UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE AEROSPATIALĂ

SECŢIA: INGINERIE ŞI MANAGEMENT AERONAUTIC

Proiect la disciplina:
Management Aeroportuar
Aeroportul Internațional Heathrow

2008-2009
Cuprins

Prezentarea aeroportului pag.3

Istorie pag.4

Terminale pag.6

Rețeaua de transport pag.8

Extinderea aeroportului pag.10

Numărul de pasageri pag.12

Mișcări de aeronave pag.13

Volumul de marfă pag.14

Bibliografie pag.15

Anexa pag.16

Aeroportul Internațional Heathrow

2
 Aeroportul Heathrow (IATA: LHR, ICAO: EGLL), situat în Londra, este cel mai mare şi mai
aglomerat aeroport din Marea Britanie. Se află pe locul al treilea în topul celor mai tranzitate
aeroporturi pentru traficul de pasageri şi se ocupă de cel mai mare traffic internaţional de
pasageri, din lume, peste 67 milioane călători în fiecare an. Zboruri ale celor peste 90 de companii
aeriene, călătoresc din Heathrow către peste 180 de locaţii din întreaga lume. Heathrow este
deţinut şi operat de către BAA (British Airports Authority), care mai deţine alte 6 aeroporturi în
Marea Britanie.

Poziţionat la 12 mile nautice vest de centrul Londrei, Heathrow are două piste principale şi
cinci terminale. Suprafaţa aeroportului ocupă 12,14 km pătraţi. Terminalul 5 a fost deschis official
de către Regina Elizabeta a II-a pe 14 Martie 2008. Heathrow are licenţă CAA (Civil Aviation
Authority) pentru aerodrom de uz public care admite zboruri de transport public de pasageri şi
zboruri de antrenament.

Latitudine: 51°28' 39" N

Longitudine: 0°27' 41" W

Altitudine: 80 feet

Lungime pista 09L/27R: 3902m x 50m

3
 Lungime pista 09R/27L: 3658m x 45m

Lungime pista 23: 1962m x 45m

Istorie
Aviaţia, în locaţia unde se află acum aeroportul Heathrow, a început în timpul Primului
Război Mondial, când terenul a fost folosit ca aerodrom military. Din ani 1930 acesta era cunoscut
ca aerodromul Great Western, era deţinut de compania privată Fairey Aviation, şi era folosit
pentru asamblarea şi testarea aeronavelor. Traficul comercial folosea aeroportul Croydon, care era
aeroportul principal din Londra în acea vreme.

În 1943, Heathrow ajunsese sub controlul Ministerului Aviaţiei, pentru a fi dezvoltat ca

bază de transfer a Forţelor Aeriene Regale. Construirea pistelor a început în 1944. Noul aeroport a
fost construit de Wimpey Construction, şi a fost botezat după satul Heath Row, care a fost demolat
pentru a face loc aeroportului, şi care era situat unde se află acum Terminalul 3.

În 1953, prima lespede din prima pistă moderna a fost pusă ceremonial de catre Regina
Elizabeta a II-a. Ea a şi deschis prima clădire a unui terminal permanent, clădirea Europa (acum
cunoscută ca Terminalul 2), in 1955.

4
 Terminalul Oceanic (redenumit Terminalul 3 în 1968) a fost deschis pe 13 Noiembrie 1961,
pentru a prelua plecările zborurilor pe rute lungi. Până în momentul deschiderii Terminalului 1 în
1968, Heathrow se ocupă de 14 milioane de pasageri annual.

Locaţia terminalelor originale, în mijlocul aeroportului, au devenit o constrângere pentru

expansiune. Decizia de a le aşeza acolo reflectă o presupunere mai veche că pasagerii nu vor avea
nevoie de mai multe parcări auto, pentru că trasnportul aerian era accesibil doar celor bogaţi, care
de obicei erau aduşi de către şoferi.

În 1970, Terminalul 3 a fost mărit cu încă o cladire pentru sosiri. Au fost adăugate şi
alte facilităţi, inclusive prima bandă rulantă pentru pasageri din Marea Britanie. Cele două
piste principale ale aeroportului, 9L-27R si 9R-27L, au fost mărite la lungimea curentă
pentru a acomoda avioane mari ca Boeing 747. Celelalte piste au fost închise pentru a
facilita expansiunea terminalelor – excepţie făcând Pista 23, care a fost folosită până în
2002 pentru aterizări cu vânt lateral.

În 1977, linia de metrou Piccadilly a fost extinsă până la Heathrow, conectând

aeroportul cu centrul Londrei în mai putin de o ora. Pe 23 Iunie 1998 a fost inaugurat trenul
Heathrow Express, furnizând o linie de cale ferată directă spre staţia Londoneză Paddington, via o
line construită special între aeroport şi linia principală Great Western.

Creştera continuă a numărului de pasageri până la 30 milioane anual la începutul anilor

’80, a condus la nevoia de mai mult spaţiu pentru terminale. Terminalul 4 a fost construit în sudul

5
pistei sudice, lângă terminalul de cargo existent, ţi departe de cele trei terminale mai vechi. A fost
conectat cu Terminalele 1, 2 si 3 prin Tunelul de Cargo Heathrow, deja existent. Terminalul 4 a fost
deschis de Prinţul si Prinţesa de Wales în aprilie 1986, şi a devenit reşedinţă pentru compania
British Airways, recent privatizată.

În 1987, guvernul Britanic a privatizat British Airports Authority (BAA) care controlează
Heathrow şi alte 6 aeroporturi din Marea Britanie.

În anii ’80 si ’90, după privatizare, BAA a mărit proporţia spaţiului de terminal alocat
activităţilor de retail, şi a investit în dezvoltare de activităţi de retail. Aceasta include extinderea
spaţiului terminalului pentru a acomoda mai multe restaurante şi magazine, şi canalizarea
pasagerilor prin zonele de magazine pentru a maximiza expunerea ofertelor retail.

Terminale

6
Terminal 1 (închis)
Terminalul 1 a fost deschis în 1968 și a fost inaugurat de Regina Elisabeta a II-a în aprilie
1969. Înaintea deschiderii Terminalului 5, terminalul 1 era baza Heathrow pentru rețeaua
internă și europeană a British Airways (BA) și pentru câteva trasee lungi. Achiziționarea British
Midland Internatioall (BMI) în 2012 de către proprietarul BA International Airlines Group
a însemnat că British Airways a preluat destinațiile de transport pe termen scurt și mediu ale
BMI de la terminal.
Terminalul 1 a fost închis în iunie 2015. Locația sa este folosită pentru o extindere la
Terminalul 2 , care a fost deschis în iunie 2014. O serie de porți noi de îmbarcare utilizate de
terminalul 1 au fost construite ca parte a dezvoltării Terminalului 2 și sunt fiind reținut ca parte
a Terminalului 2. British Airways a fost ultimul operator din Terminal 1. Două zboruri ale
acestui transportator, unul care pleacă spre Hanovra și unul care sosesc din Baku , a marcat
închiderea terminalului la 29 iunie 2015. British Operațiunile aeriene au fost mutate în
Terminalele 3 și 5.
Terminalul 2

Terminalul 2
Cel mai nou terminal al aeroportului, cunoscut oficial ca Terminalul Reginei, a fost deschis pe
4 iunie 2014. Proiectat de arhitectul spaniol Luis Vidal , acesta a fost construit pe locul ocupat
de terminalele 2 și Queens Clădire. Complexul principal a fost finalizat în noiembrie 2013 și a
suferit șase luni de testare înainte de deschiderea pasagerilor. Acesta include un dig satelit
(T2B), un spațiu de parcare de 1.340 de locuri, un centru de energie [ ] și o stație de răcire
pentru a genera apă răcită. Există 52 de magazine și 17 baruri și restaurante.
Terminalul 2 este utilizat de toți membrii Star Alliance care zboară de la Heathrow
(consolidarea companiilor aeriene în cadrul politicii de co-localizare Star Alliance "Move Under
One Roof").Aer Lingus , Eurowings , Flybe și Icelandair operează de asemenea de la
terminal. Companiile aeriene s-au mutat de la locațiile lor originale într-o perioadă de șase
luni, cu doar 10% din zborurile care operează de acolo în primele șase săptămâni (zboruri
transatlantice ale companiei United Airlines ) pentru a evita problemele de deschidere de la
Terminal 5. ] continuați la terminal pentru a crește capacitatea în pregătirea închiderii
Terminalului 3 în 2019.
Terminalul 2 original a fost deschis în 1955 ca clădire Europa și a fost cel mai vechi terminal
al aeroportului. A avut o suprafață de 49.654 m 2 (534.470 de metri pătrați) și a fost proiectat
să gestioneze aproximativ 1.2 milioane de pasageri anual. În ultimii ani, a găzduit până la 8
milioane. Un total de 316 milioane de pasageri au trecut prin terminal în timpul vieții. Clădirea
a fost demolată în 2010, împreună cu clădirea Queens care găzduia birourile companiei
aeriene.

Terminal 3
Terminalul 3 a fost deschis ca Terminal Oceanic la 13 noiembrie 1961 pentru a face față
plecărilor de zbor pentru căile de transport pe distanță lungă pentru transportatorii străini în
Statele Unite, Asia și alte destinații Far Eastern. În acest moment, aeroportul avea un serviciu
de elicoptere directe spre centrul Londrei din grădinile de pe acoperișul clădirii
terminalelor. Renamed Terminal 3 în 1968, a fost extins în 1970 cu adăugarea unei clădiri de
sosiri. Alte facilități adăugate au inclus primele pasarele în mișcare ale Regatului Unit. În 2006,
noul port Pier 6, de 105 milioane de lire sterline, a fost finalizat pentru a se potrivi cu Airbus
A380 superjumbo; Emirates și Qantas operează zboruri regulate de la Terminal 3 cu ajutorul
Airbus A380.
7
Reconstrucția parcului Terminal 3 prin adăugarea unei noi zone cu patru benzi și a unei mari
piețe pietonale, completat cu baldachin în fața clădirii terminalelor, a fost finalizată în 2007.
Aceste îmbunătățiri au vizat îmbunătățirea experienței pasagerilor, reduce congestionarea
traficului și îmbunătăți securitatea. Ca parte a acestui proiect, Virgin Atlantic i-a fost atribuită o
zonă dedicată de check-in, cunoscută sub numele de "Zona A", care are o sculptură mare și
un atrium.
Începând cu 2013, terminalul 3 are o suprafață de 98.962 m 2 (1.065.220 de metri pătrați), iar
în 2011 a gestionat 19.8 milioane de pasageri pe 104.100 de zboruri.

Terminal 4
Deschis în 1986, terminalul 4 este situat la sud de pista de sud de lângă terminalul de marfă și
este conectat la Terminalele 1, 2 și 3 de către tunelul de marfă Heathrow . Terminalul are o
suprafață de 105.481 m 2 (1.135.390 de metri pătrați) și se află acum la alianța SkyTeam , cu
excepția Garuda Indonesia și Middle East Airlines , care folosesc terminalul 3, și a unor
transportatori neafiliați. Acesta a trecut printr-un upgrade de 200 de milioane de lire sterline
pentru a permite acestuia să găzduiască 45 de companii aeriene cu o curte modernizată
pentru a reduce congestionarea traficului și pentru a îmbunătăți securitatea. Majoritatea
zborurilor care se deplasează la Terminal 4 sunt zboruri provenind din Asia și Africa de Nord,
precum și câteva zboruri către Europa. A fost instalată o zonă extinsă de check-in cu dale
renovat și saloane de plecare și un nou sistem de bagaje și au fost construite două standuri
noi pentru a se adapta la Airbus A380; Etihad Airways , Malaysia Airlines și Qatar
Airways operează zboruri regulate A380.
Terminal 5

Terminalul 5 se află între pistele nordice și sudice de la capătul de vest al stației Heathrow și a
fost deschis de către regina Elisabeta a II-a la 14 martie 2008 jur de 19 ani de la înființarea
sa. A fost deschisă publicului la 27 martie 2008, iar British Airways și compania parteneră
Iberia au o utilizare exclusivă a acestui terminal. Primul pasager care a intrat în terminalul 5 a
fost un ex-pat din Marea Britanie din Kenya care a trecut prin securitate la ora 04:30. El a fost
prezentat cu un permis de îmbarcare de către CEO-ul British Airways Willie Walsh pentru
primul zbor de plecare, BA302 spre Paris. În cursul celor două săptămâni de la deschiderea
sa, operațiunile au fost întrerupte de problemele legate de sistemele informatice ale
terminalului, însoțite de testarea insuficientă și instruirea personalului, ceea ce a dus la
anularea a peste 500 de zboruri. Până în martie 2012, Terminalul 5 a fost utilizat exclusiv de
British Airways ca nod global;totuși, datorită fuziunii, la 25 martie , operațiunile Iberiei de la
Heathrow au fost mutate la terminal, făcând-o ca domiciliu al International Airlines Group .
Construit la un cost de 4,3 miliarde de lire sterline, terminalul este alcătuit dintr-o clădire
terminală principală cu patru etaje (Concourse A) și două clădiri satelit conectate la terminalul
principal printr-un sistem de tranzit subteran. Al doilea satelit (Concourse C), include aeronave
dedicate pentru Airbus A380. Acesta a devenit pe deplin operațional la 1 iunie 2011. Terminalul
5 a fost votat cel mai bun terminal aeroport Skytrax din lume 2014 la Premiile mondiale la
aeroportul mondial.
Clădirea terminală principală (Concourse A) are o suprafață de 300.000 de metri pătrați
(3.200.000 mp), în timp ce Concourse B acoperă 60.000 de metri pătrați (650.000 de metri
pătrați). Are 60 de standuri de aeronave și o capacitate anuală de 30 de milioane de pasageri,
precum și peste 100 de magazine și restaurante.

8
O altă clădire, denumită Concourse D și de dimensiune similară cu Concourse C, poate fi
construită încă la est de situl existent, oferind până la alte 16 standuri. În urma fuziunii
companiei britanice cu Iberia , acest lucru ar putea deveni o prioritate, deoarece întreprinderea
combinată va necesita cazare la Heathrow sub un singur acoperis pentru a maximiza
economiile de cost preconizate în cadrul acordului. O propunere pentru Concourse D a fost
prezentată în cel mai recent plan de investiții de capital al Heathrow.
Rețeaua de transport din jurul aeroportului a fost extinsă pentru a face față creșterii numărului
de pasageri. Un pinion de autostradă dedicat leagă terminalul de M25 (între intersecțiile 14 și
15). Terminalul are un parc auto cu o suprafață de 3800 de locuri. Un parc de distanțe mai
lungi pentru pasageri de afaceri este conectat la terminal printr-un sistem rapid de tranzi
rapid , care a devenit operațional în primăvara anului 2011. [58] Noi ramuri ale linieiHeathrow
Express și liniei Piccadilly Underground servesc un nou partajată Stația Terminal 5 Heathrow .

Securitate
Poliția aeroportului este responsabilă de unitatea de securitate a aviației din cadrul Poliției
Metropolitane , deși armata , inclusiv vehiculele blindate ale armatei , a fost ocazional
dislocată la aeroport în perioadele de securitate sporită.
Scanerele corporale sunt acum utilizate la aeroport, iar pasagerii care se opun utilizării lor
după ce au fost selectați trebuie să se supună unei căutări de mână într-o cameră
privată. Scanerele prezintă corpurile pasagerilor ca figuri în stil desen animat, cu indicatori
care arată unde pot fi obiectele ascunse. Imaginile noi au fost introduse inițial ca proces în
septembrie 2011, ca urmare a reclamațiilor privind confidențialitatea.

9
Reţeaua de transport
Heathrow Express: este un serviciu non-stop direct spre staţia Londoneza
Paddington; trenurile pleacă la fiecare 15 minute şi drumul durează 15 minute, ori de la
Terminalul 5 ori de la Heathrow Central (Terminalele 1, 2, 3). Pasagerii care tranzitează
între cele două staţii nu plătesc nimic.

Heathrow Connect: este un serviciu spre Paddington având pe ruta până la 5 gări
naţionale – trenurile pleacă la fiecare 30 de minute şi drumul durează 25 de minute.
Heathrow Connect foloseşte staţiile Heathrow Central şi are capătul la Terminalul 4 –
tranzitarea între cele două staţii este gratuită.

10
 Linia subterană Londoneză Piccadilly: Patru staţii deservesc aeroportul –
Terminalele 1, 2, 3; Terminalul 4; Terminalul 5 şi Hatton Cross. Durata standard de la staţia
Terminalelor 1, 2, 3 până la Central London, este de 40-50 minute.

Aeroportul Heathrow are una dintre cele mai mari staţii de autobuze din Marea
Britanie, cu multe autobuze locale.

Heathrow este accesibil cu maşina prin autostrada M4, autostrada M25, drumul
A4 şi drumul A30.

Extinderea aeroportului

Companiile aeriene mari de pe Heathrow, în mod special British Airways, au cerut de mult
construirea unei a treia noi piste pe Heathrow. Un al şaselea terminal este cel mai probabil
să acompanieze noua pistă, şi capacitatea aeroportului ar creşte la 115 milioane pasageri
pe an. Pe 16 Decembrie 2003 Secretarul de Transport, Alistair Darling, a eliberat un raport
despre viitorul transportului aerian din Marea Britanie.

11
O propunere cheie a raportului a fost o nouă pistă de 2.000 metri numai pentru avioanele
de transport pe distante mici să fie construită la Heathrow până în 2020 dacă problemele
de mediu precum zgomotul, poluarea şi congestia traficului pot fi rezolvate.

Extinderea și planurile viitoare

În ianuarie 2009, secretarul pentru transporturi, Geoff Hoon, a anunțat că guvernul britanic
a sprijinit extinderea Heathrow construind oa treia pista de 2.200 de metri și o a șasea clădire
terminală. [ Această decizie a urmat Cartei albe din 2003 privind viitorul transportului aerian în
Regatul Unit și o consultare publică din noiembrie 2007. Aceasta a fost o decizie
controversată care sa confruntat cu opoziția larg răspândită din cauza emisiilor de gaze cu
efect de seră emisiile, impactul asupra comunităților locale, precum și problemele legate de
zgomot și poluarea aerului.
Înainte de alegerile generale din 2010 , partidele conservatoare și liberal-democrate au
anunțat că vor împiedica construirea oricărei piste de a treia sau o extindere substanțială a
capacității de operare a aeroportului. Primarul Londrei, apoi Boris Johnson , a luat în
considerare faptul că Londra are nevoie de mai multă capacitate aeroportuară, favorizând
construcția unui aeroport complet nou în estuarul Tamisei, în loc să extindă Heathrow. După
ce coaliția conservator-liberal-democrat a preluat puterea, a fost anunțat că a fost anulată
expansiunea celei de-a treia piste Doi ani mai târziu, conservatorii de frunte au raportat că și-
au schimbat mintea cu privire la acest subiect.
O altă propunere pentru extinderea capacității Heathrow a fost Hub Heathrow , care are ca
scop extinderea ambelor piste la o lungime totală de aproximativ 7000 de metri și împărțirea
lor în patru, astfel încât fiecare să ofere două piste de lungime întreagă, permițând decolări și
decolări simultane, nivelurile de zgomot.

12
În iulie 2013, aeroportul a prezentat trei noi propuneri de extindere la Comisia Aeroporturilor,
care a fost înființată pentru a revizui capacitatea aeroporturilor în sud-estul Angliei. Comisia
Aeroporturilor a fost prezidată de Sir Howard Davies, care, la momentul numirii sale, era
angajat al GIC Private Limited (fostă cunoscută sub denumirea de Corporation de Investiții a
Guvernului din Singapore) și membru al Comitetului Internațional de Consultare. GIC Private
Limited a fost (2012), așa cum rămâne astăzi, unul dintre principalii proprietari ai Heathrow. Sir
Howard Davies a demisionat de la aceste funcții după confirmarea numirii sale de a conduce
Comisia Aeroporturilor, deși sa observat că el nu a reușit să identifice aceste interese când a
fost invitat să completeze registrul de interese al Comisiei Aeroporturilor. Fiecare dintre cele
trei propuneri care urmau să fie luate în considerare de comisia lui Sir Howard Davies a
implicat construirea unei a treia piste, fie la nord, nord-vest, fie la sud-vest de aeroport.
Comisionul și-a prezentat raportul interimar în decembrie 2013, redând trei opțiuni: opțiunea
de a treia pistă nord-vestică de la Heathrow, extinderea unei piste existente la Heathrow și oa
doua pistă de la Aeroportul Gatwick . După publicarea acestui raport, guvernul a confirmat că
nu a fost exclusă nicio opțiune pentru extinderea aeroportului în sud-est și că o nouă pistă nu
va fi construită la Heathrow înainte de 2015. Raportul complet a fost publicat la 1 iulie 2015 și
a susținut o a treia pistă nord-vestică la Heathrow. ] Reacția la raport a fost, în general,
negativă, în special din partea primarului de la Londra, Boris Johnson. Un conservator senior
a declarat pentru Channel 4 : "Howard Davies a aruncat o grămadă de aburi cu aburi pe biroul
primului ministru La 25 octombrie 2016, guvernul a confirmat că lui Heathrow i se va permite
să construiască oa treia pistă; totuși o decizie finală nu va fi luată până la iarna 2017/18, după
consultări și voturi guvernamentale. Cel mai vechi an de deschidere va fi anul 2025.

Mii de protestanti au creat un gigant semn NU la Sipson dupa un mars impotriva

expansiunii aeroportului Heathrow

13
Statistici anuale de trafic

14
15
Numărul de pasageri
În anul 2007 aeroportul Heathrow a fost tranzitat de 67,9 milioane de pasageri.

2007 67,9 milioane

2006 67,3 milioane

2005 67,0 milioane

2000 64,3 milioane

1996 55,7 milioane

16
Mişcări de aeronave
Aeroportul Heathrow a avut în 2007 476.000 de mişcări de aeronave

2007 476 mii

2006 471 mii

2005 472 mii

2000 480 mii

1996 427 mii

Volumul de marfă
Volumul de marfă care a tranzitat prin aeroportul Heathrow a fost de 1,310,987
tone în anul 2007

2007 1,310,987

2006 1,263,129

2005 1,305,686

2000 1,306,907

1996 1,040,486

17
Bibliografie
http://en.wikipedia.org

http://www.heathrowairport.com/

http://www.heathrow-airport-guide.co.uk/

http://www.baa.com/

18
Anexa

Terminal 1 Sosiri - Parter

Terminal 1 Check In – Etajul 1

19
Terminal 1 Plecări – Etajul 1

Terminal 1 Marea Britanie şi Irlanda Sosiri – Etajul 1

20
Terminal 2 Check In - Parter

21
Terminal 2 Sosiri – Etajul 1

22
Terminal 2 Plecări – Etajul 1

23
Terminal 3 Sosiri- Parter

24
Terminal 3 Check In - Parter

25
Terminal 3 Plecări – Etajul 1

26
Terminal 3 Plecări (Zona Publică) – Etajul 1

27
Terminal 4 Sosiri - Parter

28
Terminal 4 Check In – Etajul 1

29
Terminal 4 Plecări – Etajul 1

Terminal 5 Sosiri - Parter

Terminal 5 Gate Level – Etajul 1

30
Terminal 5 B Plecări – Etajul 1

Terminal 5 Check In – Etajul 2

31
32