Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate în imagini artistice

bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață

(pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.).[1] Scopul este de a obține o compoziție cu forme, culori, texturi
și desene, care dă naștere unei opere de artă în conformitate cu principiile estetice.
O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată de motive religioase; exemple
ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior
al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor
faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate.
André Félibien (n. mai 1619 – 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o
ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și
fructele”.
Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește estetica sau
teoria artei moderne a picturii, ea este considerată o categorie universală care include toate creațiile
artistice făcute pe suprafețe.