1.

Metodologia de calcul a direcţiei de la un punct la sol la un satelit oarecare

Problema se pune în cazul în care vrem să ţintim satelitul de la sol fie cu un telescop sau teodolit pentru
diferite masuratori, fie cu un reflector în cazul sateliţilor radar.

Calculul direcţiei presupune determinarea orientării vizei către satelit şi a unghiului vertical pe care îl face
aceasta cu planul orizontal, respectiv azimutul PTS’ şi unghiul vertical al direcţiei ST (fig.1) la un moment dat
de timp t0.

P TT’ = tangenta la arcul TS’

S
T T’ TS’ = proiecţia direcţiei TS pe elipsoid
S’

O
A B

Fig. 1
Pas 1. Se determină coordonatele geodezice ale satelitului utilizînd datele din efemeride. Pentru un moment
de timp dat t se extrag coordonatele geocentrice. Se determină din acestea coordonatele B, L,h

Pas 2. Se duce prin punctul T şi Punctul S’ secţiunea normală corespunzătoare normalei în T.

Pentru aceasta se calculează Raza de curbură a unei secţiuni normale de azimut oarecare RA.
Construim sfera de rază Ra în care OT = Ra şi OS’ = Ra. În această sferă figura OTS este un triunghi, TS’ este un
arc de cerc pe sfera de rază Ra iar TT’ este tangent la arcul TS’ şi perpendicular pe normala OT (fig. 2).
P

Unghiul OTT’ = 90°

T S’ T’
RA
RA
Unghiul STT’ = unghiul vertical
O
Unghiul PTS’ = unghiul de orientare (azimutul)
B
A

Fig. 2
Pas 3: În triunghiul OTS, cunoaştem: OT = Ra, OS = OS’+S’S = Ra+h , ST = distanţa din coordonate, respectiv
ST=SQRT((Xs-Xt)^2+((Ys-Yt)^2+((Zs-Zt)^2)

Pas 4: Folosind teorema cosinusului în triunghiul OTS în care cunoaştem toate laturile calculam unghiul OTS.

OTS = arccos((OT^2 + TS^2 – OS^2)/(2*OT*TS))

 Unghiul vertical STT’ = OTS – OTT’ = OTS - 90°

Pas 5: Pentru determinarea azimutului, respectiv a unghiului PTS’ desenam triunghiul PTS’ şi scriem pe el tot
ce cunoaştem:

Cunoaştem coordonatele geodezice ale punctului T : Bt şi Lt

Cunoaştem coordonatele geodezice ale punctului S’
care sunt egale cu ale punctului S : Bs şi Ls

S’

Latura PT = 90 – Bt, Latura PS’ = 90 – Bs

Pas 6: Scriem teorema cosinusului în triunghiul PTS’ pentru latura necunoscută TS’ şi calculăm astfel
mărimea unghiulară a laturii TS’:

Cos TS’ = Cos(90-Bt)^2 * cos(90-Bs)^2 + Sin(90-Bt)^2 * Sin(90-Bs)^2 * Cos (Ls – Lt)

Echivalent cu:

Cos TS’ = Sin(Bt)^2 * Sin(Bs)^2 + Cos(Bt)^2 * Cos(Bs)^2 * Cos (Ls – Lt)

Rezultă:

TS’ = arccos ( Sin(Bt)^2 * Sin(Bs)^2 + Cos(Bt)^2 * Cos(Bs)^2 * Cos (Ls – Lt) )

Pas 7: Scriem teorema sinusului într-un triunghi sferic şi calculăm azimutul T.

Sin T / Sin (90 – Bs) = Sin (Ls – Lt) / Sin TS’

Rezultă:

Sin T = Sin (Ls – Lt) * Cos Bs / Sin TS’ => T = arcsin ( Sin (Ls – Lt) * Cos Bs / Sin TS’ )
 2. Metodologia de determinare a sateliților care pot vedea un punct de coordonate date B,L

Problema se pune în cazul în care vrem să determinăm momentul în care un satelit înregistrează (poate
vedea) o anumită locaţie de pe pământ la care cunoaştem coordonatele B, L. Aceasta este o operaţie
necesară atunci când dorim să facem măsurători simultane cu înregistrarea pentru scopuri de calibrare sau
determinare date adevăr teren. De asemeni în cazul sateliţilor radar operaţia ne este necesară pentru a
determina momentul de timp, t în care satelitul înregistrează locaţia şi apoi pe baza acestuia să determinăm
direcţia către satelit pentru instalarea unui reflector de control.

Pentru determinarea momentului t trebuie să determinăm proiecţia orbitelor satelitului pe suprafaţa

terenului, să calculăm în funcţie de axa de vizare a satelitului distanţa pe teren faţă de orbită şi să aplicăm
această distanţă în sens invers de la locaţie pentru a afla orbita optimă cea mai apropiată. Pentru orbita
optimă vom calcula coordonatele cele mai probabile ale satelitului şi în funcţie de acestea vom determina din
efemeride momentul t

Date de intrare în procedura de determinare:

Efemeridele unui satelit S => coordonatele satelitului la diferite momente de timp.

Direcţia de vizare a satelitului, pentru un satelit Radar fiind dată de unghiul pe care il face aceasta cu
normala, fie acest unghi S (fig.1). Orientarea axei de vizare este perpendiculară pe direcţia de
deplasare a satelitului.
P ST = direcţia de vizare a satelitului S
S
T TS’ = proiecţia axei ST pe elipsoid
S’

O
A B

Fig. 1
Pas 1: În funcţie de altitudinea elipsoidală hs a unei poziţii oarecare a satelitului din zona locaţiei şi de unghiul
S se va determina distanţa S’T la care se află zona de înregistrare faţă de proiecţia S’ pe elipsoid a satelitului.

Tan S = TS’ / SS’ = TS’ / hs => TS’ = hs * Tan S

Pas 2: Se determină din efemeride mai multe direcţii ale orbitei satelitului în zona locaţiei. Orientarea orbitei ,
a proiecţiei acesteia pe suprafaţa elipsoidul se determină folosind coordonatele geodezice pentru două poziţii
succesive ale satelitului la care se va lua altitudinea elipsoidală egală cu 0. (pas 5 – 7 la problema 1)

Pas 3: Se determina distantele perpendiculare de la punctul de locatie pe orbitele cele mai apropiate (Fig. 2).
 N

O1 Orientarea orbitei O1
O2
T
r
O3

Fig. 2

Se calculează distanţele TO1, TO2, TO3 şi se compară cu distanţa r = TS’ alegînd acele orbite pentru care
distanţele sunt cel mai aproape de r. Deoarece imaginea care o înregistrează un satelit este suficient de mare
iar orbitele suficient de apropiate pentru ca imaginile de pe două orbite succesive să aibă acoperire, satelitul
de pe orbitele alese va exista un moment t în care satelitul va putea înregistra locaţia T iar acela este exact
momentul în care proiecţia satelitului coincide cu piciorul perpendicularei din T pe orbita aleasă. Fie acea
orbită O1.

Pas 4: Se calculează orientarea laturii TO1 ca fiind egală cu Orientarea orbitei ± 90° în funcţie de cum s-a
considerat orbita, descendentă sau ascendentă.

În fig. 2 Azimutul direct al laturii TO1 este Azimutul direct al laturii O1T - 180° iar azimutul direct al laturii O1T
este egal cu Orientarea orbitei O1 + 90°.

Pas 5: Se determină coordonatele piciorului perpendicularei pe orbita cea mai apropiată, respectiv trebuie să
calculăm coordonatele punctului O1, Bo1 şi Lo1 (fig. 3) cunoscînd mărimea liniară TO1.

O1
Se calculează mărimea unghiulară a laturii TO1 folosind regula de trei simplă:

2πRa ….. . . . . . . . 360°

TO1 . . . . . . . . . . . TO1° => TO1° = TO1 * 360 / 2πRa

Unde Ra se calculează cu formula razei de curbură a unei secţiuni normale de azimut oarecare în punctul T cu
azimutul laturii TO1 calculat în pasul 4, fie acesta T.

Ra = M * N / (N * cos2 T + M *sin2 T )

Folosim teorema cosinusului pentru latura 90 – Bo1 din triunghiul PTO1

Cos (90-Bo1) = Cos(90-Bt)^2 * cos(TO1)^2 + Sin(90-Bt)^2 * Sin(TO1)^2 * Cos (T)

Echivalent cu:

Sin Bo1 = Sin(Bt)^2 * cos(TO1)^2 + Cos(Bt)^2 * Sin(TO1)^2 * Cos (T)

Rezultă:

Bo1 = arcsin (Sin(Bt)^2 * cos(TO1)^2 + Cos(Bt)^2 * Sin(TO1)^2 * Cos (T))

Folosind teorema sinusurilor în triunghiul PTO1 vom avea:

Sin (Lo1 – Lt) / Sin (TO1) = Sin (T) / Sin (90 – Bo1)

Rezultă:

Sin (Lo1 – Lt) = Sin (T) * Sin(TO1) / Sin (90 – Bo1) =>

Lo1 = arcsin ( Sin (Ls – Lt) * Cos Bs / Sin TS’ ) + Lt

Pas 6. Cunoscând coordonatele Bo1 şi Lo1 se determină coordonatele geocentrice cele mai probabile ale
satelitului

Xs = (N + hs) * cos (Bo1) * cos (Lo1)

Ys = (N + hs) * cos (Bo1) * sin (Lo1)

Zs = (N(1 – e2) + hs) * sin (Bo1)

Se cauta apoi in efemeride momentul t in care satelitul are coordonatele cele mai apropiate faţă de acestea.