MINISTERUL EDUCATIE AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Libera Internationala din Moldova

Catedra : Medicina fundamentala si Ecologie
Facultatea : Biomedicina si Ecologie

Referat : Reglarea metabolismului celulei

bacteriene .

Studenta : Volcovschi Ana

Anul II grupa :TPCM 151

Lector universitar : Gamaniuc Marina

Chisinau 2017
Metabolismul bacterian: prezinta un numar de caracteristici care explica
specificitatea proceselor intracelulare. Astfel, s-a observat ca:
· toate procesele fizico-chimice si biologice au loc intr-o singura celula;
· exista o mare diversitate metabolica neintalnita la alte organisme vii, extinzandu-
se de la cele care isi asigura intreg metabolismul necesar cresterii si multiplicarii,
pornind de la substante simple, anorganice, pana la microorganisme obligate la
parazitarea celulelor;
· prezinta o mare flexibilitate si adaptare;
· este un metabolism de mare intensitate ce le asigura o multiplicare rapida (E. Coli
in 5 ore inregistreaza o crestere de 100.000 de ori);
· diversitatea tipului de metabolism este in raport cu specia si tulpina microbiana,
fiind influentat de mediul de viata;
· in complexitatea metabolica a lumii bacteriene opereaza o restrictie de ordin
genetic.
Metabolismul bacterian are la baza doua procese:
1. catabolismul: reactii metabolice prin care se asigura eliberarea de energie
(respiratia bacteriana);
2. anabolismul: reactii metabolice prin care se asigura sinteza componentelor
bacteriene.
1. Reactii catabolice (catabolismul – metabolismul energetic)
Metabolismul energetic se desfasoara intr-o singura directie pe cai sau cicluri
metabolice insotite de eliberarea de energie. In raport cu sursa si cu acceptorul final
de ioni de H2 (electroni) se pot distinge doua tipuri de eliberare de energie:
1.1. Fermentatia bacteriana
Cuprinde procese de oxido-reducere care realizeaza numai o oxigenare partiala a
substratului, donorul si acceptorul de hidrogen (H2) fiind substante organice sau
anorganice.
1.2 Respiratia bacteriana (respiratia oxidativa)
In cadrul acesteia au loc reactii de oxido-reducere in care donorul de hidrogen este
o substanta organica, iar acceptorul final de hidrogen este oxigenul atmosferic (O2),
transferul final de electroni facandu-se prin lantul respirator sub controlul
enzimatic. Intervin numeroase enzime, dintre care unele specifice bacteriilor.
Enzimele cele mai importante sunt:
· enzime activatoare de oxigen: citocromoxidaza – citocromi a,b,c (actiunea
acestora poate fi testata prin testul oxidazei);
· enzime activatoare de hidrogen: dehidrogenaze NAD – NADH;
· enzime specifice bacteriilor: flavinproteinele, ubiquinone, enterobactin
transferina.
In functie de procesele oxido-reducatoare ce stau la baza respiratiei bacteriene si
concentratia de oxigen a mediului, s-au diferentiat 3 tipuri de bacterii:
· bacterii strict aerobe
- traiesc numai in medii bogat oxigenate; oxigenul molecular liber reprezinta
acceptorul final de hidrogen;
- prezinta un bogat echipament enzimatic al lantului respirator (ex. B.
Koch);
· bacterii anaerobe
- nu cresc in prezenta oxigenului atmosferic, nu au enzime de tip catalaza,
peroxidaza si citocromoxidaza, acestea fiind distruse de H2O2 (produs intermediar
de metabolism rezultat in prezenta oxigenului);
- acceptorul final de hidrogen este reprezentat de nitriti, carbonati, sulfati (ex. B.
botulinic, B. tetanic);
· bacterii facultativ anaerobe
- au cantitati mici de enzime peroxidaza si se pot adapta la ambele tipuri de
respiratie;
- donorul de electroni este o substanta organica, iar acceptorul final este o
substanta diferita de oxigen (ex. streptococi);
- bacterii microaerofile tolereaza cantitati mici de oxigen in mediu, fapt explicat de
prezenta unei enzime care inactiveaza superoxidul–superoxiddismutaza.
2. Reactii anabolice (anabolismul – metabolismul de sinteza)
Metabolismul de sinteza reprezinta totalitatea reactiilor metabolice care duc, in
final, la cresterea si multiplicarea bacteriilor. Cele mai importante elemente
necesare sintezei organice sunt: surse de carbon, azot, fosfor, ioni anorganici,
factori de crestere (vitamine, aminoacizi).
2.1. Clasificarea bacteriilor in raport cu metabolismul de sinteza
Se disting trei tipuri metabolice la bacterii: autotrofe, heterotrofe si paratrofe.
Bacterii autotrofe – procura carbonul si azotul din substante anorganice
(CO2, NH3, nitrati, nitriti); sursa de energie o pot constitui radiatiile din spectrul
luminos.
Bacteriile din acest grup: sulfo-bacteriile si nitrobacteriile sintetizeaza materie
organica din materie anorganica, participand la circuitul substantelor in natura.
Bacterii heterotrofe – procura carbonul si azotul din substante organice si
folosesc lumina ca sursa de energie (foto-heterotrofe), dar si din compusi organici
(chimio-heterotrofe). Bacteriile heterotrofe includ majoritatea speciilor implicate in
patologia umana.
Bacteriile paratrofe – microorganisme foarte pretentioase, care nu-si pot sintetiza
metaboliti esentiali, care se dezvolta numai intracelular (ex. Richettsiile,
Chlamydiile, Mycoplasmele) sau in tesuturi (Treponema pallidum).
3. Cresterea si multiplicarea bacteriilor
In evolutia unei populatii bacteriene cresterea si multiplicarea sunt legate de zestrea
ereditara si conditiile de mediu.
3.1. Cresterea bacteriilor este marirea coordonata a structurilor unui organism ca
urmare a proceselor predominant anabolice. Cresterea este dependenta de

raportul . Orice modificare a acestui raport duce la o limita de crestere ce

declanseaza procesul de multiplicare al bacteriilor.

3.2. Multiplicarea bacteriilor - restabileste raportul si are ca urmare cresterea

numarului de germeni ce duce la un maxim de populatie.
Acest proces se realizeaza prin diviziune, rar prin inmugurire (unele bacterii
patogene).
3.3. Diviziunea celulara este foarte rapida, 10 – 20 minute, in conditii favorabile de
mediu (exceptie face bacilul Koch, la care timpul de generatie este de 18 – 20 ore).
Se realizeaza prin diviziune directa: fisiunea binara (sciziparitate). Are loc in doua
faze:
separarea si septarea – faza caracteristica prin aparitia unui sept transversal prin
interventia membranei citoplasmatice si a mezozomului;
diviziunea nucleara – (semiconservativa) prin autoreplicare, continuata cu
segregarea cromozomului.
3. Conditiile de crestere si multiplicare la bacterii sunt reprezentate de anumite
necesitati fizico-chimice:
§ suportul nutritiv
· donatori si acceptori de hidrogen (H2): substante organice sau anorganice
(fosfor, sulf, K, Ca2+, Mg2+, Fe2+);
· factori de crestere (aminoacizi, baze azotate, vitamine, acizi grasi);
§ pH-ul : limitele optime de pH 6,0 – 7,0. Exista microorganisme care cultiva
optim la un pH mai ridicat, pH 8,5 – 9(vibrionul holeric). Speciile patogene sunt
adaptate, in general, la conditii de pH neutru.
§ temperatura de dezvoltare este apropiata de cea a corpului uman, 37˚C; rata de
crestere a culturii este maxima.
Dupa temperatura de crestere se deosebesc:
§ bacterii mezofile: 30 - 37˚C;
§ bacterii psichrofile (criofile): 10 – 20˚C (bacteriile implicate in degradarea
alimentelor si medicamentelor – flora frigiderelor);
§ bacterii termofile: 50 – 95˚C (bacteriile din apele termale sau apele gheizerelor).
§ tensiunea de oxigenare: oxigenul atmosferic poate constitui un factor benefic
cresterii (bacteriile aerobe sau facultativ anaerobe), dar si un element nociv
(bacteriile anaerobe lipsite de echipament enzimatic necesar inactivarii radicalului
peroxid H2O2);
§ presiunea osmotica: in general, bacteriile pot creste in limite largi ale presiunii
osmotice, sunt osmotolerante. Bacteriile patogene cresc preferential in medii
izotone, ca mediul intern al organismului gazda. S-au semnalat si unele
microorganisme ce se dezvolta la concentratii mari de NaCl (halofile), dintre
speciile patogene: Staphylococcus aureus si Vibrio parahaemolyticus.