Antichitatea

Din preistorie până în perioada contemporană istoria Franței poate fi divizată în numeroase perioade,
cele mai multe în funcție de schimbările ce au avut loc, fie de regim politic, fie de dinastie.

Preistorie și antichitate
Evul Mediu timpuriu
Perioada medievală
Renașterea și absolutismul
Restaurația franceză
A Doua Republică Franceză (1848-1852)
Al Doilea Imperiu Francez: Domnia lui Napoleon al III-lea
A Treia Republică Franceză(1870 – 1940)
De la A Patra Republică Franceză(1946 – 1958) la A Cincea
Republică Franceză(din 1958)
CUCERIREA GALIEI

Războaiele galice au fost o serie de campanii militare desfășurate de către Republica Romană prin
proconsulul Julius Caesar împotriva mai multor triburi galice, în perioada 58 î.Hr. - 51 î.Hr. Romanii au
invadat și Britannia și Germania, dar niciodată aceste expediții din timpul acestor războaie nu au
transformat zonele acestea în provincii romane. Războaiele galice au culminat cu o luptă decisivă la
Alesia în 52 î.Hr., în care victoria completă romană a dus la extinderea republicii romane de-a lungul
întregii Galii. Războaiele au netezit calea lui Cezar spre poziția de conducător unic al Republicii Romane.
Iulius Cezar se afla de şase ani în Galia. Cezar a înaintat către Alesia, capitala mandubiilor, unde se afla
Vercingetorix, căpetenia arvernilor, alături de trupele sale de cavalerie şi cei 80 000 de locuitori ai
aşezării ce erau capabili să lupte, fără a menţiona femeile şi copii . Alesia era construită ca o aşezare
fortificată amplasată pe un deal , înconjurată de văile râurilor, destul de impenetrabilă chiar şi pentru
armata romană din aceea vreme. Cezar a amplasat proviziile pe cel mai apropiat deal, păzite de două
legiuni. După ce a respins un atac prin surprindere, ucigând 3000 de atacatori gali, a stabilit tabăra în
jurul Alesiei în ziua următoare, supusă blocadei romane.

Efectivele şi organizarea

Armata romană: se estimează că Cezar avea sub comanda sa 12 legiuni, plus călăreţi şi trupe auxiliare
(aproximativ 60 000 de soldaţi). Majoritatea soldaţilor proveneau din clasele cele mai sărace. Depindeau
doar de comandanţi să li se asigure mijloacele de trăi chiar şi în viaţa civilă când erau demobilizaţi,
primind parcele de pământ. Toţi legionarii erau infanterişti echipaţi şi înarmaţi la fel, cu suliţe „pilum” şi
cu gladius .

Erau echipaţi pentru protecţie cu armură din zale(Lorica hamata cu greutate de 10-15 kg) şi coifuri de tip
Montefortino sau Coolus.Soldaţii erau organizaţi în centurii, fiecare centurie fiind alcătuită din 80 de
oameni. Două centurii formau un manipul. Trei manipule (adică, şase centurii) alcătuiau o cohortă,
numărând în total 480 de soldaţi, condusă de un singur comandant.

Armata galică, în special arvernii, era compusă din suliţaşi, pedestraşi care luptau cu săbii şi erau
echipaţi cu armuri din zale şi scuturi ovale rotunde pictate, călăreţi (majoritatea nobili), mercenari celţi,
războinici fioroşi care luptau goi, arcaşi experimentaţi în arta vânătului şi ambuscadelor, aruncători de
suliţe, dresori de câini, aruncători cu praştia,lăncieri,fermieri angajaţi în luptă ce sporeau numărul
efectivelor galice.

Asediul

Ştiind că doar un asediu îndelungat i-ar putea asigura victoria, Cezar a ordonat construirea unei
circumvalaţii din ziduri de piatră de şase picioare înălţime către cetatea asediată, precum şi săparea
unui şanţ, înconjurând întreagă aşezarea fortificată galică. Zi şi noapte, soldaţii romani păzeau zidul. Într-
o zi, galii au năvălit asupra romanilor în timp ce construiau fortificaţia. Romanii se aflau în inferioritate
numerică.

Cezar a trimis trupe germanice aliate să sprijine legiunile pentru a le motiva să avanseze spre fortăreaţa
inamică şi să respingă năvălirile galiilor, rezultând un măcel.

Galii nu prea păreau să fie alarmaţi şi chiar erau pregătiţi să atace, dar Vercingetorix a ordonat ca porţile
fortăreţei să fie închise. Germanicii se retrag alături de legiuni, ce au ucis câţiva gali, fiind urmăriţi pe
toată distanţa de gali până când au ajuns în tabăra romană.

Vercingetorix a planificat să-şi trimită toată cavaleria galică în afara fortăreţei în noaptea următoare,
ocolind tabăra romană, pentru ca fiecare călăreţ gal trebuia să ajungă la tribul său şi să aducă întăriri
înainte ca fortificaţiile romane să fie finisate. Vercingetorix era dispus să nu se predea romanilor. 80 000
de bărbaţi gali aflaţi în Alesia erau pregătiţi să înfrunte moartea împreună cu el.

Dar locuitorii din interiorul fortăreţei mai aveau provizii doar pentru 30 de zile. Căpetenia arvernilor a
ordonat că toate proviziile să fie aduse la el spre a continuă apărarea şi a impus aplicarea pedepsei
capitale celor care nu se supuneau poruncilor sale. Cavaleria auxiliară romană îi menţinea pe atacatorii
gali la distanţă pentru a nu scapă din incinta fortăreţei asediate. După două săptămâni însă, un
contingent de cavaleria galică a reuşit să scape, strecurandu-se printr-o secţiune neterminată a zidului
roman.

Cezar a ordonat ridicarea celei de-a doua linii de fortificaţie exterioare, prelungită pe o distanţă de 21
km pentru a preveni un asediu desfăşurat de aliaţii lui Vercingetorix din afară şi săparea unui şanţ de 20
de picioare adâncime (contravalația), umplându-le cu apă dintr-un râu apropiat. A adăugat noului zid
parapete şi metereze, cu ţepuşe largi spre exterior pentru a-i descuraja pe invadatori. A înconjurat de
astfel întreagă tabăra romană cu turnuri, între fiecare dintre acestea fiind o distanţă de 80 de picioare
(24 m)

În urma finalizării lucrărilor după trei săptămâni, a rezultat o circumvalaţie pe o suprafaţă de 18 km de 4

metri înălţime, fiind săpate şi două şanţuri spre interior de 4 metri adâncime. Cezar se aştepta să
izbucnească foametea care să-i forţeze pe ocupanţii Alesiei să se predea necondiţionat. Între timp,
nobilimea galică a convocat o întrunire privind participarea la lupta a tuturor oamenilor care erau
capabili să lupte. Au cerut întăriri de 35 000 de soldaţi de la populaţia aeduilor şi aliaţilor ei, segusianii,
ambivaretii şi aulercii.

Planul lui Cezar începea să prindă roade. Foametea începea să se instaleze în Alesia. Critognatus
propunea să se recurgă la canibalism. Dar propunerea sa a fost respinsă. Ca un gest de disperare,
conducerea mandubiilor a decis să scoată femeile şi copii din afara fortăreţei pentru a raţionaliza
proviziile de alimente cu care trebuiau să fie hrăniţi luptătorii. Păşind în spaţiul (considerat teritoriul
nimănui) dintre Alesia şi tabăra romană, soarta femeilor şi copiilor depindea doar de Cezar dacă se
înduplecă să le asigure trecerea. Crezând că se vor folosi de milostenia sa, conducătorii gali plănuiau să o
folosească ca pe o oportunitate de a trece călare liniile de fortificaţie romane. Femeile şi copii, ajungând
la zidurile fortificate romane, plângând, se rugau soldaţilor să-i lase să treacă, să-i hrănească , chiar să-i
ia în sclavie .

Dar Cezar nu era naiv. Le-a ordonat soldaţilor să blocheze accesul femeilor şi copiilor în fortificaţiile
romane. Practic, erau lăsaţi să moară de foame pe teritoriul nimănui, între Cezar care nu se îndupleca
să-i lase să treacă de liniile sale romane fortificate şi cetatea condusă de Vercingetorix care îi alungase
pentru a raţionaliza hrana.

Moralul galilor scădea pe zi ce trece şi mulţi luptători dezertau. Până când la sfârşitul lunii septembrie,
Commius şi restul liderilor cărora li se încredinţaseră comanda supremă , au venit cu toate forţele lor
galice la Alesia, ocupând întregul deal şi instalându-şi tabăra la numai o milă de fortificaţiile romane. A
doua zi, au năvălit asupra fortificaţiilor romane.
Într-un moment unic în istoria războaielor, Cezar, cel care asediase Alesia, era la rândul său cel asediat
din afară de către aliaţii lui Vercingetorix. Cezar şi-a staţionat armata în ambele părţi ale fortificaţiilor,
fiecare soldat ştiindu-şi rolul postului său. Legiunile romane, pline de emoţii, aşteptau noi ordine. Arcaşii
gali şi pedestrimea uşoară au condus primul raid, alături de călăreţi. În mod neaşteptat, mulţi soldaţi
romani au fost răniţi şi ucişi. Galii erau încrezători că vor obţine victoria, având superioritate numerică.
Atât galii din afara circumvalației, cât şi galii din cetate au atacat simultan. Lupta a durat de la prânz
până la apus, fără o biruinţă favorabilă romanilor. Călăreţii germani, aliaţi ai romanilor, aflaţi într-o
poziţie compactă, i-au atacat pe gali şi i-au respins. Pe arcaşii gali i-au măcelărit. Commius şi-a retras în
cele din urmă trupele. Înspre cetatea Alesiei, romanii i-au pus pe fugă pe gali, descurajandu-i să mai
atace. Galii ce au supravieţuit contra-atacului s-au retras în cetate. În noaptea următoare, galii au atacat
pe furiş şi au început să tragă cu săgeţi şi să lanseze pietre cu praştia spre gărzile romane amplasate pe
zid. Vergingetorix a dat personal semnalul atacului. În urma ciocnirii au rezultat mulţi răniţi în ambele
părţi. Cezar a fost nevoit să abandoneze secţiuni ale liniei interioare de fortificaţie romană. Deşi au
atacat peretele interior al zidului, galii nu au putut să înainteze datorită şanţurilor. Marc Antoniu şi Caius
Trebonius i-au respins pe atacatorii gali, furnizând întăriri trupelor romane atacate.Galii au fost puşi pe
fugă.

Pe 2 octombrie, vărul lui Vercingetorix, Vercassivellaunus, a lansat un atac masiv cu 60 000 de luptători
spre punctul slab al fortificaţiilor romane de care aflaseră şi pe care Cezar încercase să-l ascundă. Nu
erau decât obstacole naturale pe care nu s-a putut construi zidul.

Între timp, Vercingetorix a lansat şi el un nou atac simultan dinspre cetate. Cezar era din nou înconjurat.
Dar s-a încrezut în disciplină şi curajul soldaţilor săi şi le-a ordonat să-şi menţină poziţiile. Soldaţii romani
s-au grupat, unele centurii aruncând cu pilum spre inamici, altele find în formaţia de „testudo” pentru a
se apăra de proiectilele inamice.

Galii tot înaintau pe pantele abrupte, pătrunzând în interiorul fortificaţiei romane. I-au ucis pe paznicii
turnurilor, au umplut şanţurile cu argilă şi au început să dărâme meterezele cu cârlige.

Când s-a trezit şi a ieşit din cort, Cezar i-a ordonat lui Brutus cel Tânăr să trimită încă şase cohorte. Apoi
i-a ordonat lui Caius Fabius să mai trimită încă şapte cohorte. Soldaţii rezistau atacurilor cu
încăpăţânare.

Cezar, călare, mărşăluieşte în direcţia în care l-a trimis pe Labienus unde a amplasat patru cohorte de
cea mai apropiată redută. A ordonat cavaleriei condusă de Labienus să menţină apărarea în punctul slab.
Odată ce presiunea creştea în urmă atacului dinspre cetate, Cezar a contra-atacat din interior şi a
încercat să-i ţină pe oamenii lui Vercingetorix la distanţă.

Labienus, văzând că nu mai sunt metereze şi nici şanţuri care să-i încetinească pe atacatori, a trimis un
mesager lui Cezar să-l informeze. Cear a decis să ia parte la acţiune. Cavaleria condusă de Labienus era
cât pe ce să fie nimicită.
Cezar şi-a dat casca jos, şi-a pus mantia roşie ca să-şi încurajeze soldaţii şi a decis să ia sub comanda sa
6000 de călăreţi să atace armata de 60 000 de luptători gali din spate, decizie care i-a surprins cât şi pe
atacatori, cât şi pe apărătorii fortificaţiei romane.

Labienus, văzându-şi comandantul recurgând la un gest extrem şi expunându-se unui risc major, şi-a
trimis forţele pentru a sprijini efortul de respingere a atacatorilor. Între timp, infanteriştii romani, lăsând
deoparte suliţele pilum, au continuat lupta cu lovituri de sabie. Dintr-o dată, ei îşi vedeau proprii
camarazi călare în frunte cu Cezar, venind în spatele inamicilor gali. Alte cohorte au avansat rapid. Galii
s-au panicat văzând că sunt atacaţi din două părţi şi s-au retras. Dar cavaleria lovindu-i din spate
fulgerător şi infanteria romană avansând spre ei, mulţi dintre cei care se retrăgeau au fost ucişi.
Căpetenia Sedulius al lemovicilor a fost ucis. Vergasillaunus, vărul lui Vercingetorix, s-a sinucis. 74 de
stindarde militare galice sunt aduse lui Cezar. Vercingetorix, văzând toate acestea, se retrage cu trupele
sale înapoi în cetate. După miezul nopţii, şi-a trimis cavaleria,dar mulţi dintre călăreţi sunt ucişi, şi puţini
au reuşit să evacueze cetatea, fugind în diferite direcţii.

Locuitorii cetăţii erau înfometaţi, epuizaţi şi demoralizati. Vercingetorix a convocat o nouă întrunire în
ziua următoare, declarând că el s-a angajat în desfăşurarea acestui război, nu din cauza propriilor
ambiţii, ci din dorinţa menţinerii libertăţii. Era pregătit să îndure consecinţele înfrângerii, să-şi cedeze
averea şi să se predea, oferindu-şi viaţa în mâinile romanilor pentru ca locuitorii cetăţii să fie cruţaţi. A
trimis soli la Cezar prin care îşi emitea conditile predării.Cezar a ordonat conducerii rezistenţei galice să
predea armele.

La 3 octombrie, Vercingetorix , alături de alţi conducători ai revoltei,s-a prezentat în faţa taberei

romane. Au îngenuncheat toţi în faţa lui Cezar , el însuşi înscăunat în faţa liniilor de fortificaţie. Şi-au
depus armele şi şi-au predat liderul răscoalei romanilor .

Asediul cetăţii Alesia se încheiase după aproape o lună, în care au luptat 12 legiuni romane (incluzând 60
000 de infanterişti, călăreţi şi trupele auxiliare) împotriva a 330 000 de luptători gali (conform lui
Plutarh)/180 000 (după estimările moderne ale istoricilor). Romanii au pierdut 12 800 de soldaţi pe
durata asediului. Se estimează că au murit 60 000-90 000 de gali la Alesia, şi că 40 000 au fost luaţi în
captivitate. Soldaţii romani au confiscat cele mai valoroase obiecte din marile cetăţi galice şi au violat
femeile. Fiecare prizonier gal, devenit sclav, a fost distribuit fiecărui soldat roman . Resursele metalifere
din Galia ce aveau să fie extrem de folositoare pentru furnizarea armelor în viitor, precum şi pădurile
ce aveau să furnizeze lemn şi zăcămintele de aur din care aveau să fie prelucrate obiecte de valoare,
erau sub control roman. Treptat, începuse procesul de romanizare, de latinizarea a vieţii cotidiene a
autohtonilor, precum şi îmbunătăţirea nivelului de trăi prin construirea drumurilor, apeductelor şi
aşezărilor urbane şi instalarea legiunilor pentru menţinerea ordinii publice.

Cezar a descris Asediul Alesiei în lucrara sa, „Commentarii de Bello Gallico”, în cartea a VII-a, în mare
parte propagandistică , dar totodată, o paradigmă de raportare corespunzătoare şi claritate stilistică.

Asediul de la Alesia a marcat cucerirea Galiei libere („comata”) de către romani. Tacticile geniale aplicate
de Cezar aveau să-l aducă pe culmile ascensiunii în cariera sa militară şi politică.