Cum alegi îngrăşământul potrivit pentru culturile

tale

2,597 Vizualizari

Roşiile, ardeii, fasolea sau florile tale nu arată prea în formă, deşi sunt udate suficient şi nu
pare a fie vorba despre vreun dăunător? Mai mult că sigur le lipsesc nişte elemente esenţiale
şi au nevoie îngrăşământul potrivit, iar care este acesta se poate afla de cele mai multe ori
prin simpla observare a plantei.

Cum îţi dai seama că plantele tale au nevoie de îngrăşăminte?

În perioada de activitate intensă – creştere, înflorire, fructificare – plantele consumă cele mai
multe substanţe nutritive. Dacă solul nu este suficient de bogat în nutrienţi sau apare stresul
termic (frig excesiv sau diferenţe mari de temperatura de la zi la noapte), plata nu se va hrăni
corect.

Vei descoperi în grădina ta plante care suferă: frunze îngălbenite sau răsucite, flori uscate
înainte de a intra pe rod, plăntuţe mici şi firave, fructe mici şi chircite. Este un semn că
trebuie să apelezi la îngrăşăminte pentru a-ţi ajuta plantele să ducă la bun sfârşit dificila
sarcină a fructificării.
Lipsa de calciu la ardei

Ce faci după ce indentifici semnele?

Primul lucru pe care ar trebui să îl faci este să te sfătuieşti cu un specialist. Se poate întâmpla
să-l găseşti de la prima încercare, sau să trebuiască să zici doar “mulţumesc pentru
informaţii” şi să continui să cauţi până ce găseşti acea persoană care să încadrează în stilul tău
de grădinărit. Pentru că, la fel că în cazul medicamentelor umane, anumite afecţiuni se pot
trata naturist, iar pentru altele este neapărat necesară o substanţă preparată industrial.

În plus trebuie stabilit foarte bine dozajul (elementele nutrivite în exces au şi ele efecte
negative) şi metoda de aplicare (îngrăşământul foliar îşi face efectul mult mai repede decât
cel de sol).
Rosii: prea mult azot (N) si prea multa apa: foliaj puternic, fructe putine.

Ce conţin îngrăşămintele?
Majoritatea îngrăşămintelor produse industrial, dar si cele naturale, conţin în principal
macroelementele Azot (N), Fosfor(P) şi potasiu(K) şi microelemente (fier, bor, zinc,mangan,
cupru, molibden, aluminiu). Alte macroelemente foarte importante sunt Calciul (Ca) – veţi
vedea mai jos de ce, Magneziul (Mn) şi Sulful.

Ce rol are fiecare dintre macroelemente

Azotul (N) – Favorizează desfăşurarea normală a metabolismului şi influenţează creşterea
masei vegetative şi a fructelor. În exces, azotul stimulează creşterea vegetativă în detrimentul
fructificării şi a calităţii fructelor, plantele au culoare verde închis, creştere haotică,
fructificare slabă. Carenţa de N se evidenţiază prin creşteri slabe, frunze îngălbenite, mai ales
cele de la baza plantei.
Fosforul (P)– Stimulează înflorirea, fructificarea, depozitează substanţele de rezervă, fixează
planta în sol, influenţează maturarea fructelor şi calitatea legumelor. Împreună cu potasiul,
calciul şi magneziul creşte rezistenţa plantelor la secetă şi ger. Carenţa se manifestă prin
creşteri slabe ale plantelor, fructe puţine, coacere întârziată, scade rezistenţa la boli.
Potasiul (K) – Participă la absorbţia apei prin rădăcini, contribuie la creştere şi rezistenţa la
ger şi seceta a plantelor, influenţează pozitiv calitatea fructelor şi stimulează enzimele
implicate în fotosinteză. Insuficienţa potasiului se vede în aspectul veştejit al plantelor,
frunzele se colorează în galben- brun, scade calitatea fructelor şi scade rezistenţa la ger şi
seceta.
Calciul (Ca)– rolul lui este de a întări pereţii celulari şi implicit a face fructele rezistente la
şocuri, boli şi dăunători. Excesul de Ca se vede în frunzele îngălbenite, datorită faptului că nu
mai pot absorbi Fe şi Mg. Carenţa de Ca scade rezistenţa fructelor la şocurile mecanice
produse în timpul recoltării, transportului sau depozitării, şi creşte incidenţa atacului de agenţi
patogeni.
Magneziul (Mg) – Intră în compoziţia clorofilei şi împreună cu K influenţează creşterea
organelor de reproducere, are rol în metabolismul apei, participă la desfăşurarea multor
procese biochimice. Insuficienţa apare pe solurile reci şi cu reacţie acidă determinând
încetinirea creşterii plantei, a înfloririi şi coacerii fructelor.
 Rosii – lipsa de calciu, plus mucegaiuri

Cum alegi îngrăşământul potrivit. Organic vs chimic

Îngrăşămintele se aleg funcţie de PH-ul solului şi de necesităţile plantelor. Punctele slabe ale
solului din grădină se văd pe plante, aşa că trebuie să fim atenţi la semnele pe care ni le dau
acestea. De exemplu:

 Când partea de sus a frunzei este uşor pală iar cea de jos galbenă atunci avem o lipsa de
azot.
 Când vârful şi marginile frunzei sînt galbene atunci avem o lipsa de potasiu.
 Când frunzele sînt de un verde mai închis la culoare decât ar fi normal atunci avem o lipsa
de fosfor.
Există persoane care consideră că ceea ce este natural este neapărat bun şi ceea ce este chimic
este rău prin definiţie. Corect este să determini de ce are nevoie solul din grădina ta, prin
semnele oferite de plante şi determinarea pH-ului şi abia apoi să adaugi substanţe sau să faci
corecţii de pH sau densitate.

De pildă, cel mai răspândit îngrăşământ natural este bălegarul de vită (1.9% Azot, 1.5%
Fosfor şi 2.2% Potasiu), dar cel mai bogat în substanţe nutritive este găinaţul uscat: 4,5%
 Azot, 2,7% Fosfor, 1,4% Potasiu. Undeva la mijloc se află bălegarul de oi cu 2% Azot, 1.4%
Fosfor şi 2.9% Potasiu. Trebuie ştiut însă că acest tip de îngrăşământ degeaba se adaugă când
se manifestă deja carenţele – poate dura şi câteva săptămâni până ce elemenele esenţiale
ajung unde trebuie. În această situaţie singurele care mai pot salva situaţia sunt
îngrăşămintele foliare, cu absorbţie rapidă.

Cum am mai spus, nu bătălia natural vs chimic este esenţială, ci identificare carenţelor şi
oferirea substanţelor lipsă în cantitatea şi concentraţia corecte, precum şi la momentul
oportun!

Rosii – lipsa potasiu

Îngrăşăminte foliare sau de sol? Cum decizi

Substanţele nutritive pot fi absorbite de plante fie din sol, prin rădăcină, fie din aer sau
administrate sub formă de soluţie, prin frunze. Alegerea între ele se face funcţie de:

 rapiditatea cu care dorim să fie absorbite de către plante: cele cu aplicare foliară îşi fac
efectul rapid, iar la cele cu aplicare la sol va trebui să aşteptăm o perioada până se va
observa asimilarea lor.
 faza de dezvoltare a plantei: pe măsură ce planta se măreşte şi se apropie de perioada de
fructificare, cerinţele sunt mai mari, iar intervenţiile trebuie să fie eficace: degeaba adaugi
îngrăşăminte la rădăcină în faza de fructificare, de exemplu.
Dozele şi proporţiile corecte de îngrăşământ de sol, fie ele naturale sau chimice, sunt vitale
ţinând cont că principala cale de absorbţie a nutrienţilor rămâne rădăcina. Fertilizarea foliară
te poate ajuta, cu costuri mici, să obţii rezultate deosebite în sporirea cantitativă şi calitativă a
producţiei, sau în caz de carenţe în faza acută.
Îngrăşăminte foliare, împreună cu explicaţii şi exemple de culturi la care le puteţi aplica aici.
Dovlecei cu lipsa de fier: prea multa apa “spala” nutrientii.

Exemplu practic: plantele de apartament

Raportul dintre elementele N:P:K este esenţial în alegerea fertilizantului potrivit. De pildă
plantele ornametale cu frunze au nevoie de mai mult azot, în timp ce plantele cu flori au alte
nevoi. De aceea există fertilizanţi pentru orhindee, fertilizanti pentru trandafiri, etc, şi este
indicat să nu folosiţi un fertilizant special, pentru orice plantă din casă. Cele mai multe plante
de apartament pot avea nevoie de fertilizanţi din martie până în septembrie – octombrie, cu
excepţia plantelor care înfloresc iarna.
Dacă plantele cu flori, gen muşcată sau sporul casei, nu înfloresc, au nevoie de un
îngrăşământ foliar echilibrat, cu proporţii egale de N:P:K 20:20:20, plus microelemente.

Exemplu practic: roşiile şi ardeii

Cea mai comună carenţă la roşii şi ardei este carenţa de calciu, care se observă sub formă
unei pete albe la vârful fructului sau chiar crăparea fructelor. Dacă prin zona slăbită pătrund
mucegaiuri, pata va deveni neagră. Vestea proastă este că aceste mucegaiuri se pot răspândi
foarte repede, mai ales în spaţiile închise, gen solarii, aşa că trebuie intervenit rapid prin
îndepărtarea fructelor afectate şi aplicarea de îngrăşământ foliar, cu absorbţie rapidă.

Îngrăşământul recomandat în acest caz este cel cu conţinut mare de Calciu, ideal în
combinaţia Ca-Mg, care va creşte fermitatea fructelor şi rezistenţa la manipulare şi transport.

Exemplu practic: fasolea

Cea mai întâlnită problema la fasole este carenţa de potasiu se poate observa prin faptul că
păstăile nu se dezvoltă , rămân chircite şi mici. Se administrează îngrăşăminte cu
concentraţie mare de potasiu (K) pentru a creşte rezistenţa la secetă şi devoltarea normală a
plantelor, chiar dacă este o perioadă mai secetoasă.