*

PERSONALISMUL ENERGETIC
DE

C. RĂDULESCU-MOTRU

In orişice ramură a ştiinţei, noutatea îşi are un public al său, gata s'o primească
cu simpatie dacă nu cu entusiasm. Mulţi cititori nici nu concep ştiinţa, decât sub per­
spectiva veşnicei înnoiri. Ultima carte cu noutăţi ştiinţifice, dacă nu este cea mai bună,
este totuşi interesantă. In ramura plosopei, în aceea a sistematizării plosopce mai ales,
situaţia este cu totul alta. In loc de un public primitor de noutăţi, găsim aici un public
sceptic, căci istoria plosopei stă în amintirea celor mai mulţi cititori într'o lumină nefa­
vorabilă. Sistemele plosopce apar ca nişte construcţii de carton, care n'apucă să se ri­
dice, şi se şi prăbuşesc. In munca oamenilor de ştiinţă, se crede că există continuitate,
pe când în acea a plosofilor, veşnica luare de-a capu. Nimic mai greşit însă ca această
părere, pe care numai o privire superficială asupra istoriei plosofiei a putut-o înrădăcina
în mintea publicului cititor. In sistematizările plosopce, există aceeaş continuitate ca şi
în cercetările ştiinţipce ; cu deosebire numai că, în cercetările ştiinţipce, continuitatea este
mai vizibilă decât în istoria sistemelor plosopce.
Rezultatele cercetărilor ştiinţipce se înşiră unele după altele, la intervale scurte, aşa
că prin ele ştiinţa creşte în mod vizibil, pe când sistemele plosopce, nu se înşiră, ci se
îmbină unele în altele, cele din urmă, schimbând structura celor dinainte şi aceasta încă
la intervale mari, aşa că plosopa, pentru acela care nu ştie a privi în intimitatea alcă­
tuirii sistemelor, nu creşte, ci se dărâmă pe măsură ce înaintează. De fapt şi plosopa
creşte, nu însă în extensiune, ci în diferenţiare internă. In sistemele venite în urmă, ca
şi în cele vechi, se găsesc aceleaşi probleme şi adeseori aceleaşi soluţii ; structura numai
a unora este cu totul deosebită de a altora. Planul de construcţie se păstrează Ia toate
aproape neschimbat; dar în acelaş plan soliditatea construcţiei este diferită. Despre în­
ţelesul lumii şi al vieţii omeneşti vorbesc toate sistemele plosopce, dar pecare dintr'o
altă perspectivă, adeseori şi cu o altă metodă de demonstrare. Şi tocmai în schimbarea
de perspectivă şi de metodă stă continuitatea muncii plosoplor. Căci perspectivele şi
metodele nu se aleg la întâmplare, ci se impun în pecare secol de gradul experienţii
câştigate. Noutatea muncii filosofului consistă, nu în găsirea unui obiect exotic de gân­
dire, asupra căruia, n'a mai gândit nimeni, ci în adâncirea celor gândite de mulţi alţii

41
înainte,'adâncire sprijinită pe utilizarea materialului nou de cunoştinţe. Toţi ftlosofîr co­
laborează la o operă comună, şi istoria plosofiei se aseamănă întru totul cu istoria ori­
şicărei ştiinţe.
Deosebirea semnalată mai sus îşi are cu toate acestea consecinţe importante. Dacă
în fond istoria plosofiei se aseamănă cu isioria oricărei ştiinţe, în formă, ea nu se face
totuşi după aceeaş metodă. In istoria plosofiei, personalitatea filosofului acupă un
loc cu mult mai mare, de cum îl ocupă personalitatea omului de ştiinţă în istoria ştiinţei.
Istoria unei ştiinţe se poate face chiar fără a se pomeni de numele descoperito­
rilor şi inventatorilor, care au creat ştiinţa; în istoria plosofiei acest lucru este cu ne­
putinţă. Cel puţin până acum, încercările făcute în această direcţie au dat rezultate puţin
satisfăcătoare. Istoria plosofiei r?mâne dar în bună parte şi o istorie a ploscplor. Din
această cauză, noutatea în plosopt?, ca să se aprme, are nevoie de un credit cu mult
mai mare de cum are nevoie noutatea ştiinţifică. Aceasta din urmă interesează şi dacă
este anonimă, pe când noutatea plosofică trebue să aibă totdeauna o paternitate recu­
noscută. Cetitorul creditează cu uşurinţa pe inovatorul ştiinţific, fiindcă s'a obişnuit să
privească ştiiţa ca mergând delà sine, independent de creatorii ei, pe când pe inovatorul
filosofic, înainte de a-1 credita, îl măsoară după faima înaintaşilor filosofi. El, care pri­
meşte cu entuziasm cea mai mică descoperire ştiinţ pcă, fără a lua seama la persoana
descoperitorului, este pretenţios în ale p osofiei. Aici noutatea deşteaptă din primul
moment bănuială.
Situaţia inovatorului devine şi mai nefavorabilă la noi, unde lipseşte o tradiţie
plosofică. Hei nu există măcar scuza, că discipolul calcă pe drumul bătut de magistru.
Când în rândul marilor filosofi ai ominirii, n'ai până astăzi nici unul ieşit din neamul
tău românesc, este o îndrăsneală să ceri cititorului român favoarea de a-ţi citi un sistem
de plosofie. El are atâtea altele de citit, înaintea plosofiei româneşti!
Aceste consideraţiuni au oprit desigur pe mulţi dintre aceia, cari s'au ocupat la noi
cu plosofia, să se afirme prin publicaţii plosofice. Din bărbaţii generaţiei trecute, cbiar
acei, cari aveau darul scrisului, publicau ori şi ce altceva, afară de plosofie. Un Titu
Maiorescu, profesor distins de plosofie, şi a publicat toate discursurile parlamentare, dar
nici o lecţie de piosofie. Tot aşa C. Dimitrescu-Iaşi, un alt profesor distins de plosofie,
a tipărit foarte puţin în lunga sa carieră filosofică- Vasile Conta a avut operile tipărite
de alţii, şi în mod ocazional. îndemn la publicitate filosofică n'a avut niriunul. Câteşi
trei erau făr*i încredere în bunăvoinţa publicului cititor român. In timpul lor însă, spe­
cialiştii în ale ştiinţei pozitive şi istoricii mai ales, nu pregetau să se aprme. Publicul
românesc, de altminteri, nu era ostil plosofiei; el citea multă plosofie, dar în limba
străină.
Generaţia de profesori, care urmează pe Titu Maiorescu şi G Dimitrescu-Irşi Ia
catedrele de plosofie, este mai curajoasă. Cărţile româneşti de plosofie se înmulţesc. Scrii­
torii plosofi au susţinut cbiar trebuinţa unei publicaţii speciale periodice. Delà 1923 apare
Revista de filosofîe. care continuă cele opt volume de Studii filosofice, tipărite în inter­
valul delà 1870 ta 1923 de către scriitorul acestor pagini Hstăzi, mişcarea plosofică este
în curs. încrederea începe să se înfiripeze. Revista de fdosofie, prin cuvintele puse în
fruntea primului său nurnăr, afirmă că ..în direcţia sa generală, ea va tinde să dcà la
lumină contribuţii „pentru formarea unei conştiinţe plosofice originale româneşti". Prin-
urmare să fim mulţumiţi. Ce ne mai lipseşte?
Ne lipseşte încă esenţialul. O conştiinţă plosofică originală românească nu se for­
mează pe singurul fapt că se scrie p'osofie în limba românească Dacă prin aceeace se
scrie nu se desvăluie aptitudinile şi aspiraţiile sufletului românesc, în zadar plosofia,
care se scrie, este în limba română, ea tot străină rămâne. Filosofia, pe lângă ştiinţă,
este şi o repectare asupra ştiinţei. Rcpectarea impliră însă conştiinţa unei personalităţi.
De aceia este indispensabilă cunoşlinţa personalităţii p'osofului pentru a înţelege plosofia
sa. Dar personalitatea plosofului nu se înţelege decât în legătură cu mediul, din care
ea este eşiţă. In tot cazul, personalităţile puternice—din a căror repexiune izvorăsc
sistemele plosofice — sunt totdeauna înrădăcinate în substratul omenesc, care le încon­
joară. Numai conştiinţele tipice ale neamului posedă limpeziea de structură necesară
réfiexiunei plosofice: Inpestriţăfurile produse prin incongruenţa originilor dau totdeauna
construcţii fragile. Toate marile sisteme plosofice ale culturii omeneşti desvăluesc tipu-

42
 rilc de personalitate ale neamurilor, în cari ele s'au creat. Fiecare neam îşi are at­
mosfera sa plosofică în care prosperă numai anumite şcoli plosopce.
Idealismul lui Plato şi al lui Aristotel nu s'ar putea înţelege fără atmosfera culturii
eline; Descartes, fără spiritul inventiv al francezului din secolul XVII; Kant fără rigo­
rismul moral al lutberanismului german. In plămădeala fiecărui mare sistem plosofic,
răzbat la conştiinţa de sine — luând o structură uimitor de limpede — lungi şiruri de
repexiuni chinuite şi aspiraţiuni înnăbuşite, pe care din generaţie în generaţie le-a purtat
în sine sufletul neamului, în care s'a născut filosoful.
Cum stăm noi din acest punct de vedere, ca să avem dreptul a ne declara mulţumiţi?
La formarea unei conştiinţe filosopce româneşti nu lucrează nici publiciştii plosop,
nici publicul, aşa după cum ar trebui ; iar opcialitatea Statului român, stă deocamdată
— în această privinţă — în indiferenţă. Publiciştii plosop lucrează la întâmplare, după
sugestiile date de mişcarea filosofică străină. începutul făcut de unul nu se continuă de
cei veniţi în urmă. Fiecare îşi caută originalitatea în ceea ce n'a mai fost spus de alţii.
Şcoli plosopce nu se pot forma, pindcă pecare voeşte să pe de sine- In modul acesta,
nici măcar afinităţile dintre sufletul poporului nostru şi cunoscutele sistematizări plosofice
străine nu sunt puse la încercare, în mod serios. Filosof ia lui Kant. care are o tradiţie destul
de înrădăcinată la noi, este înlocuită, când cu aceea a lui Herbert Spencer, când cu
aceea a lui Bergson... Publiciştilor le lipseşte criteriul conştiinţei româneşti în ale filo­
sofici- Vina lor este însă scuzabilă, dat pind atitudinea publicului şi indiferenţa opciali-
tăţii. Publicul, înţeleg pe cel mare, în aceea ce priveşte filosopa, este încă la moda „Fran-
ţuzitelor" din comedia Iui Facca. El cere deocamdată cuvinte radicale, nu scrieri filoso­
pce, şi cuvinte sonore pe cât se poate.
Cu adevărat vinovată este opcialitatea Statului Român. Pentru mâna de bărbaţi, care
conduce Statul Român, plosofia este un lux. E drept că avem catedre de plosope, pre­
sărate prin scoale secundare şi superioare, căci aşa cer legile şcolare, cari sunt copiate
după străinătate; dar catedrele acestea sunt în vânt, catedre pentru retorică, iar nu
pentru „cunoaşterea de sine" a sufletului românesc. Instituţii speciale de cercetări, cu
aplicaţie la diferenţierile sufleteşti ale neamului nostru, nu au fiinţă pe lângă aceste ca­
tedre.
Indiferenţa oficialităţii Statului nostru merge până acolo, că ea n'a observat încă
lipsa unei secţii de plosope în înalta instituţie a Academiei Române. Această instituţie a
avut de scop, Liainte de întregirea naţiunii să simbolizeze unitatea culturii româneşti.
Pentru a aflrma unitatea acestei culturi, Statul Român a protejat Academia. Bărbaţii de
Stat, însă- cari făceau din unitatea culturii o dogmă de guvernământ, nu s'au gândit că
unitatea culturii se ridîcă pe conştiinţa de sine a neamului, şi că această conştiinţă de
sine se desvălue prin reflexiunea filosofică, în primul rând. In alte ţări, ori şi ce Aca­
demie începe cu secţia filosopei; la noi secţia de plosope vine la sfârşit şi încă, rămâne
de văzut, dacă va veni aşa de curând.
îndreptarea spre rostul natural al plosopei româneşti nu poate începe decât delà
publicişti. Nu înţelegem, prin această îndreptare, îmbrăţişarea numaidecât a naţiona­
lismului. Naţionalismul este un program politic şi nu plosope Programul politic poate p
sprijinit pe o plosope. dar niciodată nu se contopeşte cu aceasta. îndreptarea, pe care o
dorim, trece dincolo de hotarele politicei. Prin plosope românească înţelegem: argu-
meetarea sistematică, prin care o conştiinţă formată în mediul poporului românesc a-
junge să-şi împace, în mod sincer, adevărurile dovedite de ştiinţă cu credinţele tainice
ale experienţii sale proprii ; adică este reflectarea asupra celor ce se dau ca sigur ştiute,
adusă la o gândire unitară cu conştiinţa de sine a omului produs de mediul românesc.
Aceea ce este românesc în filosofia, pe care o dorim, nu este dar felul cunoştinţelor
asupra cărora se reflectează — acestea sunt cele date de ştiinţă în genere — ci atitudi­
nea intimă a celui ce reflectează. Nu pietrile fac stilul unei clădiri, ci creaţia lăuntrică
a celui ce clădeşte. Filosofii români, departe dar de a fi toţi aceia, cari scriu româneşte,
sunt aceia cari, prin experienţa şi constituţia lor internă, ajung să unifice ştiinţa tim­
pului lor cu credinţele tainice izvorâte din experienţa neamului românesc întreg.
In paginile următoare sunt complectate şi sistematizate diferitele afirmări, referitoare
la personalitatea omenească şi cu deosebire la rolul, pe care îl ocupă personalitatea
menească în mijlocul naturii, afirmări făcute de noi cu ocazia altor scrieri anterioare.
 Am intitulat volumul:' «Personalismul energetic"', fiindcă am voit să indicăm faptul că
soluţia, spre care s'au îndreptat scrierile noastre anterioare, o păstrăm şi astăzi. In vor­
birea de toate zilele „personalist" însemnează preocuparea cuiva de persoana sa, sau
de interesele sale personale. Acest înţeles al personalismului nu intră în filosofic- In fi­
losofic prin personalism se înţelege tendinţa, pe care o au unii cugetători de a face un
cât mai mare loc caracterelor personalităţii omeneşti în teoriile generale despre lume şi
viaţă. O asemenea tendinţă s'a manifestat în istoria plosofiei la diferite epoce. O primă
manifestare, bine cunoscută istoriceşte, este acea din epoca sopştilor greci. Personalis­
mul sofiştilor se rezumă de învăţătura lui Protagorus : omul este măsura tuturor lucru­
rilor. El se opune raţionalismului rigid al lui Parmenide, care nu lasă caracterelor per­
sonalităţii nici un loc în lumea realităţii şi a adevărului. Acestui personalism so-
pst, a urmat ca reacţiune, sistemul lui Plato. O altă manifestare o găsim în secolul
ăl 18-lea, în cercetările empiriştilor englezi: Locke, Berkeley şi David Hume. In sfârşit,
în timpul nostru, personalismul se manifestă in scrierile plosoplor relativişti şi pragma-
tişti, cari par să revină din nou la învăţătura v e c i l o r sofişti, că măsura tuturor lucru­
rilor este omul.
Personalismul, cbiar luat în cel mai larg înţeles filosofic, este cu totul altceva de­
cât antropomorfismul. Antropomorfismul consistă şi el în extinderea rolului persoanei
asupra naturii, dar această extindere se face fără logică şi este în deprinderile sufletelor
primitive; pe când personalismul este sistematizarea unei gândiri logice, fără nici o le­
gătură cu sufletele primitive.
Personalismul, fiind definit ca o tendinţă, cuprinde în sine mai multe posibilităţi de
realizare. Intre aceste realizări diferenţele pot fi foarte mari. După cum persoana ome­
nească este înţeleasă de filosof, aşa este şi soluţia, care se dă de acesta problemei per­
sonalismului. Este înţeleasă persoana ca o radiaţie a eului emotiv, atunci avem perso­
nalismul mistic, obişnuit în câteva şcoli de filoscfie religioasă. Este înţeleasă persoana
ca o entitate opusă naturii materiale, atunci avem personalismul dualist, care oferă mai
multe soluţii, dar care în toate aceste soluţii, urmăreşte a da persoanei rolul de scop
final în viaţa naturii materiale. Mai toate sistemele de personalism, cunoscute în istoria
filosofici, aparţin acesteia a doua categorii. Mai toate au la baza lor dualismul: per­
soana opusă naturii materiale. Filosofii, cari clădesc pe unitatea persoanei cu natura
materială, sunt de regulă în afară de mişcarea personalismului Soluţiile lor şi când a-
cordă un rol persoanei, scoboară acest rol la ceva cu totul secundar.
Soluţia in'îcată prin denumirea de personalism energetic este clădită pe unitatea
persoanei cu natura materială, fără ca totuşi ea să aducă o scoborîre a rolului perso­
nalităţii omeneşti. Noi socotim că înlănţuind energia personalităţii în celelalte energii
ăle naturii, am găsit o bază mai sigură pentru înţelegerea atât a persoanei, cât şi a ro­
lului persoanei. Avântul cel mare, pe care l'au luat aplicaţiile ştiinţelor speciale despre
natură în timpul nostru, a venit după ce această natură a fost înţeleasă ca un lanţ uni­
tar de energii transformable una în alta, şi nu înainte vreme, când fiecare energie a
naturii era pusă pe seama unei entităţi speciale. Acelaş avânt îl aşteptăm şi în dome­
niul aplicării ştiinţelor, cari se ocupă de persoana omenească. Cu cât manifestările ome­
neşti vor fi înţelese, mai puţin ca întâmplări şi mai mult ca necesităţi în mijlocul na­
turii, cu atât se vor extinde şi aplicaţiile ştiinţei despre om. Educaţia şi guvernarea o-
mului vor deveni atunci din arte sprijinite pe tact şi gbicire, adevărate ştiinţe sprijinite
pe adevăr şi prevedere.
Soluţia personalismului energetic este împărtăşită de noi în mai toate scrierile an­
terioare cu caracter filosofic. Semnalăm celor cari se interesează de chestiune: Proble­
mele Psihologiei (1898) pag. 71 şi urm.; Ştiinţă şi Energie (1902) aproape în toate ca­
pitolele. Aceste două scrieri sunt retipărite în vol- I din Studii filosofice (1907). Apoi
Puterea Sufletească (1907-1908) unde problema personalităţii se pune delà prmele pa­
gini (Introducerea). Mâi pe larg în partea III, IV, şi V a acestei scrieri. In Elemente de
Metafizică (1912) soluţia este formulată aproape în întregime în Partea III, cap 2 şi 3.
In Curs de Psihologie (1924) personalismul energetic stă la baza explicării inconştien­
tului şi a caracterului.

Complectând şi sistematizând într'uh nou volum părerile exprimate de noi, în curs

m
 de aproape trei zeci, de „ani, asupra, personalităţii, n am voit numai să dăm 6 unitate
muncii noastre filosofice, ci am dorit să fim şi de ajutor tinerilor, cari caută un îndrep­
tar experienţii lor, în România viitoare. O convingere fixată asupra rolului personalităţii
omeneşti este botărîtoare pentru orişicare începător. Mai ales într'o ţară ca a noastră,
unde nu sunt instituţii sociale cu tradiţii stabile şi care aiurea sunt moştenite delà mai
multe generaţii. La noi, riscul pentru începător este mare. Hceasta s'a văzut de mult-
Râr alt undeva să fie înţeles mai greşit rolul personalităţii ca la noi. Cei de sus îşi atri-
buesc un rol exagerat şi anarhic ; cei de jos sunt fără credinţă în rolul lor. Intre aceste
extreme, toate posibilităţile. Fiecare tânăr astăzi, puţin numai să fie ispitit de pilda ce­
lor de sus, că se şi crede predestinat să reformeze ţara. Boala reformelor este generală.
Sub ea se ascunde anarhia personalismului.
Şi totuşi, în firea Românului, luat ca neam, nu a existat înainte această anarhie.
La el găsim mai curând o credinţă statornică în legătura personalităţii de natură. In
cântecele populare româneşti, gestul omenesc să împreună cu faptele pământului. Cio­
bănaşul moldovean din „Mioriţa" se confundă Ia moarte cu florile câmpului. Viteazului
Voevod Mircea, când este să i se arate credinţa neţărmurita în biruinţa, pe care va
avea-o asupra lui Soliman, Eminescu nu-i pune în gură lăudărăşii personale, ci cuvinte
simple ca acestea :
Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul !
Şi de aceea tot c e mişcă'n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iar ţie duşman este :
Duşmănit vei fi de toate fără a prinde cţ)iar de veste.
(Scrisoarea III)

Este în firea Românului să pe simplu în expresiunea personalităţii. In port, ca şi

în gândire, el evită înzorzonările excentrice In substratul adine al sufletului românesc
stă credinţa, că omul este una cu pământul. Hceasta este în genere credinţa popoarelor
agricole. Legaţi prin munca lor de pământ, agricultorii sunt în genere modeşti. Exaltarea
personalităţii o găsim la orăşeni, cari, trăind în mare parte din specularea muncii se­
menilor, au nevoie de o bună părere a altora despre ei. Poporul român, neam de ţărani,
n'a avut nici odată lăudărenia în deprinderile sale. El are, ca şi popoarele vechi din
Italia, credinţa în „geniile locului". Din această credinţă ţăranul român şi-a tras vitejia
in apărarea moşiei strămoşeşti. Prin această credinţă, s'a mijlocit bisericei ortodoxe ro­
mâne transformarea ei într'o biserică naţională, după ce mai înainte, aceeaş credinţă
uşurase contopirea, în trupul românesc, a tuturor seminţiilor de popoare rătăcitoare între
Tisa, Prut şi Dunăre. Conştiinţa de patrie o confundă Românul cu conştiinţa pământu­
lui, pe care stă. De aceea Ia niciun alt popor, conştiinţa autobtoniei nu este mai vie
ca la el. Hşa de altmintreli par să fi fost şi strămoşii lui Dacii. Toţi istoricii ne-au
păstrat amintirea, că Dacii se credeau nedespărţiţi de pământul, pe care locuiau.
Hceasta credinţă este bine să fie adusă la cunoştinţa tinerei generaţii, în momentul
când să deschid poporului nostru perspective de viitor. Personalismul energetic este
vlăstarul unei vechi credinţe strămoşeşti; un vlăstar plămând, care aşteaptă, pentru
creştere, o atmosferă priincioasă.
Nădăjduim, că această atmosferă vor aduce-o tinerii la educaţia cărora noi am con­
tribuit printr'o activitate publicistică de un sfert de v e a c
I M N
DE

ION B U Z D U G A N

In zori de zi, de după munte,

Răsare
Luminosul Soare,
Dracon cu ocbi de foc în frunte,
Ce-aprinde în băul singuratic
Cu bălării până la brâu
Lungi jeregae de jăratic
Şi boabe de mărgean — în râu...

Trezit din peştera-i de piatră

Un pământean cu păr vâlvoi,
Cu cbip sălbatic de strigoi,
Punându-şi jeregai în vatră,
Ingenuncbjază pe irugă
Şi'nalţă Soarelui o rugă:
— „Mărit să fii, ceresc Balaur,
Dracon de foc cu solzi de aur,
Că mi-ai adus din cer, în plisc,
Lungi jeregae de jăratic,
Şi focul mi-ai aprins în pisc
Pe vârf de munte păduratic..."
— „Slăvit să fii, mărite zeu,
Cu cbip înaripat de zmeu,
Că'n groapa-mi de'ntuneric plină,
Intrai cu suliţi de lumină,
Gonindu-mi ale nopţii duburi,
Din peşteră şi din văzduhuri,
Iar ploaea de lumină caldă,
Mucegăitul trup îmi scaldă...

46
Căci fu în zorii dimineţii
Din fagurul gălbui de miere
Reverşi lumina dulce-a vieţii
Şi in sălbatecul meu trup
Sporeşte tainica putere,
Ca mierea'n fagurii din stup..,
— «Mărire ţie, O chiu divin.
Căci tu m'ai învăţat să vin
La focul sacru să mă'ncbin:
De frig şi foame sa mă apăr,
Din cremene scântei să scapăr,
Lovind cu cremenea în piatră,
Jăratic să-mi aprind în vatră:
Să-mi coc
la foc
Ciuperci şi rădăcini amare
Şi pui de cerb
şi căprioare,
Vânaţi în codru — să mi-i fierb!..

O, lasă-mă. Dracon ceresc,

Dracon de foc,
Din pragul gropii
Să m'apropii
De chipul tău dumnezeescl.
O- lasă-mă să-ţi preamăresc
Sfânt cbipul ţâu, cioplit in piatră,
Sâltând în joc,
Pe lângă foc,
Ce arde'n vatră—
Şi'n semn de jertfă — chipul tău,
Să-1 ung pe gură şi pe pântec,
Cu sânge cald şi solzi de său,
Şi, proslăvind u-te în cântec,
Dracon divin,
Dracon etern,
In faţa ta să mă prostern,
Să mă închin
In vecii vecilor, amin!..
C Â R T I Ţ A
DE
ION BUZDUGAN
Cârtiţa pământului, sălbatică şi oarbă,
Scurmă muşuroaie proaspete de ternă,
Vrând ca să-şi răsbească noaptea ei eternă :
Din lumina soarelui să soarbă!..
Tainică, ieşind ca din mormânt,
Din adâncuri de'ntuneric pe irugă,
Ctitoreşte mici biserici negre din pământ
Inălţând luminei pământeasca-i rugă...
Cârtiţa pământului, sălbatică şi oarbă,
Sufletul meu trudnic nu ca tine oare
Năzue din bezna-i tainică, spre soare —
Din lumina veşniciilor să soarbă ? 1
Sufletul tot sapă'n zidul lui de tină,
Zămislind sub cer biserică luminei,
Dar mereu din bolţi, sub greutatea tinei.
Tot ce-a zidit se surpă în ruină...
Misticul meu suflet, cbinuit de visuri,
Reîncepe iarăşi din pământ zidirea:
Pân'la stele se înalţă cu gândirea,
Dar din stele iarăşi cade în abisuri... ,
Cui să-mi strig durerea, veşnică şi oarbă?..
Cine-o să mă vadă, cine-o să m'audă?!
Până când, Stăpâne, prăbuşirea crudă?!
Până când abisul mut o să mă soarbă ? !
Când o să-mi îngădui, veşnice Zidare,
Ctitorind zidirea, pe vecii de scbele,
Să mă'nalţ, în suflet, până în bolţi de stele
Tainic, din lumina veşnicului soare,
Să-mi aprind lumină veşniciei mele!..

48
 C O N U E N A K E
FRÂNTURI DINTR'O VIAŢĂ ÎNCHIPUITĂ
PENTRU TĂLMĂCIREA
ALTOR VIEŢI
ADEVĂRATE de N. M. CONDIESCU

III

D, 'c şapte luni Conul Enake nu mai este ministru. Şeful guvernului, remaniind ca­
binetul, a trimes pe ministrul domeniilor la vatră, ca să se odihnească, să se reculeagă
şi să-şi adune toate puterile pentru „clipa supremă" când ţara are să-i ceară „totul sau
nimic".
De atunci, marele om îşi rumegă întunecat, cu un început de ramoleală, amărăciunea.
„S'a purtat cu mine sinistru!... Se convinsese, pe semne, că nu o să mă poată
răsbi, cu toate macbiavelismele lui... Cum de n'am priceput eu că mi-o coace?"
Dar ceia ce nu putea să-i ierte primului ministru nici în ruptul capului, era „şire­
tenia bizantină" cu care-1 îmbrobodise. Ii făgăduise cum că la prima remaniere îi va da
Externele. Şi Conul Enake crezuse. In cele câteva luni de dulce visare, premergătoare
portofoliului făgăduit, n'a făcut altceva decât să se pregătească pentru noua şi greaua
sa sarcină.
„E — bel îşi zicea, — umflat de importanţă, — nu-i tocmai uşor să fii logofăt al tre­
burilor din afară, pe aşa vremuri grele! Auzi, — s ă stai de vorbă cu marile puteri şi
să descurci cele mai încâlcite probleme diplomatice..."
Un lucru însă îl impresiona ciudat. De câte ori rostea „marile puteri" se simţea,
cu necaz, mic ; o gogoriţă de care nu ar fi vrut să aibă frică şi care, în ciuda voinţei
sale, îl chinuia. Anteriul strămoşilor, plecaţi la tălpile marelui vizir, ticăloşiţi în făr'de
legi şi bucuroşi să scape din bucluc cu câteva perechi de palme şi lovituri de ciubuc,
îi înfăşură sufletul cu smerenia robului păcătos. Cuvintele „Nemţii" ori „Muscalii"
înpgeau în străfundul făpturii sale senzaţia pe care ţăranul o rostueşte plin de teamă :
„Ce măi vere, te pui cu boerii?".
In clipele de glorioasă visare, se examina cu de-amănuntul în oglindă, întrebându-se :
„Cum am să p u ? Fără îndoială, cu multe măşti... Enigmatic şi indescifrabil, — da, im­
penetrabil. Diplomaţia are multe chichiţe, e cea mai desfrânată curtizană, o Mesalină!..."
Petrică făcuse scurtă la mână, tăind filele la tomurile tot mai numeroase cari soseau
de prin librării. Pe biurou, stau permanent deschise, memoriile luj Meternicb, Talleu-

49
 rând şi Bismark. Şi deodată, prăbuşirea!.. A, câlS prefăcătorie i-a trebuit Conului Ennke,
ca să ascundă fiţâ de toţi, sbuciumul care-1 gâluia. P u â r d , — cu un surâs silit dar
senin, — capac peste craterul lăuntric al sufletului său vulcanic, şi-a luat rimas bun
delà biuroul de unde adesea, cufundat in gânduri, îşi frecase îndelung ureebea sau îşi
ciocănise şiragul de dinţi platinaţi, cu aspect de armură medievală. In cuvinte părinteşti,
a îademnat pe subalterni să nu uite niciodată sacro-sancta deviză a oricărui bun român:
„Patrie, — rege, — abnegaţiune, — jertfă, muncă, dezinteresare, moralitate". Lui Tăsică
Fiorian i-a dăruit faimoasa geantă de piele, în care nâzuise să încuie pe Bismaik şi pe
Miternidj- Şi-a coborit scara, mormâind : „Toate-s zădărnicii"...
Acasă însă, a isbucnit. Toată lava s'a revărsat, — în lipsa lui Dănăilă şi-a Iui
Brusture, — făcuţi nevăzuţi din prudenţă, — peste bietul Pavel care, lucru nemaipo­
menit a primit două palme, pentru că vârsase vin roşu pe faţa de masa. Gestul acesta,
a pricinuit Conului Enake remuşcări crunte. Toată vorbăria irosită, — duios şi pocăit,—
ca să moaie durerea slugii, a fost zadarnică. La toate mângâierile şi cbiar la făgâduiala
că-i va spori leafa şi-i va mări partea înscrisă în testament, Pavel răspundea întunecat :
„Ruşine pentru obrajii mei zbârciţi, cucoane... Palmele nu se mai pot lua înapoi".
Seara târziu, mototolit de atâta frământare, a simţit nevoia unei mângâieri.
„Nu trebue să mai am atâtea scrupule, la ce bun? Viaţa trebue luată şi mai „ă la
légère" mă'nţelegi? „Şi-a telefonat Ninetei să vină-
• Tolănit pe sofa, în pijama cafenie de zefir, brăzdată cu gaetane negre, o aştepta...
şi'şi făcea curaj contemplând formele armonioase ale Efebului din Anticytera.
„Liber, — liber, — liber!... Mă voi devota cu trup şi suflet arbeologiei, istoriei şi
artelor, pentru care, — slavă Domnului, — am atâta cbemare..." Şi sculându-se, se în­
dreptă spre biurou, trase saltarul şi luă cinci bărtii noui a câte un pol, pe cari le vârî
în buzunarul pijamalei. Gesturi consacrate printr'o îndelungă obişnuinţă.
Minute trecură, — apoi ceasuri.
Pendula cea mare din bail vesti miezul nopţii.
Nineta n'a venit încă.
Conul Enake e singur şi se simte nenorocit.
Nineta nu mai vine...
Şi pentru prima oară, renunţând la patul larg din dormitor, s'a lăsat să-1 fure som­
nul pe divan. À petrecut o noapte rea, cu visuri urâte, pline de amăgiri diavoleşti. Se
făcea, cum că se îmbrăca în fyaine, de ambasador. Bătrânele mâini ale lui Pavel tremu­
rau obosite, ajutându-i să îmbrace fracul muiat în aur şi greu ca plumbul din pricina
puzderiei decoraţiilor. Şi pe când îi prezenta, marţial ca un scutier, spada, — văzu în
oglindă, fluturând deasupra djeliei, mulţime de mănuşi cenuşii, făcute mănunebiu în
mâna premierului care rânjea... Alături, Brusture şi Nineta se săruiau de foc pe când
Dănăilă cu mâna stângă îi mângâia obrajii, iar cu dreapta îi căra pumni in cap, până
ce i l'a micşorat cât un bob de mazăre.

Zilele trec Conul Enake se simte tot mai bătrân. Ceva s'a stricat în şurupăria
lăuntrului său. Are şovăeli şi întunecimi de gânduri. Nimicuri cari altădală lunecau uşor
peste optimismul său vesel, îl tulbură acum urât, enervându-1 până la violenţe de care
se ruşinează apoi.
Brusture, trecându şi licenţa, l'a părăsit.
Nineta n'a mai răspuns cbemărilor repetate.
Acei pe cari se obişnuise să-i vadă aproape zilnic, — unii veniţi să ceară sfaturi,
alţii ajutoare, alţii combinaţii de afaceri şi cei mai mulţi să-1 tămâie şi să-i linguşească
slăbiciunile, prieteni politici şi oameni de casă, — vin tot mai rar, unii de loc. Singure
nepoatele au venit şi au cerut în repetate rânduri să-1 vadă. Pe dânsele insă nu vrea
să le primească. „Când am să fiu pe catafalc... şi nici atunci !..v" I-a rămas Dănăilă cu care
plosofeazâ îndelung asupra nimicniciei vieţii şi nerecunoştintii oamenilor şi pe care il
cbjnueşte uneori satanic. Ii dictează până la năucire. ^Memoriile unui bun Român, om
de stat" şi Dănăilă le copiază, apoi le recopiază cu ştersături şi adăogiri pentru ca ia­
răşi s'o ia delà început. Fiecare rând îl spurcă cu sudălmi şi blestemă, scrâşnind din

50
 dinţi, pe Brusture care „s'a liberat", lăsându-1 pe dînsul în focul Gherjcrei. t a r e a mai
mică întunecare a lui Dănăilă, Conul Eru ke. îi spune rfspicai şi ditlolic. de duics:
— Te-ai plictisit şi 1U? Se vede că ţi-ai făcut suma..
— Vai de mine Cucoane!...
— Nu de alta, dar ca să ştiu» N'ai decât s'o spui leal, aşa cum ai învăţat delà
mine... Eşti liber... Eu nu ţiu pe nimeni cu de-a sila şi nu cer nimănui recunoştinţă...
Numai că, — ţi-o spun asta în interesul tău, — faci şi tu ca vaca...
— De ce-mi rupi sufletul Coane Enake, de c e ? Apoi văd că. degeaba te slujesc eu cu
credinţă de douăzeci de ani, dacă încă n'ai ajuns să mă cunoşti... Lângă cine oare m'am
simţit eu o m ?
Şi Dănâilă lua înfăţişarea de milog îndurerat, gata să se gâtuie penlru nepreţuitul
lui stăpân.
Apariţia lui Petrică în biurou îl sâcâie. L'a oprit să-şi mai facă meseria de tăietor
de pie. Cărţile se îngrămădesc mormane pe biuroul la care Conul Enake nu se mai
aşează decât ca să se cufunde într'o linişte fără de gânduri. Serile l'apasă. Uneori face
pasenţe, de obiceiu „Ofticoasa" şi „Legiunea de Onoare" legându-le reuşita de anume
realizări: „Dacă iese, vor avea iarăşi nevoie de mine şi voi reintra curând în guvern";
sau : „Nineta se câieşte de ceea ce-a făcut şi are să vie". Alte ori, îşi trece în revistă
bilanţul „agonisitei unei vieţi de rob", depozitele de prin bănci, acţiunile, tantiemele,
numerarul din casa cu bani şi sfârşeşte, temător de el însuşi, să-şi potolească bucuria care-1
încălzeşte: „La ce mi-a folosit toată strădania, — la c e ? Parcam să pot să le iau cu mine
dincolo?... Trebue să înfăptuesc opera cea mare... De mâine încep să-mi scriu testamen­
tul..." Dar „mâine" îl înfricoşeză: „Dacă, oare îmi cobesc singur? Lasă... mai e vreme..."
Neutralitatea României se apropie de sfârşit. Conul Enake, fără un reazăm
de gândire limpede e contra „intrării în pârjol". Agitaţia opoziţiei, complicitatea tăinuită
a guvernului, îl supără. întrunirile însă, pe chestiunea aceasta îl scot din sărite: „Oameni
clătiţi Ia cap care zgândăresc pornirile gloatei".
într'o Duminică, spre sfârşitul lui Iulie, opoziţia ţinuse iarăşi o întrunire cerând
intrarea României în războiu alături de Francezi şi Ruşi. Conul Enake, în papuci şi
balat lung de borangic, înfundat într'un fotoliu englezesc, torcea gânduri negre. Pe uşă,
dădu năvală, Barbu Crivăţ, vecbiu prieten şi aprig intervenţionist.
— De sigur, după întrunire, iar i-aţi împins să urle în faţa palatului...
— A fost vijelie mare!...
— Vorbe goale ca întotdeauna...
— S'a isprăvit! încaltea când a vorbit Matei Cantemîr, eu, — care aveam toată
pregătirea sufletească şi tot m'a luat cu pori. Dar sala! Sala!... Un delir!... Am trăit
momente mari...
— Da, — o p românesc, o p vitejesc, o p boeresc avântul, dar vezi...
— Ştiu ce vrei să spui... Că suntem pe drumul unde răspântia are să pe însem­
nată cu crucile morţilor, — dar bine Cucoane, ce vrei dumneata? Acum ori niciodată!...
— Nici acum, precum niciodată, mâ'nţelegi? dar în nici un caz acum. Nu suntem
noi in stare să ne măsurăm cu maşinăriile nemţilor...
— Atunci, după dumneata, trebue să renunţăm la îndeplinirea năzuinţelor milenare».
— Par'că vorbeşti la Dacia... Nu suntem în stare, mă'nţelcgi?
— Nimic fără jertfă şi suferinţă, Coane Enake». Vremurile trec peste noi şi ne
târăsc acolo unde trebue să pm, ci nu unde vrem sau nu vrem noi.
— E, eu nu prea citesc bine în ce va să vie».
Şi Conu Enake, privi întunecat în gol, crunt ca osânda vremilor pe cari, — printr'o
intuiţie venită din afara nrjloacelor sale, — le gbicea viforoase.
O făşie de raze pătrunse în atmosfera grea a odăiei printr'o căscătură a storului.
Fire de aur necăjiră fruntea şi oebii fostului ministru, care enervat de-atâta lumină ve­
selă îşi mută fotoliul în umbră.
O perdea aeriană asemeni hotarelor dintre două lumi, în totul deosebite, coborî
între Crivăţ şi Conul Enake.

Rămas singur, Conul Enake începu să revizuiască o pagină din memoriile sale.
Şterse şi adaogă, apoi iarăşi sterşe şi iarăşi adaogă, terminând capitolul astfel:

51
 > „Că fiu-i pe iunie om curat în lăuntrul seu* aşa precum ,va fi,vrut Domnuf sârj facà-}
ci, începând cu sfinţii, la mare preţ au fost aceia cari, după ce mai întâi şi-au îngreunat
sufletul de păcate şi'n mocirla poftelor şi a năravurilor s'au bălăcit,— sau, spălat apoi cu
lumina curăţeniei şi-a înţelegerii depline. Pentru omul de stat, în deosebi, experienţa în­
tru toate cele este pârgbia lui de reazăm şi cum oare putea-va el s'o dobândească decât
încercând şi pe cele bune şi pre cele rele? Hstfel fiind, nu au însemnătate relele lui
porniri, nici apucăturile lui pătimaşe, ci bunele lui intenţiuni şi înfăptuiri cari, dacă ajung
să-i covârşască păcatele, el cu prisosinţă şi-a plătit cinstea ce i-au făcut-o oamenii,
alegându-1 de cârmaciu..."
„E bine, — îşi zise recitind, — că am luat-o ca'n b"soave... Ş'apoi nu-i aşa? Nu-i
drept oare ca punând tu tot ce ai bun în slujba ţării să pună şî ea ceva în slujba pă­
catelor tale? Care ar mai fi răsplata?"
Spre seară, Dănăilă aducându-i copia pe curat, nu se putu stăpâni şi zise:
— Cu mare talent ai întors'o cucoane... •
Dar Conul Enake:
— Nu te obrăznici, mă'nţelegi? Că» dacă ai mai avea opt vieţi şi încă n'ai p în
stare să te înalţi până la concepţia călăuzitoare a acestor cugetări... Nu's de nasul tău!"
— Hşa trebue să pe dacă o spui dumneata,—iar în gând: Crâparea-i odată să văd
şi eu cu ce m'aleg...
Hsemeni călugărului Burdjard, maestru de ceremonii al curţii papale, pe vremea lui
Alexandru Borgia, Dănăilă. Busuioc ţinea şi dânsul un „Diarium" plin de însemnări su­
gestive cu privire la viaţa şi îndeletnicirile Conului Enake. Pentru Duminica aceasta,
Dănăilă a scris apăsat:
„Cu cât îmbătrâneşte jupanul, tot mai mult îmi dau seama că nu trebue să-mi pară
rău de strădania topită în slovele acestea de-alungul anilor, — precum ca să se ştie
odată şi odată...
Prin adevăr, ajungi să te cureţi de toate păcatele şi eu adevăr am pus în aceste
rânduri împotriva minciunilor cu cari mi-am împânzit viaţa; că de-am fost slugă tică­
loasă, el m'a făcut aşa, — de-am simţit delà întâia bucătură dăruită de el că, trebue
s'o răscumpăr cu făţărnicie, linguşeală şi minciună...
Eram dulce şi m'a acrit; eram câine de stână şi m'a sebimbat în javră cu sgărdă,
doritor să se tăvălească pe blăni de urs. Şi crede el că, vapsindu-se el pre el în scrisul
lui şi arătându-se acolo în piele de oaie n'au să-1 dovedească cei ce vor veni că a
fost lup?..."
Cu capul plecat în spre umărul stâng şi cu limba puţin scoasă într'o parte, Dănăilă
scriind, îşi poci faţa cu râsu-i de vulpe şireată, multămit că are şi el un mijloc ca să-şi
verse obida înăbuşită de atât amar de vreme.

IV

— Cum te mai simţi boerule?

— Bine, mai bine astăzi, mulţămesc lui Dumnezeu. Tusa m'a mai slăbit şi-a început
să-mi pe foame.. Păi, că mi-o p de-ajuns, cred, şase zile de supa şi de iaurt...
— Rmeţeli ai mai avut ?
— Tot mi se înpăinjenesc ochii când dau să ridic capul..
Medicul, — acelaş de treizeci de ani, un fel de maimuţoiu, vânăt în obraji, cu mus­
tăţi stufoase şi neîngrijite, slab ca un ţâr, vecbiu elev al lui Davila, — îi luă pulsul, îl
ciocăni pe piept şi-i ascultă inima; apoi, îi puse termometrul.
Să fie a dracului de gripă!... adică mult o să mai bolesc aşa, eu omul sportului
şi-al muncei intelectuale... Ş'apoi stând aşa, m'apucă gânduri negre mai cu seamă noaptea...
— Nu-ţi face spaimă degeaba, Coane Enake, o să treacă...
— Păi să treacă, că altfel ar fi păcat... Vodă a trimes de două ori până acum după
veşti... O p semn bun ori semn rău, ai, — ce zici? E, săracul, poate că are nevoe de
mine, că de când am plecat numai prostii fac ăia, par'că nu-i ştiu eu...
— Trebue să stai liniştit în pat şi să asculţi.»

52
 . — Nam,fost îavăţat aşa; inacţiunea mă turbează, mă'nţelegi? Cât? întreabă spe-
rios Conul Enake urmărind ocbii doctorului pe termometru.
— 38 şi câteva linii, — mai nimic... Hşa-i la boală...
La scară i eşiră medicului înainte cele două nepoate, — cari veneau zilnic după
ştiri- Conul Enake îndată ce căzuse la pat, dăduse ordin lui Dănăilă şi Pavel ca nu
cumva s'audă că s'au pripăşit prin casă. Medicul le spuse că-i este teamă de-o con­
gestie la plămâni şi că i-a găsit inima slabă. „Dar cu Conul Enake nu poţi să ştii..."
Şi, astfel, de opt zile Conul Enake boleşte. S'a pomenit strănutând des şi cu repe­
tiţie, — în serie de 6-8 şi 10 ori, — un strănut special aducând a necbezat, cu pocnet
în păreţii încăperilor de clănţăneau geamurile în cercevele.
„E, o troabnă şi nimic mai mult, o să treacă..." Şi a dus-o aşa pe picioare două
zile. In dimineaţa zilei de-a treia însă, 1-a luat cu fiori şi cu tuse seacă. Capul şi-1 simţea
greu ca plumbul de nu l'a mai putut ridica din perne. Hpoi cinci zile şi cinci nopţi s a
sbătut în vâlvătaia sângelui aprins, cu aiurări şi treceri delà viaţă în spre neguri, îngri­
jit de Dănăilă şi Pavel. întâia noapte s'a mulţămît să-1 ştie pe Pavel la uşă, culcat pe
un divan. Dar odată cu înteţirea răului i-a poruncit lui Dănăilă să rămână neclintit nop­
ţile lângă dânsul, lăsând pe Pavel pentru corvoada de zi.
La lumina soarelui, Conul Enake înfrunta cu bărbăţie toate capriciile chinuitoare
aleboalei; odată însă cu căderea umbrelor serale şi cu urcarea temperaturii începea să
se simtă singur, tăiat de restul omenirii. Omul acesta care în lunga sa viaţă nu făcuse
altceva decât să se izoleze, — sub aparenţele unei sociabilităţi plină de cordialitate, —
fugind de prietenie, de sinceritate şi de cuvântul crud dar drept care putea să pornească
dintr'un suflet devotat, desluşia pentru întâia oară singurătatea sinistră a zilei de mâine,
tot atât de goală, tot atât de rece ca şi cea de eri, ca şi cea de astăzi. Era laş şi fără
de mijloace în faţa neprevăzutului. Platoşa formulelor sofistice cu care îşi încorsetase
întunecimele şi păcatele se dovedea neputincioasă ca să-1 apere, cu sclipirea-i de tinichea,
împotriva negurii care venea din scorburile necercetate ale altor tărâmuri. Ceasuri lungi
de noapte le petrecea căsnindu-se să adoarmă, dar somnul, subt implacabila poruncă
a unei răsbunări târzii, îl momea câteva clipe, pentru ca trezirea să-i fie întovărăşită de
sguduiri spasmotice.
Un singur bec, — acoperit cu un batic portocaliu, — creiona lumină reţinută şi pale
de umbră peste lucrurile din odaie. Conul Enake simţea dogoreala toropindu-1. Mângâind,
cu răcăituri de unghii, baclavalele rombice ale plapomei de atlas, — căci aşa pomenise dân­
sul, plapomă. turcească nu pătură franţuzească,— repeta, privind ţintă icoana de argint a
sfântului Nicolae : „Trebue să adorm, pentru că somnul alină suferinţele şi dă sănătate". Şi
închidea ochii, aşteptând să aţipească. Dar pleoapele cădeau ca pe jăratec şi'n lupta de-a
căsca iarăşi ochii mari, simţea, cum vin din oglinda dulapului limbi de flăcări cari şerpuiau
în,fel de chipuri şi se subţiau apoi până ce lăsau Ioc unui ocbiu neînchipuit de frumos,
care-1 ţintuiacu prlvirea-i împăienjenită de lacrimi, într'una şi într'una... până ce peste minu­
năţia de ochiu năvăleau nişte pitici becisnici asemeni limbricilor. Şi se strâmbau diijă-
niile şi-1 ameninţau cu pumnii lor cât musca şi-1 ocărau : „Păcătosule, ţi-a venit vremea
să treci hotarul... Ride, vino să te dejgbinăm şi să te curăţim cbinuindu-te". Bietul Co­
nul Enake se căznea zadarnic să-i alunge; ei stăruiau tot mai hidoşi în strâmbăturile
lor, stropindu-1 din nişte pompe cu apă partă mirosind urât. Şi deodată piticii se făceau
cum că's. nişte ghiare care se lungeau, se tot lungeau ca nişte scobitori sidefate până'n
ţâţa stângă a boerului pe.care începeau s'o sgârie şi s'o cresteze cu dâre sângerânde,
brăzdând carnea tot mai adânc şi cercetând să-i găsească: „inima de motan spurcat".
Se scutura de apucătura aceasta drăcească, după mari cazne, răcnind tare, de sărea
Dănăilă drept în călcâie. Şi iarăşi se dădea odihnei, pentru ca în toată casa să dea nă­
vală, oameni neştiuţi, oameni strâmbi, cu bărbi din câlţi şi ochi de oţel cu priviri sfre­
delitoare de burghiu roşit în foc, cari cântăriau fiecare obiect, şi-1 preţuiau şi se tocmeau,
pe când, sub tabloul „Bomba delà Calafat" din spatele.biuroului, plângeau nepoatele.,
pentru ca de îndată să cbibotească şi să dănţuiască cu mulţime de lume adunată în ju­
rul unei statui, care parcă ar fi adus la chip cu dânsul. Dulăi de stână ridicând picio­
rul, strooiau marmora soclului, iar în mijlocul lor, Dănăilă făcea la fel. Spumând de
mânie, Conul Enacbe se repezia la Dănăilă să-1 rupă în palme, dar când da să ridice

53
mâna. sîmţia ca o lovitură de ciocan în moalele capului. In spre ziuă. când începea să
mijească lumina cenuşie a zorilor, duhurile rele se potoleau şi gânduri aşezate începeau
să-1 muncească Socoteli încurcate îl înfierbântau. Recapitula tot ce are strâns în Iada de
fier, prin bănci şi în străinătate. Se'ncurca in adunare şi-o lua delà început pentru ca
iarăşi să piardă rostul ţifrelor. Totalul i se părea meschin de puţin şi ofta din băerile
inimii: „Cum am să pot oare sărac cum sunt să înfâptuesc tot ce-am făgăduit? De unde
să mai iau? Trebue să mi fac testamentul chiar astăzi..."

Dănăilă, în al său „Diarium" a însemnat lucruri foarte interesante asupra Conului

Enake, pe timoul boalei:
Luni 2 August.. Jupanul a căzut Ia pat. L'a doborât gripa, dacă, — dat fiind vârsta
sa înaintată, — n'ar fi cazul să spun că i-a venit vremea... Şi de-o fi să se care multă
negură şi multă putreziciune o să-i ducă sufletul dincolo. Ce n'aşi da, să ştiu sigur că
nu se mai scoală ; dar, cu Conul Enake toate socotelile dan greş, iar dracu însuşi e
uneori neputincios. De cum nu s'a mai putut ridica din perine, m'a chemat:
— Dănăilă băete, mi-e rău de tot... Cine m'o fi blestemat nu ştiu, — că numai bine
am făcut şi de voi fi făcut rău cuiva, apoi numai din superioare interese de stat ori
fără de voia mea i-l-am făcut...
— Nu te mai frământa cucoane, e boală cu leac, răceală...
— E- răceală, răceală, — dar vezi, nu mă simt eu cum ştiu c'ara mai fost şi'n alte
răceli... Să faci bine să-ţi faci patul pe canapea, să dormi noaptea lângă mine..
— Păi, noaptea s'ă Pavel...
— Lasă-1 pe Pavel să mă'ngrijească ziua că-i bătrân şi nepriceput...
— Poate că ar p mai bine o soră de caritate...
— Nu vreau fustă pe lângă mine, — mă excită, mă'nţelegi?
— Sau duduiele, că de, ori-cât, sângele apă nu se face..
— Să n'aud de ele, lua-le-ar dracu să le ia... De ce mă iriţi de-asurda? De le-aşi
primi, n'ar face alta decât să-mi pândească răsuflarea că doar-doar am să crăp.
— Nu vorbi cu păcat boerule...
- - Îmi vin nervii, mă'nţelegi? Boule!..
Şi s a învineţit înecat de tuse. Cin astfel de cuvânt nu m i a spus încă până acum.
Doctorul i-a dat să mănânce numai supă şi iaurt Vai de sufletul lui Pavel. când i-aduce
de mâncare. Pune să-i cureţe tacâmurile şi farfuriile în faţa sa; ia paharul îl pune în
lumină şi-1 priveşte pe toate feţele:
— Şterge-1, Pavele.
— Păi e şters, Măria ta..
— Nu este. De două ori să-I ştergi, că are microbi, mă'nţelegi? Gângănii nevăzute...
Poţi să mori dintr'asta. pricepi?
Şi Pavel şterge fără să priceapă.
— Supa i acră şi sărată potroacă Să spui Saftei. că de-aşi putea i-aşi scoate ocbji,
— şi de-ar avea opt ochi tot oarbă aşi lâsa-o, mă'nţelegi ? Pentru că după ce-s osân­
dit să mă hnnesc numai cu zeamă, mi-o otrăveşte—
Şi scuipând în farfurie, se strâmbă urât
După amiază mi-a spus: „Du-te şi tu în bibliotecă de te odihneşte... "N'am apucat însă
să curai într'un fotoliu c'a început să sune... Şi m'a sunat de şapte ori... Şi osânda a început:
— Vreau să-mi citeşti, caută-mi Iliada ..
Şi iacă-mă's urcat pe scări, om gras ce mă găsesc, cbiorându-mă prin rafturi, di-
buind un sfert de ceas, până să dau de carte...
— E.—m'am răsqândit. — susură încet, cu glas de fleoarţă leşinată, — vreau ceva
mai romantic, de pildă „Le Roi s'amuse" mănţelegi?
— Cum Cucoane?
— ftuleo, — eşti prost şi incult... adu catalogul.
Şi îi aduc.
— Uite. adu cartea Nr. 763.
— Citeşte, — adică declamă, a<izi? aşa cum ffcea Brusture...
— Păi, nu ştiu aşa de bine frauţuzeşte, boerule...

54
 — Aoleo, auoleo, auoleo!... şi vai de mine, pe ale cui mâini am rămas eu, Ia bă-
trâneţele mele pline de suferinţi,... Adu-mi atunci „Curcanii noştri" de Alexandri.
— Citeşte „Peneş Curcanul".
Şi citesc
— Declamă.
Şi declam.
După câteva minute, privirea i-se propteşte în tavan, apoi pleoapele i se încbid,
apoi se sbat pripit, apoi tresare, oftează şi zice: «Declami prost, — gângâveşti, — t e
opreşti unde nu trebuie şi te umfli ca un gâscan acolo unde trebue să fii duios...
— Păi, eu nu-s actor Cucoane, zic înciudat şi înrăit...
— Eşi afară, — nerecunoscătorule!
După cinci minute mă sună iarăşi- Nu mă mişc din bibliotecă. Şi sună, — sună
prelung, sună încontinuu, de s'adună toate slugile.
— Unde dracu te-ai vârît? fugi de mine, a i ? Profiţi că's neputincios...
— Boerule,—am fost şi eu ca tot omul... nu. puteam să viu la comandă, neisprăvit...
— B i să vii —că neisprăvit ai fost şi după urma mea eşti acea ce eşti... Caută-
mi actul de cumpărătoare al casei din str. Rinocerului...
Fără îndoială, am să crap înaintea Iui, M'a înebunit. Şi însemn aici, cu adâncă con­
vingere: „Totul se plăteşte pe pământ-.."

Miercuri 4 August.. Ciufut şi cbicbiricios a fost toată viaţa. — aşa a rămas şi acu­
ma când, puţine ceasuri mai are, poate, până să se înfăţişeze înaintea neînduplecatei
judecăţi. Azi noapte am suferit chinurile iadului După ce aruncase un bârdău de ocări
ţigăneşti, cu vorbe ne mai pomenit de triviale, asupra Saftei bucătăreasa pentru că iaurtul
îi păruse acru şi amar, — fără să ţină seamă că gura dânsului este coclită, — a asvâr-
lit cu castronaşul în Pavel a tras plapoma până sub bărbie şi a stat aşa, cu ocbii
închişi şi cu oftări prelungi, ca un martir căznit, vreme ca de un ceas. Să fi tot fost
orele nouă şi jumătate- „Bogdaproste, — îmi ziceam eu mie — că s'a potolit; poate că
8
s'o odihni de-a binelea şi m'o lăsa şi pe mine să-mi însdrăvenesc oasele astea hărţuite...
Ţi-ai găsit !
— Dănăilă. — puiule —- mai pune lemne în sobă că mi-e frig...
In casă, căldură de cuptor încins, să crape omul.
— Pune-mi termometrul, simt că am temperatură..
I l-am pus. A aţipit aşa cu termometru subsuoară. Am aţipit şi eu. Intorcându-se,
pe semne, pe-o coastă, a lăsat instrumentul să alunece în pat şi 1-a făcut ţăndări. M'am
trezit în răcnete:
Cine mi-a pus cioburi de sticlă în pat?... Vreţi să mă omorîţi tâlharilor!... Uite, —
am spinarea crestată şi m'am tăiat în mâini...
— E termometru Cucoane, ai adormit cu el şi l-ai spart.
A trebuit sâ-1 spăl şi să-1 schimb de cămaşe ca pe-un copil. După vre-o jumătate
de ceas a început să răcnească:
— Goneşte i!-.. Dâ-le la cap cu ciocanul cel mare... sdrobeşte-le ţeasta... vor să-mi
mănânce inima.. N'auzi câine, ce stai?" Era roşu la faţă şi clănţănea a turbare.
— Linişteşte-te boerule ai visat urât...
— Vise trimese de diavol... Nu pot să ţi Ie spun că mi-e frică... Aprinde candela Ia
icoană... Vezi. — dacă nu mai am eu grijă, nimeni nu se mai gândeşte la asta, păgânilor
şi spurcaţilor!... Pune-mi ciorapii, — mi-e frig. Ai pus ciorapul din stânga pe piciorul drept...
—i Păi tot una e, Coane Enake..
— Nu mă contrazice, — nu-i tot una, mă'nţelegi? îmi merge rău.. Schimbă-1 îm-
peliţatule !...
— Păi, după ce vrei dumneata să cunosc care-i din dreapta şi care i din stânga?
— Cel din stânga are o steluţă de amici sus
—Taman pe ăla l-am pus în stânga,—ş'apoi de unde puteai să şti dumneata că nu-i aşa ?
L-am simţit după cum s'a aşezat pe picior, scbimbâ-1».
Şi-a trebuit să-1 schimb, aşa cum n'ar fi vrut, dacă vedea. Şi iarăşi linişte timp de
vre-un ceas.
— Sparge oglinda!. Fâ-o ţăndări, dă ! . Omoară-i... Aoleooo !... cum vin de urâţi...
Testamentul Dănăilă! Vreau sâ-1 fure... Nu-i lăsa!... ;
55
 II frec cu oţet aromatic Răcorit, adoarme. Va să zică, testamentul există, dacă-1 po­
meneşte;. Dar unde? In sertarele biuroului? In cassa de bani? la tribunal ori nicăeri?
Mai mult înclin să cred că nicăeri, după câte îl cunosc. Dar dacă există într'adevăr ?..
Cui, cât şi cum? Pe câţi a minţit? Pe mine cel dintâi, mai mult ca sigur... Toate cbeile,
prinse în belciug, sunt sub căpătâi... Şi ispita mă sgudue... Mă scol, m'aplec spre dânsul
şi alunec mâna binişor sub pernă. 71 tresărit şi mă priveşte cu ocrji mari.
— Iţi aşezam perinele boerule...
— Dănăilă, cântă-mi o romanţă vecbe-.
— N'am cântat în viaţa mea Cucoane Enake.
— Cântă când îţi zic! Şi râde drăceşte cu toată boala care-1 sgudue.
— Cum să cânt boerule, — vrei să rag ca un măgar ?
— Te-ar prinde de minune Dănăilă... Cât e ceasul?
— Trei după miezul nopţii.
— Mi-e sete... dă-mi limonada. Hre gust de piatră acră... Ce naiba aţi pus în ea?
Otravă bai? Gustă spurcatule!... Şi scoală şi pe Pavel să guste şi el... Barem să cră­
paţi şi voi, dacă o fi să fie...
Şi-a trebuit să bem.
In zori, respira uşor şi înseninat. Cândva a zâmbit şi-a şoptit duios : „Pe când
eram copil, mama..."

Vineri6 Angust. Nopţi cb'inuite. Hm început şi eu să stau de vorbă cu dracii şi cu stafiile.

Duminică 8 August Vodă, guvernul, academia, toţi fruntaşii politici întreabă de cum
îi merge boierului. Când i-am spus că a venit mareşalul curţii trimes de Rege, a dat să
se ridice drept în capul oaselor, dar l'a doborit tuşea.
Şi-a botezat boala: „Maladie crepusculară" şi îngâna deseori: „Eu mă duc, mă pră­
pădesc, — ca un cântec bătrânesc" pentru ca apoi, pe dată, să mă apostrofeze violent:
Şi-o să rămâneţi voi, bicisnicilor şi neisprăviţilor !...
Eri noapte m'a djinuit un ceas, ca să-i desluşesc „adâncul plin de taine ce trebue
să-lconţină cuvintele: „Bastoane cântăreţe" pe care i le a şoptit în vis „un pelican
vorbăreţ" Uneori fredonează: „Păsărică bălăioară, gândul meu la tine sboară..."
Hm început să cred că s'a clătit la cap.

Marţi 10 August 191— De eri dimineaţă merge în spre bine. Scapă fără complicaţii.
Nepoatele au venit zilnic după veşti, îngrijorate tare şi descusându-ne de-a başca până
la plictiseală, pe mine şi pe Pavel, cântărind apoi şi verificând spusele fiecăruia. S'au
arătat astăzi foarte vesele, aflând că boala „uncbiului" s'a mai muiat. In sinea mea cred
însă că, iar şi-au mutat nădejdea la calendele greceşti-.. De când aşteaptă şi ele să ştie
într'un fel: se îmbogăţesc ori tot calice rămân? H. testamentul acela!.. Mare minune
dacă jupanul, după clasicul său obiceiu, nu ne-o trage un cljiul formidabil, aşa cum, de
altfel, l'a tras şi acuma dricarilor cari îşi şi postaseră streajele respective în poartă.
Doctorul spune c'a trecut \)opal, dar că e tare slăbit şi are meleabnă la inimă"...

Gonul Enake a dormit liniştit şi adânc ca'n vremile cele bune şi s'a sculat pe la nouă
dimineaţă foarte bine dispus. H surâs prieteneşte lui Dănăilă şi i-a poruncit să dea per­
delele la o parte să-I scalde lumina. S'a ridicat apoi în capul oaselor şi proptindu-şi
spatele în perne a oftat mulţămit, rotindu-şi bucuros od)iî peste toate lucrurile.
— Dănăilă, — mă'ntorc de pe lumea cealaltă... Urâtă e zăcerea... Vine cu întuneric
şi cu spaime •• Uite, — par'că m'am născut din nou. Toate lucrurile sunt frumoase şi
noul... Oglinda zâmbeşte în raze, pabarul te îmbie să te răcoreşti, florile din vase ţi-
amintesc de dragoste.. Hşi vrea să nu mă urască nimeni... Pe tine trebue să te fi ne­
căjit mult, spune...
— De loc Cucoane, — ce puteai s5 ştii dumneata în frigurile boalei de canonul
nostru... Ne frângeam toţi de jale şi ne rugam să nu te pierdem...
— E, — bun e Dumnezeu —
— Doctorul a spus că poţi să minând de-acum
de toate... Stotnacu-i sdravăn.
56
 — Mi-o p d^ ajuns atâta post cu linguriţa... Rş\ mânca icre moi, le-am şi uitat
gustul, du-te şi spune-i lui Pavel.
Când se înapoie Dănăilă, Coiul Enake îl privi îndelung şi sfios:
— Dănăilă, am o mare greutate pe suflet şi mă cbinuesc, nebotărît, dacă trebue
să-ţi spun ori b a . .
— Vo a e la dumneata, — dacă nu mă socoti vrednic după douăzeci de ani de cre­
dinţă neprecupeţită
— Nu-i vorba de asta, d a r , - - uite, — ce mai încoace şi î n c o l o . . . Dănăilă, — şi
Conul Enake se încorda tot, — Dănăilă băete, sunt un mincinos şi nu vreau să mai f i u . . .
Mi-era frică să nu-mi cobesc şi de cLte ori mă botăram, ş t i i . . .
Dănăilă îl suge cu privirea pâră la uscare. R priceput. Jupanul nu şi a făcut încă
testamentul.
— Ce te uiţi la mine, ca vulpea la pradă, Ijai ? Crezi că am moarte de om pe
suflat? Chiar aşa de-ar p şi sunt raţiuni superioare care scuză g e s t u l . . . Htunci c e ?
— Vai de mine Coane Enake, dar nici nu mi-a trecut prin minte astfel de fantazii...
E, am vrut numai să te'ncerc, aşa în glumă .. ştii bine că nu m'am îndoit
niciodată de t i n e . . . Sunt ceasurile douăsprezece. Du-te şi tu acasă că destul te am
ţinut lipit de mine, — vezi de te într " c e pe la d o u ă . . .
«Mare prostie era să fac, — g m d i C o n u l Enake,—-auzi.— să spun eu tâlharului
ăsta pămând că nu mi-am făcut încă testamenlul... Trebue î n s ă . . . » Şi se încurcă în
gânduri încâlcite care-i turbură bucuria revenirii la viaţă, lăsându-1 tot nehotărît. «Nici
academiei, c'au fost porci şi nici la aşezăminte ca să'ndop trântorii., nici la şcoli, nici
împeliţatelor de n e p o a t e . . . Sâ clădesc oare o fundaţie culturală care să-mi nemurească
numele? Hotârît, ar p cea mai mare n e r o z i e . . . » Ca pe un ecran, avu viziunea eforilor
şi-a directorului, — fără îndoială v r e u n coleg d e l à academie, — luându-şi lefurile grase,
surâzând cu tâlc la potretul Conului Enake, — şi categorisindu-1 lapidar : «Dobitocul!...».
Chipul de martir chinuit al lui Dănăilă i se înfăţişă într'o strâmbătură hâdă, tăl­
măcitoare a ipocriziei şi ticăloşeniei lui de slugă pismaşă.
— «Mama lui de porc de câine, m'a furat destul!... Era mai bine pe vremea fara­
onilor. Ii coborau în locaşul cel de veci cu toate avuţiile de pe pământ şi toate lucru­
rile din casă, ba le înjungbiau şi nevestele şi slujitorii cei mai de aproape, ca să aibă
cine să-i desfete şi să-i slujească pe lumea cealaltă...» Văzu pe Dănăilă, lângă groapa
sa, înebunit de spaimă în aşteptarea morţii şi se mai răcori
Pavel intră cu tablaua disebisită şi încărcată de bunătăţi.
— Supă de p u i ! . . . Şi Conul Enake începu să soarbă lacom.
— Par'cam şi uitat Măria ta de când nu te-am mai văzut mâncând a ş a . . . cu
nădejde...
— Era cât pe-aci să lapăd potcoavele măi b ă e t e . . . Mai va până să mă simt bine
de t o t . . . :
Se strâmbă înghiţind şi lăsă lingura în farfurie
— Uite, credeam c'o să mănânc dar văd că nu m e f g e . . . Ia tablaua... lasă-mi
numai icrele şi un pahar cu vin, poate mi-o veni poftă mai încolo,— şi du-te de te
odihneşte, n'am nevoie de tine, te-am canonit destul zilele a c e s t e a . . .

In căldura acră şi grea a odăii, Conul Enake, torcând idei neisprăvite, a aţipit. S'a
trezit însă curând, îmbrobonat de sudoare şi cu mare apăseală în piept. I se pare c'a
dormit mult, şomn obositor care 1-a sleit de par'că ar p cărat pietre de moară. Se ridică
cu opinteli in sus, răzimându-se în mâinile care tremură vlăguite; supă greu şi repezit
neputând goni apăsarea ciudată pornită din burtă şi dusă parcă cu pompa până'n gât­
lej, apoi pân'n moalele capului.
— «M-a luat cu leşuialâ, — de-atâta timp nehrănit... trebuia să ascult de doctor
şi să m ă n â n c . . . »
Luă căznit de pe măsuţă farfuria cu icre, o sprijini pe genunchi» umplu furculiţa şi
îmbucă.
ţ Delà întâia înghiţitură îl năpădi tuşea şi înecul.
Năduf chinuitor i se puse în gâtlej iar delà inimă îl săgeta cu tăetură de ferăstrău.
On val de sânge îi vopsi obrajii în negru stacojiu pe când ochii i sc bulbucară a

r
•l7
spaimă. Horeai prelung şi duse amândouă mâinile la gât, trăgând cu furie de cămaşă-
Nasturii săriră, destrămând butonierele.
Horcăelile se înteţiră.
întinse mâinile înainte, bălăbănindu-le în căutarea unui sprijin. Octjii însângeraţi
rotiră priviri fioroase.
Conul Enake se prăbuşi.
Droturile somierii îl saltară dârdâind prelung. Capul i se rostogoli afară din perine,
isbindu-se de măsuţa de lângă pat. Pabarul se răsturnă şi vinul spălă faţa boerului pre-
lingându-se apoi cu picături cadenţate pe podea.

Pe la două şi jumătate, Dănăilă înapoindu-se, l'a găsit pe Conul Enake cu capul

de-acurmezişul patului, cu faţa vânătă, cu oebii holbaţi şi sperioşi, cu mestecătură de
icre icnite pe buzele vinete.
R crezut întâi că-i leşinat şi s'a căznit să-1 trezească. Cu spaimă şi sfieală şi-a lipit
ureebea de inima jupanului. Nici cea mai mică svâcnealâ. L'a mai clătinat, i-a tras câteva
perechi de palme, ca să puie sângele în mişcare, — după cum cetise într'o carte că se
face la leşinuri, — l'a stropit cu apă rece pe ochi, şi şi-a lipit iarăşi urechea de inima
celui înţepenit.
Nimic.
R dat să sune, dar s'a oprit sub licărirea unui gând: „Noapte bună jupânel..."
On oftat de uşurare îi răcori plămânii.
I veni să strige „R crăpat mâi băeţi..."
Se reculese cu mustrare şi şopti făcându-şi cruce: „Dumnezeu să-1 ierte..."
Uşor, cu mişcări feline şi privind ţintă în ochii mortului, vâra mâna sub perină şi
trase maldărul de chei înşiruite pe un inel gros de argint. Hşteptă atent câteva secunde
apoi deschise cu mare băgare de seamă uşa. Din prag se întoarse deodată brusc. I se
păruse c'a foşnit ceva. In urechi i reveniră vorbe vechi, uitate de mult:
,,'R\ sictir!... mă înţelegi!?"
Intră în biurou şi merse drept la cassa de bani. Dând să vâre cheia i reveniră
cuvintele vechi, asemeni unei obsesiuni cu tâlc fatidic: „'Hi sictir, mă'nţelegi!?..." Se
îmbărbăta înjurând ţigăneşte şi deschise. Revizia fu sumară şi precisă. Nu se atinse nici
de bijuterii, nici de acţiuni Luă un teanc de bilete de bancă a 1000 şi-1 vâra în buzu­
narul delà spate al pantalonilor, un alt teanc îl vâra în buzunarul delà piept al hainei
şi rămase o clipă îngândurat:" Urâtă idee să moară vara... Altfel aveam paltonul..."
Luă repede de pe biurou un plic mare, îl umplu şi 1 puse în buzunarul drept. închise
apoi cassa de bani uitându-se înciudat la trei săculeţi umflaţi pe cari-i ghicea plini cu
poli de aur... — „'fli sictir, — mă'nţelegi ?!"
Se mal pipăi odată, intră în camera mortului şi puse cheile la l o c
„Ei Coane Enake, poţi să dormi liniştit, mi-am plătit de-acum robia şi fără testa­
mentul dumitale..."
Sună prelung şi eşi în prag strigând aiurit: „R murit boerul!"
Toate slugile năvăliră. Puse să deschidă ferestrele şi cum Pavel vrea să-1 aşeze creş­
tineşte, între perne şi să i închidă ochii- Dănăilă strigă: „Nu-1 atingeţi până ce nu vine
doctorul şi procurorul. Pavele trimete pe Petrică Ia nepoatele boerului ; încolo, telefonez eu".
Ru venit nepoatele, doctorul şi procurorul. In hali, căzute pe fotoliuri, fetele se
căznesc să-şi înroşească ochii privind îngândurate la aplicarea sigiliilor pe uşile biurouluî
Slugile au împietrit pe la uşi, cu mâna la gură. Acelaşi gând întru aceiaşi nădejde îi
chinuia pe toţi — Dănăilă singur, se uita posomorit dar liniştit. Una din nepoate şopti.
— S'o găsi vre-un testament?
— După cât l'am cunoscut eu, nu cred, — lăsă să cadă Dănăilă, — dar ar fi mare
păcat pentru noi toţi din juru-i, cari l-am servit devotaţi mai pe nimica— La toţi ne
făgăduise... Când veţi intra în stăpânirea averei, să-i împliniţi dorinţele...
Pe Conul Enake, îl uitaseră toţi. Intr'un târziu, Pavel intră să-1 aşeze cum se cu­
vine pentru odihnă.
începuse să se răcească.
Muştele forfoteau pe frunte, pe ochii sticloşi şi pe icneala de icre care-i mânjea
buzele.

58
 La înmormântare, Conul Enake a fost glorificat prin nenumărate discursuri de către
mulţi fruntaşi ai neamului. R fost asemuit cu Cincinatus, cu Caton şi cu Socrate- Un
orator 1-a dovedit, în afară de arcbeolog şi filozof, mare estet, exemplificare vie, — ră­
masă printre noi, — a meşterilor florentini din timpul renaşterii.

Pe una din pieţele capitalei, dintr'un bloc de marmoră, răsare, plină de maiestate,
silueta masivă a Conului Enake. Cu privirea pierdută in zare şi cu mâna dreaptă întinsă
autoritar spre pământ, marele om de stat, pare că repetă, la nesfârşit, una din faimoasele
sale fraze oratorice, săpată în aur pe soclu monumentului :
«Pe acest pământ românesc, binecuvântat de Dumnezeu şi stropit cu sângele stră­
moşilor, nu le este permis veneticilor pripăşiţi de-aiurea..."

Dănăilă, ocoleşte, pe cât poate, să treacă pe la statue. Când nevoile îi duc paşii
într'acolo, întoarce capul şi trece grăbit. Hre impresia cum că privirea Conului Enake
îl urmăreşte şi 'n urecbi îi revin cuvintele vecbi, asemeni unei obsesiuni cu tâlc fatidic :
,,'Hi sictir, — mă'nţelegi?!..."
D U X DE O R E
ZAHARIA STANCU

La primăvară când vor înflori

Ia faţa casei vişinii şi prunii
Copilul nostru va 'mplini un an.

Cu muguraşii ce întâia oară

îşi vor deschide zâmbetele, 'n rouă
Prin iarba moale care-o să răsară
Paşi sprinteni vor începe o lume nouă.

Ca 'n două-adânci fântâni cu ape clare

In ocbii-i umezi va culege soare
Şi când se va pleca blajin sub măr
Să mângâie un iepuraş de casă
Steluţe albe o să-i ningă 'n păr.

Pe-aleile grădinii unde

Ne cbiamă încă revărsarea lunii,
In jurul Iui vor zumzăi albine
Ca 'n preajma unei steble de petunii
Cu florile prea pline,
Iar doi ljulubi din cer, de pâlc desprinşi,
Vor coborî şi sborul lor rotat
Şi-1 vor opri, ca îngerii de pază.
Pe umerii copilului mirat.,.
I N T R E A P O L L O ŞI I.S.US
DE

NICHIFOR CRAINIC

, \ " II •

Eroul nietzscbean, supraomul, e de fapt o desnădăjduită apologie a „marelui Pan"

sau, în termen creştin, a „vechiului Hdam". Imaginea filosofic-literară creată de Nietzsche
e o culme a spiritului modern conceput ca liber şi autonom. Liber — adică eliberat de
sub tutela medievală a religiei; şi autonom — adică recunoscându-şi izvoarele şi ţinta
în propriu-i orgoliu exclusiv. întemeiat pe dialectica raţiunii şi pe datele ştiinţei, el se
refuză categoric oricărei subordonări. Evul mediu, autoritar şi centralizator, apare ca o
dictatură odioasă împotriva căreea se declară răzvrătit spiritul modern. Dar evul mediu
nu era un simplu exces de autoritate. Era o concepţie de viaţă unică şi unitară sub a
cărei cupolă vastă asemenea cerului se coordonau toate domeniile activităţii omeneşti.
Odată cu braţele de piatră imaterializată ale domului gotic se ridicau spre acelaş cer
rugăciunea călugărului, fapta războinicului, calculul omului politic, gândul filosofului şi
cântecul poetului. Ramurile activităţii omeneşti se adunau, sus, în aceeaşi coroană de
frunziş ce fremăta în ritmul eternităţii. Hrta albăstrea toată această capodoperă de cul­
tură organic concrescută, cu fumul de tămâie al rugăciunii. Spiritul modern e dispus
însă să vadă în această formidabilă unitate a culturii creştine numai excesul de autori­
tate prin care s'a impus. Spiritul modern împotriva acestei autorităţi se răzvrăteşte şi
răzvrătirea lui deschide, largă, epoca Renaşterii.
„Perioada Renaşterii — zice Nicolae Berdiaiew — constitue înireaga istorie nouă.
Hceasta perioadă istorică stă în semnul liberării puterilor creatoare ale omului, al
descentralizării spirituale, al ruperii de centrul spiritual, al diferenţierii tuturor sferelor
de viaţă socială şi culturală, în care toate domeniile culturii omeneşti devin autonome.
Autonomă apare ştiinţa, arta, statul, economia, întreaga viaţă socială şi cultura întreagă.
Hcest proces de diferenţiere şi autonomizare e ceeace se mai numeşte secularizarea
culturii omeneşti. Se secularizează religia însăşi. Hrtă şi ştiinţă, stat şi societate umblă
în noua eră pe căi secularizate. Sferele vieţii sociale şi culturale îşi rup legăturile dintre
ele şi devin libere. Hceasta e proprietatea caracteristică a întregii istorii noî. Tranziţia
delà istoria medievală la cea nouă înseamnă o botărîtă întoarcere delà dumnezeesc la
omenesc, delà profunzimea divină, delà reculegerea lăuntrică, delà sâmburele lăuntrului
spiritual la aparenţa culturală exterioară Hceasta depărtare de adâncimea spirituală cu
care puterile omeneşti erau în legătură, şi prin care se simţiau lăuntric fortificate, nu e
numai liberarea puterilor omeneşti, ci şi ieşirea vieţii omeneşti la suprafaţă, din adân­
cime la periferie, e trecerea delà cultura religioasă medievală la cultura laică, întrucât

61
 centrul de gravitate se mută din adâncimea lui Dumnezeu în creaţia pur omenească"
(Nicolae Berdiaiew : Der Sinn der Oeschichte, p. 183). Descentralizate, ramurile vieţii
moderne îşi caută pecare centrul de gravitate în sine însăşi. Autonomia de care vorbeşte
Berdiaiew e cununa individualismului anarhic. La un moment dat, Raţiunea se declară
Dumnezeu; ştiinţa îşi arogă şi ea atributele divinităţii; rupte de pe trunchiul dogmei
religioase, principiile moralei plutesc în nesiguranţă şi arbitrar, — Nietzsche le oferă
colac de salvare forţa brută a supraomului. Ucis pentru multe veacuri de asceza creştină,
„marele Pan" reînvie şi triumfă din nou, instinctual, în individualismul modern. Dar
noua lui apariţie e despuiată de vraja quasi-pioasă a clasicismului mitologic; „marele
Pan" reapare gol şi bestial. Rrta, care nu e nici măcar o funcţie a zeilor antici, îl
proslăveşte brut, aşa cum este. Laicizată, secularizată, desrădăcinată din adâncimile
misterioase ale lui Dumnezeu de unde îşi sorbia puterile, arta îşi caută în sine centrul
de gravitate şi scopul. Rutonomia ei se numeşte la început „artă pentru artă", ca rând
pe rând să oscileze şi să rătăcească prin toate lozincile esteticei moderne delà egocen­
trismul esoteric până la estetica perului, delà constructivismul mecanic până la abso­
lutismul formal care înseamnă însăşi distrugerea formei- Precum în plosopa ostenită de
căutări centrul de gravitate se mută în metodă, tot astfel în arta autonomizată scopul
suprem se mută în formă. Estetica modernă reduce arta la o problemă de tehnică a
cărei soluţie variază la nesfârşit. R fost o profesie de credinţă; a devenit o profesie
fără credinţă. Deplasarea centrului de gravitate din adâncimea lui Dumnezeu la periferia
vieţii omeneşti a dus la acest nonsens al metodei devenite scop şi al formei devenite
scop. Odată cu această deplasare, prestigiul sacru de odinioară a decăzut treptat şi se
înneacă în scepticism. Hrtistul antic vorbia — după Erwin Robde — în numele zeilor;
poporul îl recunoştea ca singurul dascăl îndreptăţit. Hrtistul creştin vorbia în numele lui
Isus; prestigiul său era aproape sacerdotal. Hrtistul modern vorbeşte în numele său, în
numele autonomiei individuale; arta sa se dizolvă în scepticism.

Dar în plină pulverizare raţionalistă, batjocoritoare de cele spnte, cultura modernă

înregistrează izbucnirea vulcanică a romantismului, — mişcare de reabilitare a artei, de
ridicare a ei la înălţimile auguste de unde căzuse. „Romantismul — zice Henri Bremond^—
e întoarcerea la tradiţia statornica a neamului omenesc în materie de poezie; o reacţiune
conştientă, întemeiată, împotriva esteticei raţionaliste a veacului XVIII şi împotriva uma­
nismului senil care pregătise căile acestei estetici. R lua poezia în serios ca un dar
splendid şi gratuit care ridică pe poet mai presus de sine însuş spre cel mai mare bine
al său şi al tuturor,— iată esenţa însăşi a romantismului, elanul său vital, raţiunea sa
de a p, legea sa — non scripta sed nata — şi justipcarea sa invincibilă". (Henri Bre-
niond: Prière et Poésie p. 52). Darul splendid şi gratuit al romanticilor era inspiraţia
căreea îi atribuiau altă origine decât raţiunea omenească. Rădăcinile inspiraţiei se în-
pgeau din nou în afunzimile misterioase ale obârşiei dumnezeieşti. Rncorele artei se
coborau iarăşi spre centrul de gravitate veşnic. însuşi individualismul romantic, atât de
caracteristic şi fără măsură, atât de deosebit de modestia aproape anonimă a artistului
medieval, e strâns înrud t cu individualismul misticilor religioşi: se adapă din izvor
comun. Prin aceasta, arta încerca o restaurare a funcţiei sale predestinate. Hrtistul
vorbia din nou în numele unei puteri mai presus de dânsul. Un Liszt se crezu dator
chiar să îmbrace haina medievală a călugărului. Poetul începu să conteze ca un ales,
învestit cu har. Carlyle îi atribuie rolul consacrat de vates, de profet. Concepţia eroului
carlylian e aceea a unui mijlocitor al puterii dumnezeeşti care, prin el, se descopere în
lume şi cârmuieşte destinele istoriei. La antipod stă Hntîcbristul autonom, eroul
nietzscbean.
Romanticii deci reîmprietenesc arta cu religia. Victor Hugo scria în prefaţa lui
Cromwell: „Punctul de plecare al religiei e totdeauna punctul de plecare al poeziei".
Fiindcă vorbele sale au caracterul unei declaraţii programatice, ne vom îngădui să le
parafrazăm.
Să ne închipuim pe omul nestilizat încă de cultură în faţa spectacolului fără ase­
mănare al lumii înporite şi al cerului înstelat. Măreţia covârşitoare a Universului a
stârnit în mintea lui nedumeriri şi nedumeririle s'au formulat logic în întrebări: Cine
1-a creat? Când şi cum? Dar în acelaş timp, inima lui, atinsă de frumuseţea sublimă

62
à lumii acesteea, a început a tremura de uimire; şi uimirea s'a serjimbat în bucurie şi
în adorare, iar gura lui a strigat răpită :
Mare eşti, Doamne, şi minunat e lucrul mâinilor tale !
Să deosebim aici două atitudini în care stă, poate, originea plosofiei şi ştiinţei pe
de o parte; originea religiei şi artei, pe de alta. La începutul plosofiei şi ştiinţei stă în­
trebarea şi nevoia explicaţiei. La începutul religiei şi artei stă exclamaţia şi nevoia in­
stinctivă de adorare, de proslăvire. Cele două feluri de cunoaştere — raţională şi mis­
tică — sânt astfel date embrionar în această îndoita atitudine.
Când am scăpat sub bolta stelelor strigătul bucuriei mele, eu văzusem spectacolul
lumii, frumuseţea lui uriaşă mă nimicea şi, umilă făptură, inima mea pătrundea dincolo
de înfăţişarea lucrurilor, simţind, gbicind, intuind totdeodată prezenţa puterii care a ză­
mislit această neasemănată minune a lumii văzute de mine. Mă simţiam cu arborele, cu
Puviul, cu pasărea şi cu steaua trăind laolaltă din bunătatea fără ţărmuri a Ziditorului
tuturor şi trăindu-i şi gustându-i bunătatea, îl gbiciam în ea direct cum ghiceşti în pri­
mele raze soarele ce încă nu s'a ridicat de duoă dealuri. Şi gbicindu-1 inima, am strigat
lauda lui cu răsunet mare sub bolta lui de s t e l e . . .
Sânt şi aici de deosebit două elemente ale aceluiaş fapt lăuntric: elementul religios
propriu zis care e conţinutul, şi elementul poetic care e expresia lui. Dar an ândouă
stau în corelaţie atât de strânsă că par ipostaze ale aceleeaşi substanţe mistice: „Punctul
de plecare al religiei e totdeauna punctul de plecare al poeziei". Când arta îşi soarbe
puterile din „adâncul lui Dumnezeu', ea apare ca o poare pe creanga religiei. Ceeace
zace sub tăcerile nepătrunse ale cunoaşterii mistice izbucneşte în exploziile de lumină
ale artei.

Această înrudire dintre religie şi poezie încearcă s'o stabilească, sau mai degrabă
s'o restabilească Henri Bremond în cărţile de curând apărute : La poésie pure şi Prière
et poésie, care, amândouă, sânt desvoltări ale mult comentatului său discurs asupra
temei acesteea, ţinut în şedinţa delà 24 Octombrie, 1925, a Academiei franceze. Poezia
nu e produs al dialecticei raţionaliste. Oricât am analiza o, ea conţine un element care
scapă cunoaşterii raţionale. Când iţi arunci oebii asupra unui poem, primele acorduri
de vers, prinse la întâmplare, te transpun intr'o „stare de graţie poetica" şi ţi dau pă­
trunderea imediată a frumuseţii lui, fără să pe nevoie să-1 citeşti întreg: „Orice poem
îşi datoreşte caracterul poetic propriu zis prezenţii, iradierii, acţiunii transformatoare şi
unipcatoare, a unei realităţi misterioase pe care o numim poezie pură". Poezia pură
deci e de altă ordine decât ordinea cunoaşterii raţionale. Ea aparţine unei realităţi mis­
terioase care îi împrumută vrăji inexplicabile. Sânt peşteri sonore în gura cărora, dacă
arunci un cuvânt, ecoul lui se multiplică până se absoarbe departe >n străfundurile ne­
pătrunse. Cuvintele unui poem sânt la fel; ele fac să răsune peşteri adânci ce se înfundă
în marea taină fâră cuvinte a existenţii. 'Sonoritatea cuvintelor e făcută ca, dedesuptul
ei, „ureebea poetică să asculte muzica tăcerii". Căci „poezia pură e tăcere ca şi mis­
tica". Şi atunci, dacă poezia nu se categoriseşte în ordinea cunoaşterii ratonale, se
categoriseşte, prin natura ei proprie, în ordinea cunoaşterii mistice. Experienţa poetică
e înrudită cu experienţa mistică. Una se explică prin cealaltă.
Dacă cercetători ca Marécbal, Sbarp şi Grandmaison caută să explice fenomenul
mistic prin analogie cu fenomenul poetic, Henri bremond „răstoarnă perspectiva" şi
caută să explice fenomenul poetic prin fenomenul mistic: „,..nu experienţa lui Sbelley
mi-ajută să cunosc mai bine experienţa lui Juan de la Cruz, ci invers, acesta îmi face
ceva mai puţin întunecat misterul celuilalt". Analogia presupune un necunoscut expli­
cabil printr'un cunoscut şi, dacă ar p să alegem între două procedee, i-am da dreptate
lui Henri Bremond. Numeroase studii au pus obiectul misticei într'o lumină suficient
de limpede astăzi; pe când poezia, studiată sub acest raport, abia în Bremond îşi gă­
seşte un interpret pe cât de subtil pe atât de îndrăzneţ. îndrăzneala şi subtilitatea lui
stau în a căuta să lămurească, într'o vreme de „estetică raţionalistă", momentul decisiv
al creaţiei poetice — inspiraţia, prin momentul culminant al experienţei mistice - extazul.
E drept că acest curaj e documentat cu sume enii de citate din poeţi, din plosofi, din
mistici, din psihologi şi teologi- Să alegem câteva din ele pentru a jalona metoda lui
Bremond.

63
 „Există, zice un teolog englez, Sbarp, în tratatul său- de mistică, izbitoare ase­
mănări între fulgerele de inspiraţie prin care se revelează ^i se d e f i n e ş t e geniul şi
intuiţia misterioasă a prezenţii divine acordată misticilor"..
Hsemănarea afirmată de Sbarp se poate documenta cu următoarele două citate
diferite, dar aparţinând la două personalităţi autorizate:
Boutroux se exprimă astfel despre extazul mistic „Fenomenul esenţial al misticis­
mului e ceeace se numeşte extazul, o stare în care orice comunicare fiind întreruptă cu
lumea din afară, sufletul are sentimentul comunicării cu un obiect intern, care e fiinţa
nemărginită, Dumnezeu".
„Şi Wordswortb gândeşte la fel când zice că în extazul poetic, lumina simţurilor
dispare, orbită de un fulger ce ne descopere lumea nevăzută".
Poetul defineşte inspiraţia aproape cu aceleaşi cuvinte cu care filosoful defineşte
extazul mistic; — ceeace convinge pe Bremond nu numai să lămurească fenomenul poetic
prin analogia fenomenului mistic, dar să indice, cu fineţe de teolog, o înrudire de natură
a experienţii poetice şi a experienţei mistice Dacă extazul religios e o s a r e de graţie,
a r
de bar supranatural, inspiraţia artistică ar fi o stare de b natural. In orice caz dife­
renţa de grad teologic dintre una şi cealaltă presupune înrudirea, dacă nu chiar identi­
tatea de natură a lor. Străvechii poeţi brahmanici socoteau cuvintele rugăciunii — ş i Ia
ei rugăciunea era tot una cu poezia —ca rostite deadreptul de Brahma. Suflul dumne-
zeesc însuş le rotunjia şi le orânduia în ritmuri sfinte, smulse din adâncul tainei necu­
prinse, dar cuprinzând în ele impalpabilul element al tainei de unde veneau. La fel îşi
socoteau cuvintele poeţii profeţi ai Iudeii: Iebova însuşi le dicta. Brerriond, care are
deaface cu esteţii raţionalişti ai veacului, nu afirmă categoric această credinţă, dar o
strecoară, subtil şi dozat, printre rândurile cărţilor sale. E temelia pe care sânt clădite.
Iar fraza cu care se încheia faimosul său discurs delà Hcademie trebuie înţeleasă ca
formulă a unei noi concepţii despre artă: (Hrtele) „aspiră toate, dar fiecare prin mijloa­
cele magice care ii sânt proprii, — cuvintele; notele; colorile; liniile; — aspiră toate să
se contopească cu rugăciunea".
C R O N
IDEI, OAMENI &
VAMEŞUL DELA
AM citit în m a i m u l t e l o c u r i c o m e n t a r i i ale
u n e i statistici a cărţii, p u b l i c a t e d e c u r â n d în
« B i b l i o g r a p h i e (te Ja France".. C r e d că ele au. n c -
voe. ele î n t r e g i r i , f ă r ă c a r e s u n t l i p s i t e d e î n ţ e ­
les. In aceste î n t r e g i r i se î n t r e z ă r e s c şi p r o b l e m e
n o u i . Voiu c ă u t a în c â t e v a r â n d u r i să m ă a p r o ­
pii], cel pu (in, ele p u n c t a t d e u n d e î n c e p să se
limpezească.
C e e a c e izbeşte î n t â i u , în a c e a s t ă listă statisti­
că, d e 18 ţ ă r i , e că R o m â n i a lipseşte. D i n t r e ve­
cini se î n t â l n e ş t e B u l g a r i a , d i n t r e ţ ă r i l e m a i m i c i
şi n o u i , Estonia, i a r d i n t r e cele e x t r a e u r o p e n c ,
U r u g u a i . R o m â n i a lipseşte.
Lipseşte, şi a r e să lipsească m e r e u , p â n ă c â n d
o r g a n u l în s t a r e să facă l a noi s t a t i s t i c a p u b l i ­
c a ţ i i l o r n u va fi p u s în m ă s u r ă s'o facă. M ă g â n ­
desc l a A c a d e m i a r o m â n ă
A c a d e m i a r o m â n ă n ' a r e p r o p r i u zis vre-o î n d a ­
t o r i r e a n u m e d e acest fel. E a se b u c u r ă , e d r e p t ,
d e foloasele legii d e p o z i t u l u i . F i e c a r e t i p o g r a f i e
e d a t o a r e să-i t r i m e a t ă câte d o u ă e x e m p l a r e d i n
orice tipăreşte. îndatorirea aceasta e întemeiată
p e t r e b u i n ţ a să se g ă s e a s c ă î n t r ' u n a ş e z ă m â n t
al t ă r i i tot ceeace c u l t u r a ci scrisă d ă l a iveală.
L u c r ă r i l e de statistică le-ar p u t e a face a l t c i n e v a ,
oricine, c e r c e t â n d m a t e r i a l u l a d u n a t a ş a d e A c a ­
demie.
Legea d e p o z i t u l u i îşi î n t i n d e la n o i foloasele
şi a s u p r a a l t o r biblioteci. D a c ă s'ar p u t e a c r e d e
că A c a d e m i a e d a t o a r e să d e a s t a t i s t i c a t i p a r u ­
l u i r o m â n e s c n u m a i p e n t r u c ă se b u c u r ă d e acele
foloase, i a t ă că am. p u t e a a v e a şapte, o p t statis­
tici p e a n , l u c r a t e ele cei ş a p t e s a u opt benefi­
c i a r i ai legii.
Aceştia se î m p a r t în d o u ă categorii. A m b e l e ,
fireşte în a f a r ă d e A c a d e m i e , c a l c ă l i t e r a şi î n ţ e ­
lesul legii. Ele a r t r e b u i lipsite d e foloasele ei.
T i p o g r a f i i l e a r răsufla, s c ă p a t e d e u n b i r ne­
I C I
FAPTE
F OLKESTONE
d r e p t , şi a r p u t e a fi cu a t â t m a i uşor c o n s t r â n s e
să-şi î n d e p l i n e a s c ă s i n g u r a d a t o r i e r ă m a s ă , f a ţ ă
d e A c a d e m i e . Azi s u n t n u m a i b i n e î m p i n s e s'o
a m e s t e c e cu a c e e a f a ţ ă d e beneficiari, p e c a r i
n u - i r e c u n o s c decât c u sila, şi s'o o c o l e a s c ă p e
orice căi.,
î n t â i a c a t e g o r i c o a l c ă t u e s c a ş e z ă m i n t e cu b i ­
blioteci p u t e r n i c e , p u s e l a î n d e m â n a p u b l i c ă . A ş
n u m ă r a c â t e v a clin ele, p e c a r e le c u n o a ş t e m cu
toţii, şi la B u c u r e ş t i , şi l a Sibiu, şi Ia Iaşi, C h i ­
şinău, C e r n ă u ţ i , d a r aş fi silit a t u n c i să s p u n p e
n u m e şi b e n e f i c i a r i l o r d e a d o u a categorie. C a r ­
tea, d ă r u i t ă lor p r i a lege în trei, p a t r u m i i d e
t i t l u r i p e an, c â t ă e p r o d u c ţ i a n o a s t r ă , r ă s p â n d e ­
şte î n t r ' a d e v ă r c u n o ş t i n ţ a şi i u b i r e a scrisului.' Şi
cu t o a t e acestea, c h i a r d u p ă litera legii, n ' a u
d r e p t u l , l a ea. A c e l e biblioteci h u d e p o z i t e a z ă , c a
A c a d e m i a , tot ceeace li se t r i m e t e p â n ă şi din cel
m a i u m i l colţ de. ţ a r ă u n d e se a ş a z ă u n zaţ şi se
mişcă p r i n f a ţ a s u l u r i l o r u m e z i t e d e c e r n e a l ă , o
m a s ă d e litere. E l e aleg ce li se p a r e v r e d n i c să
fie p u s în r a f t u r i , i a r r e s t u l îl a r u n c ă s a u v â n d
ca m a c u l a t u r ă , cu k i l o g r a m u l ! S u n t t i p o g r a f i i
m a r i la noi, cu zeci d e m i l i o a n e c a p i t a l , cu di­
rectori, c o r p de c o n t a b i l i , secţie d e a v o c a ţ i , şi
u n a n u s'a g â n d i t să facă o d e s c i n d e r e la o biblio­
t e c ă d e acestea şi să î n c h e e a c t e cu c a r e să c e a r ă
r e v i z u i r e a u n e i legi, g ă s i t ă de toţi a r b i t r a r ă . . P e
de a l t ă p a r t e , o p a g u b ă p r i m e j d i o a s ă p e n t r u b i ­
blioteci, din p i e r d e r e a foloaselor legii d e p o z i t u ­
lui, n ' a r u r m a . V a l o a r e a c ă r ţ i l o r o p r i t e de ele d i n
v a l u l p u b l i c a ţ i i l o r d e u n an', n u d e p ă ş e ş t e 50.000
d e lei. M u l t e din aceste b i b l i o t e c i a u însă b u g e t e
d e m a i m u l t e s u t e d e m i i sau' d e m i l i o a n e d e lei.
N u m a i a t â t a r costa u n a c t d e d r e p t a t e şi d e în­
;v
sănătoşire. • •• ' - ' i
A d o u a c a t e g o r i e de biblioteci s'au s t r e c u r a t
î n t r e celelalte p r i n r e c o m a n d a r e a u n u i î n a l t p a -
 tronaj sau alt argument extra-culturaL Èie n u
n u m a i că n u d e p o z i t e a z ă p u b l i c a ţ i i l e t o a t e , c a r e
le vin, d a r n ' a u nici local. Şedinţele l u n a r e s a u
a n u a l e ale u n u i comitet o a r e c a r e li l e a d ă p o s t e ş t e
vreo sală d e şcoală d a t ă g r a t u i t . O f i r m ă de ş a p t e
l i t e r e şi o c u t i e o b i ş n u i t ă d e scrisori s u n t t o a t e
a t r i b u t e l e în faţa c ă r o r a zilnic se î n f ă ţ i ş e a z ă o
falnică lege a R e g a t u l u i şi se a p l e a c ă p e s u b o-
b l o n a ş u l mieii d e s c h i z ă t u r i d e t a b l ă . Şi a p o i , tot
ce i n t r ă acolo, cu r a r e excepţii, se v i n d e cu k i ­
l o g r a m u l ! P i l d a a u d a t - o alţii, m a i m a r i , şi m a i
de mult.
I a t ă m ă c a r u n a d i n pricinile p e n t r u c a r e în
lista statistică a t i p a r u l u i din l u m e a întreagă,
U r u g u a i este, i a r R o m â n i a lipseşte.
A c a d e m i a r o m â n ă a r p u t e a uşor să a i b ă u n
f u n c ţ i o n a r de bibliotecă, n u m a i cu a c e a s t ă sar­
cină, a statisticii. C u m , u n a p e s t e alta, n u p o a t e
fi v o r b a d e m a i m u l t d e cincisprezece, d o u ă z e c i
d e î n r e g i s t r ă r i p e zi, c h i a r p u n â n d şi t o a t e l u c r ă ­
rile d e g r u p a r e şi clasificare, el a r fi destul. S a l a ­
r i u l l u i n ' a r t r e c e p e s t e 100.000 d e lei p e a n . A-
cesta e p r e ţ u l p e c a r e s'ar p u t e a a v e a statistica
t i p a r u l u i r o m â n e s c . N u se găseşte nicio a u t o r i ­
t a t e c a r e să-1 d e a ?
A c a d e m i a face şi astăzi, f ă r ă n i c i u n î n d e m n
şi sprijin, o l u c r a r e d e t o t a l i z a r ă D a r e a n u e
î n c ă ceeace se cere. T o t a l i z a r e a a c e a s t a c u p r i n d e
t o t ce i n t r ă î n t r ' u n a n în bibliotecă. I n t r ă însă şi
a l t e c ă r ţ i , d a r u r i s a u c u m p ă r ă t u r i , decât t i p ă r i ­
t u r i l e în t a r ă s a u ale a n u l u i . Şi a p o i , c h i a r căr­
ţile c a r e se î n r e g i s t r e a z ă d e l à 1 Ianuarie p â n ă la
31 D e c e m b r i e n u s u n t însăşi p r o d u c ţ i a n e t ă g ă ­
d u i t ă a acelui : r ă s t i m p . T i p o g r a f i i îşi fac d a t o r i a
l a d a t e destul d e n e r e g u l a t e . P e n t r u î n l ă t u r a r e a
o r i c ă r o r a p r o x i m a ţ i i şi a p l i c a r e a u n o r criterii
ştiinţifice, t r e b u e acel statistician a n u m e . Locul
l u i cel m a i p o t r i v i t e l a A c a d e m i a r o m â n ă .
D a c ă cercetăm, cifrele în sine ale „Bibliografiei
din F r a n ţ a " , t r e b u e ţ i n u t s e a m a de u n l u c r u p o a t e
m a i p u ţ i n c u n o s c u t . E l e n u s u n t d e cele mai
m u l t e ori c o m p a r a b i l a Statistica e i n t e r n a ţ i o n a l ă
n u m a i p e n t r u c ă î m b r ă ţ i ş a z ă ţ ă r i f o a r t e deose­
bite, n u şi p e n t r u c ă e î n j g h e b a t ă d u p ă p r i n c i p i i
u n i t a r a Să n e o p r i m î n a i n t e a ţ ă r i i cu cele m a i
numeroase tipărituri. Germania tipăreşte aproa­
p e cât cele trei ţ ă r i cu m a i m u l t e p u b l i c a ţ i i , l a
u n loc, F r a n ţ a , A n g l i a şi S t a t e l e U n i t e . N u e d e
crezut. Şi cu t o a t e acestea cifrele s t a u n e m i ş c a t e
şi s i g u r e în c o l o a n a lor. F a t ă d e 31.595 t i p ă r i ­
turi g e r m a n e se î n ş i r ă 22776 engleze din d o u ă
c o n t i n e n t e şi p e n t r u cea m a i r ă s p â n d i t ă l i m b ă de
pe glob, şi 14.943 franceze. S i n g u r ă t r e c e r e a ochi­
lor peste aceste d a t e s p u n e că t r e b u e să fie u n d e ­
v a o n e p o t r i v e a l ă . Şi este.
l n t â i u , e d i t u r a g e r m a n ă p r i m e ş t e în statistica
ei a t â t e a u n i t ă ţ i p e c a r e celelalte e d i t u r i le t r e c
la p e r i o d i c e sau n u le socotesc aici. D e l à î n c e p u t
o cifră se găseşte u m f l a t ă cu e l e m e n t e străine.
N u ştiu c a r e e p r o c e n t u l acestui a d a u s , d a r p i i n
felul m a t e r i a l u l u i p e c a r e îl c u p r i n d e el se p o a t e
i:idica p â n ă l a 30%. C h i a r c â n d a c e a s t ă e v a l u a r ă
cu t o t u l a p r o x i m a t i v ă , a r fi e x a g e r a t ă , ea d ă însă
d e b ă n u i t ce n e a ş t e p t a t e s c h i m b ă r i p o a t e suferi
statistica, d a c ă e s u p u s ă u n o r criterii u n i f o r m e .
D a r m a i e ceva. S t a t i s t i c a g e r m a n ă n u e o sta­
tistică, a ş a c u m fiecare îşi î n c h i p u e , a c ă r ţ i i din
G e r m a n i a , ci a c ă r ţ i i în l i m b a g e r m a n ă , ori în ce
ţ a r ă ar fi fost t i p ă r i t ă . Se află în a c e a s t ă statis­
66
tică tot ce p u b l i c ă A u s t r i a şi tot ce p u b l i c ă E l ­
veţia g e r m a n ă , d a r şi ceeace G e r m a n i i d e o r i u n d e
sau orice e d i t u r ă sau i n s t i t u ţ i e a r s c o a t ă S u n t
acolo n u m ă r a t e cu g r i j ă t i p ă r i t u r i l e G e r m a n i l o r
cehi s a u a l e Saşilor d e l à noi, şi c â t e altele r ă s -
leţe. S u n t a d i c ă şi c ă r ţ i n u m ă r a t e d e d o u ă ori,
p e n t r u c ă ele a u fost socotite o d a t ă , c u m e r a d r e p t ,
în ' s t a t i s t i c a g e n e r a l ă a ţ ă r i i d e origină, şi m a i
s u n t p u s e a c u m o d a t ă în.tre c ă r ţ i l e g e r m a n e în­
r e g i s t r a t e fără greş de diferitele b u r s e ale l i b r a ­
rilor din G e r m a n i a . I n acest d o m e n i u , G e r m a n i i
de pretutindeni alcătuesc o singură unitate. E
t r e a b a lor şi le e s p r e cinste, d a r , din n e c u n o a ­
şterea acestui fapt, s t a t i s t i c a i n t e r n a ţ i o n a l ă a
c ă r ţ i i p o a t e să se a r a t e , t r e c ă t o r u l u i g r ă b i t , alt­
m i n t e r i decât e.
G e r m a n i i din a l t e ţ ă r i trec d e cincisprezece m i ­
l i o a n e şi s u n t m a r i f a b r i c a n ţ i şi c o n s u m a t o r i d e
h â r t i e t i p ă r i t ă . î n s e a m n ă , faţă d e cele şaizeci de
m i l i o a n e şi ceva, din Reich. o p r o p o r ţ i e m ă r e a ţ ă
d e 25%. O r i c â t ă a r fi c o n c u r e n ţ a s t r ă l u c i t e i o r g a ­
n i z a ţ i i de e d i t u r ă şi de l i b r ă r i e g e r m a n ă de
acasă, cel p u ţ i n 10, d a c ă nu 15% d i n t o a t e p u ­
b l i c a ţ i i l e c u p r i n s e în cifra d e a p r o a p e 32.000 în
a n u l 1925, t r e b u e să vie din aceste t a r i sau p r o ­
vincii m a r g i n a l e d e l i m b ă g e r m a n ă . A d ă u g â n d u -
se acestui procent, p r o c e n t u l de p r e a l a r g înţeles
al u n i t ă ţ i l o r bibliografice c a r e pot i n t r a în sta­
tistică, şi s c ă z â n d u - s e a m â n d o u ă din cifra glo­
bală, se v e d e că p u b l i c a ţ i i l e d i n t r ' u n an ale Ger­
m a n i e i , sau fie şi cele g e n e r a i g e r m a n e , n u d e ­
păşesc în a d e v ă r c h i a r cu a t â t a p e ale celorlalte
ţări de cultură.
E d i t u r a g e r m a n ă î n d e s t u l e a z ă a p r o a p e e a sin­
g u r ă cererea d e c a r t e engleză d e l e c t u r ă , a conti­
n e n t u l u i C i t i m scriitorii englezi în T a u c h n i t z ,
şi n u delà vre-o c a s ă b ă ş t i n a ş a Statistica t i p ă r i ­
turilor din A n g l i a n u s'a g â n d i t n i c i o d a t ă să în­
globeze şi aceste cărţi, şi le ţ i n e d e p a r t e c a şi va­
meşii insulari. E a e o p r i t ă să i n t r e în ţ a r ă .
Mi-aduc aminte că eram la Folkestone,
în sala cea m a r e d e t r e c e r e a călători­
lor abia coborîţi de pe vapor. Nu m ă grăbeam
să-mi dasfac g e a m a n t a n u l . Mă u i t a m la l u c r u r i l e
şi l a l u m e a n o u ă p e n t r u mine. T o c m a i l a c a p ă ­
t u l b ă n c i i a ş e z a t e în u n g h i u d r e p t , cu d o u ă l u n g i
l a t u r i p e n t r u a r ă t a t bagajele, a p r o a p e d e deschi­
z ă t u r a c a r e d a p e p e r o n şi n e descoperea t r e n u l
g a t a , lăcuit verde, ş e d e a în p i c i o a r e cel m a i m u ­
calit d i n t r e v a m e ş i . E r a u n b ă t r â n , cu ochelarii
l ă s a ţ i jos p e nas. E r a u u n fel d e ochelari ai con­
t r a b a n d e i , î n d r e p t a ţ i t o a t ă v r e m e a s p r e gentile
sau g e a m a n t a n e l e p u s e înainte, p e n t r u c ă l a călă­
t o r b ă t r â n u l se u i t a p e d e a s u p r a lor, cu ochii l u i
a d e v ă r a ţ i , a l b a ş t r i . N u scotocea. Nici n u 'deschi­
dea, î n t r e b a d a c ă aveai ceva şi r ă s p u n d e a i . î n a ­
i n t e a acelor ochi ai meseriei, r â z ă t o r i şi siguri,
nu p u t e a i dosi n i m i c . I n t r e a l t e m ă r f u r i de c a r e
te ispitea, t u t u n şi p a r f u m u r i . m i se p a r e , e r a şi
T a u c h n i t z . C i n e v a a v e a o a s e m e n e a carte, d e ci­
t i t în t r e n , p e s e m n e . V a m e ş u l a î n t i n s m â n a , a
scos-o d i n t r e r u f e şi şi-a b ă g a t - o f ă r ă să zică ni­
mic, în b u z u n a r . Aooi a d a t d r u m u l altor călă­
tori. P r o p r i e t a r u l n ' a zis nici el n i m i c . Nici n ' a
r â s sau n ' a r i d i c a t din u m e r i . El ştia. L a i n t r a r e a
în A n g l i a stătea deschis p e n t r u T a u c h n i t z acest
coş d e h â r t i e s t r i c a t ă a l u n u i b u z u n a r d e v a m e ş .
EMANOIL BUCUŢA
 P A U L
A P R O A P E fiecare s t a g i u n e a t e a t r u l u i N a ­
tional, d u p ă răsboi, a cunoscut o sărbătorire
M a r e a g e n e r a ţ i e a c t o r i c e a s c ă , a s t ă z i îşi c u l e g e
l a u r i i F i e c a r e s ă r b ă t o r i t s'a p r e z i n t a t î n c ă r c a t
d e a n i şi î n c o n j u r a t d e f a n t o m e l e c a r i e r i i s a l e
P a u l G u ş t i , cel d i n u r m ă t r e c u t p r i n slavă, a
fost c o v â r ş i t o r p r i n f u n d a l u l p e c a r e r ă s ă r e a ; n u
m a i c o galerie, c i o l u m e , n u m a i s u n t t i p a r e ci
vieţi, ţ i n u t u r i î n t r e g i , p o p o a r e , c a r e s ' a u s t r â n s
în j u r u l s ă u .
P a u l G u ş t i a t r ă i t şi a m u n c i t cincizeci d e ani
în t e a t r u şi a s t ă z i e „ M a r e l e G u ş t i " . Ori u n d e
s'ar fi a d ă p o s t i t , d e acest „ m a r e " n ' a r fi s c ă p a t ,
d a c ă î n orice m e s e r i e a r fi a d u s o c u n u n ă a cali­
t ă ţ i l o r necesare, d u p ă c u m l e - a a d u s î n t e a t r u .
Şi a ş a ar fi fost, c ă c i f ă r ă e l e m e ş t e r u l n ' a r fi
stăruit.
Şi astfel se d e s p r i n d e în p r i m u l r â n d c e a m a i
m a r e calitate a acestui realizator statornic: a u ­
tocritica, în î n ţ e l e s u l cel m a i l a r g a l c u v â n t u ­
lui. D a r u l m i n u n a t d e a t e r u p e d i n t i n e şi d e a
t e a ş e z a în faţă-ţi, în b ă t a i a n e m i l o a s ă a d o u ă
p r o e c t o a r e î n c r u c i ş a t e p e tine, făşii c r u d e d e l u ­
m i n ă î n t r e ţ i n u t e c u s f i n ţ e n i e şi eroism, sacrifi­
c â n d t o a t e j u m ă t ă ţ i l e d e m ă s u r i a l e clipei d e
faţă, d a r u l a c e s t a Paul G u ş t i 1-a găsit î n el. L - a
crescut, l-a încălzit, şi d i n el şi-a f ă c u t a r t a sa,
î n ţ e l e g â n d astfel, c u i n t e l i g e n ţ ă p r e c i s ă şi s u b t i ­
lă, c ă r e i a i se p u n e a p r o b l e m a g r e a a p r o p r i i l o r
s o l u ţ i o n ă r i , c ă p e c a l e a acestui c r i t i c i s m a v e a u să
r ă s a r ă , c l ă d i t e d i n m u n c ă şi t a l e n t , s t a ţ i i l e d i n
ce în c e m a i i m p u n ă t o a r e p e d r u m u l i z b â n z i l o r
definitive.
D a c ă î n o r i c e a r t ă c r i t i c i s m u l a c e s t a este n e ­
cesar, în a r t a d i r e c t o r u l u i d e s c e n ă el e p i a t r a
d e b a z ă . E c u m p ă n a n e v ă z u t ă şi sensibilă p i e r ­
d u t ă î n a l c ă t u i r e a c o m p l i c a t ă a fiinţei n o a s t r e ,
în c a r e u m b r a , t o n u l şi c u l o a r e a îşi d r ă m u i e s c
m ă s u r a . Şi e firesc c a p e n t r u cel c a r e t r e c e în
artă calitatea aceasta aflată ca virtute în viaţa
lui, e a s ă d o b â n d e a s c ă o s u p l e ţ e şi r a f i n ă r i e c a r e
să fie c e a m a i î n a l t ă şi j u s t ă c u m p ă n i r e a o p e r e i
ce a l c a t u e ş t e .
D a r c r i t i c a r e g i s o r u l u i , în l u m i n a c ă r e i a el
singur construeşte, e m u l t m a i grea decât a tu­
t u r o r celorlalţi, căci ei i—se m a i c e r e u n l u c r u î n
p l u s : i u ţ e a l a . E x i s t ă u n s i n g u r l o c în s p a ţ i u şi u n
s i n g u r a r a b e s c î n scenă, p e c a r e şi d e a l u n g u l
c ă r u i a t r e b u e s ă î n v i e şi s ă evolueze o f i i n ţ ă —
u n p e r s o n a g i u . N u m a i î n ă l ţ i m e a r o l u l u i şi i n t e n ­
s i t a t e a l u i d e p i n d e d e a c t o r şi d e t e m p e r a m e n t u l
s ă u ; d r u m u l r o l u l u i î n s ă r ă m â n e . în m â n a regiso­
r u l u i . D e a l u n g u l a c e s t u i drumf, p e n t r u fiecare
clipă d e viată nouă nouţă a personagiului, tre­
b u i e s ă găseşti p r o p o r ţ i i , c u l o a r e , ritm şi a r m o n i e .
T r e b u e să s i m ţ i „ r o t u n d u l " fiecărei c l i p e s i n g u r u l
a u t e n t i c , i n a l t e r a b i l şi rezistent. Şi acest „ r o t u n d '
acest e c h i l i b r u î n t r ' o a n u m i t ă t o n a l i t a t e d e s u ­
flet, c a r e este v i a t a însăşi a r o l u l u i , este o sin­
teză n e s t a t o r n i c ă , i n s t a n t a n e u t r e c ă t o a r e , alcă­
t u i t ă d i n m a i m u l t e forte, c a r e î n t r ' o singură
c l i p ă t r e b u i e să-şi găsească o a r m o n i o a s ă şi
şi j u s t ă î m b i n a r e . P o e t u l , a c t o r u l şi regisorul,
t o ţ i trei l a u n loc, c a u n D u m n e z e u u n i c , v o r î n ­
via oameni noui. Matca o a r e poetul; m ă s u r a :
r e g i s o r u l ; s â n g e l e : a c t o r u l . U l t i m u l c u v â n t e al
a c t o r u l u i , fiinţă vie, cu u r c u ş u r i şi s c o b o r î r i ,
c u j o c f a t a l î n t r e p e r e ţ i i t i p a r u l u i s ă u . El, a c t o ­
rul, îti v a î n f ă ţ i ş a t o t u ş c r e a ţ i u n e a t a d e regisor,
şi a c e a s t a cu a r t a s a c e se c o n s u m ă şi n u s e t i ­
păreşte în timp.
G U S T 1
Deci, i se cere c r i t i c i s m u l u i t ă u d e d i r e c t o r d e
s c e n ă o r a p i d i t a t e şi o p r e c i z i u n e n e o b i ş n u i t ă ,
şi n u c a l i f i c a t i v ă — a c e a s t a e a c r i t i c u l u i d r a ­
m a t i c — ci c o n s t r u c t i v ă . I n fiecare clipă, în. r e ­
petiţii, t r e b u i e să u r m ă r e ş t i , s ă creşti s a u s ă d e s -
creşti d o z a r e a p e n t r u o b ţ i n e r e a acelui „ r o t u n d "
d e s p r e c a r e v o r b e a m m a i sus. N u m a i astfel, t o ­
talitatea clipelor izbutite, d a u m a i întâi rolul,
r o l u r i apoi, şi m a i în u r m ă p i e s a î n r i t m u l şi c u ­
l o a r e a ei, î n t r u c â t p r i v e ş t e i n t e r p r e t a r e a .
A r t a a c e a s t a subtilă, l a b o r i o a s ă , d e a m ă n u n t şi
t o t u ş d e linie m a r e , a r t a a c e a s t a î n c a r e orice c a ­
l i t a t e i z o l a t ă şi n e a r m o n i z a t ă c u altele s t r i c ă ;
arta aceasta în care n u m a i fantazia, descărnează
şi m i n t e ; n u m a i o b s e r v a ţ i a psihologică, oboseşte
şi î n c a r c ă ; n u m a i r e a l i s m u l , d e z o l e a z ă şi face d e
m u l t e ori o s c e n ă i n s u p o r t a b i l ă ; a r t a a c e a s t a în
care omul crează cu toate darurile lui, p e treap­
t a ei c e a m a i d e sus şi c e a m a i p u r ă , e a r t a lui
P a u l Guşti.
Hotărît, teatrul n u e viată. Atcorul totuş ră­
m â n e v o l u m , şi e l t r e b u i e a d ă p o s t i t d u p ă nesfâr­
şitele legi a l e n e s f â r ş i t e l o r piese, şi m a i m u l t , el
t r e b u i e n ă s c u t m e r e u , şi crescut d i n ele. Şi aci
r e g i s o r u l p ă r ă s i n d u - ş i r o l u l d e c o m p o z i t o r p e su­
flet şi idee, c u v o r b a şi c u gestul, a p u c ă d a l t a
şi i m e n s a s a p a l e t ă electrică. Sufletul se d e s t r a ­
m ă s a u se c o n c e n t r e a z ă în linii şi c u l o a r e , şi ilu­
zia, d e m u l t e ori d e v i n e a t â t d e p u t e r n i c ă , î n c â t
î n s u ş i n g r a t u l v o l u m d e fiinţă v i e c u c a r e l u ­
crezi, se t o p e ş t e p a r ' c ă în acest l a b o r a t o r d e
p r a c t i c a b i l e , r i v ă l ţ i şi sufite.
In P a u l G u ş t i , a r h i t e c t u l şi p i c t o r u l i d e i l o r şi
simţămintelor, stau alături d e artistul minunat
al r i t m u l u i . Şi t o a t e a c e s t e a fiindcă P a u l G u ş t i
este u n g r ă d i n a r c a r e c u n o a ş t e p o v e s t e a g e r m i -
n a ţ i u n e i . F a p t e l e şi e v e n i m e n t e l e d r a m a t i c e el le
d e s c o p e r e d i n o g o a r e u n d e seminţele a s v â r l i t e la
v o i a î n t â m p l ă r i i , c u p r i n d întregi, v i i t o a r e l e f ă p ­
turi. N u n u m a i d i n sicrie d e f r a z e el î n a l ţ ă fiinţe,
ci le u r m ă r e ş t e — şi d e m u l t e o r i el î n s u ş a s ă d i t
—din clipa aceea miraculoasă a creaţiunii în
c a r e f ă p t u r i n o u ă , îşi f a c loc c u v o r b a l i m b e i ce-o
v a v o r b i p r i n t ă c e r e a nefiinţei. P a u l G u ş t i e şi
poet dramatic.
N u m a i maestrul Nottara, nesfârşita comoară
d e a m i n t i r i , în a f a r ă d e P a u l G u ş t i , m a i a r e u n a
din b a g h e t e l e v r ă j i t e p r i n c a r e s e r e p o p u l e a z ă
c u l o a r e l e î n c ă r c a t e d e u m b r ă , v i a t ă şi m i s t e r a l e
T e a t r u l u i N a ţ i o n a l , c u t o t c e a t r ă i t aci, şi o j u ­
m ă t a t e d e v e a c a scris p a g i n a c e a m a i î n s e m n a t ă
din e x i s t e n ţ a a c e s t u i m a r e t e a t r u d e Stat, c e se
confundă cu o b u n ă p a r t e din viaţa noastră cul­
turală.
B i r u i n ţ a u n e i idei şi d o b â n d i r e a u n u i prestigiu,
u n î n t r e g proces social c a r e a a l c ă t u i t u n t e a t r u
şi u n p u b l i c , se p o a t e u r m ă r i î n a m i n t i r i l e frag­
m e n t a r e — î n t o t d e a u n a pitoreşti, p u ţ i n m e l a n c o ­
lice, î n f l o r i t e d e u n z â m b e t s u b t m u s t a ţ a a l b ă — ,
ale l u i P a u l G u ş t i . E l a r ă m a s şi a s t ă z i ceeace e
d e cincizeci d e a n i : d a c ă l u l t e a t r u l u i r o m â n e s c ,
în d e v e n i r e .
Paul Guşti a cunoscut teatrul acesta p e vre­
m e a c â n d n u e r a d e c â t u n p r i n ţ i ş o r s c ă p ă t a t şi
t â n ă r . A s t ă z i , d o m n e ş t e şi e u n m o n a r h p u t e r n i c .
P a u l Guşti n e p u t â n d trăi decât la curtea lui,
nici o d a t ă n u s'a d e s p ă r ţ i t d e eL Şi a s t ă z i m o ­
n a r h u l tot p e el îl ascultă...
ION MARIN SADOVEANU
 ACTUALITATEA ÇATpLtCISiyiULUI IN ITALIA
CEL de-aî X X V I I I - l e a Congres Eucaristlc
Internaţional ţinut vara trecută la Chicago, a
oferit p r i l e j u l u n u i f u n d a m e n t a l c o n t r o l al for­
ţelor a c t i v e p e c a r e se p o a t e b i z u i Biserica R o ­
mană.
D e - a l u n g u l m a r e l u i l a c Michigan, in nesfâr­
şitele c â m p u r i a l e lllinois-ului, s'a (adunat p e n ­
t r u acest congres catolic a p r o a p e u n milion d e
p e l e r i n i din t o a t ă l u m e a , d â n d acestei m a n i f e s ­
t a ţ i i s p i r i t u a l e p r o p o r ţ i i l e u n u i e v e n i m e n t epic.
„ Y ă a d u c s a l u t u l P r e ş e d i n t e l u i S t a t e l o r Unite
— şi-a î n c e p u t d i s c u r s u l d e recepţie J a m e s S.
D a v i d , S e c r e t a r d e Stat l a D e p a r t a m e n t u l Mun­
cii. C â n d u n milion d e suflete din t o a t e p ă r ţ i l e
l u m i i , îşi p ă r ă s e s c casele şi îndeletnicirile, c a să
facă u n p e l e r i n a j a t â t a d e e x t r a o r d i n a r ^ i a t ă o
d o v a d ă , d a c ' a r fi nevoe d e d o v a d ă , că c r e d i n ţ a
n u este m o a r t ă , nici n u t r a g e s ă m o a r ă î n sufle­
t u l omului... Această a d u n a r e dovedeşte • c ă l u ­ dici Operii d e refacere, î n c â t n u se p o a t e c a p c â t -
m i n a acelei Religiosităţi care-a s t r ă l u c i t atâta
d e v i e în E v u l - M e d i u , a r d e î n c ă f ă r ă să'şi m i c ­
şoreze scânteerea:. C r e d i n ţ a care-a zidii u i m i t o a ­
rele c a t e d r a l e a l e E u r o p e i , Universităţile m e d i e ­
vale, în c a r e b ă t r â n i şi tineri a u î n v ă ţ a t , C r e ­
d i n ţ a c a r e - a însufleţit p e Sf. F r a n c i s e şi _ p e t e n d i n ţ a n o s t a l g i c ă a artei şi filosofiei a p u s e n e
D a n t e şi a m â n a t p e Cristofor C o l u m b să n e des­
c o p e r e C o n t i n e n t u l . î m i p l a c e să a m i n t e s c aci
că se datoreşte- celor d i n t â i c e t ă ţ e n i catolici a-
m e r i c a n i p i l d a t o l e r a n ţ e i religioase. C i n e c u n o a ­
şte istoria l i b e r t ă ţ i i religioase în A m e r i c a ştie
că p r i n această t o l e r a n ţ ă catolicii, î n c o l o n i a înr
t e m e i â t ă d e dânşii, a u î n ă l ţ a t cauzei libertăţii
religioase u n m o n u m e n t m a i t r a i n i c c a b r o n z u l
ori c a m a r m u r a . Catolicii a u d r e p t a t e să fie or­
golioşi d e p r o g r e s u l credinţei lor în A m e r i c a :
d u p ă u m i l e î n c e p u t u r i a u astăzi 20 m i l i o a n e d e
: a d e r e n ţ i şi n u e x i s t ă a c t i v i t a t e oficială l a c a r o
să n u ia p a r t e în m o d demn... Biserica C a t o l i c ă
a rezistat şi rezistă c a u n clig d e d i a m a n t la miş­
carea revoluţionară a mulţimilor care urăsc de
m o a r t e orice religie şi n u c r e d în D u m n e z e u . A-
cest C o n g r e s a l v o s t r u î n s e a m n ă o m a r e î n t r e ­ , î m i u ş u r e a z ă b e n e v o l a s a r c i n ă .
p r i n d e r e s p i r i t u a l ă . N i m i c l a fel n u s'a m a i v ă ­
z u t v r e - o d a t ă în A m e r i c a " .
Acest i m p r e s i o n a n t succes este r e v e n d i c a t în
p r i m u l r â n d d e C a t o l i c i s m u l i t a l i a n şi d e aceea
;
voiu p r i n d e ecoul p e c a r e F a trezit în I t a l i a —
sediul P a p a l i t ă ţ i însăşi —• folosindu-mă d e un
semnificativ articol p u b l i c a t în r e v i s t a „ N u o v a
A n t o l o g i a " (16 A u g u s t 1926) d e A n t o n i o Anile,
fost m i n i s t r u al Şcoalelor italiene.
V i g o a r e a c u c a r e C a t o l i c i s m u l s'a î n r ă d ă c i n a t
a s t ă z i în A m e r i c a ; t ă r i a c u c a r e l u p t ă iiipotriva
celor m a i r e b e l e şi o b s c u r e secte, î n p o t r i v a n e ­
sfârşitelor confesiuni ce se sfâşie î n t r e ele, în
mijlocul, u n o r înfricoşetoare p r ă b u ş i r i m o r a l e ,
i se p a r e î n t r ' a d e v ă r a u t o r u l u i i t a l i a n g a r a n ţ i a
Vitalităţii Bisericei din A p u s .
L a a c e a s t a se a d a o g ă apoi p r o g r e s u l tot m a i
s i m ţ i t o r .al p r o p a g a n d e i catolice î n C h i n a , dove­
dit şi p r i n aceea c ă în u l t i m u l Consistoriu a u fost
aleşi alţi trei E p i s c o p i d e n a ţ i o n a l i t a t e chineză,
p e n t r u cele c â t e v a m i l i o a n e d e c o n n a ţ i o n a l i con­
vertiţi la catolicism.
_ I a r d u p ă ce r e l a t e a z ă cele î n f ă p t u i t e în A b i ­ n u c h i a r anti-catolic.
sinia ' p r i n o p e r a misiunilor, a u t o r u l a r t i c o l u l u i
îşi î n d r e a p t ă p r i v i r i l e s p r e O r i e n t u l nostru,
Citez:
68
;
„Este apoi mişcarea difertielor biserici orien­
tal care tind sa sè polarizeze in jiirilt Kbmeii-
Mancipii ale naţiunilor lor, nu au răgaz şi tihnă
în frământarea pe 'de-a'niregidbalcanică, a ace­
lor regiuni: sunt nerăbdătoare să se emancipeze
şi să se ridice în acea sferă senină de interese
superioare, pe: care singur Catolicisinul o poate
îngădui".
î n s ă ş i Rusia, în c a r e r e g i m u l bolşevic a' n i ­
micit cu v i o l e n ţ ă religia ortodox-creştiriă, h u
p o a t e u i t a generoasa d ă r n i c i e à Papei. „ C ă c i
d a c ă n i m e n i n ' a r m â i voi să şi-o a m i n t e a s c ă ,
greutăţile lăuntrice ale regimului, prin care
n o u i l e m o r a v u r i , ' î n f r â n g â n d Orice încătuşare
m o r a l ă , s u p ţ i a z ă zilnic n u m ă r u l o a m e n i l o r Caii,
cu o t e m e i n i c ă c o n ş t i i n ţ ă a datoriei, îşi servesc
cu folos, ţ a r a l o r ; şi d i s c i p l i n a c a r e slăbeşte', şi
familia c a t e se desagreghează, p u n a t â t e a pie­
m u i t o r i i acelui Stat s ă n u v a d ă obscurele dar
iminentele primejdii.
I a t ă , în sfârşit, şi o a l t ă d o v a d ă — nu m a i
p u ţ i n v a l a b i l ă _—' d e s p r e a c t u a l i t a t e a Catolicis­
m u l u i î n c o n ş t i i n ţ a o m e n i r i i d i n zilele n o a s t r e :
de-a se î n t o a r c e c ă t r e p r e o c u p ă r i l e mistice p e
de-o p a r t e ; i a r p e d e a l t ă p a r t e , c o n l u c r a r e a tot
m a i s p o r n i c ă a s a c e r d o ţ i l o r Bisericii C a t o l i c e c u
r e p r e z e n t a n ţ i i laici ăi diverselor discipline şi şti­
inţe, p e n t r u p e r f e c ţ i o n a r e a şi î n a i n t a r e a acestora.
Mişcarea l i t e r a r ă g r e f a t ă p e r e n a ş t e r e a m i s ­
tică este o r e a l i t a t e în I t a l i a zilelor noastre. C a
să n u m ă î n t o r c i a r ă ş i la G. P a p i n i , m ă folosesc
x
de p r i l e j s p r e a d a • c â t e v a d a t e sumare
a s u p r a a c e l u i a c a r e t i n d e să d e v i n ă a d e v ă r a t u l
doctrinar al curentului mistic,din intelectualita­
t e a i t a l i a n ă : Guido Manacorda. D e altfel, criti­
cul şi a m i c u l s ă u Tonelli, p u b l i c a n d u - i de, c u ­
r â n d „ p r o f i l u l " („Italia c h e scrive", Nov. 1926),
Profesor u n i v e r s i t a r (de l i t e r a t u r a g e r m a n ă ) ,
bibliograf, filolog erudit, d i r e c t o r u l anei r ă s p â n ­
d i t e colecţii d e clasici s t r ă i n i t r a d u ş i în italie­
neşte (care v a c o p r i n d e şi lirica lui M. Eminescu,
în v e r s i u n e a d-lui prof. R. O r t i z ) , polemist, cu­
getător, poet şi mistic, M a n a c o r d a este pe. p u n c ­
t u l d e - a face a s t ă z i „ ş c o a l ă " în ţ a r a sa, t o c m a i
p r i n această din u r m ă p r e o c u p a r e , c u t o a t e c ă
a b i a d e l à r ă z b o i a î n c o a c e a î n c e p u t să p u b l i c e
acele scrieri în c a r e v ă d e ş t e c o n v i n g ă t o a r e a p t i ­
t u d i n i de d o c t r i n a r şi d e poet religios.
In a d e v ă r , p a g i n e l e sale cele m a i i n s p i r a t e
sunt m e d i t a ţ i i l e scrise î n t r e 1916—1918, în v â r ­
tejul l u p t e l o r şi cu s p e c t r u l m o r ţ i i violente î n
faţă, l a tot p a s u l . P e n t r u acei ce, caşi M a n a c o r ­
da, se î n t o a r s e r ă d i n tranşee, c u aceeaşi înfrigu­
r a r e în suflet.
Către o nouă mistică, d o c u m e n t u l cel m a i
i m p r e s i o n a n t al acestei n o u i î n d r u m ă r i spiri­
t u a l e şi u n a din cele m a i i n t e r e s a n t e c ă r ţ i d i n
câte-a p r o v o c a t u l t i m u l r ă z b o i u în Italia- (apă­
r u t ă la Bologna, ed. Zanichelli, în 1922), p o a t e
fi c o n s i d e r a t totuşi c a . u n m a n i f e s t super, d a c ă
(„Religiunea m e a — ţ i n e a
să d e c l a r e - M a n a c o r d a . ^ - s'ar p u t e a c h e n a . p e
-
d r e p t c u v â n t , super-catolică, a d i c ă supra-uni-
. v e r s a t ă ; de oarece i a u p a r t e la e a t o a t e hifini-
tele fiinţe al'e-infinitelor l u m i , şi a l ă t u r i d e ele,
D u m n e z e u şi Nimicul..."); astăzi î n s ă Mairacor-
d a a rectificat . m u l t e , d j n : . a f i r m a ţ i u n i l e sale i n i ­
tiale î n ! a c e a s t ă .cUr.ectie, , a p r o p i i n d u - s e fot m a i
mult. d e a c c e p t a r e a C a t o l i c i s m u l u i sic et sim~.
pliclter. ,^
r n j j . ' '
A n u m i t e şovăiri, : a n u m i t e contradicţii (nu
dovedesc, o a r e t o c m a i acestea „ b u n a - c r e d i n ţ ă " ? )
au slăbit o a r e c u m prestigiul său în faţa criticei
„laice"; d a r n u este m a i . . p u ţ i n adevărat că
„ m i ş c a r e a m a n o c o r d i a n ă " a p o l a r i z a t p â n ă . azi
în I t a l i a t o t „mai ' m u l t e . ş i . m ă i , v a l o r o a s e t a l e n t e . •
G u i d o Man a c o r d a a re', a p r o a p e 50 d e .ani.'
Scriitor f a c i l ' . p ă t r u n z ă t o r , p e r s p i c a c e î n
Studii si' încercări, (1922),-în, c a r e d o m i n ă m e n ­
talitatea' critica, cu a t â t a mai. p u ţ i n c a l d ă şi i-
m â g i n ă t i v ^ , c u cât a fost c o n s t r â n s ă t i m p d e
m u l ţ i a n i în u r m a d e rigidele şi a r i d e l e m e t o d e
filologice; scriitor pitoresc; d a r p u ţ i n e m o ţ i o n a t ,
în Suflete ţi ţari, (1924) u n d e n o t e a z ă i n t e r e s a n ­
te i m p r e s i i ; d e c ă l ă t o r i e ; p o l e m i s t energic, nelip­
s i t d e ironie. 'în Mistica minoră (1926), M a n a c o r -
d a se î n d r e a p t ă s p r e f o r m e m a i î n a l t e şi arrrio-
riiase în acele f r a g m e n t e în p r o s ă p ë c a r e le
p u b l i c ă i n t r ' u n ziar d i n T o r i n o şi p e c a r e le v a
a d u n a c u r â n d s u b t t i t l u l d e Simfonii si paste­
luri. Ba c h i a r , simţindu~.se tot m a i sigur d e sine,
se g â n d e ş t e c u p l ă c e r e l a o d r a m ă a v â n d c a p r o ­
tagonist p e Sfântul -Pavel şi c a r e - a r t r e b u i să
înfăţişeze c o n f l i c t u l ' f o r m i d a b i l a p a t r u ' c i v i l i ­
zaţii; ! semită, greacă, r o m a n ă • şi creştină, cu iz­
b â n d a acesteia d i n u r m ă . c o n s a c r a t ă d e m a r t i r ;
şi t o t o d a t ă , a r m o n i a s p i r i t u a l ă a l u i P e t r u , P a ­
vel şi a celor doi, loaiii;; .
J n a ş t e p t a r e a , acestor o p e r e ' m a i m ă r i şi a a-
celeia p e c a r e -însuşi o şi î n t i t u l e a z ă Mistica ma-
C R O N I C A L I T E R A
IN l u i c ă l ă t o r i e în. E u r o p a , L e v Nieo-
IriieAici oontë. Tolstoï, se oprise l a î n c e p u t u l lui
186.1 în,-Bruxelles. I n t r e alţi o a m e n i , p e c a r i - v e ­
n i s e să-i v a d ă în c a p i t a l a Belgiei, a fost şi P r o u -
d h o n . C u v â n t u l a c e s t u i a ; p r o p r i e t a t e a e o hoţie,
n u m a i lipseşte d e - a t u n c i , ca e x p r e s i e s a u ca
spirit,, d i n niciuria d i n scrierile r o m a n c i e r u l u i şi
profetului rus. -,
'Acolo; l a Bruxelles, p e d r u m şi a t â t d e d e p a r t e
d e î m p r e j u r ă r i l e d e acasă, el a scris u n a d i n
c e l e - m a i p u t e r n i c e ş i - m a i ruseşti p o v e s t i r i ale
luis E v o r b a d e Policuşca. Ş e r b u l , c u v i a ţ a l u i '
ticăloasă, s e î n a l ţ ă d e o d a t ă î n a i n t e a n o a s t r ă , ie­
şi* d i n t r ' u n -viscol d e z ă p a d ă . V e d e n i a lui; c u c ă ­
c i u l a peticită, d i n c a r e p i e r d u s e b a n i i s t ă p â n e i
c u a t â t a g r i j ă a d u ş i d e l à oraş, şi c u m s p â n z u r ă
d e - o - c u r e a la- g r i n d ă în p o d , nu-1 m a i p ă r ă s e ş t e
:
p e : cine â a v u t - o . U n d e m a i . e B r u x e l l e s î u P o ­
l i c u ş c a , - ş i u n d e m a l c- c h i a r P r o u d h o n ?
Peste vre-o treizeci deani',* şi t o t în Bruxelles, •
u n scriitor r o m â n , m u t a t p e s c u r t ă v r e m e d i n
r o s t u r i l e l u i delà R o m a , D u i l i u Zamfirescu, a
scris acolo î n t â i u l l u i m a r e r o m a n . Ce-avea
„ V i a ţ a l à ţ â r ă " : c u locul, c a r e c u fiece zi,
peste forfota s t r ă z i l o r şi a m i c i l o r trebi d i p l o -
matifceştiţ, ii-dădea î n c ă trei, p a t r u p a g i n i p l i n e
;
d e soare-ş-i d e darneiti-de' B ă r ă g a n ? E a a v e a - p o a t e '
joră, în nit ştiu c â t e v o l u m e , să-i recitim Medi­
taţiile: l a u d e l e a r m o n i o a s e si poetice c â n t a t e d e
el: tăcerii, c a r e este spirit, m u z i c ă , s u m t i m a l t u ­
:
t u r o r simfoniilor, sensibilă d o a r p e n t r u a u z u l
sufletului, glas al i n f i n i t u l u i m i c şi m a r e , d u ­
r e r e şi b u c u r i e d e s ă v â r ş i t ă , r u g ă c i u n e , s o m n şi
uitare, i n d i s t r u c t i b i l v i s ; l a u d e l e c â n t a t e minu­
it ei, î n c e p u t d e diferenţiere, r ă z v r ă t i r e coiltra
intelectualismului, iraţionalism, .supra-exuerien-
ţă, r i t m n o r m a l . ş i necesar a l vieţii u m a n e ; l a u ­
dele c â n t a t e speranţei, c a r e este p e r f e c t ă n u m a i
a t u n c i c â n d s p e r ă . în a b s u r d , în i m p o s i b i l şi-este
b u n ă n u m a i a t u n c i c â n d este oferită î n c l i p a
morţii...
Aci p o e t u l se c o n t o p e ş t e c u g â n d i t o r u l , m i s ­
ticul c u r e a l i s t u l , d â n d la i v e a l ă p a g i n i c u a d e ­
vărat admirabile, pătrunse de întreaga gamă a
colorilor şi a sunetelor, d e î n t r e a g a g a m ă a sen­
timentelor, p â n ă l a a c t u l celei m a i p u r e eleva-,
t i u n i : „...Şi a m r e î n n o i t c u a r d o a r e a c t u l d e li­
b e r ă d e d i ţ i u n e . D i m i n e a ţ a fc rit-a u n triumf, .de
soare, c u m n ' a m m a i v ă z u t n i c i o d a t ă . P e l a c u ­
rile, î n d i a m a n t a t e d e b r u m ă , se r e v ă r s a u d e s u s
t o r e n t e d e polen d e a u r : î m i t r e s ă r e a i n i m a şi
c â n t a m în t ă c e r e . Şi a m r e n n n o i t A c t u l S p e r a n ţ e i
p e n t r u t o a t e greşelile c r u n t i s p ă ş i t e şt n e s ă v â r -
şito; p e n t r u t o a t e a s p i r a ţ i i l e d e b u n ă t a t e , c e z a c
în f u n d u l p ă c a t u l u i şi s u n t ca p l ă m a d a m â n t u i ­
rii ; p e n t r u frumuseţea" c e se a s c u n d e s u b t î n t r u ­
chipările groazei; pentru, armonia prea curată
c a r e este sufletul o r i c ă r u i r i t m d i s c o r d a n t . S p e -
r a t - a m în tine, o, S t ă p â n e ; să n u fiu c u f u n d a t
în e t e r n " .
I i r astfel d e p a g i n i stă şi s p e r a n ţ a d e m â i n e
a misticismului italian literalizant.
AL. MARCU
R À
ceva m a i m u l t cu Tolstoi. V â l v a r o m a n u l u i r u s .
d u p ă ce cucerise E u r o p a , e r a firesc "să n e cuce­
r e a s c ă şi p e noi. N e - a c u c e r i t în cel m a i E u r o ­
pean d i n t r e scriitorii n o ş t r i d e - a t u n c i . Şi p e el,:
c o n s e r v a t o r u l m â n d r u şi p o d g o r e a n u l î n d r ă g o s ­
ti- d e m o ş i o a r a lui, n u se p u t e a să nu-1 câştige
Tolstoi, c u o a m e n i i şi m a i ales cu femeile d i n
A n a K a r e n i n a şi R ă s b o i u şi P a c e . Scrisorile cu
T i t u Maiorescu d i n acel t i m p , c a r e e p ă c a t să
m a i r ă m â n ă n e p u b l i c a t c , a r a t ă c u m n u se p o n t e
m a i b i n e din ce s t a r e d e suflet a ieşit V i a ţ a la
ţară.
P e n t r u acele scrisori şi p e n t r u m u l t e a m ă n u n ­
te d e s p r e scriitor, e o d o a m n ă , azi c u n u m e p o ­
lonez, c a r e a r p u t e a fi d e m a r e a j u t o r istoriei
l i t e r a t u r i i r o m â n e . P o t să o c ă r a s c ă u n i i d o c t r i ­
n a r i că^ a s e m e n e a istorie e m a i m u l t o a-
necdotică şi n u p o a t e a t r a g e p e istoricul
sau c r i t i c u l d e m e d i t a ţ i e estetică. -Cealaltă
istorie, f ă r ă fapte, e a . e seacă şi s e a r b ă d ă , c â n d
desface c u t o t u l scrisul d e scriitor. Acea d o a m ­
n ă s t ă î n t r ' u n castel l a g r a n i ţ a l i t u a n i a n ă , şi în
n o p ţ i l e d e p i a n , cu. ferestrele l u m i n a t e c ă t r e p ă ­
d u r e a şi m l a ş t i n i l e d e a f a r ă , c â t e o r â p â i a l ă d e
gloanţe împotriva contrabandiştilor sau între
străjerii d e m a r g i n e ai celor d o u ă ţ ă r i v r ă ş m a ­
şe, s i n g u r ă ' î n t r e r u p e o - c l i p ă visul v r e u n u i m a r e
clasic a l ş o s e t e l o r . Şi anii 'frec: ..Nimeni, d i n „noi.
69Ï.
n'o î n t r e a b ă . C â t e cronici de acestea vii a u ple­
cat, necercetate, d u p ă ce a u r ă m a s a n i d e zile
deschise s u b ocini u n o r fii a m â n ă t o r i ? T r e c u t u l
n o s t r u a p r o p i a t e s ă r a c , din v i n a acestei a m â ­
n ă r i . C a r n e a a cincizeci din a n i i cei m a i b o g a ţ i
de g â n d u r i ai R o m â n i l o r , stă în a m i n t i r e a si în­
s e m n ă r i l e u n u i castel l i t u a n . Noi n ' a v e m decât
scheletul lor, întregit în l a b o r a t o r , şi n u m a i o
b ă n u i a l ă a vieţii c a r e l-a î m b r ă c a t . L i t u a n i a e
mai d e p a r t e azi decât în zilele l u i A l e x a n d r u -
cel-bun.
Şi m a i e c i n e v a c a r e n e p o a t e l u m i n a , cu
t o a t e că în alt fel, d e s p r e V i a ţ a l a t a r ă . l i s t ă t e a m
o d a t ă în faţă, la o m a s ă p r i n s ă în ş u r u p u r i , de
v a p o r d u n ă r e a n . In ferestrele rotunde, delà
d r e a p t a şi delà stânga, şi l a î n ă l ţ i m e a c a p e t e l o r
n o a s t r e a p l e c a t e peste a b u r o a s e l e p a h a r e de
c e a m , i z b e a u v a l u r i galbene. F l u v i u l şi Balta
t o m n a t e c ă e r a u m ă t u r a t e d e u n c r i v ă ţ cu ! a p o -
viţă, c a r e n e gonise p e toti în r e s t a u r a n t u l de
s u b t p u n t e . D e o p a r t e era B ă r ă g a n u l , adică, ni­
mic, o linie, i a r dincolo m u n ţ i i vineţi d o b r o g e n i ,
d e s t r ă m a ţ i de ceaţă. V o r b e a m d e s p r e l u m e a r o ­
m a n u l u i . A f l a m , spuşi p e n u m e , eroii l u i c a r i
nu m a i s u n t o r i n t r e noi. C i u l n i t a şi I a l o m i ţ a ,
Saşa şi Matei fuseseră p l i m b a ţ i aici ca d e o a p ă
a morţilor, d e foarte d e p a r t e , t o c m a i din î m p r e ­
j u r i m i l e S a s c u t u l u i . Acolo e r a o moşie, c u r u d e
şi eu prieteni, p e c a r e D u i l i u Zamfirescu o cu­
noştea şi o zugrăvise. Moldoveni b l â n z i şi h o ţ i
d e cai d e p e la c u s ă t u r a Moldovei cu M u n t e n i a ,
a p ă r e a u serafici sau ciolănoşi p r i n p r o i e c ţ i a lor
străvezie, l i t e r a r ă . Nici i z v o r u l acesta, cu a t â t e a
t r ă s ă t u r i în a l b a s t r u l şi b ă l a i u l lui, în î n ţ e p e n e a ­
la s e m e a ţ ă şi p o a t e s p e r i a t ă , c a r e a d u c e a m i n t e
de obârşie, n u e î n t r e b a t . E s o a r t a , se vede, a
celui m a i î n s e m n a t r o m a n r o m â n e s c , din- seco-
lul în eare încape şi se î n c h e a g ă l i t e r a t u r a noa­
stră, să r ă m â n ă n u m a i cu înţelesul literal. Va fi
a t u n c i ca o a u r ă f ă r ă c a p u l c a r e a p u r t a t - o .
Aceste g â n d u r i , şi altele, m i - a u venit, răs­
foind încet Sasha. ieşită zilele t r e c u t e l a P h i l p o t
in L o n d r a . E t r a d u c e r e a Vieţii la ţ a r ă , c a r e ne
soseşte din A n g l i a cu acest n u m e s c h i m b a t şi,
p e n i r u un R o m â n , d e n e r e c u n o s c u t . P o a t e că ti­
t l u l de-acasă n u s p u n e a destul. T r e b u i a ceva m a i
tainic. Se c u n o a ş t e însă, delà c o p e r t ă , că t r a d u ­
c ă t o a r e a e o s t r ă i n ă : u n R o m â n n u s'ar fi
lăsat convins n i c i o d a t ă , nici d e v r e - o c e r e r e n
g u s t u l u i p r o p r i u , nici de v r e u n a a e d i t o r u l u i ,
Ia o a s e m e n e a prefacere. S u n t t i t l u r i sfinţite de
v r e m e , adică d e a t â t e a guri c a r e n u m a i s u n t şi
le-au spus, f e r m e c a t e sau v i s ă t o a r e .
Şi c h i a r d a c ă aş lăsa să, t r e a c ă , f ă r ă uimire,
acest n u m e , în ce-1 priveşte, m ă î n d e a m n ă să nu
tac, o t e a m ă , c a r e c a u t ă peste el. V i a ţ a la ţ a r ă
e u n a din cele trei Vieţi ale l i t e r a t u r i i r o m â n e ,
p l ă n u i t e să a p a r ă în t r a d u c e r e engleză. P l a n u l
e al d-lui M a r c u Beza si m a i ales f a ţ ă de greu­
t ă ţ i l e î n t â m p i n a t e delà î n c e p u t , t r e b u e să n e b u ­
c u r e că se î n f ă p t u e ş t e . A n u l t r e c u t n e - a y e n i t
O viaţă, a d-lui M a r c u Beza însuş. şi a n u l acesta
sau l a a n u l n e v o r veni A m i n t i r i din copilărie
d e C r e a n g ă . D a r O v i a ţ ă s'a c h e m a t în t ă l m ă ­
c i r e a d e l à Geoffrey Bles, Doda, A s t o r y of Ma-
c e d o n i a n Life, şi i a t ă a c u m V i a ţ a l a ţ a r ă ,
ca Sasha: e u n sistem. C e v o r da, u r m â n d aceeaş
linie A m i n t i r i l e cu motorcei p u ş i în l a b a m â ţ e i ,
ale r l u m u l e ş t e a n u l u i ? E b u n ă o m a i m a r e p a z ă
d e c â t în t r e c u t . Vieţile n o a s t r e c a r a c t e r i s t i c e n u
70
t r e b u e p u s e s u b m a s c ă . A j u n g a ş a să n u Ie m a i
r e c u n o a s c ă t o c m a i cei ce le-au trăit.
A l t m i n t e r i , n u m e l e cel nou, Saşa, al întâei e-
roine a r o m a n u l u i , îj d ă u n aer rusesc, n u lip­
sit de rost d u p ă cele a m i n t i t e î n a i n t e . P ă c a t
că in n o t i ţ a sa i n t r o d u c t i v ă , d. M a r c u Beza n'a
v r u t , p e l â n g ă cele c â t e v a l ă m u r i r i biografice
şi generale, să a d u c ă ceva şi d e l à n a ş t e r e a c ă r ­
ţii. E a n ' a r fi p i e r d u t nimic, i a r c i t i t o r u l a r fi
deosebit m a i uşor ceeace, p r i n a t m o s f e r a p u ţ i n
s i r ă m ă , licăreşte prieten, d r e o t stele ale noastre.
Aşa, să n u amestece u n a şi a l t a şi neştiind poate
să d e s c o p e r e î n r â u r i r e a , să n u n e n u e global în
l i t e r a t u r i l e slave. A r fi greşit. C o n s t r u c ţ i a e
t o a t ă l i m p e d e şi sigură, p o a t e p r e a . Iu ea l i p ­
seşte p a r t e a d e mistic şi d e t r e m u r , în c a r e se
m i ş c ă oamenii. I n t r a d u c e r e a c e a s t ă l i m p e z i r e
şi s i g u r a n ţ ă se v ă d şi m a i uşor. P r i n construcţie,
oricât a r fi r ă m a s ea d e n e u m p l u t ă în t o a t e case­
tele ei, V i a ţ a la ţ a r ă n e d ă u n loc a p a r t e . îşi
p ă s t r e a z ă î n s ă ş u n loc a p a r t e . N u t r e b u e să se
uite.
A c e a s t ă t r a d u c e r e leagă şi m a i s t r â n s d e noi
p e t ă l m ă c i t o a r e , L u c i e B y n g . A l t e d o u ă volu­
m e a u p r e m e r s p e Saşa. Cu S a ş a l a u n loc. s u n t
o şcoală, n u m a i b u n ă , p e n t r u a p r o p i e r e a d e A-
m i n t i r i din copilărie. A u fost la î n c e p u t R o u m a -
n i a n Stories, u n fel de antologie, cu b u c ă ţ i foarte
deosebite ca stil, şi a fost apoi D o d a m a c e d o ­
n e a n ă , c u c â n t e c u l ei m o n o c o r d şi a c o r d u r i l e de
t ă l ă n g i d e p ă r t a t e d e folklor. L u c i e B y n g a ştiut
să găsească în a m â n d o u ă d ă ţ i l e t ă e t u r a d e fra­
ză şi m a i cu s e a m ă s o n o r i t a t e a engleză p o t r i ­
vită. Scrisul scurt, l u m i n o s şi colorat n u m a i l a
r ă s t i m p u r i , al lui D u i l i u Zamfirescu, e r a o nouă
p r o b l e m ă . E a a fost deslegată de degete iscusite.
D a c ă o n o t ă c r i t i c ă a r p u t e a să fie recunoscă­
t o a r e sau să se î n c h e e cu u n m a d r i g a l , e a a r t r e ­
b u i să s ă r u t e acele degete.
Am a c u m î n a i n t e a m e a c a r t e a a c e a s t a d e come­
m o r a r e , la c a r e a m l u c r a t şi eu p u ţ i n şi s t a u l a
î n d o i a l ă d a c ă t r e b u e sau n u să vorbesc d e s p r e
ea. P e c o p e r t ă n ' a r e decât acest t i t l u a l b a s t r u :
Bucura Dumbravă, şi u n a n : 1927. A ieşit l a 50
I a n u a r i e , ca a m i n t i r e l a t r e c e r e a u n u i an de
c â n d s c r i i t o a r e a s'a stins ;\i P o r t Said. p e d r u ­
m u r i l e de î n t o a r c e r e ale Indiei. E r a femee în
p u t e r e şi p l i n ă d e p l a n u r i . I n t r e ele a d u c e a şi
g â n d u r i de-acolo, ca u n b r a ţ d e flori a l b e d e alt
ţ ă r m . P ă r e r e a d e r ă u e cu a t â t m a i d u r e r o a s ă .
F l o r i l e n ' a u m a i a j u n s la noi. A u i n t r a t subt
p i a t r ă , în p ă m â n t u l r o ş u a l F a r a o n i l o r .
Stau l a î n d o i a l ă d a c ă t r e b u e să vorbesc, p e n ­
t r u c ă acea c a r t e d e c o m e m o r a r e n ' a ieşit, m i se
p a r e , decât p e n t r u p r i e t e n i , în v r e o s u t ă c i n c i -
zeci de e x e m p l a r e . P u b l i c u l n ' a a v u t - o . D a r nu
t r e b u e . oare, t o c m a i d e aceea, v o r b i t u n d e v a des­
p r e ea? B u c u r a D u m b r a v ă n u e r a n u m a i a prie­
tenilor. C a r t e a însăş e a l c ă t u i t ă n u m a i din i n e ­
dite, î n c ă u n c u v â n t ca să fie p u s ă , cel p u ţ i n în
răsfrângerea pălită a unor însemnări, înaintea
a t â t o r a din cititorii ei obişnuiţi.
Sc deschide cu Cele din u r m ă p a g i n i . A m scris
acolo c â t e v a l ă m u r i r i , d i n c a r e scot aceste r â n ­
d u r i : B u c u r a D u m b r a v ă avea, ca scriitoare, de­
p r i n d e r e a notaţiei i m e d i a t e . C a u n pictor, e a î n ­
s e m n a u n e o r i u n efect d e S o a r e p e a p ă s a u cu­
l o a r e a u n u i n o r l a u n a u u m i t ceas din zi, şi c a
u n compozitor, a t m o s f e r a §i tristeţea. A b i a r ă -
g a z u l de m a i t â r z i u a d u c e a s u p u n e r e a f a t ă de
legile c o m p o z i ţ i e i l i t e r a r e .
L n c a r n e t d e a s e m e n e a n o t a ţ i i n i s'a î n t o r s ,
f ă r ă a c e e a care-1 u m p l u s e d e scrisul ei m a r e şi
citej c a u n desen, şi d e p e d r u m u r i l e Indiei. E l
p r i n d e a t â t peisagiul, c u p u n c t a ţ i i u n e o r i d e
m i n u n a t ă e v o c a r e , c â t şi sufletul l a r g , deschis
l a orice v i b r a r e p u t e r n i c ă , a l s c r i i t o a r e i şi gân­
d i t o a r e i . P r i e t e n i i o r e c u n o s c la fiecare r â n d .
ca şi c u m le-ar v o r b i d i n î n t u n e r i c , d e l à b i u r o u l
cu cele d i n u r m ă flori a l e a n o t i m p u l u i , c u m îi
e r a firea.
S c r i i t o a r e a e s i g u r c ă s'ar fi î m p o t r i v i t să a-
r a t e c u i v a aceste r â n d u r i , c u t o t u l i n t i m e c a a-
m i n t i r e , şi c u t o t u l n e l u c r a t e c a a r t ă . D a r gâiidi-
t o a r e a î n ţ e l e g e d e c e c u v i n t e l e ei d i n u r m ă , c u
a t â t m a i p r e ţ i o a s e şi m a i p l i n e d e v i a t ă , c u c â t
a u fdst s p u s e f ă r ă g â n d u l să fie a u z i t e d e c i n e ­
va, t r e b u e î m p ă r t ă ş i t e celor c a r i p r i n v o i n ţ a , e i ,
a v e a u a p r o a p e u n d r e p t să l e - a u d ă . înţelege,
din l u m e a d e dincolo, u n d e p e n e g â n d i t e , a fost
smulsă!
N u ş t i m d a c ă n i - e î n g ă d u i t să a r ă t ă m că
r â n d u r i l e ei d e p e O c e a n se î n c h e e c u a c e a v e ­
d e n i e a ţ â n ţ a r i l o r , p e s t e căişorii c u c o a m ă a l b ă
ai v a l u r i l o r d i n l a r g u l B o m b a y u l u i . E r a c a u n
presimt- M a r e a G â z ă c u t r o m p ă o t r ă v i t ă l u a s e
t r u p a t u n c i şi î n c e p u s e să-i p e t o v ă r ă ş i e . E r a
s o r t i t ă s'o d u c ă , p e a r i p i l e s t r ă v e z i i d e friguri
maligne, spre noui metempsihoze. I a r noi, nevi­
novaţii, o aşteptam!
J u m ă t a t e din pagini privesc d r u m u l la du­
cere, c u t o t felul d e o b s e r v a ţ i i d e s p r e o a m e n i
s a u c u v e d e n i a c o l o r a t ă , a A d e n u l u i , i a r cea­
l a l t ă j u m ă t a t e , e o d e s c r i e r e a c â t o r v a zile i n ­
d i e n e , B u c u r a D u m b r a v ă se h o t ă r î s e s ă s c o a t ă
o c a r t e d e s p r e I n d i a c a r e a r fi a v u t f ă r ă î n ­
d o i a l ă t o a t ă c ă l d u r a şi t o a t ă d o c u m e n t a r e a C ă r ­
ţii «Munţilor. A c e a s t a fusese scrisă p e n t r u t i n e ­
ret, c a să-i d e s c h i d ă ţ a r a d e c ă ţ ă r ă r i şi d e sin­
gurătate argintie a înălţimilor; scopul din u r m ă
e r a t o t etic. C e a d e - a d o u a a r fi fost pentru
v â r s t a b ă r b a t ă şi a r fi r i d i c a t î n t r e b ă r i sau a r fi
t ă i a t r ă s p â n t i i . I n p u ţ i n e l e n o t e r ă m a s e e c a un
fel d e a n t i c i p a r e şi t r ă s ă t u r i m a i m u l t , d e c a ­
d r u . A m ales d i n e l e d o u ă z e c i şi ş a p t e d e p a ­
gini d e t i p a r .
Ca o dovadă de cât de legată era Bucura
D u m b r a v ă de ţară, dau această scurtă reprodu­
cere. T r e m e n u l d e c o m p a r a ţ i e c a r e îi v i n e firesc
în m i n t e e m e r e u o s t a r e d e l à n o i :
„ B i n e înţeles î i ' a m v ă z u t m u n ţ i i p r i n c a r i
a m t r e c u t n o a p t e a , i a r a d o u a zi a m s t r ă b ă t u t
uii şes s ă r a c , a c ă r u i î n f ă ţ i ş a r e n u se deosebea
m u l t d e B ă r ă g a n , d o a r c ă s t u f i ş u r i l e r ă s l e ţ e e-
r a u d e c a c t u ş i c ă r n o ş i şi s p i n o ş i ; c â m p i i l e p u r ­
G R O N I C A
M A R I U S
UNDE î n c e p e t r a f i c u l a r t e i m o d e r n e şi p r o p a ­
g a r e a n ă z u i n ţ e l o r ei c o n d u c ă t o a r e î n l u c r ă r i l e
a c e l o r a c a r e i s ' a u î n c h i n a t , se t e r m i n ă n u r a r e ­
ori f ă g a ş u l f e n o m e n e l o r ei c u a d e v ă r a t f u n d a ­
mentale. Căci n u n u m a i operile a u devenit, m a i
m u l t ca o r i c â n d , p e n t r u m a s s a p u b l i c u l u i , m ă r ­
71
tau o recoltă tânără de m e i u s a u h r i ş c ă . Câte
odată trecem peste p â r â u r i nămoloase. I a r po­
p o r u l l a desele şi c u r a t e l e g ă r i n e f e r m e c a p r i n
v a r i e t a t e a d e t i p u r i şi f r u m u s e ţ e a liniilor.
„ D r o a i a d e copii m a i m u l t , goi ieşeau c â t e o ­
d a t ă d i n colibele d e p ă m â n t d e l â n g ă staţii, a d u -
c â n d u - m i a m i n t e d e d a n c i i noştri.
„ S t a ţ i i l e s u n t d e s e şi c u r a t e ; toţi f u n c ţ i o n a ­
rii d r u m u l u i d e fier, î n a f a r ă d e şeful gării şi d e
şeful t r e n u l u i , s u n t i n d i g e n i . S e r v i c i u l v a g o n u ­
l u i r e s t a u r a n t este p e r f e c t ; s e r v i t o r i î m b r ă c a ţ i
c u c ă m ă ş i l u n g i albe, c a oltenii noştri, c u b r â e
a l b e c u n e g r u şi c u u n m a r e t u r b a n cu a c e ­
leaşi d o u ă c u l o r i şi m o n o g r a m e a l e c ă i l o r fe­
rate, ne îngrijeau de minune, aducând ceaiul cu
p â i n e p r ă j i t ă şi u n t d e bivoliţă. C e l e l a l t e n e a ­
muri din tren sunt surprinse; pentru Românce
u n t u l de bivoliţă e încă o notă cunoscută. Mai
cunoaştem mirosul de băligar ars, p ă m â n t u l
n e g r u a l acestui ţ i n u t şi m e r s u l v i s ă t o r şi p a ş ­
n i c al c a r e l o r c u b o i " .
S a u în a l t ă p a r t e : „ I n t r â n d î n ă u n t r u şi u r c â n d
s c a r a d e l e m n c a r e d u c e l a c a t u l d e sus, a m i m ­
presia intimă a unei vechi case boereşti din R o ­
m â n i a , t i h n i t ă şi r ă c o r o a s ă ; servitorii în c ă m ă ş i
albe, c a r i u m b l ă desculţi, f ă r ă sgomot, î m i p a r
robii d e a l t ă d a t ă , m e r e u g a t a l a slujbă, ş e z â n d
t u r c e ş t e , p e săli şi p r i d v o a r e " .
A l t c a p i t o l îl a l c ă t u e s c î n v ă ţ ă t u r i d e v i a ţ ă
p e n t r u C a r o l E d u a r d . S c u r t e l e î n s e m n ă r i scrise
d e B u c u r a D u m b r a v ă , m a i ales în t i m p u l r ă s -
b o i u l u i , a fost în g â n d u l ei s ă facă Un tot, i u
n u m a i p e n t r u c ă s'au n ă s c u t s u b t a c e a s t ă zodie.
E a Ie-a p u s astfel în f r u n t e s e m n u l focului n e ­
stins şi l e - a î n c h i n a t b ă i a t u l u i celei m a i b u n e
p r i e t e n e a ei, c a n i ş t e î n v ă ţ ă t u r i c a r e să-i folo­
sească î n v i a ţ ă .
S u n t în aceste v r e o ş a p t e z e c i d e p a g i n i m a r i
g e r m a n e d e m a ş i n ă d e scris, g â n d u r i şi simţiri.
Gândurile sunt din m a r g i n e a înfricoşatelor în­
t â m p l ă r i d e - a t u n c i şi a r a t ă aceeas i u b i r e l a r g ă
de o a m e n i , s a u s u n t în l e g ă t u r ă c u a u t o r i citiţi
m a i ales în a c e a v r e m e , N i e t z s c h e bunăoară;
simţirile b a t d r u m u r i d e m u n t e . P a g i n i î n t r e g i
a d u c a m i n t e d e C a r t e a F u n ţ i l o r , scrisă î n ace­
leaşi zile.
Şi m a i este î n c a r t e a d e 110 p a g i n i : S t e a g u l a l ­
b a s t r u , scris în 1918, s t e a g u l d e c h e m a r e a l l u i
T u d o r ; este u n s t u d i u . I n l u m i n a teozofiei; ş i
m a i s u n t scrisorile u l t i m i l o r a n i . Şi este m a i
ales d u h u l p r o a s p ă t şi l u m i n o s a l u n e i scriitoa­
re, p e c a r e cele c â t e v a a m i n t i r i şi c i t a t e v o r fi
făcut-o să se d e s f a c ă i a r ă d e p e u n fund d e c e a ţ ă
şi să n e z â m b e a s c ă .
EMAN01L BUCUŢA
P L A S T I C A
B U N E S C U
furi ce se n e g o c i a z ă p e u n n i v e l d e c o n ş t i i n ţ ă
s t r ă i n necesarei s i n c e r i t ă ţ i a creaţiei, ci şi ele­
m e n t e l e d e o r i g i n a l i t a t e t r e c d e l a u n a r t i s t la
a l t u l a ş i j d e r e a u n o r m o n e d e d e s t u l d e eftine.
Astfel, de m u l t e o r i nici n u p o a t e fi v o r b a de o
t e n d i n ţ ă p r e d o m i n a n t ă , p l ă m ă d i t ă şj r e p l ă m ă -
elită d e resursele fiecărui artist în p a r t e şi nici ,
d e - o « o n ţ r i b ţ t ţ i e - conştientă, d e o lăsp'tintlere'' ip
d i v i d u a l ă faţă d e a s p e c t u l a r t i s t i e ' ï a l ' V r ë n i i i ; Cfc"'
se l u c r e a z ă astăzi l a Paris, se m a n i f e s t ă după" b' -
j u m ă t a t e ; - d e j an. Ţ a Bucureşti. : Se 'hchid p a l e t e l e '
în t r â n t a , nici c e l e clin R o m â n i a h u Vor întâr-,.
zia-isă se, înparçe. cu-'colori d e p e p ă m â n t . Erif;" a
s p u s cu cea m a i î n f l ă c ă r a t ă c o n v i n g e r e c ă litf
s e . v a m a i p i c t a n i c i o d a t ă -fără d e "ocre, "terra ffie
Siena.şi, negfu, i a r astăzi-se-'-'jură-iar p e î r a n s p a - "
r e n t a m i n u n a t ă , a- paletei Iui Vincent v a n ' G o g i i . '
N u . p e n t r u c ă v i z i o n a r u l ' o l a n d e z ar fi r e i n t r a t în
d o m e n i u ! psihic: al t i m p u l u i , iun Necesităţi;, in tei '
r i o a r e d e felul•;acesta li.it se p r e a întâlnesc. C o n - "
ceptiile s e - o p r e s c la culori, la linie, fa" fcxtèrfôr.',
A ş a d a r . şi î m p r u m u t u r i l e f o r m a l e n u s u n t decât
-
n i ş t e p o l i ţ e lesne negociabile şi î n t o t d e a u n a sal­
v a t o a r e p e n t r u artişti care,' f ă r ă î n d o i a l ă , ' n u ştiu ;
:
n i c i o d a t ă ce î n s e a m n ă o criză, --deoarece staii '
dincolo d e tot cè s'ar p u t e a n u m i l u p t ă s t i f l e t c a s -
că şi; d e s n o d ă m â n t elementar.' P r i n " crize z g u d u i - '
t o a r e a u t r e c u t Z u r b a r a n şi Poussin, E'eibt şi '
Marréësi T o a t ă t i a ţ a acestuia d i n u r m ă . n ' a fost
decât 0 nesfârşită criză. Şi în această criză con­
stă cliiar v a l o a r e a ei. Astăzi forţele m ă r u n t e se.-
risipesc- în î n c h e g a r e a c â t o r v a elemente i m p r u - "
m u t a t e C i n e inai .poate fi s u v e r a n u l t a i n i c ăl u - •
nèi miei î m p ă r ă ţ i i ? " D â r cântecele;' culorilor d e - , ;
vin tot m a i m o n o t o n e . Mbhbforiîzarea luimii n o a - '
sfefe ntnii se-evidenţiază şi aci. n u n u m a i în m o d a
î m b r u c ă m i t e i , în d a n s şi r a d i o . ~Se v o r b e ş t e s i ­
se scrie destul d e s p r e tradiţie. C i n e insă," se Crede
u h i n e l ' c o n t i n u a t o r "al acestui I a h t ? Şi câţi sunt
aceia ee'şi f ă d g r a n i ţ e l e în f a t a u u h i orizont care •
ntt fe ,acela al s c h i m b u l u i .dp valori* ârtistice'j c i . ,
lungimea, razei, a r u n c a t ă d e conştiinţă peste lies-';
fârşitk'moşie d e - m i n i m i " a lumii? C i n e ' î ş i mai
p u n e î n t r e b a r e a cea m a r e c a r e n ' a r e n i m i c "co-"'
m u f t e u t r a f i c u l si cu. gloria zilei? V a n G o g h şi
U t r i l l o 'şi Ştefan Luehfart s'au î n c h i s în sine, ştiind
că.-'numai astfel r o a d e l e v i e ţ i i lor sé v o r ' a p r i n d e
î n t r ' o v â l v ă t a e c u r a t ă . S c h i m b u r i l e db astăzi
s u i i t u n fel 'de c a l m a n t e ' c a r e însă, i m înlătură..]
leşinul lumii. C ă l ă t o r i a psihica, a r trebui" făcuta,
din - c e n t r u l p o p o r u l u i la c e n t r a l i n d i v i d u a l , ' h a
n u i h a i d e l à ' B u c u r e ş t i l a P a r i s ' ş f î h a p o i : "(Ceeace; '
fireşte, n u î n s e a m n ă că n ' a m a v e a . d e î n v ă ţ a t ni­
mic în s t r ă i n ă t a t e ) . •'
/tJn 'simbol F a r "al. statorniciei ' i n t e r i o a r e şi al
sincerităţii e î n t r e a g a o p e r ă d e ' p â n ă ' a c u m a pic- .
t o r u l u i M a r i n s Buncscu câre, în r é c ë n t a e x p o - '
z i ţ i e d i n ' a t e l i e r u l .lui,, se; relevă d i n noii că.ceT
m a i strălucit peişagist al oraşelor noastre. D e ,
d a t a a c e a s t a ' " î n t r e a g a e x p o z i ţ i e , n e înfăţişează
n u m a i r o a d e l e a t â t d e p e r s o n a l crescute* ale pei-'
sagiştului..Bunescu,,- f ă r ă îndoială, u n u l dintre
p u ţ i n i i artişti c e 'şi u r m ă r e s c în m o d u l cel m a i
consecvent d e s v p l t a r e a i n d e p e n d e n t ă . D a r , m a i
m u l t c a p « i c â n d î consecvenţă;.- n u î n s e a m n ă în»;-j
c a z u l acesta' clişeu tipic saur; ûianiér-a. D i n p o t r ï - "
va* i n e g a l i t a t e a ~é la Bunescu'- manîîeStarêa" texte- ''
r î o a r ă a u n e i stări sufleteşti cât se p o a t e , d e p r e ­
ţioase. S'ar p u t e a a d m i t e c h i a r c o n s t a t a r e a cu '
aer d e p a r a d o x : i n e g a l i t a t e a e v a l o a r e a l u i Bu-
nescu-îC'ăci e. cea m a i b u n ă d o v a d ă p e n t r u . ţ ă ş - .
n i r e a p u t e r n i c ă şi. o a r e c u m i n c o n t r o l a b i l ă in­
conştientului, în l u c r ă r i l e acestui, peişagist I n ă s - . .
cui;-oaie s i n g u r a ştiut, să, p r e s c h i m b e - a s p e c t u l ,
u n e o r i d e s t u l de,,rece; şi d e b a n a l ; al-, oraşelor.iroa-A
s t o e â h ; „peisagiu ..pittaesfc, î p d e p ă r t a t ;par că ;d«.:tat i
v i
c e . s ' a r putea, n u m i . c o n v e n ţ i o n a l i s m a r h i t e c t u r a l ,
u
urban.- I n e o n ş t i e n t u l e î n t o t d e a u n a prospâţime
şi libertate, sufletească. Meritul l u i Bunescu r ă ­
: ?
m â n e f a p t u l că h ù m a i cearcă s a i n t r e în d o m e ­
n i u l v i r t u o z i t ă ţ i i , c u l t i v a t d e c â ţ i v a d i n t r e co­
legii l u i r o m â n i . Ştie c ă substanţa, artistică a
unei l u c r ă r i n u , c o n s t a t ă . în p e r f e c ţ i u n e a formala
şi că f o r m u l a „ p i c t u r ă p e n t r u p i c t u r ă " p o a t e
duce n u m a i . l a o ţ i n t ă r e l a t i v ă şi î n t o t d e a u n a
:
discutabilă, nici .ele c u m h o t ă r î t o a r e în a r t ă .
Trăcsc, destui c a r e t r a n s f o r m ă r e a l i t a t e a n o a s t r ă
în „ p i c t u r ă " , a d i c ă î n t r ' o a r t ă b o g a t ă în e x p r e ­
sia, mijloacelor,, .sărace în ce p r i v e ş t e t e n s i u n e a şi
v i b r a ţ i a sufletească. P i c t o r u l M a r i u s Buncscu
realizează,,.stând.-.mereu l a isvorul l u m i i şi pr-i-
v î n d u r i a p e l e - c u nesfârşite resfrângeri d e t a i n ă .
P i c t u r a lui ,e n u m a i e x p r e s i e sufletească, p r i n s ă
în p i c t u r a l u l culorilor, î m p l e t i t ă în d u h u l dina­
m i c şi s ă v â r ş i t o r d e m e t a m o r f o z e ale atmosferii.
J
N i c i o d a t ă c u l o a r e a n ' a r e , u n scop n u m a i în sine,
fără-, a e x p r i m a . a t i t u d i n e a g e n e r a l i z a t o a r e a at­
mosferii, n i c i o d a t ă c a r a c t e r u l preţios culorilor
n u c întărit,, f ă r ă a î n r â u r i şi f u n d a m e n t u l psi­
h i c a l pasa'giilor. T o t u ş i intenţiile d e sine stată-,
toare. ale a r t i s t u l u i sunt e x p r i m a t e tot m a i p u ­
t e r n i c şi m a i curagios. I m p r e s i o n i s t u l subtil şi
n e s p u s d.e diferenţiat în n u a n ţ e de pastel e a c u m
deseori, n u m a i u n e a l t a artistică a u n o r p o r n i r i
J
v e h e m e n t e , d a r c u r a t e c a apele u n u i p â r â u d e
m u n t e ! O r i c e c o n v e n ţ i o n a l i s m în sensul m o d e i
de azi şi d e m â i n e a d i s p ă r u t , astfel că t o a t e c u ­
lorile n e vorbesc d e p a r c ă n ' a r fi t r e b u i t să facă
d r u m u l d e ocol, peste p a l e t ă şi penel. Şi totuşi,
în,'cele m a i v a l o r o a s e , c a z u r i , sensibilitatea .pic­
t o r u l u i . e şi m a i l i m p e z i t ă şi m a i p r i m ă v ă r a t e c ă
decât în trecut. E frăgezimea v e g e t a t i v ă â u n o r
!
flori ce a u s u p t tot sucul p ă m â n t u l u i . Astfel zi­
d u r i l e oraşelor înfloresc în însufleţirea p i c t o r u ­
lui.. I n d u s t r i a artistică a zilelor n o a s t r e n ' a r e ce
c ă u t a în a p r o p i e r e a acestor l u c r ă r i c a r e a u în
l ă u n t r u l lor u n b o g a t g e r m e n e p r i m i t i v . (Primi­
tiv, n u în sensul -preocupărilor f o r m a l e s a u colo­
riste ale t r e c u t u l u i , c i . l u a t ca r e a l i t a t e a u n o r cli­
p e , c u d e s ă v â r ş i r e d e s b ă r a t e d e t e h n i c a meşteşu­
g u l u i şi d e p e r v e r t i r e a a t â t o r t e n d i n ţ e d e stili­
zare). , f . ,
D e aceea," c a z u l p i c t o r u l u i acesta m i se p a r e
u n i c în desvoltarea artelor plastice din c u p r i n ­
sul sufletesc a l p o p o r u l u i r o m â n . F i r e ş t e că şi în
ce priveşte, d e s ă v â r ş i r e a mijloacelor a r t i s t u l , a-
cesta al pcisagiilor p r i n s e s u b p r i v i r e a c e a m a r e
a atmosferei a făcut v ă d i t e progrese. F i r e ş t e c ă
de cele m a i m u l t e ori c a l i t a t e a artistică r ă m â n e
i n d i s c u t a b i l ă . V p r b i n d d e s p r e u n pictor a t â t d e
sensibil e a Bunescu, c a l i t a t e a se p r e s u p u n e delà
sirre*,,Important r ă m â n e , însă f a p t u l , . c ă acest
poet-colorist al peisagiuliii îşi scrie p o e m e l e f ă r ă
de a se servi d e c o n s t r u c ţ i a u n o r compoziţii s a u
de anecdotă, r ă m â n â n d totuşi u n poet .Jn î n t r e ­
gul înţeles a l c u v â n t u l u i . ( G o n s t r a s ţ u l fâ-ţă d e a-
y 5
cest f é n o l n e n ' % î n s e m . n a t ' î n - a r t a n o a s t r ă d e p r o "
t u r a d o m n u l u i F r a n c i s e Şivato). R e d u c â n d c a ­
r a c t e r i z a r e a a r t e i l u i M a r i u s Bunescu l a d o u ă
cuvinte, n u se v a p u t e a s p u n e „ c u l o a r e d i n a ­
m i c ă " s a u „peisagiu pictural",, ci, cu m u l t m a i
a
a d â n c i t ă d r e p t a t e : „Miez sufletesc". î n d r e p t ă ţ i ­
r e a acestei simple c o n s t a t ă r i clasează l u c r ă r i l e
acestui artist p e . u n nivel c u . t o t u l deosebit.. C ă c i
h o t ă r î t o a r e r ă m â n e n u m a i . această; p u r i t a t e . in­
t e r i o a r ă , .redată.vîn.chj.pul.-,peisagiilpr,-, care. M~.
m â n p o t r e t è sufleteşti ale a c e l u i a c a r e le-a în­
c h e g a t , oglinzi m a i m u l t a l e a r t i s t u l u i , d e c â t ale
lumii e x t e r i o a r e . B u n e s c u e a r t i s t p e n t r u c ă m a i
p o a t e fi şi copil.
P e n i v e l u l acesta, d e s ă v â r ş i r e a a r t i s t i c ă e în­
t o t d e a u n a s i m b o l î n a l t ce se t r a n s m i t e convin­
D R A M A ŞI
„ H E N R I C
TRRGED1E IN TREI ACTE, DE LUIGI PIRANDELLO,
SlNGURĂ d e p ă r t a r e a , în j o c u l celor d o u ă p a ­
ralele c a r e - ş i s t r â n g cleştele p e z a r e , netezeşte per­
spectivele, p r e c i z â n d c o n t u r u l e v e n i m e n t e l o r . Nu
m a i în p e r s p e c t i v a b u c ă ţ i l o r m a r i d e v r e m e t r e ­
c u t ă , e p o c i l e şi-au c ă p ă t a t n u m e l e ce le s t a t o r n i ­
cesc în istorie. T i r a n i a a m ă n u n t u l u i c o n t i m p o ­
r a n , a l ă t u r i d e a t â t e a a l t e t i r a n i i , î m p i e d i c ă în
t o t d e a u n a s e l e c ţ i o n a r e a s p e c i f i c u l u i şi p r o n o s t i ­
c a r e a a s u p r a c o n s e c i n ţ e l o r lui. Astfel, cine a r fi
b ă n u i t s u b t s e m n e l e n e l i n i ş t i t o a r e cu c a r e a în­
c e p u t v e a c u l a c e s t a — c o n s i d e r a t e ca „ e x c e n t r i c i ­
tăţi" pe materiale m a i mult sau mai puţin im­
p o r t a n t e — vestirile u n o r a d â n c i p r e f a c e r i ? C i n e
a r fi r e c u n o s c u t în „ o m u l h a o t i c " d e p e la 1900—
a s t ă z i d e a b i a astfel b o t e z a t , şi e x e m p l i f i c a t cu
t i p u l S t r i n d b e r g în t o a t ă c o m p l e x i t a t e a l u i d e
o m şi d e a r t i s t — g r ă u n t e l e d e t u r b u r a r e c a r e
a v e a să se î n m i i a s c ă în u r m ă şi să f a c ă să c r e a s ­
că din el, ca p e o m o n s t r u o a s ă p l a n t ă , o u r i a ş e
frământare?
C u î n c e t u l , a j u t â n d şi r ă s t u r n a r e a v a l o r i l o r d e
c ă t r e m a r e l e r ă z b o i , l u m e a d i n p l a n u l ei, s'a dé­
s a x â t . P l i n u l c o m o d d e o d i n i o a r ă a t r e c u t . Şi ca
în o r i c e p r o c e s d e d e s e c h i l i b r u , î n t r e f o n d şi
f o r m ă , s p a ţ i u l a c e l a s u b m i n ă t o r s'a c r e a t , s p a ţ i u l
c a r e d ă foc c o n ţ i n u t u l u i ce r ă m â n e d i n ce în ce
m a i p u ţ i n t e l , m a i n e î n s e m n a t . G e r m e n i i d e în­
d o i a l ă , c a r e p â n ă a t u n c i , p e s t e tot, î n t r ' o l u m e
h e r m e t i c î n c h i s ă şi m a t e m a t i c î n c h e i a t ă îîu-şi
g ă s e a u loc, a u î n c e p u t să m i ş u n e . Şi p e s t e tot, în
t o a t e d i s c i p l i n e l e s p i r i t u l u i o m e n e s c liniile sim­
p l e s'au frânt, d i f o r m â n d î n t r e g u l . T o t ce e n o u ,
v e n i t din m u l t e i z v o a r e î n d e p ă r t a t e , n u s'a asi­
m i l a t î n c ă , n u s'a t r a n s f o r m a t î n t r ' o l a m u r ă a r ­
m o n i o a s ă s p o r i t ă în v i t a l i t a t e . V â r t e j e p r e t u t i n ­
deni, p e r i c u l o a s e c a o c h i u r i l e d e a p ă . P e z a r e a
c â m p i e i întinse, p e c a r e t o a t ă l u m e a a s t ă z i e i z v o r î t din s u r s ă lirică, i a r nu d r a m a t i c ă .
î n t a b ă r ă , în f a ţ a u n e i c e t ă ţ i d e l u a t c u asalt,
s t a u e n i g m a t i c e şi î n c h i s e p o r ţ i l e l u m e i d e m â i ­
ne, s a u d e m a i t â r z i u .
I n î n v ă l m ă ş e a l a d e astăzi, u n p r o c e d e u obiş­
nuit, e reluarea unor probleme vechi pe care
o r i c e o m d i n v e a c u l t r e c u t le-ar fi c o n s i d e r a t do
m u l t p e r i m a t e . D r a m a m a i ales se î n t o a r c e b u ­
c u r o s î n a p o i . Subt m â n a p u t e r n i c e i regii c o n t i m ­
p o r a n e , d r u m u l a c e s t a îi e p r e c i s î n s e m n a t . î m ­
b i n a r e a celor d o u ă l u m i , r e a l ă şi i r e a l ă , şi n u în
f o r m ă d e f a n t e z i e n e o r o m a n t i c ă , ci în f o r m a cât
m a i învecinată de vechiul mister medieval, pre­
c i z e a z ă h o t ă r î t d e s l i p i r e a ei d e a c e a f u n c ţ i u n e d e
„ o g l i n d ă a v i e ţ i i " p e c a r e i-o d ă d u s e natura­
lismul.
D a r nu e n u m a i această întoarcere spre mister,
73
g ă t o r d e l à om la om. F e r i c i r e a a c e s t u i p i c t o r rai'
Şi a a r t e i Iui e p o s i b i l i t a t e a u n e i s i n g u r ă t ă ţ i în
gălăgia haotică a timpului. Consecvent, harnic
şi î n c ă p ă ţ â n a t , B u n e s c u î n a i n t e a z ă p e o c a l e
c a r e e n u m a i a lui.
OSCAR WALTER C1SEK
T E A T R U L
IV"
TRADUSĂ DE ALEXANDRU MARCU
p r o b l e m a d r a m e i d e astăzi. F a ţ ă d e a c e a s t ă des-
l i p i r e a ei d e r o l u l s ă u d e i m i t a t o a r e d e v i a ţ ă ,
c a r e r ă m â n e p e r m a n e n t v a l a b i l ă , d r a m a în c ă u ­
tarea u n o r cât m a i subţiri mijloace de expresiu-
lie, g ă s e ş t e şi a l t e căi.
E a îşi d e s f a c e î n c ă o d a t ă c l ă d i r e a , r e v a l o r i f i -
c â n d u - ş i m a t e r i a l u l . Şi se î n t â m p l ă ca e a să gă­
sească în a c e a s t ă r e v i z u i r e , că d o u ă d i n t r e ele­
m e n t e : t i m p u l şi s p a ţ i u l — elastice s u b t m â n a
c e l o r l a l t e a r t e şi î m p i e t r i t e în u r z e a l a ei -— ast­
fel p ă s t r a t e , să fie p i e d i c i l e a ş e z a t e în c a l e a ori­
c ă r e i s f o r ţ ă r i d e s u b t i l i z a r e a l i m b e i sale. Şi a-
t u n c i în m o d firesc — şi a c e a s t a v a fi m a r e a n o ­
u t a t e — a c e s t e d o u ă e l e m e n t e v o r fi p r e l u c r a t e
cu a l t e v a l o r i . E l e v o r fi altfel i e r a r h i z a t e , t r e ­
c â n d p e p r i m u l p l a n . T i m p u l şi s p a ţ i u l se s c h i m ­
b ă , d a c ă î m i . c î n g ă d u i t să s c r i u în l i m b a j d e c u ­
r e n t ă t e r m i n o l o g i e , în a n e c d o t ă . F i r e ş t e că n u e-
x i s t ă î n c ă nici u n m o d e l p e n t r u a c e a s t ă „ m o n ­
s t r u o a s ă " şi n e l e g i u i t ă i n o v a r e ; el r ă m â n e de
c ă u t a t şi d e r e a l i z a t .
S t r i n d b e r g c a u t ă cel d i n t â i şi găseşte, în p a r t e ,
a j u t a t fiind — în- e p o c a a d o u a a p r o d u c ţ i u n e i
sale d r a m a t i c e c a r e î n c e p e c u „ S p r e D a m a s c " —
d e r o b u s t u l s ă u s i m ţ d e t e a t r u . Ii u r m e a z ă a p o i
toată compromisa d r a m ă expresionistă, compro­
m i s ă p r i n l i p s a s i m ţ u l u i d e d o z a r e şi d e echili­
bru, prin pierderea totală a s u p o r t u l u i real, fără
de c a r e p o e z i a d r a m a t i c ă d e v i n e i n i n t e l i g i b i l ă .
Având toată atenţia concentrată asupra noului
element de dramatizat, timpul — î n primul rând
el p r e o c u p ă — i-se c a u t ă o f o r m u l ă p e n t r u a-1
face t a n g i b i l , a-1 m a t e r i a l i z a şi a-1 t r a n s m i t e sen­
sibilităţii s p e c t a t o r i l o r . Şi se găseşte astfel,
ceeace a m m a i n u m i t c â n d v a u n m o d e l a j de
t i m p , e x t a z u l , e l e m e n t amorf, i n e x p r e s i v , static,
C â n d i a t ă că u n l a t i n , L u i g i P i r a n d e l l o , cbn-
s t r u i n d u - ş i o p e r a în p l i n ă e f e r v e s c e n ţ ă a r e l a t i ­
v i s m u l u i moderni, c r e i n d conflictele, d u p ă o e x ­
p r e s i e fericită a c r i t i c u l u i i t a l i a n A d r i a n o T i l -
gher, din c i o c n i r e a d i n t r e f o r m e l e fixe şi î m p i e ­
t r i t e a l e vieţii şi V i a ţ a însăşi, f l u i d ă şi i n s t a b i l ă ,
se a p r o p i e d e a c e a s t ă p r o b l e m ă a t i m p u l u i c a
m a t e r i a l p r i n c i p a l , c u t r a g e d i a sa H e n r i c al
IV'-lea, c a r e n u e o t r a g é d i e istorică.
într'o vilă singuratecă din Umbria, vilă care
i a p r o p o r ţ i i d e castel, în t i m p şi în n e b u n i a l u i
H e n r i c (care e H e n r i c al I V - l e a a l G e r m a n i e i şi
u n o m m o d e r n ) t r ă e ş t e i z o l a t î n t r ' u n t i p a r isto­
ric, r e c h e m a t d i n v e a c u r i şi ţ i n t u i t a c u m d o u ă ­
zeci d e a n i în j u r u l s ă u , astfel „ p r e p a r a t " , e r o u l .
E un îndrăgostit de a c u m douăzeci de ani de
M a r c h i z a M a t h i l d a Spina, şi tot de a t u n c i , u n ri­
val al b a r o n u l u i T i t o Belcredi. Un a c c i d e n t de
călărie, u.n b o l o v a n c a r e l-a lovit l a c a p , a înche­
gat î n t r ' o f o r m ă fixă viaţa, a o p r i t t r e c e r e a t i m ­
pului, d â n d r e a l i t a t e a b s o l u t ă c o s t u m u l u i s ă u —
H e n r i c al lV-lea — căci e r a o c a v a l c a d ă costu­
m a t ă . A s t ă z i f a m i l i a şi d o c t o r u l specialist Ge-
n o n i vin să-1 viziteze şi v o r să-1 t ă m ă d u i a s c ă .
P e n t r u a-1 c u n o a ş t e toii i a u l a r v a n e b u n i e i l u i :
c o s t u m u l d e epocă. P e n t r u a-1 c u r a r i s i v o r să
t r e a c ă v i a t a în formele cele m a i fixe, de c a r e
nici el n u se îndoeşte, în p o r t r e t e , p e c a r e l e în-
locuesc cu M a r c h i z a şi cu fiica sa, F r i d a . D a r de
mult nebunia nu mai e nebunie la Henric.
V i a t a a r e i n t r a t i a r ă ş liniştită subt forme­
le fantastice, p â n ă l a vizita aceasta, c â n d H e n ­
r i c p e n t r u s i m t i m i n t c c a r e înfloresc din v i a t a :
dragoste, melancolie, ură... ea redevine, a p a r e n t ,
nebunie.
S i t u a t în u n g h i u l acestor l u n g i p e r s p e c t i v e de
t i m p , n e b u n u l H e n r i c şi o d i n i o a r ă c â n d e r a şi a-
c u m c â n d j o a c ă p e b o l n a v u l şi c â n d r e d e v i n e să­
nătos, trecător, la final, s t ă p â n e ş t e aceste a n t e ­
n e de v r e m e , cu a p a r e n t e l e şi consecinţele lor.
E ca o b a l a n ţ ă ale cărei e x t r e m i t ă ţ i a t i n g r i t m i c
d o u ă nivele, d o u ă l u m i , diferite ca î n ă l ţ i m e , în
t i m p , o b a l a n ţ ă la mijlocul căreia, în punctul
de s u s ţ i n e r e şi de echilibru stă H e n r i c .
T o t u l este p l a s a t p e i m p a l p a b i l u l şi misterio­
sul p u n c t de d e v i a ţ i e al unei conştiinţe în m a ­
terie de t i m p . P e b r a ţ e l e acestei b a l a n ţ e , d u p ă
P R I Z O N I E R A
TREI ACTE DE ED. BOURDET
Cu g â n d u l l a succes şi la u n a n u m i t p u b l i c
p a r i z i a n al t e a t r e l o r de b u l e v a r d e , m e c e n a t a n o ­
nim, cu u n gust îndoelnic d a r sigur p l ă t i t o r , d.
E d u a r d B o u r d e t s t ă p â n i t , d.e o nobilă a m b i ţ i e
(autor cu a m o r p r o p r i u ) , şi în vechie t r a d i ţ i e
franceză, de psihologie şi m o r a l ă , s'a hotărît
să-şi creeze „Prizoniera''^ cu u n destin a t â t de
răsună tor.
F o r m u l a i s'a înfăţişat destul de lesnicioasă
d-lui B o u r d e t : o t e m ă senzaţională, o p a t i m ă
s e n z a ţ i o n a l ă m a i de g r a b ă , p e n t r u d o m n i i a m a ­
tori d e s u b t i l e a n a l i z e sufleteşti în t e a t r u , p e n t r u
d o m n i i serioşi c a r i vor descoperi şi o l a t u r ă gra­
vă şi socială a p r o b l e m e i , t r a t a t ă în d r e p t cre­
d i n c i o a s ă t e h n i c ă , a ş a cttm, s'a obişnuit p u b l i c u l
să p r i m e a s c ă o p o v e s t e a u n e i a n u m i t e d r a m e
c a r e s'ar p e t r e c e fie l a P a r i s , fie l a R o m a , fie la
T u n i s , şi ai cărei eroi s'ar c h e m a fie „Rechinii",
fie „Lăcustele",, fie — t a n d r u şi liric, p e n t r u c ă e
v o r b a d e o femee — „ M a m a n Colibri".
P a t i m a s e n z a ţ i o n a l ă e a m o r u l u n e i femei pen­
t r u o a l t ă femee, a m ă n u n ţ i t în t o a t ă c o m p l e x i t a -
iea lui sufletească şi fiziologică.
In t e a t r u l m o d e r n a m a i fost c â n d v a s c h i ţ a t ă
a c e a s t ă siluetă, d e c ă t r e W e d e k i n d : contesa
Geschiwtz, a l ă t u r i de L u l u , e r o i n a tristă, simbo­
lică şi haotică. L a a u t o r u l g e r m a n însă, u n d e
Lulu însăşi e r a u n p e r s o n a j n u m a i în p a r t e o b ­
servat şi c o n s t r u i t p e n t r u a deservi — c a u n m a ­
x i m u m şi o t o t a l i t a t e d e i n s t i n c t e d e s l ă n ţ u i t e , —
o idee, acolo u n d e L u l u e r a u n simbol a p r o a p e ,
G e s c h w i t z c u p a t i m a ei p e n t r u L u l u e r a u n m o ­
tiv d e o r c h e s t r a r e . E r a t r a n s p u n e r e a temei prin-
c u m se p l e a c ă î n t r ' o p a r t e sâU în alta, vin eve­
nimentele, c o s t u m a t e , colorate, î n c ă r c a t e d e p a r ­
fum de^ epocă sau n u . C o n ş t i i n ţ a regulatoare
p o a t e să fie c l a r ă sau n u : j o c u l r ă m â n e etern a-
celaş. D e a s u p r a t u t u r o r e v e n i m e n t e l o r s c h i ţ a t e
n u m a i ca teme, s u p r e m e v e n i m e n t r ă m â n e t i m ­
pul. E l culisează, în d o u ă siluete magice, c a r e
s c h i m b ă totul, l u â n d cu el, i n t e g r â n d în el, în­
t â m p l ă r i l e t r a g i c e s ă u groteşti.
P r i n el se s t r e c o a r ă s e n t i m e n t e l e şi p e r s o n a -
giile: m a r c h i z a se e m o ţ i o n e a z ă , Belcredi u r ă ş t e ,
Henric o m o a r ă p e Belcredi...
C e e a c e a făcut ca d r a m a l u i P i r a n d e l l o , în ciu­
d a acestei j r r e l e p r o b l e m e î n f i p t e î n t r ' u n suflet
omenesc, s ă isbutească, e t o c m a i c o n t a c t u l cu
realul, cu omenescul d e c a r e p e r m a n e n t e s u b -
s t a n ţ i â l i z a t ă p r o b l e m a . Pe om e a ş e z a t ă imensa
şi u ş o a r a c u m p ă n ă , p e v i a ţ a lui, pe evenimentele
acestei vieţi, iile ne-o l ă m u r e s c deşi ele sunt a-
deseori desprinse şi l u a t e în c u m p ă n i t u l ei con­
tinuu.
T e a t r u l N a ţ i o n a l servind cu c o r e c t i t u d i n e a t â t
ca i n t e r p r e t a r e cât şi c a m o n t a r e o p e r a lui P i ­
randello, se dovedeşte a fi i n t r a t cu o serioasă
înţelegere a m e n i r e i sale, în făgaşul r o s t u l u i său
artistic şi c u l t u r a l .
T r a d u c e r e a d-lui A l e x a n d r u M a r c u . subtilă,
colorată, î n t r e b u i n ţ â n d un v o c a b u l a r sugestiv şi
de n o b i l ă ţ i n u t ă literară, a c o n t r i b u i t m u l t la o
r e d a r e cât m a i j u s t ă şi artistică a operei p i r a n ­
dei liene.
c i p a l e într'o a l t ă t o n a l i t a t e , e r a deci o înfloritu­
r ă a j u t ă t o a r e , p r e g n a n t ă şi v e r i d i c ă t o t u ş în epi­
sodicul ei, g r a ţ i e t a l e n t u l u i l u i W e d e k i n d d e aşi
însufleţi personagiile. I n e c o n o m i a piesei î n s ă a-
cestâ e r a rolul l u i G e s c h w i t z ; în c u l o a r e a t a b l o ­
u l u i general e r a d o a r o p a t ă , c e v a m a i n e b i ş n u i -
tă, d a r tot a t â t d e s u m b r ă c a şi celelalte.
Apoi, ideea m o r a l ă , c ă c i şi l a W e d e k i n d şi la
B o u r d e t e x i s t ă o a s e e m n e a idee, se d e s p r i n d e a
cu t o t u l altfel în „ L u l u " decât în „ P r i z o n i e r a " ;
m a i greu şi t o t u ş m a i p u ţ i n periculos. F a n a t i c u l
m o r a l i z a t o r W e d e k i n d c a r e a d u c e a seninul cu
p r e ţ u l u n u i u r a g a n ce r u p e a t o t u l din r ă d ă c i n i ,
care-şi î n s e m â n ţ a i d e e a unei vieţi s ă n ă t o a s e , în
cele m a i d e s n ă d ă j d u i t o a r e privelişti, d e u n d e a-
v e a să r e i a s ă i d e e a p r i n c o n t r a s t — ceeace n u e
d e fel c a z u l d-lui B o u r d e t — l ă s a c a f r u m u s e ţ e a
şi v a l o a r e a etică să se d e s p r i n d ă din, î n t r e g cu­
p r i n s u l operei, ca vaetele p u r i f i c a t o a r e ale m u ­
r i b u n z i l o r d e p e u n c â m p d e l u p t ă — şi d e a-
ceea, deşi m u l t m a i c u p r i n z ă t o a r e , a c e a s t ă idee
m o r a l ă , în t e h n i c a a u t o r u l u i g e r m a n e m u l t m a i
g r e u d e p r i n s şi cere o u r e c h e fină.
Bourdet în piesa sa, arhiobişnuită, deşi foarte a-
b i l ă t e h n i c ă , d e d r a m ă franceză d e salon, cu un
dialog l ă t ă r e ţ şi p r i n efort smălţuit, e r a fatal
să-şi î m p a r t ă a t i t u d i n e a m o r a l i z a t o a r e în a m p l e
t a b l o u r i m u r a l e , d e s e m n a t e şi c o l o r a t e p e m ă s u ­
ră ce î n a i n t e a z ă a c ţ i u n e a . S a u a c e a s t ă c o n s t r u c ­
ţie p o a r t ă p r i m e j d i a a m b i g u u l u i în c h i a r p r o ­
cedeul său. Se cere o d e v e l o p a r e p r o g r e s i v ă ; d a r
p â n ă să a j u n g ă l a o n o u ă r ă s c r u c e , t e revoltă
p l a t i t u d i n e a d e s f ă ş u r ă r i i evenimentelor,
 I r è n e d e MontceL fiica u n u i d i p l o m a t , a c u n o s -
c u t l a F l o r e n ţ a c â n d v a , p e d - n a d ' A i g u i n e s (per­
s o n a g i u c a r e n u a p a r e în scenă şi p r i n a c e a s t a
t r e b u i e s u b l i n i a t ă şi fineţea şi a b i l i t a t e a a u t o r u ­
lui,. . . d e ce n u a m a d ă o g a şi n e p u t i n ţ a sa?) I n
g h i a r a acestei d - n e d'Aiguines, I r è n e e o o r i ^ o -
nieră, u n b i e t a a n i m a l î n c h i s î n t r ' o colivie fă­
c u t ă din s t ă p â n i r e d e s i m ţ u r i şi u n a s c e n d e n t
t o t a l (îl b ă n u i m ) . U n e v e n i m e n t —- p l e c a r e a la
R o m a a d i p l o m a t u l u i şi o p u n e r e a I r è n e i de a p ă ­
r ă s i P a r i s u l (şi deci şi p e „ p r i e t e n a " sa), îl face
p e b ă t r â n u l Montcel să m e a r g ă p â n ă în p r a g u l
m a r e l u i secret, d a c ă i n t e r v e n ţ i a l u i J a c q u e s Vi-
rien — v ă r şi v e c h i u î n d r ă g o s t i t .de I r e n a — n u
a r s c h i m b a t o t u l în c u l o r i l e u n e i oneste d r a g o s t e
d e l a b ă r b a t l a fecioară. Irèna p e baza u n e i b u n e
p r i e t e n i i îl c h i e m a s e p e J a c q u e s să-i d e a a j u t o r
f ă r ă î n s ă a-i m ă r t u r i s i t a i n a . J a c q u e s îi face
jocul, d a r s e c r e t u l I r e n e i , în v â l v ă t a i a u n e i re­
v e n i r i a d r a g o s t e i sale, m a i ales î n c e p e să-1
c h i n u i a s c ă . Şi î n t â m p l ă t o r d ' A i g u i n e s soţul, în­
t r ' o c o n v o r b i r e cu J a c q u e s îi d ă să î n ţ e l e a g ă
cam! c a r e a r fi t a i n a Irenei. A c e a s t a d e s e s p e r a t ă
în f a ţ a p r i e t e n u l u i ei din copilărie, şi î n t r ' u n
m o m e n t d e s l ă b i c i u n e al v i c i u l u i s ă u c o n s i m t e
să se c u r a r i s e a s c ă r a d i c a l şi să-i devie soţie. La
u n an d e l à c ă s ă t o r i e r e v i n e c r i z a c a r e sfârşeşte
piesa şi m e n a j u l : I r è n e îl p ă r ă s e ş t e p e J a c q u e s
şi fuge p e n t r u t o t d e a u n a l a d - n a d ' A i g u i n e s .
S u b i e c t u l a fost astfel ales d i n m o t i v e d e a c ­
t u a l i t a t e şi s i n g u l a r i z a r e , p o a t e că p i e s a a fost
scrisă p e u n r ă m ă ş a g . A c e a s t a o d o v e d e ş t e din
plin d - n u l B o u r d e t c a r e n ' a r ă u ş i t să n e e m o ţ i o -
REVISTELE
F a p t a f r u n t a ş a în c â m p u l p u b l i c a ţ i i l o r n o a s t r e
l a î n c e p u t u l a c e s t u i an a fost, de b u n ă s e a m ă , a-
p a r i ţ i a „Graiului Românesc". Orgain l u n a r a l so­
c i e t ă ţ i i c u aoelaş n u m e , el a r e c a rost i n i ţ i e r e a
s t r e i n ă t ă ţ i i în m a r i l e p r o b l e m e e t n i c e r o m â n e ş t i
şi p ă s t r a r e a u n u i cât m a i neobosit i n t e r e s p e n t r u
s t r o p i i d e suflet p r e l i n ş i în a f a r ă d e b u z a h o t a ­
r e l o r n o a s t r e geografice. F i x a r e a u n e i i m a g i n i
colective a r o m â n i s m u l u i , cu p u n ţ i s v â r l i t e peste
t o a t e n e m i o l a s e l e a p e ale istoriei s a u ale desti­
nului.
„Graiul Românesc" porneşte delà convingerea
c ă cel m a i t a r e m e t e r e z al n a ţ i o n a l i t ă ţ i i e l i m b a .
Şi d e l a n e v o i a d e a deschide, p e n t r u sufletul
t u t u r o r c r â m p e i e l o r de r o m â n i din s t r ă i n ă t a t e ,
p o r ţ i s p r e a d e v ă r şi c u n o a ş t e r e : a r t i c o l e şi studii,
în c a r e v i a ţ a lor să se p r e l u n g e a s c ă r e a l şi com­
plet, c a î n t r ' o o g l i n d i r e d e veşnicie. R e v i s t a îşi
p r o p u n e c e a m a i severă obiectivitate. E l i m i n a r e a
o r i c ă r u i accent de şovinism. P r e c i z i u n e şi l i m p e ­
z i m e ştiinţifică.
F ă g ă d u e l i p e c a r e „Graiul Românesc",
s c h i m b ă , cu acest n u m ă r , în l u c r u r i a i e v e a : a r t i ­
colele d-lor Ş e x t i l Pttşcariu, S a b i n O p r e a n u
St. R o m a n s k i — c a r e p r i n d în c o n t u r şi relief
p u t e r n i c a s p e c t e din v i a ţ a r o m â n i l o r istrieni, se-
c u i z a ţ i şi d i n M o r a v a —- s u n t dovezi, d e p o n d e r e ,
s p i r i t n e p ă r t i n i t o r şi c u l t a l . a d e v ă r u l u i s p r i j i n i t
definitiv p e d o c u m e n t . T o t u l se r e d u c e l a o linie
aj s p u n e m a t e m a t i c ă . Schelele s t u d i i l o r s u n t în-
neze cu e r o i n a sa I r è n e , ci cu u n alt p e r s o n a j ,
ceeace face să n u fie lipsită d e v a l o a r e c r e a ţ i u -
nea sa. Acest p e r s o n a j c a r e n e e m o ţ i o n e a z ă subt
m â n a autorului său e Jacques, e răsfrângerea
p e r v e r t i r e ! u n u i s e x în s u f e r i n ţ e l e şi desechili-
b r ă r i l e a d u s e în v i a ţ a celuilalt sex. I r e n a cel
mult, c â n d o crezi, t e leşiueşte c â t e o d a t ă . Gesch­
w i t z însă, în tot episodicul ei e m o ţ i o n a . Orice
c u t ă a sufletului omenesc, oricât d e m a r e a b e r a ­
ţie a r c u p r i n d e , p o a t e f u r n i z a m a t e r i a l p e n t r u o
o p e r ă d e a r t ă , c u s i n g u r a c o n d i ţ i e î n s ă să fie
r ă s f r â n t ă p r i n c r i s t a l u l u n e i sincere şi a d e c v a t e
e m o t i v i t ă ţ i a celui c a r e n e - o t r a n s m i t e . B ă n u i m
d-lui B o u r d e t o s ă n ă t a t e r o b u s t ă t r u p e a s c ă şi su­
fletească şi în orele libere, p u ţ i n ă c o n s t r u c ţ i e p e
viciu, în a m a t o r . N e f i i n d u n b l e s t e m a t , d-sa dis-
c u r s e a z ă d e s p r e b l e s t e m şi b i a t a I r è n e r ă m â n e
î n t r ' u n veşnic somn d e s o m n a m b u l ă s u b t d e g e t u l
c r e a t o r u l u i ei.
D - ş o a r a Marioara Ventura a î m p r u m u t a t Ire­
nei t e m p e r a m e n t u l s ă u excesiv. Agtfel a m p u t u t
a d m i r a şi resursele şi n e î n t r e c u t e l e p r o c e d e e ale
u n e i m a r i artiste, şi d e s a x a r e a i n t e g r a l ă n u n u ­
m a i a u n u i r o l d a r şi a u n e i piese. D - ş o a r a Ven­
t u r a s'a a m u z a t să n e a r a t e u n spectacol, d u p ă
B o u r d e t . D - n u l Bulandra, a l ă t u r i d e m a e ş t r i i săi
c a m a r a z i d-nii Storin şi Manolescu, a ţ i n u t să n e
înfăţişeze m e r e u c o m p a r a t i v , m o s t r e din a r t a cea
m a i b u n ă d e l à noi, cu a r t ă ' d e a i u r e a , f r a g m e n ­
t a t ă de o cale l u n g ă .
ÎON MARIN SADOVEANU
ROMÂNEŞTI
t ă r i t e cu p i l o n i siguri d e cifre. Şi, m a i ales, cu
d a t e s m u l s e din s â n g e l e n o s t r u .
C e n ' a p u t u t î n c a p e în t e x t a t r e c u t -la „ c r o n i ­
c ă " : 5 p a g i n i m a r i d e petit, î n c h i z â n d f a p t e şi
veşti în a ş a fel s p u s e î n c â t c u p r i n s u l d e p ă ş e ş t e
cu m u l t j g h i a b u l r â n d u r i l o r şi s v â c n e ş t e î n t r ' u n
voinic n e a s t â m p ă r d e v i a ţ ă .
D a r ce v a da, m a i cu osebire d i n c o l o d e h o t a r e ,
v a l o a r e ,,Graiului Românesc", este a d m i r a b i l u l
g â n d d e a s i n t e t i z a c o n ţ i n u t u l revistei în fran­
ţuzeşte, italieneşte, n e m ţ e ş t e şi englezeşte. T o t u l
r e d u s n a t u r a l n u m a i l a ideie. L a schelet. F ă r ă
nici o: c a r n a ţ i e d o c u m e n t a r ă . Mai m u l t o p r e v e ­
n i r e p e n t r u c e r c e t ă t o r u l strein. O p l a c a r d a p u s ă
în c a l e a p r e o c u p ă r i l o r lui, c a să-J î n d e m n e să-şi
î n c e t i n e z e p a s u l p r i n p a g i n i l e revistei. Şi c h i a r
să p o p o s e a s c ă în p a j i ş t i l e lor d e l ă m u r i r i şi a d e ­
v ă r etnic r o m â n e s c .
In acelaş d o m e n i u , î n s ă cu rost î n n ă l ţ a t cu
c â t e v a t r e p t e m a i sus. se a l ă t u r ă ,,Graiului Ro­
le mânesc'-' cele d o u ă b u l e t i n e d e i n f o r m a ţ i e c u l t u ­
r a l ă r o m â n e a s c ă : „Kulturnachrichten aus Rumă-
şi nien" şi ;,Rassegna culurale delîa România". U-
n u l a p ă r â n d în n e m ţ e ş t e . I a r a l t u l îir italieneşte.
A m â n d o u ă l u n a r şi cu m ă r t u r i s i t e s t r ă d u i n ţ i d e
a d a l e c t o r u l u i strein p o s i b i l i t a t e a u n e i c e r t e j u ­
d e c ă ţ i a s u p r a p u t e r i l o r şi e f o r t u l u i n o s t r u cul­
tural.
Buletinele c u p r i n d p e r m a n e n t u n p r i m articol
75
de fond. • O . p r i v i r e sfredelind a d â n c m i e z u l u n e i
p r o b l e m i de a c t u a l i t a t e . C u m a fost, de pildă,
în u l t i m e l e t r e i n u m e r e , c a r e s'au deschis p e
r â n d c u : „Cultura populara în România" d e A-
postol D. Culea, „Muzeul Limbii române" de
Sextil P u ş c a r i u şi „Poezia populară românească"
de A d r i a n M a n i u . D i n c o l o de a r t i c o l u l i n t r o d u c ­
tiv se aşează, î n t r ' o s t r a t i f i c a r e m e t o d i c ă , r u b r i ­
ci p r i v i n d fetele cele m a i d e s e a m ă a l e vieţii
noastre intelectuale: literatura, teatrul, mişcarea
m u z i c a l ă , a r t e l e plastice, evenimente, ştiri socia­
le şi p e d a g o g i c e — t o a t e s t r â n s e sintetic şi e x e m ­
plificate v i z u a l cu r e p r o d u c e r i din a r t a p o p u ­
l a r ă sau m o d e r n ă .
Buletinele s u n t c u n o s c u t e şi c i t a t e t o t d e a u n a
de î n t r e a g a p r e s ă streină. C u l t u r a r o m â n e a s c ă
a r e în ele u n a u x i l i a r necesar şi u n preţios m i j ­
loc de p r o p a g a n d ă e x t e r n ă . C u m n u a u dealtfel
m u l t e ţ ă r i , c h i a r acolo u n d e i n i ţ i a t i v a oficială
s'a alipit d e m u l t t e n d i n ţ e l o r de a f i r m a r e cultu­
rală.
D a c ă însă, p e s t e graniţe, se p o a t e v o r b i de oa-
r e c a r i i z b â n z i spirituale, p r i n i n t e r m e d i u l pu­
blicaţiilor, în l ă u n t r u l ţ ă r i i s i t u a ţ i a diferă. Con­
s t a t ă m facil u n f a l i m e n t a l revistelor d e p r o p a ­
g a n d ă . V o r b i m de cele m a i vechi. D i n t r e c a r e li­
nele m a i a p a r şi azi. D a r cu t o t u l a l ă t u r i d e or­
b i t ă în c a r e a r fi t r e b u i t să evolueze iniţial şi să
se p ă s t r e z e m e r e u . M a i ales acele c a r e a v e a u î m ­
potrivă o puternică tradiţie de cultură minori­
t a r ă . Revistele ardelene. C ă c i e r a u c â t e v a c a r e
îşi l u a s e r ă p e u m e r i s a r c i n a d e a înlocui, în
c o n ş t i i n ţ a „celor de dincolo", v e c h i l e v a l o r i cu
u n e l e a u t o h t o n e . P r i m e n i r e firească şi d e m u l t ă
utilitate, ea a r fi t r e b u i t să î n c e a p ă m a i ^ î n t â i
p r i n t r ' o a r m o n i z a r e de forţe. Şi p e u r m ă p r i n
s t a b i l i r e a u n u i p r e s t i g i u al c u l t u r i i r o m â n e ş t i .
P ă s t r â n d scriitorul şi l i t e r a t u r a d e a s u p r a orică­
ror p r e i o r a t i v e conflicte m a t e r i a l e . A p r o a p e o vo­
l u n t a r ă serafizare a lor.
D a r , u i t e c u m a înţeles acest rost, u n a d i n t r e
cele m a i r e p u t a t e p u b l i c a ţ i i î n c h i n a t e p r o p a g a n ­
dei. R e v i s t ă a l m i n t e r i m e r i t o a s ă literar. L i p s i t ă
însă de o c o o r d o n a r e , î n d e s t u l i n t i m ă şi activă,
a p a g i n i l o r c ă t r e obiectivul c u l t u r a l . E v o r b a de
o „scrisoare din Bucureşti"''
„ B u c u r e ş t i i l i t e r a r i ? î n t r e b a r e a îşi a r e r a ţ i u ­
n e a ei. In B u c u r e ş t i t o a t ă l u m e a face l i t e r a t u r ă ,
dar Bucureştii n'au literatură; au literaţi, dar
n u l i t e r a t u r ă . Cei m a i în v â r s t ă n u m a i scriu, ti­
nerii îşi fac d e c a p . Revistele, aceste v e s t i t o a r e
ale unei mişcări literare, sunt adevărate mon­
s t r u o z i t ă ţ i , a m a t o a r e de s e n z a ţ i o n a l , d e s c a n d a ­
luri, — în c a r e scriitorii se c e a r t ă î n t r e ei... ca
la u ş a c o r t u l u i Revistele n o a s t r e l i t e r a r e sunt
reviste de polemică, o p o l e m i c ă d e p e r s o a n e , n u
de î n c ă t u ş a r e a ideilor. V s c o a t e o g a z e t ă — pe
c a r e o b o t e a z ă l i t e r a r ă —, ca să î n j u r e p e Y, Z,
e t c . . Z ca să î n j u r e p e Y şi. X Y p e X şi Z şi
a ş a ' m a i d e p a r t e . C u b u n ă d r e p t a t e te î n t r e b i :
ce-i p a s ă p u b l i c u l u i că a u t o r u l u n u i r o m a n
„ d e s c o m p u s " e m a i prost decât' altul, s a u d a c ă
c u t a r e e p â n t e c o s şi fudul de-o u r e c h e , clacă s'a
n ă s c u t L u n e a şi n u Vinerea, d a c ă - i e n e v a s t a
cinstită sau nu, etc., etc. Să m a i zicem că n ' a -
v e m p u b l i c d o r i t o r de l i t e r a t u r ă ? D a r revistele
c a r e p o r n e s c din B u c u r e ş t i în ţ a r ă s u n t focare
d e necinste, de o b r ă s n i c i e " etc. etc.
Fragment din c a r e se ridică, în ochii îngro­
76
ziţi ai cetitorului, i m a g i n e a u n u i B u c u r e ş t i a j u n s
ş a t r ă . Şi a u n u i scriitor r o m â n u m b l â n d gol, c u
creierul a r s de c e a r t ă şi a n i m a l i z a t . A m ă n u n t e
c a r e n u s u n t deloc d e n a t u r a să-1 poetizeze. S a u
să-i creieze în j u r u l l i t e r a t u r i i o f a v o r a b i l ă at­
mosferă d e s i m p a t i e : n e c e s a r ă p r i m o r d i a l celui
mai mărunt triumf cultural.
JVIai n i m e r i t e , în acest sens, s u n t negreşit ti­
p ă r i t u r i l e p r o v i n c i a l e : iată, ca o m u s t r a r e p e n ­
tru toate zgomotoasele publicaţii „de c e n t r u l
n u m ă r u l din u r m ă al u n e i reviste a p ă r â n d în-
t r ' u n c u m i n t e şi î n d e s t u l d e p ă r t a t o r a ş m o l d o ­
venesc: „Freamătul", c a r e păşeşte a c u m p r a g u l
u n u i al doilea an de existenţă. E o revistă î n c ă
t â n ă r ă c a r e a b i a îşi c a u t ă drum'. D a r a d ă p o s t e ş ­
te c â t e v a l u c r u r i c a r e t r e b u e s e s e m n a l a t e cu în­
c r e d e r e : u n l i m p e d e şi m a t u r articol s e m n a t C.
R a d u d e s p r e „ o b â r ş i a lui A l e x a n d r i " şi v e r s u r i l e
de a g r e a b i l ă f a c t u r ă t r a d i ţ i o n a l i s t ă ale d-lui
Gr. Veja.
Mai t r e b u e ş t e a m i n t i t ă , î n t r e altele p e n t r u p a r ­
t e a ei f i n a l ă de cronică, r e v i s t a c r a i o v e a n ă Fla­
mura şi n u m ă r u l cu c a r e î n c h e i e a n u l 1926 cea­
laltă r e v i s t ă o l t e a n ă de merit, Datina. P o a t e c u
unele rezerve pentru p r e a multele pagini privind
alte l i t e r a t u r i , d e cât a c e i a c a r e o p r e o c u p a s e
s t ă r u i t o r t o t d e a u n a . M a i ales v e r s u r i l e d-lui E.
G i u r g i c a t r e b u e s e r e ţ i n u t e : p e n t r u frăgezimea
lor p l a s t i c ă şi l u m i n a , c u r g â n d în t o n u r i do-
moale, a u n e i a u t e n t i c e i n s p i r a ţ i i :
îşi joaca lanul spuma'n râuri calde
Şi-o varsă peste ţarină s'o scalde,
Din lan spre so'are macii 'ntind ulcioare
Şi'n tot ulciorul arde un strop de soare.
Cărarea delà strugă tae'n grâu
Şi cum cobdară printre holde'n sal,
Nu ştii argint sau lapte s'a vărsat
De curge ca o vână de pârâu.
Pe-acolo trec desculţele fecioare,
Ducând în ochi din câmpuri râs de soare.
In păr şi 'n sân miros de iasomii
Şi câmpul tôt în brâul strâns pe ie".
Revistele p r o v i n c i a l e t r e b u e s e c â t m a i atent
s c r u t a t e . Căci din z a r e a lor se d e s p r i n d crescând,
f ă g ă d u e l i d i n t r e cele m a i serioase. '
l.n î n t â i u l s ă u n u m ă r , de a n u l acesta, „Viaţa
Românească" dărueşte literaturii un nou n u m e
de scriitor: Ieromonahul Damian Stănoiu. în­
c e p u t u l de m a r e nuvelă, i n t i t u l a t ă „In căutarea
une parohii'", e s t e cu a d e v ă r a t o revelalţie.i
I e r o m o n a h u l D a m i a n S t ă n o i u p ă ş e ş t e a t â t de
definitiv, î n c â t s i g u r a n ţ a frazei şi construcţiei
sale literare, ne m a i fac î n c ă să b ă n u i m că sem­
n ă t u r a sa este, p u r şi simplu, r a s a c ă l u g ă r e a s c ă
a unui pseudonim, îmbrăcat de unul dintre
scriitorii n o ş t r i f o r m a ţ i . Mai ales „că şi-acum
m a i stă t r e a z ă în m i n t e a l e c t o r u l u i amintirea
„Oamenilor din lună:'. C â n d d. M i h a i l S a d o v e a -
îui, tot în p a g i n i l e „Vieţii Româneşti", devenise
Silviu Deleanu. D e aceia b ă n u e l i l e n o a s t r e , că­
l ă t o r i n d a l ă t u r i de m i n u n a t e l e î n t â m p l ă r i ale
celor doi m o n a h i A v e c h i e şi Artenie, a r u n c ă şi a-
c u m p e furiş p r i v i r i s p r e dd. P ă t r ă ş e a n u , G a l a c ­
ticul şi eliiar S a d o v e a n u .
D a c ă î n s ă l u c r u r i l e s t a u altfel, g â n d u r i l e ' a-
cestea s u n t n a t u r a l cel m a i î n a l t elogiu, p e c a r e
îl p u t e a m a d r e s a v e r i t a b i l u l u i i e r o m o n a h Da-
inian S t ă n o i u : u n u l d i n t r e cele m a i m a t u r e de­
b u t u r i în p r o z a r o m â n e a s c ă şi î n t r ' u n gen u n d e
a r e c a î n n a i n t a ş i v r e d n i c i p e Slavici, p e G a l a c -
tion şi p e A g â r b i c e a n u .
D i n a c e l a ş n u m ă r al „Vieţii Româneşti", tre­
bue amintită vecinătatea unui admirabil studiu
al d-lui G. I b r ă i l e a n u d e s p r e „Ediţiile poeziilor
lui Eminescw" şi notele vii ale d-lui R a l e a des­
p r e R a i n e r M a r i a Rilke, d i n c a r e t r e b u e n e a p ă ­
rat c i t a t ă această sugestivă a n t i t e z ă d i n t r e poe­
tul g e r m a n şi g e m e n u l său francez V a l é r y :
„ U n u l c e r e b r a l , l u c i d şi precis, celălalt senti­
C R O N I C A
SuFLETUL lui B a u d e l a i r e " se n u m e ş t e cu­
l e g e r e a d e c u g e t ă r i şi p a r a d o x e , a d u n a t e şi t r a ­
d u s e d e d-1 Al. T. S t a m a t i a d . C a r t e a este sug­
gestive şi nu-şi găseşte e c h i v a l e n t u l nici în li­
t e r a t u r a f r a n c e z ă : u n b r e v i a r al lui B a u d e l a i r e ,
F r a n c e z i i n ' a u f ă c u t î n c ă . E s t e u n m e r i t a l scrii­
t o r u l u i n o s t r u să fi c o m p u l s â t , d i n t r ' o l e c t u r ă
a t e n t ă a m a r e l u i neliniştit şi neliniştitor, acele
f r â n t u r i d e g â n d , s t r i g ă t e ale inimii şi i m a g i n i
de vis, m e n i t e să c o m p l e t e z e o i c o a n ă r a r e o r i
b ă n u i t ă . N i m e n i n u v a m a i p u t e a v o r b i , cetind
c u l e g e r e a d-lui Al. T. S t a m a t i a d , d e s p r e u n B a u ­
delaire libertin. Oricine va trebui m a i de grabă
să r e c u n o a s c ă în p o e t u l francez, g r a v i t a t e a m o ­
rală a unui om dintr'o veche rasă de credin­
cioşi, t r a g i c a lui silinţă c ă t r e b i n e , l u p t a p e n t r n
m â n t u i r e a lui din m l a ş t i n e l e desgustttlui, c ă t r e
l i m a n u l î m p ă c ă r i i cu sine.
2 l a 1 3 F ă u r a r 1 8 7 7 d e o b o a l ă d e i n i m ă . C e a din­
CA d i n t r ' u n avion, l a î n c e p u t u l Iui I a n u a r i e
s'au r ă s p â n d i t în t o a t ă l u m e a c h e m ă r i l a Expo­
ziţia internaţională. a i Presei, c a r e v a a v e a loc în
1928 l a C o l o n i a . B r o ş u r i — c a r e s u n t s i n g u r e o
e x p o z i ţ i e a u n e i d e s ă v â r ş i t e a r t e grafice — i m ­
p r i m a t e p e o h â r t i e p e l â n g ă c a r e aşa zisele n o a ­
s t r e „ediţii de l u x " r ă m â i ) r i m e p r o a s t e , a u fost
t r i m i s e fiecărei ,fări şi a p r o a p e fiecărei p u b l i c a -
ţiuni mai răsărite.
D a r aceste c h e m ă r i n ' a u fost p â n ă a c u m sem­
n a l a t e d e c â t d e u n singur ziar r o m â n e s c . Moti­
v u l ? E clasic la n o i : p â n ă în 1928 m a i s u n t încă
doi a n i . D e c i m a i e v r e m e . Şi asta, desigur, p e n ­
t r u c a z u l c â n d a m a v e a i n t e n ţ i a să n e d e p l a s ă m
p â n ă în i n i m a R e n a n i e i . L u c r u p r o b l e m a t i c . C ă c i
d r u m u l costă b a n i . B a n i n u sunt. Şi a ş a m a i de­
p a r t e : t o a t ă g a m a p e c a r e a m folosit-o dezolaţi
d e atâtea, ori, c â n d a fost v o r b a să r ă s p u n d e m li­
nei i n v i t a ţ i i i n t e r n a ţ i o n a l e .
. Mai a m i n t i m , (cu a b s u r d a n ă d e j d e că p â n ă în
cele din u r m ă se v a găsi, t o t u ş , o soluţie d e r ă s ­
p u n s a f i r m a t i v acestei c h e m ă r i ) c ă : „Expoziţia
internaţională a presei de la Colonia" râvneşte
77
m e n t a l , fluid şi mistic. C u t o a t e acestea există
u n e l e m e n t c o m u n î n t r e ei: p u r i t a t e a . Şi o p e r a
lui R i l k e e poezie p u r ă : nici descripţie, nici idei,
nici o r a t o r i e , nici d e c l a m a ţ i e . N u m a i acel r i t m
cu totul interior, a c e a s c h e m ă d i n a m i c ă , v i b r a ­
ţie i m p o n d e r a b i l ă , d e u n desemn g e n e r a l a b i a
indicat, p r e a l a b i l oricărei forme, c a r e , s u b t i m a ­
gini şi s u b t r i m ă , c o n s t i t u e însăşi e s e n ţ a poeziei"
Esseul d-lui R a l e a este, astfel, u n m e d a l i o n ,
în c a r e şi f a ţ a g e r m a n ă şi r e v e r s u l ei francez,
sunt t ă i a t e a m p l u cu iscusit m e ş t e ş u g d e g r a v o r
în m e t a l : p o a t e u n a d i n t r e cele m a i b u n e p l ă c i
f u n e r a r e d e e v o c a r e , c a r e s'a ţ i n t u i t p e sicriul d e
eternitate, al de curând marelui repauzat Rai­
ner M a r i a Rilke.
AL. BADAUŢA
M Ă R U N T Ă
„să înfăţişeze lumei o imagine reprezentativă a
presei sub diferitele ei aspecte, să-i arate impor­
tanţa ei economică şi civilizatoare". „Această
expoziţie va permite tuturor popoarelor să-şi a-
firme originalitatea vieţii lor intelectuale, astfel
cum se manifestă în presă; ea ne va face să ve­
dem cum ^această armă, pe care am. întors-o de­
seori unii împotriva altora, poate deveni un in­
strument de muncă, de înţelegere, şi împăcare".
A d i c ă o s u m ă d e l u c r u r i din c a r e a m făcut, de
m u l t e ori, p a n a ş p e n t r u orgoliul n o s t r u : r ă m â n e
a c u m d e v ă z u t d a c ă v o m a v e a c u r a j să eşim,
gătiţi cu el, şi p e s t e h o t a r e .
2
FE^RUARIE a fost l u n a c o m e m o r ă r i l o r :
Beethoven, P e s t a l o z z i şi — a l ă t u r i d e ei — u n
u i t a t n u m e r o m â n e s c : C o s t a c h e C a r a g i a l e , stins
tâi r ă d ă c i n ă d e C a r a g i a l e . A c t o r şi scriitor re­
p u t a t p e v r e m e a lui.
C ă c i t e a r u l şi scrisul a u fost d o u ă p a s i u n i d e
s â n g e în f a m i l i a C a r a g i a l e . P o a t e c e a d i n t â i fa­
m i l i e d e scriitori c u a u t e n t i c ă t r a d i ţ i e şi b l a z o n
d e a r t ă . D e s i g u r : e a n ' a s b u c n i t în nici u n u l , m a i
î n a l t şi l u m i n o s , d e c â t a înflorit în Ion L u c a ,
s d r a v ă n şi v r e d n i c t r u n c h i d i n c a r e a u l ă s t ă r i t ,
cei doi C a r a g i a l e c o n t e m p o r a n i : L u c a şi Mateiu.
C e i cinzeci d e a n i — c a r e d e s p a r t d e noi p e
p r i m u l C a r a g i a l e c u n o s c u t — s'ar fi c ă z u t s ă fie
a c u m b a r i m un cât d e s u m a r p r i l e j d e r e m e m o ­
r a r e a vieţii celor t r e i C a r a g i a l e . u n i ţ i a z i în
veşnicie. D a r şi l e g a ţ i i n d e s t r u c t i b i l d é noi p r i n
e t e r n i t a t e a a r t e i : t r i u m v i r a t glorios şi t r i u n g h i ,
cu t ă r i e d e p i r a m i d ă , în c a r e v â r f u l cel m a i as­
cuţit n ' a r fi t r e b u i t să u i t ă m că s'a n u m i t Ion
Luca Cafagiale...
IN cele d i n u r m ă zile ale l u i F e v r u a r i e se în­
cheie o j u m ă t a t e d e v e a c d e l a a p a r i ţ i a celebru­
lui r o m a n al lui Zola L'Assomoir. E o dată pe
( a j e F r a n ţ a i n t e l e c t u a l ă f â g ă d u e ş t e s'o slăvească
a m p l u . Căci n u e v o r b a n u m a i de o carte. Ci de
p u n c t u l iniţial, cel m a i a d â n c , al unei epoci de
t r i u m f l i t e r a r : p u m n u l formidabil cu c a r e Zola
a ţ ă n d ă r i t o m e n t a l i t a t e c o n v e n ţ i o n a l ă şi p l a t ă ,
spre a întrona o judecată mai largă. Creatorul
îşi a s u m ă p r i n el d r e p t u r i şi p u t e r i noi. R o m a ­
nul francez se virilizează cu î n c ă p r o a s p e t e sur-
st c e a
J J' . -oare umane: coborându-şi rădăcinile
c ă u t ă r i i epice m a i jos de l u m e a l a c a r e se oprise
B a l z a c s a u F l a u b e r t , Zola — acest m a r e a r h e o ­
log u m a n — î m p i n g e s p r e s u p r a f a ţ ă , cu u n su­
v e r a n d i s p r e ţ p e n t r u o r d i n e a geologică socială,
cele m a i d e p ă r t a t e şi i g n o r a t e s t r a t u r i omeneşti,
în s u f l e t u l c ă r o r a ei ştie să s u r p r i n d ă luciri şi
p a s i u n i , d e m n e d e d a l t a t a l e n t u l u i său.
Ţ i p ă t u l de o r o a r e şi u l u i a l ă care-1 î n t â m p i ­
nase a t u n c i , s'a s c h i m b a t lent p r i n v r e m u r i în
uratele e n t u z i a s t e l o r s e r b ă r i d e azi. C ă c i Zola a
desăvârşit în l i t e r a t u r ă ceiace î n c e p u s e şi i z b u ­
tise în o r d i n e a socială, niult î n a i n t e a lui, Revo­
l u ţ i a F r a n c e z ă : a u t o r u l lui L'Assomoir a făcut
să t r i u m f e , în l ă u n t r u l oamenilor, p r i n c i p i u l e-
g a l i t ă ţ i i lor sufleteşti, în f a t a arfei.
In acest sens, s e r b ă r i l e s e m i c e n t e n a r u l u i r o ­
m a n u l u i L'Assomoir şi tot o d a t ă ale u n u i sfert
d e v e a c de l a m o a r t e a lui Zola, i a u p r o p o r ţ i i l e
unui fapt naţional.
S"
SlC încheie, în scurt t i m p , d o u ă z e c i de ani
delà moartea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.
D o u ă decenii c u r s e d e l à cel d i n t â i a u t o h t o n iz­
v o r e u r o p e a n al c u l t u r i i r o m â n e ş t i . C ă c i scrisul
lui a ţ i n u t s i n g u r c â t ă v a v r e m e c e n t r u l vieţii
n o a s t r e s p i r i t u a l e . D i n el au p u r c e s p r e t u t i n d e n i
d r u m u r i n o i : î n v ă l i ş al u n u i e m b r i o n , c a r e fatal
t r e b u i a să d e p ă ş e a s c ă s ă m â n ţ a , o p e r a c u p l u r a -
lă î n f ă ţ i ş a r e a l u i H a ş d e u c a d e — p e n t r u ochiul
c e r c e t ă t o r u l u i c o n t e m p o r a n — sub d e s t i n u l p e
c a r e a u t o r u l i-1 t r a s a s e conştient. P r i n s i t u a r e a
ei în cel m a i d e p ă r t a t m o m e n t iniţial al c u l t u r i i
noastre, e a t r e b u i a să se r e d u c ă din c a p u l locu­
lui l a s i m p l u î n d r e p t a r cu u t i l i t a t e m a t e r i a l ă li­
m i t a t ă : să s u c o m b e necesar în însăşi cercetările
p e c a r e le stimulase, s p r e a renaşte, în m e t e m p -
sichoză i m e d i a t ă , î n t o a t e b i r u i n ţ e l e p e c a r e Je
î n r e g i s t r e a z ă azi ştiinţa a p l i c a t ă r o m â n e a s c ă .
P a r a l e l cu Maiorescu, şi p o a t e c h i a r î n a i n t a ş ,
H a ş d e u este i n t r o d u c t o r u î r o m â n al metodei în
studiu. E x c e s i v de î m p r ă ş t i a t , el n ' a izbutit —
din a c e a s t ă p r i c i n ă — r e z u l t a t e p e r m a n e n t via­
bile: p a s t a e r a p o a t e şi p r e a moale, s p r e a p ă s ­
tra î n d e l u n g m o d e l a j u l .
A l m i n t e r i , un m a r e n e a s t â m p ă r l-a făcut să se
d ă r u e ori u n d e , p r i m e j d i o s d e generos: în istorie,
în filologie, în filozofie şi c h i a r ştiinţele oculte.
L u c r ă r i meritoase, f ă r ă î n d o i a l ă , d a r p ă s t r â n d
t o a t e u r m a acestei fugace şi p a s i o n a t e d r u m e ţ i i
cerebrale a autorului. Hajdeu s'a n e d r e p t ă ţ i t ,
de b u n ă seamă, singur.
De aceia a m r â v n i , p e n t r u m e m o r i a lui, o co­
m e m o r a r e c a r e ,să î n s e m n e b a r i m ceva m a i m u l t
decât u n p r i l e j de p r i z ă r i t e n o t i ţ e gazetăreşti. Şi
l u c r u l nu este d e ioc dificil: g â n d u r i l e n o a s t r e
leagă fire î n t r e Teatrul Naţional şi Răzvan şi
Vidra.
78
F A S C I C O L A din u r m ă a revistei italiene
Giornale di politica e di lelteratura (una din
p r o a s p e t e l e reviste p r o v i n c i a l e c a r e se a f i r m ă
cu prestigiu crescând), este î n c h i n a t ă p e de-a'n-
t r e g u l b i l a n ţ u l u i vieţii i t a l i e n e din a n u l t r e c u t :
a l ă t u r i de cel politic (bogat î n t r ' a d e v ă r ) , d e cel
al c o m e m o r ă r i l o r f r a n c i s c a n e şi d e cel plastic,
bilanţul literaturii.
I l î n c h e e (cu u n p a s i v c a m p r e a ostentat).
A u g u s t o Garsia, însuş p o e t şi r o m a n c i e r d e ac­
tualitate.
D u p ă el, în I t a l i a se scrie azi m u l t , p r e a m u l t ,
fără reculegere, i a r n u m ă r u l m â n u i t o r i l o r de
condei, î n t r e c e întreit p e acela al... cititorilor;
scriitorii n u se reculeg, n u m e d i t e a z ă în dea-
j u n s , se dovedesc p r e a l e g a ţ i d e p r e o c u p ă r i m o ­
m e n t a n e , d e m a s c â n d o m e n t a l i t a t e (şi o factură)
gazetărească;
în o p e r a lor n u s u r p r i n z i s u b l i m a sinteză din­
t r e a c ţ i u n e a p r a c t i c ă şi î n ă l t ă t o a r e a reculegere
cu a d e v ă r a t i n s p i r a t ă ( R o m a n t i s m u l n ' a m u r i t ! ) ;
m e r c a n t i l i s m u l face r a v a g i i : se p u b l i c ă zeci de
volume, c o n t r a c t e l e cu editorii şi cu directorii
de z i a r e fiind iscălite cu a n t i c i p a ţ i e ( D ' A n n u n -
zio, din acest p u n c t de vedere, a făcut „şcoală";
d i l e t a n t i s m u l se b u c u r ă d e credit a b u n d e n t pe
piaţa literară;
„îrt orice caz, u n d e este d r a g o s t e a de a r t ă , d e
poezie, înţeleasă n u î n t r ' u n sens c a d u c ? D r a g o s ­
tea, adică respectul. In l i t e r a t u r ă , vai, respectul
n u m a i există, şi nû' p o a t e să existe c â n d toţi se
grăbesc să a j u n g ă ; când, în loc de-aşi s ă p a fie­
c a r e f ă g a ş u l p r i n t r e stânci, cu osteneală, o a p u ­
că în a u t o m o b i l p e d r u m u r i l e lesnicioase d a r ba­
nale, c u s u p e r f i c i a l i t a t e " ;
de astfel de d r a g o s t e p i e t o a s ă faţă d e a r t a a-
d e v ă r a i ă , p u ţ i n i l i t e r a ţ i italieni a u d a t d o v a d ă
în d e c u r s u l a n u l u i d e c u r â n d î n c h e i a t ;
î m b o l d i ţ i de r i t m u l accelerat p e c a r e l'a d a t
fascismul vieţii politice, a u u i t a t d e D a n t e care,
o m d e v a j n i c ă a c ţ i u n e , n ' a p i e r d u t n i c i o d a t ă din
vedere înaltele p r e o c u p ă r i idealiste, filosofice şi
literare;
astfel s t â n d lucrurile, c h i a r d a c ă a n u l trecut
n ' a a f i r m a t în I t a l i a u n m a r e poet, p r e g ă t i t - a el
o a r e a t m o s f e r a p r i e l n i c ă p e n t r u i v i r e a u n u i poet
c a r e să se p o a t ă m ă s u r a — fie v o r b a şi n u m a i de
l i t e r a t u r a v e a c u l u i t r e c u t — cu Foscolo, cu C a r -
clucci, cu L e o p a r d i , cu Pascoli?
£"
Joi 24 F e v r u a r i e , Societatea scriitorilor ro­
mâni şi-a deschis cerurile, p e n t r u c â ţ i v a d i n t r e
m e m b r i i ei. P r e m i i l e l i t e r a r e p e 1926 au fost în
fine a c o r d a t e . D i s c u ţ i a a fost în r a p o r t direct cu
valoarea premiilor: nu prea multă. Dealminteri
nici scriitori p r e z e n ţ i n ' a u fost m u l ţ i . Vreo sută.
C a o h a l t ă p e d r u m u l d e fier s p r e m a r e l e pre­
miu n a ţ i o n a l , d. Ion Minulescu — d u p ă o s c u r t a
l u p t ă d e u n s c r u t i n cu d. M i r c e a R ă d u l e s c u — a
d o b â n d i t p r e m i u l „N. Filimon'", u n p ă t r a r din
c e n t e n a r u l d e m i i p e c a r e îl v a s e r b a a l t ă d a t ă .
C u 33 voturi d e a s u p r a o r i c ă r e i conteste, d. C.
^Vrdeleanu a cucerit, p e n t r u „Diplomatul, Tăbii-
carul şi Actriţa" sa, p r e m i u l „Brătescu-Voineşti'.
cu acelaş nivel de v a l o a r e ca al d-lui Ion Mi-
nulescu. Cele d o u ă trofeie d e c â t e 20.000 lei, a u
fost d i s p u t a t e şi o b ţ i n u t e d e d d . Savel şi P i l a t ,
respectiv c u : ,,Vadul Hoţilor" şi „Biserica, de
Alta dată". C e l e l a l t e ' d e 6, 4 şi 2000 lei — a u fost
a t r i b u i t e d-lor: Perpessicius, E u g e n B o u r e a n u şi
George Dumitrescu.
D e s i g u r r e v e l a ţ i i n ' a u fost. N i c i n u p u t e a u fi.
C ă c i r o s t u l p r e m i i l o r „S. S, TcV'-ului n u e s ă î n ­
c u r a j e z e . D e c i să caute s c r i i t o r u l . C i să-i r ă s p l ă ­
tească m a t e r i a l f a p t a u n e i c ă r ţ i . S i n g u r p o a t e
p r e m i u l „Benoenisti" e v o l u e a z ă în a f a r ă d e or­
bita acestei m e n i r i . E s t e î n c h i n a t î n c u r a j ă r i i u -
nui p o e t t â n ă r d e m e r i t . A n u l t r e c u t a fost
s c h i m b a t î n g l u m ă . Şi, t r e b u e să r e c u n o a ş t e m , o
g l u m ă r e u ş i t ă . A n u l a c e s t a a a v u t , însă, o desti­
n a ţ i e m a i fericită: a u t o r u l „Cântecelor pentru
Madona mică," este u n u l d i n t r e î n c e p ă t o r i i c a r e
p o t j u s t i f i c a o r i c â n d p r i n a r t ă cei 2000 lei, d ă ­
r u i ţ i d e .,S. S. R.".
S m e scrisul s ă u n u v a i z b u t i s ă fie, p e l â n g ă a r t ă ,
D I N i n i m a A r d e a l u l u i , d. N . D r ă g a n , p r o f e ­
sor l a U n i v e r s i t a t e a d i n C l u j , n e t r i m i t e o b r o ­
ş u r ă c u p r i n z â n d „material pentru conferinţa ţi­
nuta cu prilejul desvelirii bustului lui G.
Coşuc".
E s t e o c a l d ă e v o c a r e a acelui c a r e a î n c e p u t
b u c h i l e şi p r i m i i p a ş i î n a r t ă , p e b ă n c i l e liceu­
lui g r ă n i c e r e s c d i n N ă s ă u d : m a r e l e p o e t d e m a i
târziu, seninul cântăreţ al sufletului românesc,
obidit d a r n e î n c o v o i a t d e a m a r .
D . D r ă g a n n e î n v i e u n C o ş b u c copil şi-1 u r ­
măreşte în toată creşterea lui spre desăvârşire.
O carte simplă în care v r e a m ă t ă totuş o viată
î n t r e a g ă : p r i v i t ă c u o m e n i e şi î n ţ e l e g e r e , în
t o a t ă c u r g e r e a ei d e l a p â r â u p â n ă l a f l u v i u l
a b i a î n c ă p u t î n „Balade şi Idilë'. Un a n u a r al
lui C o ş b u c c a o m şi o l u c r a r e d e i n i ţ i e r e î n p o e ­
zia sa. c o n s i d e r a t ă c a o s v â c n i r e a s u f l e t u l u i p o ­
pular spre tiparele versului. Poate p r e a riguros
legată d e d a t e istorice şi m u l t e a m ă n u n t e locale,
g â n d i t e d e s i g u r d e a u t o r c a u n fel d e necesar ca­
d r u geografic a l v i e t ' i şi operii l u i C o ş b u c .
Oricum, u n studiu care trebueşte semnalat:
p r i n p r e o c u p a r e a d e a a p r o p i a celor m a i d e j o s
f r a g m e n t e l e d e s ă n ă t o s suflet b ă ş t i n a ş d i n p o e ­
ziile l u i şi p e n t r u cele c â t e v a p r e c i z ă r i istorice,
î n c ă d i s c u t a t e , p e c a r e d. D r ă g a n u le stabileşte
în i n t e r i o r u l vieţii l u i G. C o ş b u c .
2 c a ţ i i s p e c i a l e şi r e e d i t ă r i b i o g r a f i c e , s u n t d e sem­
INTE R V I U L t r e b u e să fie negreşit o i n v e n ţ i e
l a t i n ă , d u p ă c u m r e p o r t a j u l s e n z a ţ i o n a l este u n a
americană. Concentrarea interioară slavă exclu­
de, de-o p i l d ă , n e v o i a d e s t ă i n u i r i i . C r e a t o r u l se
angrenează c u massele n u m a i prin intermediul
c ă r ţ i i . S a u cel p u ţ i n p r i n slova t i p ă r i t ă şi s e m n a t ă .
Elimină intermediarul: indiscrepa care răsco­
leşte v i a t a i n t i m ă şi ideile s c r i i t o r u l u i , î n c ă u t a ­
r e a l u c r u r i l o r d e i n t e r e s g e n e r a l . C ă c i , î n dosul
i n t e r v i u l u i , "stă m a i t o t d e a u n a o p r e o c u p a r e c o ­
m e r c i a l ă . Deseori m a i m u l t a e d i t o r u l u i d e c â t a
interwievatului.
D e s i g u r m a i este şi o a l t ă i n t e r p r e t a r e : inter-
wievul ca stimulent al lectorului fată d e opera
u n u i a n u m e scriitor. T e o r e t i c a d m i r a b i l g â n d i t .
D a r c u r e z u l t a t e p r a c t i c e l a m e n t a b i l e . Mai ales
79
întrucât priveşte scriitorul român. F a p t p e caic
îl r e m a r c ă lesne orice i n s c u p r e o c u p ă r i asidue
p e n t r u l i t e r a p u b l i c a ţ i i l o r a c t u a l e . P r e a m u l t in­
terviu. P r e a m u l t p e n t r u c ă scriitorul n u a r e încă
m u l t e d e spus.
A m î m p r u m u t a t p r e m a t u r m o d a interviului.
..Nouvelles Litéraires" îşi p o a t e î n g ă d u i , î n fie
c a r e n u m ă r „ O oră cu. . ." s a u c h i a r m a i m u l t e .
P e n t r u c ă s c r i i t o r u l francez a r e ce d e s t ă i n u i . L i ­
t e r a t u r a sa p u r c e d e d i n r ă d ă c i n i d e c u l t u r ă m u l t
rn
.ui, b ă t r â n e şi î m b r a c ă t o t d e a u n a o m a i p u t e r ­
n i c ă şi p o s i b i l ă a r m ă t u r ă ideologică. î n s ă ş i viaja
p e r s o n a l ă a s c r i i t o r u l u i este m u l t m a i g r a v ă şi
b o g a t ă în impresii, c a u n u l c ă r u i a g r i j a coti­
diană nu-i t u r b u r ă deloc meditaţia.
î n v r e m e c e s c r i i t o r u l r o m â n t r ă e ş t e condiţii
infinit m a i a s p r e . V i a t a s a i n t e r i o a r ă se p u l v e ­
r i z e a z ă , deseori, î n t r e s l u j b ă şi g a z e t ă . R ă g a z u l
c o n t e m p l a ţ i e i e m i n i m . I n aceste c o n d i ţ i i o c a r t e
este o victorie. Şi v a fi t o t d e a u n a a t â t , c â t ă v r e ­
şi o profesie m a t e r i a l ă . D a r a c i a l u n e c ă m î n a l t e
p r o b l e m e , p e c a r e l e - a î n ş i r a t o d a t ă c r u d d. A r -
ghezi, c â n d a v o r b i t d e s p r e e d i t u r a r o m â n e a s c ă .
In a c e a s t ă v i a t ă , f a t a l s ă r a c ă , i n t e r v i u l n u a r e
m u l t e d e s u r p r i n s . D e aceia nici n u e v r e m e a să
fie r u b r i c ă p e r m a n e n t ă a revistelor. A l m i n t e r i
facem s ă s â n g e r e r e a l i t ă ţ i a m a r e . P e c a r e a v e m
î n c ă interes ş ă le t ă i n u i m , m a i ales m a r e l u i p u ­
blic, p ë r e t i n a c ă r u i a v i a t a s c r i i t o r u l u i t r e b u e să
se fixeze şi a l t c u m d e c â t î n t r ' o p r e c i s ă i m a g i n e
o m e n e a s c ă . De. m u l t e ori şi a c e i a s t â n g a c e şi p r i n
i n a b i l i t a t e a intervievor.ului: căci d. L e f é v r e n u
are, cel p u ţ i n p â n ă a c u m , o v e r s i u n e e g a l ă pe
malurile Dâmboviţei
l l ' A L I A s'a g r ă b i t să c o m e m o r e z e p e Beetho­
ven. D u p ă seria m e m o r a b i l ă d e c o n c e r t e delà
S c a l a d i n M i l a n o , Hermlann S c h e r c h e n — delà
Bucureşti — va merge la Roma pentru ciclul
simfoniilor, p e care-1 v a d i r i j a l a A u g u s t e u , f ă r ă
ca prin aceasta să irite c u m v a susceptibilitatea
n a ţ i o n a l i s t ă (şi a r fi cazul!) a p u b l i c u l u i şi m a i
ales a m a e ş t r i l o r italieni, p r i n t r e c a r i se n u m ă r ă
Toscanini, Molinari, Pizzetti ori Respighi.
A c e a s t ă c o m e m o r a r e n u s'a m ă r g i n i t t o t u ş i în
Italia doar la concerte. Critica muzicală i-a d a t
c u v e n i t u l relief p r i n t r ' o s u s ţ i n u t ă şi e n t u z i a s t ă
atenţie. Alături d e studii aprofundate, d e publi­
n a l a t a d e v ă r a t e c o n t r i b u ţ i i critice.
U n e x e m p l u î n acest sens, se găseşte în artico­
l u l p u b l i c a t d e R a f f a e l l o d e R e n z i s î n revista
„ L u c e r n a " ( I a n u a r i e 1927), î n c h i n a t „Reflexele
italiene în muzica lui Beethoven".
„ M u z i c a este r e v e l a t i u n e a m a i î n a l t ă decât
„orice î n ţ e l e p c i u n e şi d e c â t o r i c e filosofie. C i n e
„ p ă t r u n d e î n ţ e l e s u l m u z i c e i v a fi l i b e r a t d e t o a -
„te m i z e r i i l e pe c a r i ceilalţi o a m e n i l e t â r ă s c
„după ei" — spunea Beethoven undeva. I a r pen­
t r u a a d â n c i acest s t u d i u p o a t e fi d e folos şi cer­
c e t a r e a a s u p r a c o n t a c t u l u i p e c a r e acest s p i r i t
s u v e r a n l'a a v u t c u i t a l i a n u l m u z i c a l , c o t r o p i t o r
p e v r e m e a sa, d e î n d a t ă ce s'ar e v i t a g r e ş a l a de-a
le a c o r d a însemnătatea u n e i î n r î u r i r i hotărâtoare.
N u t r e b u e s ă se uite, î n t r ' a d e v ă r , c ă B e e t h o ­
ven a u m b l a t l a Viena, t i m p d e a p r o a p e zece
uni, i a şcoala lui A n t o n i o Saîieii, ca să se de­
p r i n d ă cu „stilul vocal"'. L u i Salieri îi dedică
celedintâi s o n a t e p e n t r u v i o a r ă şi în u r m a sfa­
t u r i l o r m a e s t r u l u i italian, Beethoven scrise m i d ­
ie b u c ă ţ i p e n t r u c a n t o , c a r e se resimt m a i m u l t
de i n f l u e n t a ariilor d r a m a t i c e , de m o d ă italie­
nească, decât de aceea a r o m a n ţ e i ori a lied-ului.
Principiul acestui m a e s t r u era că o b u n ă com­
poziţie d e c a n t o „ t r e b u i a să e x p r i m e cât m a i
târziu î n t r e a g a o p e r ă m u z i c a l ă a lui Beethoven.
C u m u l t e n t u z i a s m s'a dovedit a p o i a d m i r a t o ­
r u l m a e ş t r i l o r italieni S a r t i şi C h e r u b i n i (cari
l ' a u i n f l u e n ţ a t în c o m p u n e r e a simfoniilor). Mai
puţin cunoscute sunt însă raporturile dintre
c o m p o z i t o r u l g e r m a n şi Muzio C l e m e n ţ i , a c ă r e i
m e t o d ă p i a n i s t i c ă îl interesă m a i ales p r i n fap­
t u l că i t a l i a n u l i z b u t i s e să descopere normle po­
zitive p e n t r u a face „ c a n t a b i l ă " e x e c u ţ i a .
Beethoven, d u p ă o serie d e î n c e r c ă r i m e n i t e să
germanizeze terminologia muzicală, isprăvi prin
a o a d o p t a p e cea c u r e n t ă , italienească.
C ă t r e sfârşitul vieţii, deşi î n d u r e r a t de t r i u m ­
ful crescând al lui Rossini, nu se a r ă t a lotuşi
m a i p u ţ i n e n t u z i a s t f a ţ ă cu opera acestuia:
„ C â t ă v r e m e v a d ă i n u i o o p e r ă italiană, „Băr­
b i e r u l " va fi r e p r e z e n t a t — scrise totuşi Beet­
hoven.
i a t ă în fine şi nostalgia sa p e n t r u Italia, vie
p â n ă în clipa m o r ţ i i . „Să pleci de a c i : n u m a i
cu a c e a s t ă condiţie t e vei m a i p u t e a r i d i c a în
cele m a i î n a l t e regiuni ale artei t a l e ! Să vezi I-
talia, Sicilia!"
C e n t r u l a r t i c o l u l u i m a i sus citat, r ă m â n e însă
tot î n c e r c a r e a de p r e c i z a r e a n a t u r i i l e g ă t u r i l o r
d i n t r e Beethoven şi m u z i c a i t a l i a n ă : l e g ă t u r i în
ce p r i v e ş t e esenţa nu formele ei de e x p r i m a r e .
f
A r t i c o l u l d-lui R ă d u l e s c u - M o t r u •— din p r i ­
mele p a g i n i a l e acestui n u m ă r al „Gândirei'' —
este predoslovia u n u i v o l u m c a r e va a p ă r e a cu­
r â n d , în e d i t u r a Casei Şcoaielor.

1
P e n t r u „ P r i e t e n i i G â n d i r i i

Răspunzând chemării noastre din numărul trecut, o

sumă de scrisori au venit să ne redea pentru viitor cre­
dinţa în posibilitatea unei regulate apariţii şi chiar a unei
mai strânse legături spirituale cu provincia. Mulţumindu-le,
revista va răspunde fiecăruia în parte şi — îndată
ce va izbuti să aibă câte un corespondent în toate oraşele
ţării — „Gândirea" va tipări numele tuturor acelor
care s'au legat s'o sprijine şi să alcătuiască „Grupul
Prietenilor" ei...
GÂNDIREA
PETRE IORGULESCU-YOR 7ĂRAN
MARIUS BUNESCU VEDERE DIN BUCUREŞTI
ta

LU CREŢI A MIHAIL
 T U D O R V I K N U A APĂRUT :

FRAGMENTE MODERNE BEETHOVEN

• STUDIU COMEMORATIV
EDITURA CULTURA NAŢIONALA
EDITURA FUND. CULT. PRINCIPELE CAROL
Lei 80 LEI 80 -

A A P Ă R U T :

FUGA LUI ŞEFKI

R O M A N -

DE EMANOIL BUCUŢA
EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCA". PRE]UL70LEI

IN CURÂND APARE:
OCTHVIKN GOGH

MUSTUL CARE FIERBE

ARTICOLE DE POLITICĂ NAŢIONALĂ şi ESSEURI CULTURALE

CEZAR PETRESCO ION MARIN SHDOVEHNU

O M U L D I N V I S DRAMA ŞI T E A T R U L
NUVELE
EDITURA RAMURI BIBLIOTECA „SEMĂNĂTORUL"
Preţul 40 Lei CRAIOVA EDITÏIRA LIBRĂRIEI DIECEZANE, ARAD.

C A R T E A V R E M I I

COLECŢIE ENCICLOPEDICA
î n g r i j i t ă de NICH1FGR CRAINIC

AU APĂRUT:
1. E M A N O I L B U C U Ţ A L E G Ă T U R A R O Ş I E
n u v e l e .
2, C H A R L E S M A U R R A S V I I T O R U L I N T E L I G E N Ţ I I
î n r o m . c u o i n t r o d u c e r e d e T . V l a n u .
S . I O N P I L L A T S A T U L M E U , V E R S U R I
c u g r a v u r i î n l e m n d e T e o d o r e s c u -
S i o n .
4. L U C I A N B L A O A F E N O M E N U L O R I G I N A R
s t u d i i f i l o s o f i c e .
5. H . I B S E N P E E R G Y N T
t r a d . î n v e r s u r i d e A d r i a n M a n i a .

6. m H A l D . R A L E A I N T R O D U C E R E I N S O C I O L O G / E .
7. L U C I A N B L A O A F A P T A

- 8 . D .l A V ^ n v i r i • S " > i
loc. d r a m a t i c .
i m r i m a M A T i v N i w n
'

1 0 . L . P I R A N D E L L O H E N R I C I V
t r a d . d eA l . D . M a r c u ,
1 1 . V . v e i c U L k S c V
1 2 . o K A K U R A k a k u z o VP 'A ' U K TM lH i VOfiR/
i C l ' C E1 A I U L U I
t r a d . d eK m a n n i l . B u c u i a .
1 3 . N .D A Ş O V I C I D U N Ă R E A N O A S T R Ă

EDITURA FUNDAŢIEI CULTURALE PRINCIPELE CAROL

EXEM­ EXEM­
PLARUL
LEI 3 0 . -

REDACTORI:
GÂNDIREA CEZAR PETRESCU ŞI NICHIFOR
PLARUL
L E I 30 -

CRAINIC
GRUPAREA REVISTEI: LUCIAN BLflGA, V A S I L E SANGLA, E M A N O I L BUCUŢA, AL. BUSUIOCEA-
NU, OSCAR WALTER CISEK, N . M CONDTESCU, DEMIAN, O. HAN, NflE I O N E S C O , G. M . 1VANOV,
ADRIAN M A N I U , ALEXANDRU M A R C U , G1B. I. M I H A E S C U , I O N P1LLHT, I O N M A R I N SADOVEANU,.
PAMFIL ŞEICARU, FRANCISC ŞIRATO, TUDOR VJANU, V. VOICULESCU

APARE ODATĂ PE LUNA

REDACŢIA: S T R A D A POLONA N o . 38, B U C U R E Ş T I .
• 111111 ! 11 i 11111 i 111111 111111111 ] 11 111 i 11111111 < 11 11:11111 ÎMI 11111111 • i 111 > 111111111111 i 11 • i i 1111111111111111111111 M 11111111 111111111 ii i [tui ; 11 ii:;

No. 2

F E V R U A R I E 1 9 2 7

C U P R I N S U L :
PERSONALISMUL ENERGETIC ACTUALITATEA CATOLICISMULUI
de C. Rădulescu-Motru 41 IN ITALIA de Al. Marcu . . . . 63
IMN (poezie) de Ion Buzdugan . . 46 CRONlCA LITERARA de
CÂRTI ; A (poezie) de Ion Buzdugan 48 Emanoil Bucuţa 69
CONU ENAKE de N. Condiescu . . 49 CRONICA PLASTICA de O. W.
AD OXOREM d e Zaharia Stancu 63 Cisek . . . 71
INTRE APOLLO ŞI ISUS de D R f l M f l ş l T E R T R U L

Nichifor Crainic 61 H E N R[CIV, D e PIRANDELLO; PRI-

mni 9 FAPTE
cnrvrc
riBMCMi
IDEI, OAMpNI & ZONIERA, DE ED BOURDET de
..• ,'.-0 . „
ţ Ion Marin Sacoveanu 73
VAMEŞUL DE LA FOLKESTONE REVISTELE ROMANEŞTI de
de Emanoil Bucuţa 65 Al. Bădăuţă 75
PAUL GUŞTI de / . M. Sadoveanu . 67 CRONICA MĂRUNTA

ILUSTRAŢII
COPERTA : de Marius Bunescu.
SUPLIMENT : Marius Bunescu, Lucreţia Mihail şi Petre lorgulescu-Yor
DESEMNE IN INTEROR: de Uemian.

111 i i M n 11111 i 11 ( 1111111111111 i 1111111 1111 11111111111 > ! 111 • 11111111 ri : 1111 1111 II im i i 111 11 i i 11111 ni i : n ; 111111111111 i 1111 i 11 i T 111111 r i.

ABONAMENTE: 1 AN, 350 LEI; 6 LUNI, 175 LEI. PENTRU INSTITUŢIUNI

Şl AUTORITĂŢI, 500 LEI ANUAL. IN STRĂINĂTATE: 500 L E I ANUAL

ADMINISTRAŢIA: GR. T E O D O S S I U, S T R A D A L A T I N A N o . 1 0

WT G Â N D I R E A
C. 5722. — Impr. F. C. P. C . Lalina, 10