane care, inițial, nu au avut o părere pozitivă: “Să fiu sinceră, din
ce auzeam de la persoane, de la persoanele de lângă mine și din ce mai vedeam și la televizor,
am avut o impresie că oamenii de acolo sunt, n-o să-ți sune bine termenul dar chiar așa credeam,
că sunt oameni figuranți și probabil că din cauza accentului. Ăăă nu știu aveam senzația că sunt
oameni cărora nu le pasă de cei din jur.”(Oana, 20), ,, în primul rând m-am așteptat ca oamenii
de acolo să fie foarte plictisitori, incapabili să se distreze.” (Daniela,23 ani), „Ăăă mă așteptam
într-adevăr să să fie o oarecare marginalizare a străinilor, însă ăăă am văzut și că dacă ești
muncitor, poți fi apreciat.” (Madalina,20). Pe de cealaltă parte, unii intervievați au spus că nu și-
au făcut nicio părere înainte de a ajunge acolo: „Paaai…sinceră să fiu nu am avut avut nicio
așteptare în ceea ce privește această tară. Am mers pe ideea să descopăr singură și să văd cu
ochii mei cum sunt oamenii de acolo, cum tratează ei un client dintr-un restaurant, cum se poartă
ei cu turiștii, dacă sunt prietenoși sau nu cu străinii”. (Bianca, 21 ani).
Majoritatea persoanelor intervievate aveau păreri preconcepute despre poporul italian.
Tinerii români le atribuie italienilor stereotipuri referitoare la: faptul că vorbesc mult,
gesticulează, mănâncă pizza și paste, sunt individualiști și multe altele. Unii respondenți, după ce
au intrat în contact cu cei care fac parte din comunitatea italiană și-au schimbat părerile:
„Părerea mea e mult mai bună după ce am vizitat această, această tară, trebuie să recunosc că
aveam idei preconcepute la adresa, la adresa Italiei, însă mi le-am schimbat imediat după ce,
după ce am ajuns acolo”. (Gabi, 22 ani). Pe de altă parte, au existat și persoane care au avut
anumite păreri înainte să plece în Italia, iar acestea s-au menținut și după revenirea lor în țara:
„Primul ar fi că italienii se laudă foarte mult cu pastele lor și cu pizza ceea ce este adevărat,
respectă foarte mult zona culinară specifică lor. Un alt mit care mi s-a confirmat a fost acela că
italienii vorbesc mult”. (Daniela, 23 ani), „auzisem despre italieni că gesticulează foarte mult, că
vorbesc foarte tare, că mănâncă măcar o dată pe zi paste, lucruri pe care le-am observat și eu.”
(Adi, 22).

Toți cei pe care i-am intervievat au stat în Italia cel puțin 2 săptămâni, o perioadă destul
de lungă, în care au fost nevoiți să interacționeze cu poporul italian. Astfel, am vrut să aflăm
dacă tinerii români s-au simțit integrați în comunitate sau nu și am constatat că toți au spus că
italienii i-au ajutat în procesul de integrare. Am constat că italienii au darul de a-i face pe
oamenii care le vizitează țara sau muncesc acolo să se simtă foarte confortabil în prezența lor și îi
ajută pe tinerii români să se integreze: „Chiar am simțit că mă, m-am putut integra ușor, adică, nu
știu, erau primitori la, la adresa mea, nu știu, mmm din punctul asta de vedere, cum am spus și
mai devreme mi s-a părut un popor ĂĂĂ călduros, primitor.”(Gabi, 22 ani), . „Ăăăă, persoanele
cu care am intrat în contact, ăăă pot spune că m-au ajutat foarte mult în această integrare.”
(Mădălina, 20). Desigur că pentru că un român să se integreze într-o comunitate străină, e nevoie
de voința din partea ambelor părți, nu doar din partea poporului italian, așadar, Andreea, în
vârstă de 20 de ani, ne-a spus că: „m-au ajutat să mă integrez ăăă dar capacitatea și bună mea
vointă au jucat un rol foarte important”.

Din răspunsurile pe care le-am primit la interviuri se observă faptul că mai mult de
jumătate din respondenți au o părere pozitivă despre italieni. Însă, în momentul în care i-am
rugat să ne spună 3 defecte pe care le-au observat la aceștia, respondenții nu au stat prea mult pe
gânduri. Răspunsurile au fost asemănătoare, remarcându-se câteva caracteristici comune: faptul
că vorbesc prea tare și gesticulează mult: „cel mai tare mă enervează accentul, daaa lucrul ăsta
nu l-am suportat niciodată, apoi ar fi faptul că gesticulează prea mult.” (Oana, 20), ” , vorbesc
prea mult uneori doar de dragul de a vorbi.”(Daniela,23), „Iar ca defecte...cred,nu știu ce să zic
acum, uooff... în trafic, sunt groaznici,nu semnalizează greșit,în fine, la acest lucru chiiar,chiar
sunt praf.” (Nicoleta,19).
La întrebarea legată de construirea unui viitor în Italia, multe persoane ne-au răspuns
direct și foarte convingător că nu, deoarece nu ar pleca din România niciodată, iar în Italia s-ar
duce doar în vacanțe, văzând această țara doar ca pe o destinație turistică: „Nuu, categoric nu
vreau să aud de asta. Nu vreau să plec niciodată de aici. Ăăă da, m-aș mai duce în vacanțe de
maximum o lună, așa oricând aș plecă oriunde, dar să mă stabilesc acolo niciodată.” (Oana, 20),
,, Este foarte frumoasă Italia insă nu aș părăsi tară mea pentru nimic în lume.(Bianca,21). Deși
majoritatea persoanelor ne-au spus că nu și-ar imagina viitorul acolo, au fost și respondenți care
ne-au oferit răspunsuri opuse. De exemplu, Adi, în vârstă de 22 de ani, care a locuit în Italia
doisprezece ani, ne-a spus că: “ am crescut, m-am dezvoltat că persoană și țara asta face parte din
mine, deci da, bineînțeles că da.”, „Da, da, da, cu sigurată da și chiar ĂĂĂ chiar mi-ar plăcea
dacă aș ajunge vreodată să locuiesc acolo pentru o perioadă mai scurtă, mai lungă, m-aș vedea
acolo.” (Gabi, 22).
În încheierea interviului, i-am rugat pe respondenți să numească anumite sugestii pe
care ei le-ar oferi unor persoane dornice să viziteze Italia. La această întrebare, toți respondenții
ne-au oferit răspunsuri asemănătoare, spunând că le-ar sugera tuturor să plece și să viziteze Italia
măcar o dată în viață, să nu le fie frică de necunoscut și să încerce lucruri noi. ,, Cred că cel mai
bun sfat sau sugestie pe care o pot oferi cuiva care dorește să viziteze această tară este să fie
dispus să îi cunoască și să fie deschis la tot felul de propuneri referitoare la cultură lor, la
societatea lor, oameni, locuri etc.”(Daniela, 23 ani), : “să nu le fie frică să plece, chiar dacă poate
părea greu la început, pană la urmă nimic nu este imposibil.” (Bianca, 23), „Să ĂĂĂ (...) să
meargă în primul rănd în Italia cu inimă deschisă, au ce face acolo, au ce vedea și nu știu ce să,
ce să le zic, să se bucure de istoria, istoria Romei în primul rând.” (Gabi,22).

V. Interpretarea datelor

Scopul cercetării noastre a fost acela de a indentifica dacă tinerii români au

anumite stereotipuri legate de poporul italian, în ce măsură acestea influențează comportamentul
în comunitatea respectivă și cum pot fi ele diminuate. În urma analizei datelor pe care le-am
colectat din cele 10 interviuri, am constatat că cele mai frecvente stereotipuri atribuite italienilor
sunt: faptul că vorbesc prea mult, gesticulează excesiv, mănâncă pizza și paste, sunt niște oameni
primitori însă este foarte dificil să le câștigi încrederea, deseori confundând românii cu rromii.
Deși câteva persoane au avut probleme cu discriminarea, majoritatea respondenților nu au
întâmpinat această dificultate, deoarece în Italia sunt foarte mulți români, așadar, italienii sunt
obișnuiți cu ei.
Am observat faptul că unii dintre tineri au plecat cu păreri preconcepute iar pe
parcursul integrării acestea au suferit modificări. Se poate spune că italienii sunt individualiști,
falși uneori și chiar ipocriți însă tinerii nu au părut afectați de acest lucru. Ceea ce am mai
remarcat este faptul că oamenii au o imagine personală asupra lumii, se acomodează cu aceasta,
se implică emoțional și se pliază după acel șablon, la fel cum au făcut și ținerii romani intrați în
comunitatea italiană, chiar dacă integrarea s-a făcut mai greu.
Putem afirma că personalitatea unui individ nu influențează crearea stereotipurilor,
așadar respondenți cu personalități asemănătoare, au păreri diferite despre poporul italian, unii
dau dovadă de admirație totală în ceea ce presupune această comunitate, iar alții spun că au
simțit marginalizarea, și pentru a le câștiga încrederea italienilor e destul de complicat.
Am încercat să observăm și dacă aceste sterotipuri pot dispărea. Ca urmare, după ce
respondenții au făcut parte din comunitate o perioadă mai lungă de timp, părerile lor s-au
modificat. După cum știm, mediul în care trăim, familia-grupul primar ne influențează în a ni se
întipări niște stereotipuri. Inițial, respondenții au plecat cu stereotipuri deja conturate despre
italieni, dar acestea s-au modificat. De la început, au pornit cu teama de a nu fi marginalizați, de
a nu fi categorisiți drept rromi, acest lucru un respondent l-a simțit în primele zile,însă dacă îți
identifică trăsături pozitive, faptul că ești muncitor,poți avea aprecierea lor.
 În cele din urmă, ipoteza prin care descriem stereotipurile sunt idei fixe,
preconcepute,greu de schimbat, o atitudine negativă, în urma celor 10 interviuri nu poate fi
susținută, deoarce respondenții nu au idei adânc inradacintate,ci doar câteva păreri negative,ceea
ce nu le-a plăcut legat de poporul italian, acestea neconducând la rarism,homofobie sau alte
atitudini strict negative.
Am putut identifica faptul că predomină la majoritatea respondenților, un stereotip și
anume că italienii gesticulează excesiv. Din cele 10 interviuri, în 4 am identificat faptul că ținerii
români au plecat cu această idee care s-a susținut odată cu integrarea lor în comunitate,putând
observa și mai bine acest lucru. Faptul ca nu predomină numeroase stereotipuri, faptul ca unele
au disparut odată cu integrarea în comunitate a condus la dorința unora dintre respondenți de a-și
trăi viața în această țară, sau a locui o periadă mai lungă de timp pentru a descoperi toate
elementele de substrat.

VI. Limitele cercetării

Pe parcursul realizării acestui proiect, am întâlnit anumite obstacole care ne-au limitat
puțin cercetarea. Aceastea însă nu au fost unele substanțiale, care să ne împiedice să ducem la
bun sfârșit proiectul.
O primă barieră întâlnită a fost lipsa experienței noastre în vederea redactării, adresării
și interpretării interviurilor. Fiind prima dată când am făcut acest gen de cercetare, a fost destul
de dificil, întrucât am avut emoții, ne-am gândit tot timpul că ceea ce facem nu este bine și nu
am avut încredere în propriile noastre forțe.
O altă limită a fost legată de timp. Datorită neinteresului, emoțiilor, sau programului
de la facultate, cei intervievați au încercat să răspundă cât mai repede la întrebări.
Spațiul a reprezentat și el un impediment, deoarece nu am știut care este locul cel mai
potrivit pentru a lua interviuri. Așadar, acestea au fost realizate fie în sălile de curs de la facultate
sau pe holurile acesteia, fie pe Skype, lucru care a dus la apariția unor mici zgomote de fundal,
care au îngreunat transcrierea interviurilor.
Mai mult decât atât, faptul că le-am spus de la inceput celor intervievați că vom
înregistra conversațiile pentru a nu pierde niciun amănunt a fost o altă barieră. Majoritatea celor
care ne-au răspuns la interviu au fost stresați din cauza aceasta și au încercat să dea răspunsurile
pe care le considerau corecte și nu pe cele reale.

VII. Concluzie

Pe parcursul cercetării noastre, ne-am dat seama că poporul italian este îndrăgit de
tânăra generație română, deoarece entuziasmul, deschiderea și chiar distracția sunt la ele acasă.
Respondenții au plecat din țară cu stereotipuri, cu așteptări destul de rigide, cu teama de a nu se
integra, de a fi respinși, de a fi categorizati greșit, de a fi afectați de diferența dintre aparență și
esență. Însă, după ce am analizat interviurile, am putut observa că oamenii pot ieși din zona lor
de confort, acceptând și alte păreri, idei, alt stil de viață, chiar dacă inițial, din cauza
stereotipurilor, erau reticenți.
În concluzie, prin intermediul acestui proiect, am constatat că tinerii români sunt foarte
deschiși și că își doresc să mai viziteze Italia și chiar îi sfătuiesc și pe alții să facă acest lucru. În
ciuda acestui fapt, mai mult de jumătate dintre respondenți nu și-ar imagina niciodată viitorul
acolo, pentru ei Italia fiind doar o destinație turistică.
Bibliografie

1. Bourhis, R, & Leyens, J.P. (2007). Stereotipuri, discriminare şi relaţii

intergrupuri.. Iaşi: Polirom

2. Botezat, Elena Aurelia (2007). Dicționar de comunicare, negociere și mediere ,

București: C.H.Beck

3. Dobrescu, P., & Bărgăoanu, A (2012). Mass media și societatea. București:

Comunicare.ro

4. Gavreliuc, A. (2007). De la relaţiile interpersonale la comunicarea socială:

psihologia socială și stadiile progresive ale articulării sinelui, Iași: Polirom

5. Grecu, Onorina ( 2007). Stereotipul: de la cogniţie la imaginea literară

6. Lippmann , Walter (2009). Opinia publică. București: Comunicare.ro

7. Schifirnet, Constantin(2003). Sociologie. București: Comunicare.ro

8. Szekely, Eva Monica(2010). Depăşirea stereotipurilor culturale.Imaginea celuilalt

în jurnale şi note de călătorie

9. Zamfir, C., & Vlăsceanu, L (1998). Dicționar de sociologie. București: Ed. Babei

10. www.psychologies.ro
Grila de interviu

Bună! Numele meu este …… . Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să participi la această discuție.
Relizez o cercetare pentru mediul academic, dorind să descopăr cateva elemende de substrat
legate de experiența ta în comunitatea Italiană. Mi-ar plăcea să știi ca nu există răspunsuri greșite
sau răspunsuri corecte, mă interesează pararerea ta sinceră. Discuția va dura maximum 20
minute, iar ca un ultim detaliu, pentru a nu pierde din conținut va fi inregistrată, insa are un
caracter strict confidențiale.

1.Cum ți-ai dori să decurgă discuția noastră pentru o comunicare căt mai eficientă?
2. Cum ți-ai descrie personalitatea?
3. Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?
4. Știu că ai fost plecat in Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune care a fost
scopul calătoriei tale?
5. Care sunt primele păreri ale tale legate de această țară? De ce Italia și nu altă țară
europeană?
6. Ce asteptări ai avut de la această țară, ți s-au confirmat sau infirrmat?
7. Povestește-mi pe larg despre experiența ta, o consideri benefică pentru dezvoltarea ta?
8. Numește-mi trei calități si trei defecte despre poporul Italian.
9. Cu toții știm că există mituri despre fiecare popor. În urma experienței tale ai sesizat
mituri care ți s-au confirmat sau infirmat?
10. Italienii te-au ajutat sa te integrezi sau ai avut alte sentimente?
11. Pe viitor, ți-ai imagina viața ta acolo?
12. În concluzie, spune-mi cateva sugestii pe care I le-ai da cuiva dornice sa plece in
aceasta țară?

Mulțumesc!
Transcripturi

Intervievator: Postolache Andreea

Intervievat: Daniela, 23 ani

A: Bună! Numele meu este Postolache Andreea. Îţi mulţumesc pentru că ai acceptat să
participi la această discuţie. Relizez o cercetare pentru mediul academic, dorind să
descopăr câteva elemende de substrat legate de experienţă ta în comunitatea Italiană. Mi-
ar plăcea să ştii că nu există răspunsuri greşite sau răspunsuri corecte, mă interesează
pararerea ta sinceră. Discuţia va dura maximum 20 minute, iar că un ultim detaliu, pentru
a nu pierde din conţinut va fi înregistrată, însă are un caracter strict confidenţiale.

A:. Cum ţi-ai dori să decurgă discuţia noastră pentru o comunicare cât mai eficientă?

D: Bună! În primul rând mă bucur să ştiu că discuţia pe care o vom purta şi informaţiile pe care ţi
le voi da îţi vor fi de folos. Mi-ar plăcea că discuţia noastră să fie una degajată şi spontană pentru
că astfel nu mă voi simţi inhibată de ideea de interviu , în mintea mea acest cuvânt implicând
prea multă formalitate.

A: Cum ţi-ai descrie personalitatea?

D: Ei bine fiind la Facultatea de Psihologie sunt o persoană care iubeşte foarte mult oamenii, îmi
place să descopăr felul lor de a gândi, de a privi lucrurile sau de a vedea cum acţionează în
anumite situaţiile limita. Intotdeauna mi-a plăcut să vorbesc cu oameni, să îi cunosc, să îi ascult
şi mai ales să îi ajut dacă pot să fac asta. Fiind în zodiac gemeni, sunt o persoană dinamică,
extrovertită şi mereu îmi doresc să văd locuri noi, să întâlnesc oameni noi fapt pentru care îmi
place la nebunie să călătoresc, să îmi iau un rucsac în spate, căştile în urechi şi să mă urc în
primul tren care vine în gară.

A: Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?

D: Ohoo…(entuziasmată) te rog să mă opreşti la un moment dat că am o grămadă de lucruri să îţi

spun în ceea ce priveşte acest subiect. Ei bine cred că m-am născut ca să călătoresc. Ador ideea
de a vedea locuri noi, de a petrece timp în natură, ador să călătoresc cu trenul, să am o carte bună
în mâna şi un playlist pe măsură. Mă bucur că nu am rău de maşină sau alte chestii de genu, ceea
ce îmi permite să călătoresc cu orice mijloc de transport. Consider că un om are o viaţă frumoasă
atunci când îşi permite să călătorească oriunde şi oricând.

A: Ştiu că ai fost plecat în Italia pentru o perioada de timp. Îmi poţi spune care a fost
scopul călătoriei tale?

D: Desigur. Părinţii mei s-au stabilit acolo de aproape 3 ani zile iar eu îmi petrec vacanţă de vara
cu ei.

A: Care sunt primele păreri ale tale legate de această ţară? De ce Italia şi nu altă ţară
europeană?

D: (Surpinsă) La început am fost nevoită să mă duc pentru că părinţii mei muncesc acolo, iar
timpul petrecut cu ei este limitat din păcate aşa că vacanţă de vara am privit-o că pe o ocazie de a
sta mai mult cu părinţii mei. Apoi uşor, uşor a început să îmi placă această ţară, istoria şi cultura
pe care o emană fiecare străduţă, oamenii zâmbitori, civilizaţia de care dau dovadă etc. Aşa că în
următorii ani m-am întors cu plăcere în Italia.

A: Ce aşteptări ai avut de la această ţară, ţi s-au confirmat sau infirmat?

D: În primul rând m-am aşteptat că oamenii de acolo să fie foarte plictisitori, incapabil să se
distreze însă după 1 luna am cunoscut nişte vecini de-ai părinţilor mei care aveau 3 copii de
vârstă apropiată vârstei mele şi m-am împrietenit foarte uşor cu ei. Într-o seară mi-au propus să
ieşim şi eram cam sceptică în privinţa timpului pe care urmă să îl petrec cu ei însă când am ajuns
la localul propus de ei am putut să observ că sunt nişte persoane foarte distractive, extrovertite
dornice să se simtă bine şi să îi facă şi pe alţii să se simtă la fel .Deci vis-à-vis de oameni
aşteptarea mi s-a infirmat. Un alt lucru la care mă aşteptăm era că băieţii italieni sunt foarte
romantici ceea ce mi s-a confirmat 100%, datorită unui băiat pe care l-am cunoscut, pe nume
Frabrizzio. De asemenea mă aşteptăm să văd în toate restaurantele şi peste tot paste şi iar paste şi
bineînţeles nelipsită pizza, lucru care este adevărat. Italienii iubesc mâncarea şi mai ales
bucătăria lor tradiţională.
A: . Povesteşte-mi pe larg despre experienţă ta, o consideri benefică pentru dezvoltarea ta?

D: Ăăăă… păi am foarte multe lucruri de povestit. Când am ajuns acolo credeam că toată
vacanţă mea de vara va fi suuuuper plictisitoare, că voi ieşi doar cu părinţii mei în oraş în
weekend şi cam atât. Însă nu a fost deloc aşa. Am cunoscut mulţi oameni noi, mi-am făcut
prieteni, amici, am construit relaţii cu ei dar cel mai important lucru am creat amintiri cu ei. În
fiecare seară ieşeam şi stăteam într-un parc din incinta blocului unde locuiam cu părinţii mei,
povesteam vieţile noastre, spuneam glume jucăm tot felul de jocuri total noi pentru mine însă
faptul că am fost dispusă să învăţ şi să fiu deschisă la cultură lor, la tradiţiile şi obiceiurile lor.
Am învăţat foarte multe lucruri despre bucătăria intalieneasca, o dată la 3 zile, Maria, prietena
mea mă invita la ea acasă şi părinţii ei îmi găteau tot felul de mâncăruri tradiţionale arătându-mi
tot felul de secrete culinare care m-au fascinat. Deci această experienţă o consider benefică
pentru mine şi pentru dezvoltarea mea personală deoarece mi-a oferit ocazia de a cunoaşte
oameni noi, o cultură nouă, feluri noi de a te distra şi de a-ţi petrece timpul liber .

A: Numeşte-mi trei calităţi şi trei defecte despre poporul Italian.

D: Trei calităţi cred că ar fi faptul că italienii sunt sociabili, amuzanţi şi foarte respectuoşi, iar
trei defecte, vorbesc prea mult uneori doar de dragul de a vorbi, sunt cam dezorganizaţi şi nu
prea sunt şoferi excelenţi.

A. Cu toţii ştim că există mituri despre fiecare popor. În urmă experienţei tale ai sesizat
mituri care ţi s-au confirmat sau infirmat?

D: În urmă experienţei mele în Italia am putut observa câteva mituri despre această ţară. Primul
ar fi că italienii se laudă foarte mult cu pastele lor şi cu pizza ceea ce este adevărat, respectă
foarte mult zona culinară specifică lor. Un alt mit care mi s-a confirmat a fost acela că italienii
vorbesc mult.
A: . Italienii te-au ajutat să te integrezi sau ai avut alte sentimente?

D: Aăăă…. Clar au făcut asta. În primul rând ei sunt foarte prietenoşi, mereu dispuşi să te ajute,
să îţi zâmbească. Chiar dacă la început am crezut că vacanţă mea va fi una plictisitoate, după
câteva săptămâni părerea mi s-a schimbat complet putând să spun că am avut parte de o vara
extraordinară plină de amintiri frumoase şi amuzante. M-au ajutat să mă integrez în comunitatea
lor, să îi înţeleg mai bine şi mai ales să le respect obiceiurile, tabieturile şi felul de a gândi şi de a
privi lucrurile.

A: . Pe viitor, ţi-ai imagina viaţă ta acolo?

D: Sincer… (confuză) nu m-am gândit niciodată la asta… poate da..poate nu ..Acest lucru cred
că ar depinde foarte mult de planurile părinţilor mei iar deocamdată ei doresc că într-o zi să se
întoarcă în România alături de toată familia noastră și să ne bucurăm de o viaţă frumoasă.

A: . În concluzie, spune-mi câteva sugestii pe care I le-ai da cuiva dornice să plece în

această ţară?

A: Cred că cel mai bun sfat sau sugestie pe care o pot oferi cuiva care doreşte să viziteze această
ţară este să fie dispus să îi cunoască şi să fie deschis la tot felul de propuneri referitoare la cultură
lor, la societatea lor, oameni, locuri etc.

Intervievator: Postolache Andreea

Intervievat: Bianca, 21 ani

A: Bună! Numele meu eşti Postolache Andreea. Îţi mulţumesc pentru că ai acceptat să
participi la această discuţie. Relizez o cercetare pentru mediul academic, dorind să
descopăr câteva elemende de substrat legate de experienţă ta în comunitatea Italiană. Mi-
ar plăcea să ştii că nu există răspunsuri greşite sau răspunsuri corecte, mă interesează
pararerea ta sinceră. Discuţia va dura maximum 20 minute, iar că un ultim detaliu, pentru
a nu pierde din conţinut va fi înregistrată, însă are un caracter strict confidenţiale.

A:. Cum ţi-ai dori să decurgă discuţia noastră pentru o comunicare cât mai eficientă?
B: Bună! În primul rând mi-aş dori să avem o discuţie cât mai relaxată să mă simt că şi cum aş
vorbi cu o prietenă la o cafea, raspunzandu-ţi deschis la întrebările pe care urmează să mi le
adresezi. Sper că ceea ce îţi voi spune să îţi fie de un real folos.

A: Cum ţi-ai descrie personalitatea?

B: Sunt o persoană sociabilă, mă integrez foarte uşor în medii noi. Am un caracter puternic,
reuşind să obţin ceea ce îmi propun mereu însă din păcate răbdarea nu este unul dintre punctele
mele forţe, iar acest lucru îmi îngreunează puţin reuşită. Sunt o persoană deschisă, dispusă să
cunosc lucruri noi iar una dintre pasiunile mele este să călătoresc şi desigur fizică, materia de
profil a facultăţii mele. Chiar dacă zodiacal meu mă descrie că pe o persoană sensibilă cu toată
lumea, partea aceasta a personalităţii mele o văd foarte puţine persoane.

A: Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru ţine a călători?

B: Aş descrie călătoria prin cuvântul : experienţă. Consider că oamenii ar trebui să dea mai
puţină importantă timpului petrecut pentru a face bani şi mai mult pentru a călători, pentru a avea
parte de noi experienţe. Consider că o călătorie este îmbrăcat în entuziasm, eu fiind mereu
nerăbdătoare să descopăr locuri noi, poveşti interesante şi uitate de lume, oameni de la care pot
învaţă ceva etc.

A: Ştiu că ai fost plecat în Italia pentru o perioada de timp. Îmi poţi spune care a fost
scopul călătoriei tale?

B: Am ales Italia că destinaţie romantică a unei vacanţe împreună cu prietenul meu. După cum
ştii și tu că toate drumurile duc la Roma aşa că am ales să merg acolo, fiind foarte curioasă să
descopăr cultură lor, să văd arhitecura clădirilor și să simt acea atmosfera romantică care pluteşte
în aer în orice colţ al Italiei.

A: Care sunt primele păreri ale tale legate de această ţară? De ce Italia şi nu altă ţară
europeană?

B: După cum am precizat la întrebarea anterioară, am ales Italia datorită romantismului de care
dă dovadă. Am considerat că este cea mai bună alegere că să îmi petrec timpul cu un om drag
într-o ţară frumoasă şi civilizată. Un alt motiv pentru care am ales să călătoresc în Italia a fost cel
financiar. Zborurile spre această ţară sunt foarte dese şi accesibile. Aşa că am căutat nişte bilete
de avion avantajoase şi un sejur pe măsură şi am plecat spre Italia.

A: Ce aşteptări ai avut de la această ţară, ţi s-au confirmat sau infirrmat?

B: Păăăi…sinceră să fiu nu am avut avut nicio aşteptare în ceea ce priveşte această ţară. Am
mers pe ideea să descopăr singură și să văd cu ochii mei cum sunt oamenii de acolo, cum
tratatează ei un client dintr-un restaurant , cum se poartă ei cu turiştii, dacă sunt prietenoşi sau nu
cu străinii. Ideea este că nu am ales să călătoresc în Italia pentru un motiv anume, singurul lucru
pe care îl ştiam despre ţară asta este că se află Colosseum-ul care reprezintă un simbol al ţării ,
ceea ce mi-a stârnit curiozitatea că să văd cu ochii mei această cosntructie antică.

A: . Povesteşte-mi pe larg despre experienţă ta, o consideri benefică pentru dezvoltarea ta?

B: Hmmm… categoric această călătorie în Italia m-a ajutat să mă dezvolt personal şi mi-a
îmbogăţit cunoştinţele în ceea ce priveşte cultură mea generală. Am avut parte de o experienţă
extraordinară alături de prietenul meu şi nu regret deloc alegerea făcută. Ne-am plimbat pe
străduţele înguste ale Romei, am vizitat punctele importante ale capitalei, am mâncat o pizza de
la ,,ea de acasă” şi pot să spun că este delicioasă, se vede că italienii gătesc cu pasiune şi respect.
Şi acum îmi aduc minte atmosfera caldă pe care am simţit-o în Italia, printre oameni zâmbitori,
dornici să te ajute cu orice informaţie sau alt lucru, printre clădirile încărcate de cultură şi
istorie. De asemenea mi-a plăcut foarte mult mâncarea lor, felul în care ne-au tratat, inclusiv
personalul hotelului ne-a ajutat mereu cu orice informaţie de care am avut nevoie. Ţin minte că
ne-au pus la dispoziţie o tabletă ca să ne ajute să găsim punctele importante ale Romei şi cum să
ajungem la ele. Am observat că italienii se mândresc foarte mult cu ţară lor şi cu atracţiile lor
turiste iar acest lucru se poate observă din felul în care ei păstrează toate clădirile vechi, tunrnul
din Pisa, Colosseum-ul etc.

A: Numeşte-mi trei calităţi şi trei defecte despre poporul Italian.

A: Una dintre calităţile poporului Italian este disponibilitatea de care dau dovadă, orice întrebi ei
sunt dispuşi să îţi răspundă şi chiar dacă nu ştiu răspunsul se interesează sau îşi sună prietenii
doar că să te ajute. Altă calitate ar fi sociabilitatea oamenilor şi educaţia de care dă dovadă la
orice pas. Defecte…nu ştiu ce aş putea să spun aici…un defect pe care îl au ei cred că este faptul
că sunt prea haotici şi vor să facă multe lucruri deodată şi uneori nu prea reuşesc şi un alt lucru
care m-a deranjat este faptul că vorbeau prea mult. De exemplu dacă întrebăm o persoană unde
se află o anumite clădire şi cum anume ajung la ea, la început îmi oferea informaţiile de care
avea nevoie apoi începea să vorbească despre alte lucruri, cum ar fi că nu îi place la vremea din
perioada respectivă şi devia de la subiect.

A. Cu toţii ştim că există mituri despre fiecare popor. În urmă experienţei tale ai sesizat
mituri care ţi s-au confirmat sau infirmat?

B: Înainte să plec în Italia nu aveam o viziune clară sau nu aveam formate nişte păreri în ceea ce
priveşte ţară sau oamenii de acolo. Din păcate nu îţi pot spune mare lucru aici pentru că am fost
atentă la acest aspect şi nici nu am ştiut mare lucru despre Italia. Atât pot să îţi spun că o prietenă
mi-a spus că oamenii de acolo sunt foarte primitori, ceea ce s-a şi întâmplat.

A: . Italienii te-au ajutat să te integrezi sau ai avut alte sentimente?

B: Da m-au ajutat să nu mă simt străină în ţară lor, ei fiind nişte oameni foarte primitori şi
sociabili. Cât timp am stat în Italia am cunoscut tot felul de oameni şi chiar am păstrat legătură
cu câţiva dintre ei şi mă aşteaptă cu nerăbdare în Roma să povestim la o ceaşcă de cappuccino şi
un croissant.

A: . Pe viitor, ţi-ai imagina viaţă ta acolo?

B: Este foarte frumoasă Italia însă nu aş părăsi ţară mea pentru nimic în lume.România este locul
în care m-am născut, aici este familia mea, prietenii mei şi am toate amintirile aici.

A: . În concluzie, spune-mi câteva sugestii pe care i le-ai da cuiva dornice să plece în

această ţară?

B: Atunci când pleacă în Italia să fie comunicativi sis a fie dispuşi să se distreze!

Intervievator : Popescu Mihaela

Respondent: Nicoleta,19 ani

M: Bună! Numele meu este Mihaela. Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să participi la
această discuție,este una strict amicala. Relizez o cercetare pentru mediul academic, dorind
să descopăr cateva elemende de substrat legate de experiența ta în comunitatea italiana
deoarce stiu ca ai afcut parte pentru o perioada de timp. Mi-ar plăcea să știi de la inceput
ca nu există răspunsuri greșite sau răspunsuri corecte, mă interesează pararerea ta
personala si sinceră. Discuția va dura maximum 20 minute, iar ca un ultim detaliu, pentru
a nu pierde din conținut va fi inregistrată, insa are un caracter strict confidențial.

M: Pentru început mi-ar plăcea să îmi spui tu cum ți-ai dori să, să decurgă discuția noastră
pentru a avea o comunicare eficientă?

N: Ăăă, pai, mi-ar plăcea să fie o discuție între prieteni,fără nicio barieră,și cred că amândouă ne
vom simți mai confortabil și în largul nostru.

M: Bineînțeles! Cum ți-ai descrie personalitatea?

N: Îmmm...(puțin timorată) niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc de personalitatea
mea,îîntotdeauna i-am lăsat pe cei din jur să mă descrie, însă... o să încerc,un pic să spun cum
sunt eu. Cred că sunt o persoană...ăăă prietenoasă,dornică să cunoască cat mai multe lucruri și cât
mai mulți oameni.

M: Ok! Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?

N: Îmm…sigur (destinsă)...mmm,nu știu cu ce să încep deoarce a călători pentru mine înseamnă

multe lucruri...ăăăfff, în primul rând înseamnă experiență de viațăăă și cunoaștere,așa cum am
spus și mai sus îmi place să cunosc lucruri noi,ăăăff (are multe de spus dar se gândește cum să le
rezume) în al doilea rând a călători înseamnă cam cea mai mare oportunitate pe care ti=o poate
oferi... viața,ăăă poți învăța multe lucruri dintr-o călătorie, nu știu, gen
obiceiuri,traditii,istorie,sunt multe informații pe care cred că le poți dobândi călătorind, cred căă
la finalul vieăii te alegi cu ce-ai trăit,cu amintiri frumoase și locurile pe care le-ai vizitat...

M: Sigur! Știu că ai fost în Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune care a fost
scopul calătoriei tale?

N: Ăăăă…am vizitat Italia de la 8 ani...îmm,de obicei îmi petreceam doar vacanțele de vară până
anu’ trecut. Nu pot să spun că…am fost un simplu turist pentru căăă am stat în fiecare an câte 3
luni,îmm (pare că retrăiește acele momente) iar o lună din acestea trei,am petrecut-o într-o
familie de italieni. Ăăă datorită acestui lucru pot spune că am fost martoră la obiceiurile și
tradițiile lor de zi cu zi

M: Foarte interesant! Care sunt primele păreri ale tale legate de această țară? De ce Italia
și nu altă țară europeană?

N: Offf… ce pot să spun,am numai păreri de bine referitoare la această țară. M-am ataștat de ea,
cât și de oamenii ei...șiii de ce Italia? Pentru că părinții mei locuiesc acolo.

M:Ce asteptări ai avut de la această țară, ți s-au confirmat sau infirmat?

N: Mmmm..nu am avut așteptări deoareceee...îmm,am plecat de la 8 ani și era o vârstă destul de

fragedă. Prin urmare,la 8 ani nu prea aveam niciun gând referitor la această țară,nu știam ce mă
așteaptă sau ce voi vedea când voi ajunge acolo. Pe parcurs pot spune că... mi s-au confirmat
așteptările deoarce speram doar la lucruri bune și frumoase.
M: Ăăă... Povestește-mi pe larg despre experiența ta, o consideri benefică pentru
dezvoltarea ta?

N: Păăi... verile pe care le-am petrecut au fost destul de benefice pentru dezvoltarea mea
personală...Consider că orice călătorie mică sau mare te ajută...chiar dacă pe moment nu îți dai
seama...dar te ajută. Am interacționat foarte mult cu oamenii de acolo,mi s-au părut și mi se par
în continuare niște oameni buni,zâmbitori șiii...care sunt dispuși să sară în ajutorul tău oricând.
Pe parcurs,intracționând cu ei, am fost surprinsă să aflu păreri pozitive despre țara mea. Să iți
dau si un exemplu conceret... Am mers la spital pentru a-mi face analizele de rutină...în timp
cee..ăăă doctorul îmi lua sângele purtam o conversație. La un moment dat acesta a
sesizat....sesizează corectitundinea și corența mea în vorbire în limba italiană și mă întreabă de
cât timp locuiesc acolo... i-am răspuns că vin doar în vacanțele de vară...iaar un alt doctor de
lângă îi spune acestuia „Tu nu știi că românii sunt mai buni la noi… la tot?” Am fost foarte
plăcut surprinsă să aud aceste lucruri (râde).

M: Ăăă… Numește-mi trei calități si trei defecte despre poporul Italian

N: Mmmm... nu știu...cum am mai spus,sunt niște oameni zâmbitori,în orice

magazine,farmacii,spitale,alimentare...aai intra, ei iți zâmbesc și iți transmit o stare de bine... O
calitate ar fi faptul că sunt mai puțin stresați și acest lucru îl emană mereuu...ăăă o ultimă calitate
pe care am vazut-o și țin foarte mult să o menționez...ăăă italienii țin foarte mult la familiile
lor,la părinții lor...ăăă îi ajută mereu,îi respectă și îi pun mereu pe primul loc. Iar ca
defecte...cred,nu știu ce să zic acum, uooff... în trafic, sunt groaznici,nu semnalizează greșit,în
fine, la acest lucru chiiar,chiar sunt praf.

M :Înțeleg. Cu toții știm că există mituri despre fiecare popor,cum există și despre poporul
român. În urma experienței tale ai sesizat mituri care ți s-au confirmat sau infirmat?

N: Ăăăă... mi s-a confirmat un mit,și anume că italienii sunt mereu îndrăgostiți și romantici...

M: Ăăă... Italienii te-au ajutat sa te integrezi sau ai avut alte sentimente…legate de

integrarea ta in comunitate?

N: Mdaaa… am simțit lucrul ăsta cel mai bine… Mă simt extraordinar în țara lor... mai bine ca în
România (râde). Am trecut prin fooarte multe situații în care m-am integrat de către ei și nu am
întâmpinat niciodata probleme că sunt de altă naționalitate...ăăă cred că contează și foarte mult
comportamentul tău atunci când emrgi undeva. Probabil, mi s-a întâmplat chestia asta deoarce
nici nu am stat permanent,eram doar trei luni într-un an și nu mi se pot întâmpla prea multe.

M :Înțeleg! Pe viitor, ți-ai imagina viața ta acolo?

N: Mmmm.. să știi că m-am gândit la chestia asta și în continuare mă mai gândesc… Atât
părinții mei,cât și alte rude mă întreabă dacă vreau să-mi continui studiile acolo..însă, nu știu ce
să spun, cu toate că mă simt bine la ei,iubesc marea lor, orașele cu o bogată istorie,ăăă , limbă
,obiceiuri și oamenii de acolo, nu cred că m-aș vedea pentru tot restul vieții acolo, însă mi-ar
plăcea să o vizitez perioade mai lungi,desigur... și atât cred (pare că vrea să incheiem discuția).

M :Ok! Și pentru a încheia într-un fel discuția noastră...ce sugestii i le-ai da cuiva care ar
dori să meargă in această țară?

N: Ooo! Să meargă! E o țară frumoasă, cu oameni frumoși și veseli și în ultimul rând istoria
plutește in aer...practic retrăiești toate paragrafele din manualul de istorie!

M:Mulțumesc frumos pentru interviu!Ai fost forte amabilă și sper să ți se confirme toate
așteptările tale pe viitor!

N: Mulțumesc frumos și eu!

Intervievator: Popescu Mihaela ( M1)

Intervievat: Mădălina, 20 (M2)

M1: Bună! Numele meu este Mihaela, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să participi la
această discuție. Vreau să îți spun că realizez o cercetare pentru mediul academic, dorind
să descopăr câteva elemente de substrat legate de experiența ta în comunitatea italiană. Mi-
ar plăcea să știi încă de la început că nu există răspunsuri false sau răspunsuri adevărate,
mă interesează strict pararerea ta sinceră. Discuția va dura maximum 20 minute, iar ca un
ultim detaliu, pe care ar trebui să-l lămurim, pentru a nu pierde din conținut va fi
inregistrată, însă are un caracter strict confidențial, nu-ți va fi precizat numele sau alte
detalii. Pentru început aș dori să-mi spui cum ai dori tu să decurgă discuția noastră pentru
a avea o comunicare cât mai eficientă?

M2: Ăăă, bună și ție în primul rând ăăă mă bucur de acest caracter de confidențialitate și în
legătură cu discuția, cred că mi-ar plăcea să fie ceva liber, să nu fim constrânse de timp pentru
că, după cum știi, nu am nici prea mult la dispoziție.

M1: Sigur. Cum ți-ai descrie personalitatea?

M2: Hmm, o întrebare destul de dificilă. Cred, cred, cred că pot spune că sunt destul de
dinamică, dornică de a cunoaște lucruri noi ăăă cu toate că pare un clișeu dar asta simt. Îmi place
foarte mult să călătoresc, în special în locurile cu temă istorică, îmi plac drumețiile, pot spune
chiar că sunt o admiratoare a naturii.

M1: Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?

M2: A călători, un cuvânt cu atât de multe înțelesuri, dar, să ne rezumăm la unul dintre ele (
râde). A călători, cred că înțeleg prin acest cuvânt a-mi petrece timpul liber alături de cei dragi.
Ăăă normal, o călătorie o faci din plăcere. Sunt și alte genuri de călătorii, dar nu cred că ne
referim acum la ele.

M1: Bineînțeles. Știu că ai fost plecată în Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune
care a fost scopul calătoriei tale?

M2: Mm, cred că am vrut să petrec mai mult timp alături de cei dragi, de parinți în special, ăăă să
cunoaștem împreună locuri noi, să ne descoperim, să ne redescoperim împreună.

M1: Care sunt primele tale păreri legate de această țară? De ce Italia și nu altă țară
europeană?
M2: Personal, nu am fost inițial ăăă impresionată de Italia. În primele zile cred că nu mi s-a părut
deloc fascinantă. Apo, acolo faptul că ești român te categorizeaza ca fiind rrom. Nu mulți fac
diferența între cuvântul român și rrom. Majoritatea îl iau ca atare. Ăăă însă există și persoane
diferite sau italieni diferit. Ăăă unii sunt, unii au chair prieteni români și doar faptul că au
prieteni români ăăă îi ăăă denotă faptul că aceștia au încredere în persoane care sunt române sau
na, exact și ăăă ce pot spune, îmi place că sunt niște persoane calculate, cu toate că uneori nu au
destui bani, dar cumpără de fiecare dată ceva cu zâmbetul pe buze, se gândesc de două ori la
acest lucru, însă fac mereu ăăă lucrurile cu plăcere. Fac cumpărăturile cu placere pentru cei dragi
dacă pot spune așa și sunt foarte bine organizați să știi. Ăăă din punct de vedere turistic, pot
spune că nu am vizitat foarte multe locuri în Italia, însă ce m-a impresionat cel mai mult ăăă a
fost orașul ăăă Trieste, așezat așa în mare parte la poalele muntelui , la întâlnirea mării cu
muntele. Mi s-a părut ceva extraordinar.

M1: Ce asteptări ai avut de la această țară, ți s-au confirmat sau infirrmat?

M2: Ăăă mă așteptam într-adevăr să să fie o oarecare marginalizare a străinilor, însă ăăă am
văzut și că dacă ești muncitor, poți fi apreciat. Nu m-am așteptat însă să fie așa de organizați. Mi
se pare un lucru extraodinar, mai ales în ziua de azi în care ăăă dacă pot spune, cred ca trăim într-
o lume haotică, ăăă mă așteptăm totuși să fie cât de cât de dezvoltați, să fie mai inteligenți, însă
dacă învață să facă un singur lucru, acel lucru îl va face foarte bine.
M1: Super. Povestește-mi pe larg despre experiența ta, o consideri benefică pentru
dezvoltarea ta?

M2: Experiența mea...cred că o consider benefică, deoarece am cunoscut un nou alt mod de
viață, unul diferit de al românilor, dacă pot spune așa. Uite, italienii au totul organizat, fiecare
moment al zilei ăăă este în favoare lor, în sensul că apreciază altfel viața, pun accent pe lucrurile
mărunte, pe lucrurile poate care pentru un român par nesemnificative. Sunt genul de oameni care
respectă cu strictețe mesaje, mesele principale ale zile, orele de somn și mai ales socializarea, nu
pierd din vedere acest lucru. Mi se pare extraordinar, am învățat de la ei că sunt cât, cât de
importantă este legătură cu familia , am învățat să apreciez timpul liber și să mă bucur de ceea ce
am, de puținul pe care-l am și să, să mă interesez de artă, de natură de familie, de relația cu cei
din jurul mei și nu să ma axez doar pe aspectul meu fizic.

M1: După cum știi, fiecare popor are și calități și defecte. Ai putea să-mi numești câteva
calități și câteva defecte ale poporului italian?

M2: Ăăă, da, cred că pot face și acest lucru însă nu știu neapărat dacă pot fi numite drept calități,
dar dacă ar fi aș spune că sunt organizați, au strictețe în în ceea ce fac și mai ales sunt corecți, iar
că defecte, un pic cam radical aș spune, însă rasismul, ăăă introvertirea și ăăă faptul că sunt avari.

M1: Înteleg. Cu toții știm că există mituri despre fiecare popor, cum există și despre
poporul român, bineînțeles. În urma experienței tale ai sesizat mituri care ți s-au confirmat
sau infirmat?

M2: Ăăă cred că pot spune că am cunoscut două mituri despre italieni, și tind să cred că ambele
sunt destul de adevărate. Unul dintre ele ar fi că ura pentru rromi, care ar porni de fapt de la
originea, a pornit de fapt de la originea italienilor. Ăăă legenda spune că regale Italiei s-ar fi
căsătorit cu regina rromilor. Din momentul, iar din acel moment, ăăă rromii au avut drepturi
egale cu italienii, fapt care nu a fost agreat prea mult de aceștia, închipuie-ți și tu diferența dintre
un rrom și un italian. Asta a fost mentalitatea lor. Și cred că un alt mit ar fi legat de iubirea lor
pentru câini, care s-ar, cred că s-ar datora faptului că aceștia nu au fost ăăă sursă de hrană pentru
italieni în timpul războiului.

M1: Înțeleg. Italienii te-au ajutat să te integrezi acolo sau ai avut alte sentimente?

M2: Cred că italienii sunt un popor care își laudă țara așa că, pe toată durata șederii mele acolo,
ăăă am auzit doar că aș fi apreciată în meseria mea de acolo, câte beneficii aș putea avea, sau ăăă
ce bine mă voi simți dacă mă voi integra în colectivul alături de care voi munci. Ăăăă, persoanele
cu care am intrat în contact, ăăă pot spune că m-au ajutat foarte mult în această integrare,
încercau să vorbească cu mine, ăăă chiar să vorbească mai rar că să pot înțelege limba, ăăă au
încercat să nu vorbească în vreun dialect sau ăăă cu vreun dialect sau să nu folosească sinonime,
ci cuvinte cât mai simple, vorbind mai rar, pe înțelesul unui străin să spun, dacă pot spune așa.

M1: Înțeleg. Pe viitor, ți-ai imagina viața ta acolo?

M2: Ăăă, cu toate că nu sunt total de acord dacă pot spune așa cu stilul lor de viață, cred că aș
putea să trăiesc, deoarece mi-ar trebui puțină organizare în viața mea personală spun, adică de
fapt personal, nu vorbesc acum la modul general, însă cred că principalele motive pentru care aș
pleca acolo ar fi educația lor, munca care este bine plătită și nu batjocorită dacă pot spune așa și
oportunitățile pe care le oferă ei.

M1: Și, pentru a concluziona discuția noastră, spune-mi câteva sugestii pe care i le-ai da
cuiva care ar pleca în această țară?

M2: Ăăă în primul rând le sugerez să viziteze ăăă orașul Trieste și San Marino. Apoi, cred să
încerce să observe și comportamentul oamenilor, care este unul deosebit, de și să învețe,
bineînțeles să ia aminte, nu să ăăă să vadă, să observe și să rămână cu atât. Dacă nu înveți, ești un
om pierdut. Ăăă, dar, ăăă iar dacă vor urma aceste indicații, da sau sugestii dacă le pot spune așa,
cred că-și vor schimba viața în bine, vor ăăă căpăta mai multă atenție, ăăă de fapt ăăă mai multă
atenție din partea oamenilor și o mai bună viziune despre lume.

M1: Sigur. Mulțumesc frumos că mi-ai acordat acest interviu, mi-a făcut placere.

M2: Ăăă mulțumesc frumos și eu, m-ai făcut să-mi amintesc niște clipe foarte drăguțe dacă pot
spune aăa din viața mea și sper să ne mai auzit. Succes.

M1: Ok, mulțumesc frumos.

Intervievator: Pungă Alexandra Teodora

Intervievat: Lucian, 26

A: Bună Luci, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să participi la această discuție. Realizez
o cercetare pentru mediul academic, dorind să descopăr câteva elemente de substrat legate
de experiența ta în comunitatea italiană. Mi-ar plăcea să știi că nu există răspunsuri greșite
sau răspunsuri corecte, mă interesează părerea ta sinceră. Interviul va dura maxim 20 de
minute, iar ca un ultim detaliu, pentru a nu pierde din conținut, discuția va fi inregistrată,
insă vreau să știi că are un caracter strict confidențial.

A: Luci, cum ți-ai dori să decurgă discuția noastră pentru o comunicare cât mai eficientă?

L: Pai cât mai amical, adică la urma urmei o să, deci sunt convins că o să fie așa pentru că
vorbim de noi doi, deci nu-i problemă.

A: Ok. Cum ți-ai descrie personalitatea?

L: Ăăă cred că e mai bine, îmi place să las ăăă celelalte persoane să descopere chestia asta, la
urma urmei, nu, nu, să zicem că nu obișnuiesc să vorbesc despre mine așa, prea mult.

A: Am înțeles...Mi-ai putea spune ăăă ce înseamnă pentru tine a călători?

L: Ăăă desigur, ăăă, îmi place foarte mult să călătoresc, ăăă dacă am avea și timp pentru a face
asta cu cât mai mult, cu atăt mai bine. Hahaha ăăă, dar ăăă sincer îmi place foarte mult.

A: Știu că ai fost plecat în Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune care a fost
scopul călătoriei tale?

L: Ăăă după cum prea știi, eu locuiesc aici.(...) de 5 ani de zile și am venit ca scop să-mi găsesc
ăăă un serviciu, să-mi găsesc un, să-mi formez o cale în viață, ca să zic așa, datorită faptului că în
România se știe că situația nu este una prea (zambește) drăgălașă, din punctul asta de vedere.

A: Am înțeles. Care sunt primele pareri ale tale legate de această țară, de ce Italia și nu altă
țară europeană?

L: Ăăămm părerea mea este foarte bună despre țară, per total. Ăăă că sunt multe lucruri care (...)
oricum depășesc, să zicem din anumite puncte de vedere România? Ăăă și am venit în Italia
pentru simplu fapt că am parinții aici și nu am încercat să mă întind spre alte țări, ca să zic așa.
A: Spune-mi ce aștepări ai avut de la această țară, ți s-au confirmat sau infirmat?

L: Ăăă sincer am venit cam orbește (rade) să zicem așa, adică nu am avut, nu m-am gândit
inainte, ci doar am vrut ca să ăăă ajung aici pentru a-mi crea și dezvolta partea, partea asta ce ține
de serviciu și (...) și la urma urmei ăăă am zis, pe sistemul ce o fi o fi și cam asta a fost totul.

A: Povestește-mi despre experiența ta, o consideri benefică pentru dezvoltarea?

L: Da, desigur, deci ăăă (...) tot pe partea cu serviciul, tot pe partea cu, adică tot ce ține de ăăă,
de când am ajuns în Italia și până acum ăăă pot să zic că ăăă am acumulat destul de multe
cunoștințe despre, să zicem, nu știu, ăăă pentru a putea, pentru a mă integra, pentru ăăă până la
urmă a reuși să fac și cât mai multe călătorii, să descopăr mai multe lucruri, adică a fost ok până
acum.

A: Numeste-mi trei calități și trei defecte despre poporul italian.

L: Ăăă, trei calități, trei calități, ăăă au străzi foarte bune (râde), ăăă (...) sunt destul de exigenți și
asta o iau ca pe o parte bună, ca pe o calitate, pentru ca spre deosebire de noi în anumite situații,
să zicem așa, ăăă nu dobândim lucrul ăsta, nu știu cum să zic (râde) ăăă trei, sunt foarte multe
locuri pe care le poți vizita, care sunt extraordinar de frumoase, și (...) nu știu, pur și simplu, pur
și simplu e, e, e frumoasă și chiar e frumos, e frumoasă țara în sine. Și trei defecte (...) sunt
gălăgioși (râde), ăăă în anumite circumstanțe sau m-ai bine zis cred ca sunt și, să zicem falși (...),
nu generalizând, dar ăăă sunt destul de falși, așa (...) și trei ăăă nu știu, nu-mi vine acuma (râde).

A: (Râd) Dacă îți reamintești, poți să-mi spui pe parcurs.

L: .Da, desigur.

A: Ăăă există mituri despre fiecare popor. În urma experienței tale ai sesizat mituri care ți s-au
confirmat sau infirmat?

L: Ăăă da, ăăă faza asta cu gesticulatul că, îți dai seama, având parinți, având rude care tot au
mai venit și așa, ăăă și la urma urmei văzând-ui că gesticulează și ei în timp ce, mi s-a părut o
chestie la care am zis: oare chiar așa fac toți? (râde). Și intr-adevăr asta să zicem, l-am luat așa ca
pe un mit și intr-adevăr, ei chiar gesticulează extrordinar de mult. Unii la un moment dat parcă
zici că ti-ar băga degetul în ochi, la propiu (râde). Dacă nu ești atent, pe stradă ăăă e posibil sa
izbești de o mână mai degrabă, decât un stâlp, nu știu cum să-ti spun, am avut și eu un sentiment
(râde) (...). Să zicem altul că ar fi spre exemplu că ar fi Milano. Milano sincer ăăă nu prea pare a
fi capitala modei, pentru mine. Adică la inceput când eram și auzeam: da, Milano, capitala
modei, wow, bun, aia e, dar de fapt și de drept parcă numi sună, pentru că la urma urmei sunt,
mai e Londra, mai e New York, mai sunt astea care cred că le, cred că depășește Milano, e, e așa
doar o chestie pentru, cred mai degrabă, Milano nu este capitala modei, ci mai degrabă ar fi
capitala modei în Italia. Nu știu cum să-ți zic (râde). E o chestie așa, adică (râde) așa, și altceva,
da și altceva cred că da, asta ar mai fi cu falsitatea pentru că nu credeam, nu știu să zic așa nu
voiam să fiu nici pro nici contra, dar stând aici de 5 ani de zile am ajuns să cunosc un pic
persoanele așa cum sunt și cred că pot să zic că este adevărat că sunt destul de falși (...) din
foarte, foarte multe puncte de vedere.

A: Te-au ajutat italienii să te integrezi sau ai avut alte sentimente legate de acest lucru.

L: Ăăă nu, nu îmi vine așa o chestie în minte acuma legat de asta, dar pentru că în general prefer
să mă descurc singur, adică nu că nu vreau să cer ajutorul, dar dacă știu că reușesc să fac asta
singur, ăăă nu pot să zic că (...) ăăă da,da, in fine, ideea este că intr-o oarecare măsură, da au
participat și ei la integrarea mea, deci nu-i ca și cum ăăă am început, încercat să fac tot singur
(râde) până la urmă ăăă nu, deci nu, asta, cam asta e tot.

A: Iar pe viitor ți-ai imagina viața ta acolo?

L: Ăăă mai mult ca sigur, nu știu până când, dar ăăă (râde) nu știu dacă o să-mi schimb gândul
asta, dar cu siguranță găndul meu de acum este să îmi formez viața în continuare aici, pentru că
(...) într-adevăr mă face să mă simt ca acasă într-o oarecare măsură. În zona asta se vorbește
exact ca la noi în Moldova cu „ș” cu asta, e așa o chestie și zona așa un pic mai muntoasă, exact
așa îmi aduce aminte de ăăă de țară și da, deci răspunsul este da. Cu siguranță (...) ăăă mă
găndesc că viața aici o să fie, o să fie drăguță.

A: În concluzie, da-mi câteva sugestii pentru pe care i le-ai da cuiva dornice să plece în
această țară.

L: Ăăă sugestii, deci (...) orice ar fi de a vizitatului cu siguranță, cu sigurață (...) ăăă lumea ar
trebui să viziteze Italia. Pentru că, cum am zis și mai devreme sunt extraordinar de multe lucruri,
după care nici numai după nume nu trebuie să fie neapărat ceva de care a auzit toată lumea și să
vezi ceva care este extraordinar de drăguț. (...)Ăăă din punctul asta de vedere este ok, din al
doilea punct de vedere este că orice ar fi italienii sunt destul de ăăă cum să zic? Bine lăsând la o
parte, da și mi-am adus aminte, o mică paranteză, dacă tot am zis de defecte este că sunt așa de
fixați de chestia asta, în cât parcă nu vor să învețe o altă limbă străină o vor doar pe a lor în țara
lor, si doar atât. Deci ăsta ar fi al treilea defect. Că acuma stăteam și mă gândeam că dacă ar fi
să, să vii așa si să vorbești cu ei, e un pic așa de problemă din punctul ăsta de vedere, dar orice ar
fi asta nu este numai la ei. Ei să zicem sunt un pic sub media aia, la urma urmei și la noi se poate
întâmpla să dai peste astfel de persoane care să zicem că nu știu engleza, și nu poate să, să facă o
comunicare cu o altă, cu o persoană străină să zicem, dar până la urmă să revenim la sugestii, la
urma urmei se poate găsi, se pot găsi persoane cu care să comunici și să te direcționeze să zicem
și așa mai departe, dacă tot vorbeam de-a vizitatului. Ăăă na, și oricum e mișto, orice ar fi
trebuie, toată lumea trebuie s-a aibe chestia asta de curiozitate și să, dacă tot se invește ocazia să
exploreze și să exploreze și să-și aleagă țintele ca să zic așa și să ăăă să viziteze și să facă absolut
tot ce ăăă țara asta, Italia chiar este, sunt foarte multe de vizitat și nu numai de ce nu de-a
stabilitului aici.

Intervievator: Pungă Alexandra Teodora

Intervievat: Gabi, 22
A: Bună Gabi! Numele meu este Alexandra Pungă și iți mulțumesc pentru că ai acceptat să
participi la această discuție. Realizez o cercetare pentru mediul academic dorind să
descopăr căteva elemente de substrat legate de experiența ta în comunitatea italină. Mi-ar
plăcea să știi că nu există răspunsuri greșite sau răspunsuri corecte, mă interesează părerea
ta sinceră. Interviul va dura maxim 20 de minute, iar ca un ultim detaliu Ă pentru a nu
pierde din conținut, discția va fi inregistrată, însa are un caracter strict confidențial.

I: Gabi, cum ți-ai dori sa decurgă discuția noastră pentru o comunicare cât mai eficientă?
R. În primul rând bună Alexandra, ĂĂĂ discuția noastră aș vrea să se realizeze intr-un mediu cât
mai amical, informal și firesc.

I. Zambesc. Cum ți-ai descrie personalitatea?

R.Hmm niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre mine sau personalitatea mea, cred că cel mai
bine putem fi definiți de cei din jurul nostru, așa că mai bine trecem la următoarea întrebare.

I. Bine, am înțeles. Ăăă mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?

R. Pentru mine a călători înseamnă a cunoaște civilizația din țara respectivă și de a te (...) nu știu,
transpune cât mai mult în ĂĂĂ locul, ĂĂĂ locul cetățeanului din țara respectivă. (...) Cel mai
bine, nu știu, e să cunoști câte puțin din fiecare lucru cotidian al ĂĂĂ străinului, ca să zic așa.

I.Știu că ai fost plecat în Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune care a fost scopul
călătoriei tale?

R. Ce ĂĂĂ ce să zic acum ĂĂĂ „călătoria aceea a fost una de afaceri foarte importantă”, nuu
glumesc. ĂĂĂ a fost, a fost o vacanță, o vacanță de vară pe care am petrecut-o acolo (...) fără
niciun scop anume, doar relaxare.

I. Am înțeles. Mmmm care sunt primele păreri ale tale legate de această țară? De ce Italia
și nu o altă țară europeană?

R. Care să fie părerea mea? Părerea mea e mult mai buna după ce am vizitat această, această țară,
trebuie să recunosc că aveam idei preconcepute la adresa, la adresa Italiei, însă mi le-am
schimbat imediat dupa ce, dupa ce am ajuns acolo. De ce Italia și nu altă țară? Pentru mine, Italia
e o țară cu o cultură sportivă, fotbalistică foarte, foarte dezvoltată, iar asta înseamnă mult pentru
mine, iar pe lăngă asta poate mai important e istoria bogată a Italiei (...), care (...) trebuie luată în
considerare de fiecare dintre noi. Italia a avut un impact major în dezvoltarea lumii antice,
contemporane (...), în dezvoltarea istoriei practic.

I.Ce așteptări ai avut de la această țară, ți s-au confirmat sau infirmat?

R. Hmm, nu pot spune că am plecat cu unele așteptări, eram curios să văd, să văd cum este și așa
cum spuneam, cred că aveam idei preconcepute la adresa Italiei (...), însă toate aceste idei au fost
infirmate, așa că nu știu, e o țară, o țară placută, o țară în care te poți simți bine, te poți relaxa, cu
oameni mult mai puțin stresați decât noi, mult mai puțin inhibați, mult mai puțin răutăcioși (...),
oameni lângă care te poți simți bine (...).

I.Povestește-mi pe larg despre experiența ta, o consideri benefică pentru dezvoltarea ta?
R. Cred că fiecare experiență ĂĂĂ de viață e benefică, nu neapărat cea a călatorilor în afară așa
că da, deși mai, mai mult decât orice, orice ee, orice, nu știu, interacțiune cu altă naționalitate,
orice calătorie chiar pe teritoriu țării sau în afară ne, ne poate ajuta, nu știu, pe noi, pe noi
personal.ĂĂĂ (...) nu știu ce să zic, cred că nu, nu poți, nu pot numi acuma, nu pot puncta ceva
anume ce cred că, nu știu, mi-a fost folositor, însă cu sigurață, nu știu, probabil am avut lucruri
de învățat din această călătorie, pe care nu, nu le realizez.

I.Am înțeles. Numește-mi trei calități și trei defecte despre poporul italian.
R.Trei calități (...) mmm, cred că sunt oameni primitori, la fel ca noi românii, ĂĂĂ amabili,
amabili, foarte de treabă, sar în ajutorul ĂĂĂ celorlalți oameni din căte am observat.(...)mmm,
iar ca (...) mmm, nu știu, sunt, ca a treia calitate sunt patrioți, sunt un popor patriot și asta
înseamnă mult. Iar ca defecte (...)mmm, nu știu, probalil sunt la fel de corupți ca noi (...), iar
ĂĂĂ nu știu, că m-am bucurat de această călătorie (zâmbește), așa că nuu m-am găndit la alte
defecte cel puțin nu îmi trec acum prin cap, nu, nu le pot numi.

I.Dacă îți amintești îmi poți spune pe parcusul interviului.

R. Da, sigur, sigur.(zâmbește)

I.Cu toții știm că există mituri despre fiecare popor. În urma experienței tale, ai sesizat
mituri care ți s-au confirmat sau infirmat?
R. Cred că mai mult infirmat, dar nu știu ce mit, adică nu cred ca e vreun ĂĂĂ, vreun mit la
adresa Italiei, pur și simplu aveam eu impresia că sunt ca oameni puțin mai, nu știu cum să le zic,
mai îngâmfați și nu știu, s-a dovedit să nu fie deloc așa.

I.Italienii te-au ajutat să te integrezi sau ai avut ĂĂĂ alte sentimente?

R.Chiar am simțit că mă, m-am putut integra ușor, adică, nu știu, erau primitori la, la adresa mea,
nu știu, mmm din punctul asta de vedere, cum am spus și mai devreme mi s-a părut un popor
ĂĂĂ călduros, primitor.

I. Pe viitor ți-ai imagina viața ta acolo?

R. Da, da, da, cu sigurață da și chiar ĂĂĂ chiar mi-ar plăcea dacă aș ajunge vreodată să locuiesc
acolo pentru o perioadă mai scurtă, mai lungă, m-aș vedea acolo.

I.Iar in concluzie, spune-mi câteva sugestii pe care i le-ai da cuiva dornice să plece în
această țară.
R. Sugestii. Să ĂĂĂ (...) să meargă în primul rănd în Italia cu inima deschisă, au ce face acolo,
au ce vedea și nu știu ce să, ce să le zic, să se bucure de istoria, istoria Romei în primul rând.
Dacă vorbim despre Italia, vorbim despre Roma așa ca să se bucure de, de fiecare bucățică din
Roma. Să se bucure de istorie.

A: Gabi îți mulțumesc mult pentru acest interviu.

G: Și eu îti mulțumesc!

Intervievator: Pungă Alexandra Teodora

Intervievat: Andreea,

A: Bună! Îți mulțumesc că ai acceptat să participi la această discuție. Realizez o cercetare

pentru mediul academic, dorin să descopăr câteva elemente de substrat legate de
experiența ta în comunitatea italiană. Ăăă mi-ar plăcea tare mult să știi că nu există
răspunsuri greșite sau răspunsuri corecte, ci mă interesează părerea ta sinceră. Discuția va
dura maxim 20 de minute, iar ca un ultim detaliu, pentru a nu pierde din conținut va fi,
discuția va fi înregistrată, însă are un caracter strict confidențială.

I. Andreea, cum ți-ai dori să decurgă discuția noastră pentru o comunicare cât mai
eficientă?

R. Aș dori o discuție cât mai ăăă complexă și cât mai deschisă!

I. Cum ți-ai descrie personaliteatea?

R. (...) sunt o persoană calmă, îmi place să socializez, mă adaptez la lucruri foarte, mă adaptez
ușor la unele lucruri, îmi place să călătoresc, să învăț lucruri noi, să descopăr lumea și multe
altele.

I.Mi-ai putea spune ce înseamnă pentru tine a călători?

R. A călători înseamnă a cunoaște o cultură nouă, a cunoaște o lume nouă, îți deschide noi
orizonturi, (...) ăăă te face să vezi lucruri reale din toate punctele de vedere, să descoperi anumite
laturi ale personalității. A călători pentru mine este una dintre cele mai împortante lucruri pe care
le pot face ăăă în viața de zi cu zi și în această eră a schimbării, și aceasta este o posibilitate, ăăă
o posibilitate de a face lucruri, lucruri (...) ăăă (...) lucruri frumoase. Ăăă descoperi noi culturi,
noi obiceiuri ăăă poți să apreciezi ăăă lumea cu alți ochi, în același timp poți ăăă, te poți
maturiza, poți descoperi aumite calități sau defecte ale tale (...) și în mare lucru cam acestea ar fi.

I. Am înțeles. Știu că ai fost plecată în Italia pentru o perioadă de timp. Îmi poți spune care
a fost scopul acestei călătorii?

R. Am ajuns în Italia la vârsta de 4 ani din motive familiale. Părinții mei au vrut să îmi ofere
posibilitatea unei vieți mai bune din punct de vedere fianciar, ăăă un viitor mai bun (...) decât cel
pe care il aveam în România și să-mi, în ultimul rând să descopăr o lume nouă.

I. Care sunt primele păreri ale tale legate de această țară? De ce Italia și nu altă țară
europeană?

R. (...) alegerea nu mi-a aparținut mie, ci în totalitate părinților mei. Ei au decis acest lucru (...)
au ales Italia pentu că este o țară dezvoltată atât economic cât și cultural. Ăăă este o țară
primitoare, cu un stil de viață asemănător cu al nostru ăăă (tușește), cu o educație si cu o cultură
deschisă și deosebită.

I. Ce așteptări ai avut de la această țară, ăăă crezi că ți s-au confirmat sau infirmat?

R. Ăăă părinții mei se așteptau să găsească un loc de muncă satisfăcător, ca să-mi poată oferi un
stil de viață mai bun, o educație mult mai bună (...) și un viitor reușit. Și cred că și-au îndeplinit
ceea ce și-au propus ei.

I. Povestește-mi pe larg despre experiența ta ăăă crezi că o consideri benefică pentru

dezvoltarea ta?

R. Ăăă am facut toate studiile în Italia începând de la grădinița, iar acum sunt studentă la
Facultatea de Chimie din Torino. Ăăă spiritul primitor al colegilor mei și ăăă buna voință ăăă au
facut să mă integrez imediat și să mă adapt la ăăă cultura lor. (...) Ăăă Liceul pe care frecventat
mi-a dat posibilitatea să călătoresc în toată Europa. În această țară am toate drepturile pe care le
au și cetățenii ăă italieni și m-au facut să ma simt, să nu mă simt străină, să mă simt ca acasă.
Ăăă această experiență o consider destul de benefică pentru dezvoltarea mea din toate punctele
de vedere, am descoperit lucruri noi despre mine și îmi dă putere să trec peste orice.

I. Numește-mi trei calități și trei defecte poporul italian.

R. Poprul italian, mmm este un popor primitor, cult și (...) un foarte bun gastronom. Putem să ne
amintim despre Leonardo da Vinci, ăăă Michelangelo, Dante, ăăă Veneția, Napoli unde s-a
născut pizza, și așa aș putea continua cu multe alte exemple. Iar ăăă în ceea ce privește defectele
(...) pot spune despre ei că au un temperament care uneori pot fi definit coleric, omniscient și
ipocrit.

I. Cu toții știm că există mituri despre ficare popor, în urma experienței tale, ai sesizat
mituri care ți s-au confirmat sau infirmat?

R. „Italienii sunt ăăă toți mafioți”, aceasta este o considerare pe care restul lumii are tendința de a
o confirma. Am observat că și în industria cine, cinematografică alimentează acest clișeu, dar pot
spune căci este doar un mit. Ăăă binînțeles ca nu pot nega existeța, însă constituie doar o
minoritate (...).

I. Italienii te-au ajutat să te integrezi sau ai avut alte sentimente?

R. Ăăă m-au ajutat să mă integrez ăăă dar capacitatea și buna mea voință au jucat un rol foarte
important, că dacă nu, acesta nu era fundamentul, adică nu era baza, nu se putea ajunge unde
sunt astăzi.

I. Mmmm pe viitor ți-ai imagina viața ta acolo?

R. Desigur, viața mea este deja aici. Imi doresc să termin facultatea și să-mi găsesc un loc de
muncă în domeniul studiilor mele. Deja Italia pentru mine este ca a doua casă.

I. În concluzie, spune-mi câteva sugestii pe care i le-ai da cuiva dornice să plece în această
țară.

R. Ăăă sfaturile mele pentru persoanele care vin în această țară ăăă sunt să se înarmeze cu bună
voință, răbdare, educație (...) mmm cu ăăă (...) răbdare de a descoperi cultura italiană și să vină
cu scop bine precis.

Alexandra: Andreea, îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție și îți doresc mult
succes în tot ceea ce îti dorești să faci!

Andreea: Mulțumesc la fel!

Intervievator: Pșanu Andreea-Maria (A1)

Intervievat: Adrian, 22 (A2)

A1: Bună, Adi. Numele meu este Andreea. Vreau să îți mulțumesc în primul rând că ai
acceptat să participi la această discuție cu mine. Vreau să îți spun că realizez o cercetare
pentru facultate și vreau să descopăr câteva elemente de substrat legate de experiența ta în
comunitatea italiană. Mi-ar plăcea să știi că nu există răspunsuri greșite sau răspunsuri
corecte, pe mine mă interesează doar părerea ta sinceră. O să adaug că discuția va dura
maximum douăzeci de minute, iar ca un ultim detaliu, pentru a nu pierde niciun detaliu
important, conținutul va fi înregistrat, însa are un caracter strict confidențial.

A2: Bună, Andreea. Da, sigur, te ajut cu plăcere.

A1: Ok, îți mulțumesc încă o dată. Deci, pentru început, cum ți-ai dori să di, să decurgă
discuția noastră pentru a avea o comunicare cât mai eficientă?

A2: Păi mi-aș dori să avem o discuție amicală, să nu mă simt constrâns de împrejurări sau să fiu
judecat pentru răspunsurile pe care le dau, ăăă deorece sunt ceea ce am trăit și fără să
generalizez, fiecare are propria lui experiență.

A1: Am înțeles. Cum ți-ai descrie personalitatea?

A2: Ăăă, pot să mă descriu că fiind o persoană cu un caracter puternic, ăăă determinat în ceea ce
fac, deschis provocărilor, cu o gândire realistă, însă consider o parte negativă a caracterului meu
faptul că nu accept critici de la oricine, ăăă iar câteodată sunt prea direct.

A1: Îhmm, am înțeles. Ăăă ai putea să-mi spui ce înseamnă pentru tine să călătorești?

A2: A călători înseamnă pentru mine descoperirea unor locuri noi, odată cu ele cunoașterea
tradiției, culturii, gastronomiei respective.
A1: Ok, în regulă. Știu că ai fost plecat în Italia pentru o perioadă de timp și aș vrea să aflu
care a fost, care a fost scopul călătoriei tale.

A2: Ăăă, am fost in Italia într-un mod indirect, datorită părinților mei și am stat acolo
doisprezece ani, pe perioada școlii.

A1: Am înțeles. Ăăă ai putea să-mi spui care sunt primele tale păreri legate de această țara?
Adică de ce Italia și nu oricare altă țara europeană?

A2: Pai cum ți-am zis, nu eu am ales această țară ci am fost forțat de împrejurări.

A1: Am înțeles. Ăăă, inițial, înainte să pleci, ce așteptări ai avut de la această țară? Și mă
interesează dacă pe parcurs, acestea ți s-au confirmat sau dimpotrivă, ți s-au infirmat?

A2: Pai dintre așteptările mele, ăă cea mai importantă a fost, ăă ar fi de fapt siguranța unui loc de
muncă, la care s-ar putea adăuga nu știu, corectitudinea persoanelor, libertatea… așteptări care
mi-au fost confirmate de altfel.

A1: Ăăă, ok, am înțeles. Acum aș vrea să-mi povestești puțin, pe larg , despre experiența ta
acolo și aș vrea să aflu ăăă dacă o consideri benefică pentru dezvoltarea ta.

A2: La început a fost foarte greu îți dai seama să începi totul de la zero într-un loc nou, diferit în
comparație cu propria cultură, e nevoie de mult timp pentru a te adapta mai ales că trebuie să
lupți pentru a fi acceptat de străinii din jurul tau. Oricum, descoperirea unui alt mod de viață și
cultură, faptul că trebuie să lupți mereu te ajută foarte mult în dezvoltarea personală.

A1: Înțeleg. Văd că ai o părere pozitivă despre Italia ăăă și acum aș vrea să-mi numești trei
calități și trei defecte pe care tu le-ai observat la poporul italian.

A2: ( își drege vocea) Ăăă italienii pentru mine sunt persoane destul de individualiste, uneori
nepoliticoși, ăăă nu le place munca foarte mult ca să zic așa, în schimb ca și calități sunt
persoane cu un simț al umorului destul de dezvoltat, persoane generoase, simpatice.
A1: Da, interesant. Ăăă după cum știi și tu, despre fiecare popor există anumite
stereotipuri. În urma experienței tale acolo, ai sesizat anumite mituri care ți s-au ți s-au
confirmat sau infirmat?

A2: Da, auzisem despre italieni că gesticulează foarte mult, că vorbesc foarte tare, că mănâncă
măcar o dată pe zi paste, lucruri pe care le-am observat și eu.

A1: Am înțeles. Deci mi-ai spus că ai stat doișpe ani acolo, o perioadă destul de lunga ăăă și
mă interesează dacă italienii te-au ajutat să te integrezi în comunitatea lor sau ai avut alte
sentimente.

A2: Unele persoane m-au ajutat bineînțeles, altele m-au împiedicat dar am ajuns la concluzia că
totul depinde totul de noi, personal cred că italienii sunt foarte deschiși integrării dar se așteaptă
și dorința din partea ta, nu poți să stai cu mâinile-n sân.

A1: Super interesant. Ăăă acum o să te întreb ceva puțin mai personal și anume dacă pe
viitor ți-ai imagina viața ta acolo? Adică te-ai muta în Italia?

A2: Am trăit aici doisprezece ani cum ți-am spus, am crescut, m-am dezvoltat ca persoană și țara
asta face parte din mine, deci da, bineînțeles că da.

A1: Am înțeles. Ok, în concluzie aș vrea să-mi dai câteva sugestii, să-mi spui câteva păreri
pe care tu i le-ai oferi unei persoane dornice să plece în Italia.

A2: Păi ce să-i spun, i-aș sugera să fie foarte deschis, să încerce să-și facă cât mai mulți prieteni,
ăăă nu numai italieni, ci și străini, prieteni care cu siguranța îl vor ajuta să se integreze și îl vor
învăța multe lucruri legate de ei.

A1: Bine, cam asta a fost tot, ăăă îți mulțumesc foarte mult că ai acceptat să vorbești cu
mine și întrebările tale chiar m-au ajutat.

A2: Ok, mi-a făcut plăcere.

Intervievator Pșanu Andreea-Maria

Intervievat: Bianca, 23

A: Bună. Numele meu e Andreea. Îți mulțumesc că ai acceptat să participi la discuția

aceasta . Ăăă vreau să spun că realizez o cercetare pentru facultate și vreau să descopăr
câteva elemente de substrat legate de experiența ta în, în Italia. Ăăă vreau să știi încă de la
început că aici nu există răspunsuri greșite sau corecte, nu vreau să fii stresată și așa. Ăăă
pe mine mă interesează părerea ta sinceră. Discuția va dura in jur de cinșpe douăzeci de
minute, depinde de tine și vreau să știi că ăăă toată conversația, toată discuția o să fie
inregistrată pentru că nu vreau să pierd niciun detaliu important, însă caracterul o sa fie
strict confidențial adică n-o să, n-o să dau nume sau, sau așa.

B: Ăăă, bună. Desigur, îmi face mare plăcere să te ajut și desigur nu mă deranjează ca această
convorbire să fie inregistrată. (pare stresată).

A: În primul rând vreau să, să te întreb așa, cum ți-ai dori să, să decurgă discuția noastră
pentru a avea o comunicare eficientă?

B: Păi, nu știu să zic. Ăăă e prima oară când acord un interviu și nu prea știu cum stau lucrurile.
Mm vreau în primul rând să nu mă simt presată de timp sau așa și să fie mai degrabă un dialog
decât niște întrebări și niște răspunsuri, prefer să fie o conversație între două persoane .

A: Am înțeles. Cum te-ai descrie ca persoană, ce ai putea să-mi spui despre personalitatea
ta?

B: Ăăă, păi de obicei nu prea-mi place să vorbesc despre mine, dar o să încerc să mă descriu în
câteva cuvinte. În primul rând pot spune că sunt o persoană comunicativă, îmi place foarte mult
să socializez, să întâlnesc oameni noi. Ăăă de asemenea îmi place să călătoresc, să văd lucruri
noi și să descopăr fiecare colțisor al lumii. Pe de altă parte îmi place să fac cumpărături (rade) și
nu mă refer neapărat la haine, îmi place să cumpăr tot felul de lucruri, mai ales articole de casă,
ce să îti mai spun? Sunt o persoană deschisă, prietenoasă, dornică să încerce mereu ceva nou, ăăă
și cam atât despre mine nu vreau să mă laud prea mult. (rade).
A: Îmi place cum gândești. Ăă, aș vrea să știu ce înseamnă pentru tine să călătorești?

B: (...) ăă, în primul rând pentru mine a călători înseamnă a descoperi lumea. Fiecare țară, oraș,
cultură are ceva de spus și ceva nou. Îmi place să călătoresc, să iau (...) să iau la pas fiecare oraș
din fiecare țară. Bine nu chiar fiecare oraș, ăă atracțiile principale, ăă să le descopăr tradițiile și
mai ales să le încerc mâncarea tradițională și muzica. Alături de peisaje, cred că aceste trei
lucruri sunt cele mai importante din punctul meu de vedere.

A: Interesant. Știu că ai fost plecată în Italia pentru o perioadă de timp, nu știu exact cât.
Îmi poți spune care a fost scopul călătoriei tale? De ce te-ai dus acolo?

B: Ă da, este adevarat, am fost plecată în Italia aproape doi ani, am primit de la locul de muncă
o ofertă de a lucra în altă parte, respectiv în altă țară și am acceptat-o cu gândul că voi avea multe
de învățat și așa a și fost.

A: Când te gândești la Italia, care sunt primele păreri care îți vin minte? De ce Italia și nu
știu, oricare altă țară europeană?

B: Ă, de ce Italia? Ei bine asta nu a fost chiar alegerea mea, a fost cea a șefului meu, dar am fost
încâta încântată de ofertă și am zis de ce nu? O sa să o fac și pe asta. Până la urmă Italia este o ța,
ă (...) scuze.Italia este o țară frumoasă. Prima părere, ăăă (...) pot să o spun despre oamenii de
acolo (...) care sunt foarte primitori și buni la suflet din cate am obser, am observat eu. Ăă apoi
peisajele care pur și simplu te lasă fără aer. E chiar foarte tare acolo.

A: Ăă, înainte să pleci, ce așteptări ai avut de la, de la această țară? Și vreau să știi dacă pe
parcursul șederii tale acolo ți s-au confirmat sau, dimpotriva, ți s-au infirmat.

B: Ăă, ce să zic, am avut așteptări foarte mari, întrucât mai mulți prieteni de-ai mei a fost acolo și
am avut chiar și un iubit român care era stabilit acolo, ăă toți mi-au spus lucruri foarte frumoase,
interesante, ăă și eram chiar super curioasă să văd dacă era (...) dacă este chiar așa de minunat.
Ăă, pot să zic că am fost plăcut surprinsă și că nu m-a dezamăgit. Nu știu, poate nici nu avut
foarte mult timp să mă acomodez, și având destul de puțin timp liber pentru că lucram și (...)
lucram destul de mult, nu am ieșit foarte des să văd cum stă treaba.
A: Aș vrea să-mi spui puțin despre experiența ta, pe larg așa. Vreau să știu dacă o
consideri benefică pentru dezvoltarea ta personală, dar și profesională, de ce nu?

B: Ăă a fost o experiență benefică pentru dezvoltarea mea personală, pentru că am învățat multe,
mai ales de la ăă oamenii cu care am lucrat, ăă care apropo sunt foarte deschiși și foarte
prietenoși, ăă m-am dus într-un mediu necunoscut mie, unde trebuia să lucrez cu oameni străini,
am dat de ceva nou, ăă care la final s-a dovedit a fi o experiență care chiar m-a ajutat atât pe plan
profesional, cât și pe plan personal. M-a ajutat în trecut și mă ajută și în continuare, adică am
avut destul de multe lucruri de învățat.

A: Am înțeles. Văd că vorbești numai de bine nu știu, mă uimești. Aș vrea să îmi spui dacă
poți trei calități, asta cred că e ușor, și trei defecte despre, despre poporul italian.

B: Ăă, păi trebuie să mă gândesc puțin (...) ăă, trei defecte, ăăă ( ...) pot să zic că am observat că
le place de cele mai multe ori să-și rezolve problemele în public, cum s-ar spune la noi să-și
spele rufele-n public, ăă am mai observat că pe stradă, la restaurante sau oriunde în altă parte e
mereu gălăgie, din punctul meu de vedere poporul italian este unul cam gălăgios ăă și încă un
lucru puțin deranjant, enervant este că gesticulează ăă cam mult, mai ales când vorbesc și cu acel
accent italian ăă, mai și gesticulează, este puțin ăăă enervant la un moment dat. Ăăă și trei
calități ăăă (...) în primul rând au bărbați foarte arătoși, ăă frumoși ăă care sunt ăă mai mereu
îmbrăcați la modă, indiferent de timpul zilei, ăă italienii sunt ospitalieri, am observat asta pe la
resturante, sau în hotelurile în care stăteam când mai vizitam alte orașe, ăă (...) din punctul ăsta
de vedere au nota 10 și altă calitate, ăăă (...) nu prea mai știu sau nu-mi mai vine acum nimic în
minte.

A: E ok. Mulțumesc mult. Ăă, după cum știi și tu, există mituri despre fiecare popor în
parte. În urma experienței tale acolo ai sesizat mituri care ți s-au confirmat sau s-au
infirmat? Nu știu, legate de orice.

B: Ăă (...) știu că se spune despre italieni că sunt ăă mâncători de paste de toate tipurile și toate
combinațiile, ăă ceea ce este adevărat în cea mai mare parte ăă și am remarcat și eu asta pe
perioada șederii me, șederii mele acolo. Ăăă, chiar au niște paste foarte bune și îți recomand să le
încerci toate sortimentele când te duci în Italia, ăă însă un alt mit nu este adevărat, deși Italia
este renumită pentru pizza, locuitorii nu mănâncă atât de des sau ( nu mai înteleg cuvântul ) pe
cât crede toată lumea. Adică mănâncă mai multe paste decât pizza.

A: Îhmm, partea asta cu pizza chiar n-o știam. Ăăă, cei de acolo, italienii, te-au ajutat să se
integrezi sau ai avut alte sentimente?

B: Ăăă, da, da. Ăăă Italia, italienii m-au ajutat să mă integrez, să chiar m- au ajutat foarte mult,
având în vedere că eu nu cunoșteam limba lor, ăă vorbeam doar engleză... bine, pe parcurs cât
am stat acolo am reușit să deprind câteva cuvinte în italiană, ăă au fost foarte răbdători și
prietenoși și mi-au oferit mereu ăă ajutorul când am avut nevoie, mereu au fost acolo pentru
mine și chiar m-a m-a bucurat acest lucru.

A: Am înțeles. Ți-ai imagina viața ta acolo? Să te muți pe viitor în Italia?

B: Ăă probabil mi-ar plăcea să locuiesc acolo pentru că este o țară frumoasă, însă nu cred că aș
vrea să locuiesc acolo toată viața, ci mai degrabă ăă pe un termen ăă limitat nu știu câțiva ani sau
nu știu, să mă duc și să mă ăă (...) călătoresc prin toată Italia pentru nu știu un an ăă dar nu cred
că m-aș muta acolo pentru toată viața.

A: Îhmm. Am înțeles. Ai avea câteva sugestii, așa in incheiere, pe care să i le dai cuiva care
vrea să plece în Italia?

B: Ăăă, da, aș avea.

A: Care sunt alea?

B: Ăăă (...) păi ăă să nu le fie frică să plece, chiar dacă poate părea greu la început, până la urmă
nimic nu este imposibil. Ăă nu multă lume ăă ar pleca într-o țară străină ăă singur dar ăă la final
să știi că poate fi o experiență benefică. Ăă te poate ajuta mult să te dezvolți, să începi să fii
independent pe plan, din punct de vedere economic ăă și plus că vezi o altă lume, vezi cum
gândesc alte pe, alte persoane, cum gîndește alt popor ,și mă rog. Ăă poate fi surprinzător să vezi
cât de deschiși sunt oamenii din alte țări și câte lucruri poți afla despre ei și despre cultura lor.
ĂĂ, sfatul meu pentru cine este dornic să plece, atât în Italia, cât și în altă țară este să accepte.
Ăă , mai ales că Italia chiar este o țară frumoasă, care are multe de oferit, plus că o să te
îndrăgostești de ăă mâncarea lor și de muzică și de peisaje. Eu una special m-am îndrăgosit de
mâncarea lor . Ăăă da, sfatul meu ar fi să încerce (...) să plece și să vi, și chiar și să viziteze
Italia, ar avea multe de văzut.

A: Super, foarte interesant. Păi cam asta a fost tot, îți mulțumesc mult că ai acceptat să
vorbești cu mine și pot să spun că mi-a făcut plăcere . Am aflat informații pe care chiar nu
le știam și sunt foarte interesante.

B: Ăăă cu mare drag ți-am răspuns la întrebări și pot să își spun că mi-a făcut plăcere, spel, sper
că ca răspunsurile mele și-au fost de ajutor.

A: Da. Mulțumesc încă o dată.

Intervievator: Pșanu Andreea-Maria ( A1)

Intervievat: Andreea, 20 ( A2)

A1: Bună, Andreea. Numele meu este Andreea. Vreau să îți mulțumesc în primul rând
că ai acceptat să participi la această discuție cu mine. Vreau să îți spun că realizez o
cercetare pentru facultate și vreau să descopăr câteva elemente de substrat ăăă legate de
experiența ta în comunitatea italiană. Mi-ar plăcea să știi că nu există răspunsuri greșite
sau răspunsuri corecte, mă interesează doar părerea ta sinceră. Ăăă o să adaug că discuția
va dura maximum douăzeci de minute, iar ca un ultim detaliu, pentru a nu pierde niciun
detaliu important, conținutul va fi înregistrat, însa are un caracter strict confidențial.

A2: Bună, Andreea. Vreau să-ți spun că îmi pare bine să te cunosc și că ma simt bucuroasă că
ăăă pot să te ajut, pentru că știu ce înseamnă să ai multe proiecte și să ai nevoie de oameni să-ți
răspundă la un chestionar sau sau să strângi mai multe păreri. Așa că ăăă (...) m-aș bucura din tot
sufletul ca răspunsurile mele să fie utile pentru tine.
A1: Sigur. Mulțumesc încă o dată. (...) deci pentru început (...) cum ți-ai dori să descurgă,
să decurgă discuția noastră pentru a avea o comunicare cât mai eficientă?

A2: Ăăăă, păi să fiu sincer, aș vrea să nu fie întrebări prea grele sau care să mă pună în
dificultate și cumva să mă facă să mă simt prost că n-aș ști să răspund la ele sau să stau să mă
gândesc foarte mult. Așa că aș vrea ca discuția să decurgă normal și să aibă o oarecare logică.

A1: Da, am înțeles. Ăăă cum ți-ai descrie personalitatea?

A2: Mmm, păi sunt o persoană destul de timidă, ăăă dar de când am intrat la facultate tot încerc
să schimb lucru’ ăsta și să-mi ies oarecum din carapace puțin câte puțin. Ăăă dar în schimb sunt
comunicativă și amuzantă cu prietenii meu, ăă prietenii mei. Știu că asta se cam contrazice dar
chiar așa este.

A1: Îhmm, am înțeles. Ăăă ai putea să-mi spui ce înseamnă pentru tine să călătorești?

A2: Ăăă sigur ăăă răspunsu’ ăsta ar trebui să fie unu’ foarte complex dar am să mă rezum și am
să spun că în primul rând îmi place foarte mult să călătoresc, cred că tuturor ne place să facem
asta , ăăă fac asta de aproximativ patru ani și deja a devenit o pasiune pentru mine. De ce spun
asta (...) pentru că nu știu, vizitând am cunoscut în primul rând noi tradiții, civilizații, am învățat
câte ceva despre fiecare țară în parte și, pe lângă asta, am văzut și cum gândesc alți oameni în
comparație cu noi. Ăăă nu știu, a călători pentru mine înseamnă a vedea peisaje noi, locuri
superbe sau și mai ales a face multe, multe poze. Nu știu dacă ți-am mai precizat asta, dar chiar
îmi place să fac multe poze.

A1: Aha, interesant.

A2: Cam atât imi vine în minte acum (...) dacă mai e ceva te întrerup și am să-ți spun.

A1: Ok, în regulă. Ăăă știu că ai fost plecată în Italia pentru o perioadă de timp ăăă și aș
vrea să aflu care a fost scopul călătoriei tale.
A2: Ăăă da, așa este, am vizitat Italia ăăă pentru trei săptămâni, dar n-a fost ceva programat.
Ăăă, inițial n-aveam niciun gând de plecare, dar când vezi niște bilete de avion foarte reduse cred
că-ți pui un semn de întrebare și spui că e momentul să pleci și să profiți de ocazie. Și uite așa am
ajuns în Italia. Deci cred că scopul principal a fost unul de vacanță și de relaxare.

A1: Am înțeles. Ăăă ai putea să-mi spui care sunt primele tale păreri legate de această
țara? Adică de ce Italia și nu oricare altă țara europeană?

A2: Aăă de ce Italia cred că tocmai ți-am spus. Am profitat de ocazie și pur și simplu am plecat
fără să mă gândesc prea mult. În primul rând ăăă sunt de părere că Italia e o țară cu o istorie și o
cultură vastă, poate asta te și atrage și foarte mult la ea. Ăăă în același timp e o țară superbă în
care ai ce vizita, chiar ai foarte multe locuri, ăăă pentru că sunt orașe vechi acolo, dar si multe
alte atracții turistice.

A1: Îhmm, am înțeles. Inițial, înainte să pleci, ce așteptări ai avut de la această țară? Și pe
parcurs, acestea ți s-au confirmat sau sau dimpotrivă, ți s-au infirmat?

A2: Să fiu sinceră, din ce auzeam de la persoane, de la persoanele de lângă mine și din ce mai
vedeam și la televizor, am avut o impresie că oamenii de acolo sunt, n-o să-ți sune bine termenul
dar chiar așa credeam, că sunt oameni figuranți și probabil că din cauza accentului. Ăăă nu știu
aveam senzația că sunt oameni cărora nu le pasă de cei din jur. Dar, odată ajunsă acolo părerea
mi s-a schimbat total pentru că am întâlnit oameni excel, excepționali, ăăă nu știu care ne-au
ajutat cu tot ce aveam nevoie, ne ajutau și când ne rătăceam, nu găseam un anumit loc și tot felul
de lucrui de genu’ ăsta. Dar (...) desigur că nu toți italienii sunt așa, așa cum știm că există
excepții peste tot. Îți dai seama, am avut și niște întâmplări mai neplăcute. Ăăă (...) dar n-am
lăsat lucrurile astea minore să-mi strice vacanța, așa că am profitat la maximum de ea.

A1: Am înțeles. Aș vrea să-mi povestești puțin, pe larg așa, despre experiența ta acolo și aș
vrea să aflu dacă o consideri benefică pentru dezvoltarea ta.
A2: (...) păi ce să-ți spun, nu știu cu ce să încep. Am stat acolo, așa cum ți-am mai spus, doar trei
săptămâni și nu pot să spun că am avut timp să mă adaptez sau lucrui de genu’ ăsta, pentru că
peste tot eram mai mult pe fugă. Cât timp am stat în Italia am vizitat cât de mult am putut și am
mers pe jos super mult, ceea ce nu mă caracterizează. Ăăă din punct de vedere personal, chiar
cred că m-a ajutat pentru că, ți-am spus că sunt o persoană destul de timidă, ăăă acolo a trebui să
interacționez cu locatarii sau chiar și cu alți turiști, pentru că nu avea cine să o facă în locul meu.
Ăăă și prin lucru’ ăsta am constatat că nu are de ce să îmi fie rușine sau teamă să întreb pe cineva
ceva și să cer ajutorul cuiva într-un moment de dificultate.

A1: Înțeleg. Văd că ai o părere pozitivă despre Italia și acum aș vrea să-mi numești trei
calități și trei defecte pe care le-ai observat la poporul italian.

A2: Aăă, cu ce să încep. Cred că ar fi mai ok să încep cu calitățile. Ăăă pot să spun că italienii
sunt niște oameni ospitalieri, lucru pe care l-am observat mai ales la pensiunea unde am fost
cazați. Ăăă pe lângă asta , sunt niște oameni foarte fashion și zâmbitori, sunt zâmbitori chiar
foarte mult ăăă iar defectele nu știu, cel mai tare mă enervează accentul, daaa lucrul ăsta nu l-am
suportat niciodată, apoi ar fi faptul că gesticulează prea mult și la un moment dat, dacă vorbești
prea mult cu un italian, riști să obosești foarte tare și al treilea efect, defect scuză-mă ăăă nu știu
probabil că sunt foarte lăudăroși, cel puțin mie așa mi-au lăsat impresia.

A1: Îhmm, îhmm. După cum știi și tu, despre fiecare popor există mituri. În urma
experienței tale acolo, ai sesizat anumite mituri care ți s-au ți s-au confirmat sau infirmat?

A2: Ăăă mituri (...) nu știu probabil că majoritatea femeilor de acolo au operații estetice destul
de vizibile sau ceva legat de asta. Altceva nu-mi vine în minte acum da’ nici asta nu cred că ar fi
o problemă majoră, întrucât femei cu operații estetice găsim peste tot, în orice țară ca de exemplu
și la noi. Deci nu cred că e o problemă prea mare asta.

A1: Am înțeles. Deci mi-ai spus că ai stat trei săptămâni acolo, o perioadă destul de lungă
(...) mă interesează dacă ăăă italienii te-au ajutat să te integrezi în comunitatea lor sau ai
avut alte sentimente.

A2: Ăăă ce aș putea să-ți spun (...) îți dai seama că nu toată vacanța a fost atât de roz acolo și am
trăit și experiențe plăcute și neplăcute, dar vreau să cred că au primat cele plăcute și da, m-am
simțit integrat pentru că cei care dețineau pensiunea la care am stat ăăă nu știu încercau mereu să
ne facă să ne simțim bine, spre exemplu întrebandu-ne ce vrem de mâncare, dacă avem nevoie de
ceva, cum ne simțim și chiar ne-au învățat și câteva cuvinte și fraze în italiană, adică am observat
că își dădeau interesu’ oarecum să ne simțim bine și au fost cât au putut de ospitalieri.

A1: Super. Ăăă acum o să te întreb ceva așa mai personal, dacă pe viitor ți-ai imagina viața
ta acolo? Să te muți în Italia?

A2: Nuu, categoric nu vreau să aud de asta. Nu vreau să plec niciodată de aici. Ăăă da, m-aș mai
duce în vacanțe de maximum o lună, așa oricând aș pleca oriunde, dar să mă stabilesc acolo
niciodată. Bine, asta spun acum da’ nu știu dacă peste ceva timp o să-mi schimb părerea, știi cum
e, niciodată să nu spui niciodată. Dar în momentul ăsta sigur nu.

A1: Am înțeles. Ok, în, în concluzie aș vrea să-mi dai câteva sugestii, să-mi spui câteva
sugestii pe care tu i le-ai oferi unei persoane dornice să plece în Italia.

A2: (...) ăăă, asta e destul de greu, dar le-aș recomanda tuturor să viziteze Italia, măcar o data în
viață pentru că merită. Ăăă nu știu să nu le fie teamă de necunoscut sau de faptul că nu cunosc
limba sau alte detalii. Dacă am reușit eu, sigur o să reușească toată lumea.

A1: Îhmm, îmi place cum gândești. Păi cam atât a fost, astea au fost întrebările din
interviu, sper că nu te-am plictisti prea mult, ăăă vreau să-ți mulțumesc încă o dată că ai
acceptat să vorbești cu mine și răspunsurile tale chiar mi-au fost de ajutor și mi-a făcut
plăcere să, să vorbesc cu tine.

A2: Ăăă ce să spun și mie mi-a făcut plăcere să discut cu tine. Sigur nu m-am plictisit pentru că
ăăă am mai (...) nu știu mi-am mai adus aminte cu plăcere de anumite momente pe care le-am
petrecut așa că n-aveam de ce să mă plictisesc.

A1: Mă bucur.
A2: Și vreau să cred că te-am ajutat și o să-ți fie utile toate răspunsurile pe care ți le-am dat.

A1: Da, sigur. Fii convinsă. Bine, mulțumesc încă o dată.

A2: Îmi pare bine că te-am cunoscut.

A1: Mulțumesc.