ManageMentul

Serviciilor Publice
în uniunea euroPeană

Această carte a fost realizată în cadrul Activității nr. 8 denumi-

tă „Realizarea de materiale și instrumente didactice și de învățare
pentru programele de masterat în administrația publică” din pro-
iectul „Creșterea calității programelor de masterat în administrație
publică”, Contract POSDRU/86/1. 2/S/60072, proiect cofinanțat
din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară 1
„Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice
și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”, Domeniul major de
intervenție 1. 2 „Calitate în învățământul superior”.
 Oana Matilda Sabie Oana Matilda Sabie
Managementul Serviciilor Publice în Uniunea Europeană

Copyright © Oana Matilda Sabie

Copyright © Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2013 pentru ediția
prezentă.

Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce fragmente din

carte.

ManageMentul
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
SABIE, OANA MATILDA
Managementul serviciilor publice în Uniunea
Serviciilor Publice
Europeană / Sabie Oana Matilda. - Bucureşti: Tritonic Books, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-8536-59-0
în uniunea euroPeană
65.012.4:352(4)
341.217(4) UE

Coperta: NICOLAE URS

Redactor: MONICA RAMIREz
Comanda nr. UBB35 / aprilie 2013
Bun de tipar: aprilie 2013
Tipărit în România

Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul

scris al editorului, este strict interzisă și se pedepsește conform Legii
dreptului de autor.
 Cuprins

PRIMA PARTE
Aspecte teoretice privind serviciile publice 7
CAPITOLUL 1.
Evoluţia conceptului de serviciu public 9
1.1. Evoluţia conceptului de serviciu public la nivelul
Uniunii Europene 9
1.1.1. Obligaţiile serviciilor de interes general 17
1.2. Evoluţia serviciilor publice în diferite ţări europene 26
1.2.1. Consecinţele sociale ale privatizării și liberalizării
serviciilor de interes general la nivelul UE 28
1.2.2. Serviciile publice în trei state membre ale
Uniunii Europene 30

CAPITOLUL 2.
Sistemul serviciilor publice la nivelul uniunii europene 47
2.1. Consideraţii generale privind cadrul legislativ
al serviciilor de interes general 47
2.2. Rolul UE de a asigura norme comune pentru
serviciile de interes general concomitent cu
respectarea diversităţii 48
2.3. Domeniul de aplicare a acţiunii UE 49
2.4. Prezentare succintă a legislaţiei comunitare privind
protecţia mediului 55
CAPITOLUL 3.
Instrumente și tehnici de analiză
utilizate în managementul serviciilor publice 67
3.1. Instrumente de analiză a strategiei 67
3.1.1. Analiza SWOT – Matricea TOWS 67
3.1.2. Analiza PEST 83
3.1.3. Analiza PESTLE 88
3.1.4. Analiza competenţelor distinctive 90
3.1.5. Analiza lanţului valorii 91
3.2. Tehnici creative de analiză 94
3.2.1. Tehnica SCAMPER 94 PRIMA PARTE
3.2.2. Six Thinking Hats Aspecte teoretice privind serviciile publice
(Tehnica celor șase pălării gânditoare) 97

PARTEA A DOUA
Aspecte practice privind serviciile publice
în unele ţări europene 101
CAPITOLUL 4.
Abordarea comparativă a serviciilor de sănătate 103
4.1. Sistemul de sănătate din Suedia 118
4.2. Sistemul de sănătate din Olanda 134
4.3. Prezentarea serviciului public de sănătate din Franţa 140

CAPITOLUL 5.
Abordarea comparativa
a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare 153
5.1. Serviciul public de alimentare cu apă și canalizare
al orașului Paris, Franţa 162
5.2. Serviciul public de alimentare cu apă și canalizare
al orașului Torino, Italia 169

BIBLIOGRAFIE 189
 CAPITOLUL 1.
Evoluţia conceptului de serviciu public

1.1. Evoluţia conceptului de serviciu public la nivelul Uniunii Europene

Uniunea Europeană (UE) s-a aflat în urmă cu cinci ani la un
moment de răscruce în istoria ei, datorită faptului că se pregătea
pentru un val de extindere fără precedent în trecutul acesteia, pre-
cum și pentru, așa cum era stipulat în Convenţie, o redefinire a
sarcinilor și atribuţiilor sale și, totodată, pentru cum vor funcţiona
instituţiile sale sub noul Tratat constituţional. În acea perioadă UE
a lansat și o strategie de dezvoltare care avea la bază sinergia între
reforma socială și cea economică la care se adăugau dimensiunile:
sustenabilitate și mediul înconjurător (Comisia Europeană (COM)
2003).
În acest context serviciile de interes general joacă un rol foarte
important, ele constituind o parte a valorilor împărtășite de către
toate societăţile europene și formează un element esenţial al mo-
delului de societate europeană. Rolul serviciilor de interes gene-
ral este esenţial în creșterea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor și în
prevenirea izolării și excluderii sociale. Dată fiind importanţa aces-
tora în economie, în producerea de bunuri și servicii, eficienţa și
calitatea acestora constituie un factor pentru competitivitate și o
coeziune mai mare, în mod deosebit în ceea ce privește atragerea
investiţiilor în regiunile mai puţin favorizate. Asigurarea eficientă
10 | Oana Matilda Sabie
și nediscriminatorie a serviciilor de interes general constituie o altă
condiţie pentru funcţionarea în condiţii bune a pieţei unice și pen-
tru viitoarele integrarări ale pieţelor economice în U.E. Mai mult,
aceste servicii reprezintă un pilon al cetăţeniei europene, constitu-
ind unele drepturi de care se bucură cetăţenii europeni și, totodată,
oferă o oportunitate pentru dialogul cu autorităţile publice în con-
textul asigurării unei guvernări bune.
Diferenţele de terminologie, confuzia semantică și tradiţiile
diferite ale statelor membre au condus la mai multe neînţelegeri
în discuţiile purtate la nivelul european. În statele membre ale UE
sunt utilizaţi termeni diferiţi pentru definirea serviciilor de interes
general, aspect care reflectă dezvoltări inegale și diferite din punct
de vedere economic, cultural politic și istoric. Terminologia comu-
nitară încearcă totuși să ia în considerare aceste diferenţe.
Din acest motiv termenul de „servicii de interes general” nu
poate fi găsit în Tratatul Comisiei Europene (CE). Acesta și-a făcut
apariţia în practica comunităţii europene derivând din termenul
„servicii economice de interes general”, concept care este folosit în
Tratat. Termenul de „servicii de interes general” este mai larg și
cuprinde atât serviciile comerciale, economice, cât și pe cele non-
economice și pe care autorităţile publice le-au catalogat ca fiind de
interes general, constituind subiect al obligaţiilor specifice servi-
ciului public.
Serviciile de interes economic genera sunt servicii comerciale
de interes general și asupra cărora autorităţile publice impun o serie
de obligaţii specifice unui serviciu public (articolul 86 al Tratatului
CE). În această categorie intră, în special, reţelele de transport, de
energie și de comunicaţii (Infoeuropa, 2007).
Prin articolul 16 al Tratatului CE, introdus prin Tratatul de la
Amsterdam, este recunoscută includerea serviciilor de interes eco-
nomic general între valorile comune ale Uniunii Europene, precum
și rolul lor în promovarea coeziunii sociale și teritoriale în Uniune.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 11
Conform aceluiași articol, aceste servicii trebuie să funcţioneze în
baza unor principii și condiţii care le permit să își îndeplinească
rolul.
Serviciile de interes economic general sunt menţionate și în ar-
ticolul 36 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
conform căruia rolul lor în promovarea coeziunii sociale și terito-
riale a Uniunii este recunoscut și respectat.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (și, ca
urmare, și prevederile articolului 36) a fost încorporată în textul
Constituţiei Europene. Pe lângă aceasta, Constituţia Europea-
nă modifică prevederile articolului 16 al Tratatului CE. Conform
Constituţiei, Uniunea și statele sale membre trebuie să se asigure
că serviciile de interes economic general au la bază principii și con-
diţii, în special de tip economic și financiar, care le permit să își
îndeplinească rolul.
Cartea Albă asupra guvernării Europei, lansată în cadrul reu-
niunii Parlamentului European din 15 februarie 2000, a introdus
noul concept de parteneriat democratic între diferitele nivele de
guvernare în Europa și tratează problematica serviciilor publice de
interes economic general considerându-le de o importanţă deose-
bită pentru menţinerea coeziunii sociale, ridicarea calităţii vieţii pe
continentul european și asigurarea dezvoltării durabile.
Principalele probleme care se ridică astăzi în Uniunea Europea-
nă cu privire la viitorul serviciilor publice sunt:
• globalizarea și deschiderea pieţei pentru libera concurenţă;
• privatizarea;
• descentralizarea;
• întărirea coeziunii sociale;
• păstrarea caracterului teritorial; și
• dezvoltarea durabilă.
Serviciile de interes economic general în concepţia europeană
trebuie să aibă următoarele caracteristici: universalitate; egalitatea
12 | Oana Matilda Sabie
tratamentului; continuitate; siguranţa persoanelor și a serviciului;
adaptabilitate și gestiune pe termen lung și transparenţă.
Actualele evoluţii de pe piaţa europeană a serviciilor marchează
două tendinţe majore, respectiv:
• tendinţa de globalizare a serviciilor publice și de deschide-
re a pieţei, însoţită de apariţia și dezvoltarea unor compa-
nii mari transnaţionale. Acest proces conduce dacă nu este
bine stăpânit la transformarea vechilor monopoluri de stat
în monopoluri private
• tendinţa de menţinere a acestor servicii sub autoritatea sta-
tului sau a autorităţilor publice locale, tendinţă dezbătută pe
larg în ţările U.E. și foarte controversată.
La nivelul Uniunii Europene serviciile de interes general sunt
servicii încadrate în această categorie de către autorităţile publi-
ce și supuse, ca urmare, unor obligaţii specifice serviciilor publi-
ce. În această categorie intră servicii non-economice (de exemplu,
învăţământul obligatoriu sau protecţia socială), responsabilităţile
statului (de exemplu, securitatea sau justiţia) și servicii de interes
economic general (energie, comunicaţii etc.) (Infoeuropa, 2007).
În mai 2003, Comisia Europeană a adoptat o Carte Verde pri-
vind serviciile de interes general în Europa, prin care a fost lansa-
tă o dezbatere cu privire la rolul Uniunii Europene în promovarea
furnizării de servicii de interes general, în definirea obiectivelor de
interes general și în organizarea, finanţarea și evaluarea acestui tip
de servicii.
După această dezbatere, Comisia a adoptat, în mai 2004, o Car-
te Albă privind serviciile de interes general, în care este expusă
poziţia Uniunii Europene referitoare la promovarea dezvoltării de
servicii de interes general de calitate. Cartea Albă prezintă princi-
palele elemente ale unei strategii care vizează să faciliteze accesul
tuturor cetăţenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană la
servicii de interes general de calitate și la preţuri accesibile.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 13
Comisia Europeană a decis o abordare sectorială a serviciilor
de interes general și să nu elaboreze o directivă generală în acest
domeniu.
Cartea Verde privind serviciile de interes general și Cartea albă
corespunzătoare pot fi descărcate de pe site-ul Secretariatului Ge-
neral al Comisiei Europene, la adresa http://ec.europa.eu/services_
general_interest/index_en.htm.
Informaţii despre serviciile sociale de interes general se găsesc
pe site-ul Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă, Proble-
me Sociale și Şanse Egale a Comisiei Europene, la adresa http://
ec.europa.eu/employment_social/social_protection/ questionnaire
_en.htm.
În luna mai 2003, Comisia Uniunii Europene a lansat la Bruxel-
les, Cartea Verde privind serviciile de interes general, document
ce conţine principiile și normele de realizare a serviciilor publice la
nivel comunitar.
Prin „servicii de interes general” în România sunt definite ace-
le servicii de interes public pe care instituţiile și autorităţile publice
le contractează pentru a fi realizate de către unele unităţi econo-
mice sau sociale, numite și „furnizori” sau „operatori” de servicii
publice; aceștia pot fi cu capital de stat, privat, mixt ori obștesc.
Selectarea furnizorilor (operatorilor) de servicii publice trebuie să
se efectueze potrivit principiului competitivităţii și se realizează pe
bază de licitaţii publice, iar obligaţiile specifice de realizare și nor-
mele impuse, sunt cuprinse în Caietele de sarcini.
„Serviciile de interes general” se referă la următoarele catego-
rii de servicii publice:
a. serviciile furnizate de industriile de reţea (comunicaţiile,
transporturile, serviciile poștale, distribuţia energiei electri-
ce și termice, gestionarea gazelor naturale, distribuţia apei
potabile, canalizarea și epurarea apelor uzate, salubritatea,
ș.a.); și
14 | Oana Matilda Sabie
b. activităţile sociale și economice de interes public (ilumina-
tul public, construcţia de locuinţe sociale, gestionarea și în-
treţinerea domeniului public, administrarea și întreţinerea
fondului locativ, cadastrul imobiliar-edilitar etc.).
Conform Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, adoptată
de Uniunea Europeană, se recunoaște și se respectă accesul tuturor
cetăţenilor la serviciile publice de interes economic și social gene-
ral. Asigurarea unui nivel calitativ superior al acestora contribuie
la îmbunătăţirea calităţii vieţii și la creșterea coeziunii economice,
sociale și teritoriale. Totodată, contribuie la consolidarea cetăţeniei
europene, întrucât se referă la drepturile cetăţenilor europeni și oferă
o posibilitate de dialog cu autorităţile publice, reflectând modul în
care acestea își îndeplinesc obligaţiile faţă de cetăţeni.
La nivel naţional, regional, judeţean și local, autorităţilor com-
petente le revin sarcini de a defini, organiza, finanţa și controla
serviciile publice. În cadrul unei bune administrări, este necesar
ca serviciile publice să fie privite într-o evoluţie continuă și să fie
adaptate la noile cerinţe impuse de evoluţia tehnologică, economi-
că și socială.
Modul de organizare și realizare a acestor servicii diferă în
funcţie de condiţiile geografice, de istoria și tradiţiile culturale ale
fiecărei comunităţi, precum și de specificul activităţii respective.
Având în vedere această diversitate, Uniunea Europeană eviden-
ţiază, în documentele sale, sarcinile ce le revin instituţiilor și auto-
rităţilor naţionale, regionale, judeţene și locale pentru asigurarea
serviciilor publice, astfel încât să contribuie la creșterea bunăstării
cetăţenilor și la respectarea dreptului acestora de a-și alege în mod
democratic furnizorii de servicii, conform criteriilor calităţii, com-
petitivităţii și eficienţei. Realizarea serviciilor publice într-un mod
cât mai performant, constituie și o condiţie pentru buna funcţio-
nare a pieţei unice și o mai bună integrare economică și socială în
Uniunea Europeană.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 15
Comunitatea Europeană are competenţe în toate domeniile care
vizează serviciile de interes general: sănătatea, libera circulaţie a per-
soanelor și bunurilor, protecţia mediului, coeziunea economică și
socială, cercetarea-dezvoltarea, piaţa internă, concurenţa, protecţia
socială, protecţia consumatorilor, fiscalitatea ș.a. Politica sa urmăreș-
te diferite niveluri și forme de acţiune, utilizând proceduri și instru-
mente specifice. Sarcinile de a elabora regulile comunitare referitoa-
re la obligaţiile serviciului public, precum și de a controla aplicarea
acestora le revin autorităţilor competente din Statele membre, însă
Comisia poate lua unele măsuri specifice directe pentru a determina
autorităţile din Statele membre să respecte și să aplice regulile comu-
nitare în domeniile concurenţei și ajutoarelor de stat.
Legislaţia comunitară conţine prevederi pentru respectarea
principiilor democratice și ale economiei de piaţă, ale concurenţei,
competitivităţii și performanţei, precum și norme de alocare și uti-
lizare a fondurilor publice.
Autorităţile publice trebuie să elaboreze strategii, politici și nor-
me metodologice la nivel naţional sau local pentru toate categoriile
de servicii de interes general, să le coreleze între ele și să adopte mă-
suri adecvate pentru punerea lor în practică. Ele trebuie să asigure
buna funcţionare a pieţei și să contribuie la satisfacerea nevoilor pri-
mordiale ale cetăţenilor, precum și la conservarea bunurilor publice.
Au fost elaborate și puse în aplicare o serie de acte normative
care stabilesc elementele cadru cu privire la responsabilităţile pe
care le au structurile administraţiei publice centrale și locale, ope-
ratorii de servicii publice și populaţia beneficiară.
Legile sus menţionate au fost urmate de o serie de reglementări
secundare și terţiare care, pentru prima dată în istoria României
postbelice, stabilesc reguli administrative, juridice și tehnice pen-
tru fiecare serviciu public în parte. Prin aceste reglementări s-a do-
rit crearea unui cadru legislativ coerent, care să permită dezvoltarea
fiecărui serviciu public în concordanţă cu prevederile directivelor
16 | Oana Matilda Sabie
europene și având drept scop - asigurarea unor servicii de bună
calitate la preţuri accesibile, cu respectarea principiilor dezvoltării
durabile, a economisirii resurselor și a protecţiei mediului.
Integrarea României în Uniunea Europeană a impus criterii pre-
cise privind garantarea unor servicii publice de interes general perfor-
mante și de calitate, în special dezvoltarea și corelarea industriilor de
reţea, care să contribuie la creșterea bunăstării cetăţenilor și atingerea
într-un interval scurt de timp a normelor și standardelor comunitare.
Comunitatea Europeană promovează o liberalizare „controlată”
a acestor servicii, adică o deschidere progresivă a pieţei, însoţită de
măsuri care să protejeze interesul general, îndeosebi prin introdu-
cerea conceptului de serviciu universal, în vederea garantării ac-
cesului tuturor, indiferent de situaţia economică și socială sau de
poziţia geografică, la un serviciu de calitate cu un preţ accesibil.
România trebuie să se înscrie organic în acest concept, admi-
nistraţia centrală și locală fiind obligate să asigure progresiv atin-
gerea acestor deziderate prin stabilirea de programe concrete de
dezvoltare a serviciilor publice de interes general pe termen me-
diu și lung, cu respectarea principiilor și obiectivelor comune în
vederea armonizării acestora cu standardele și normele impuse de
acquis-ul comunitar.
În România, funcţionează Autoritatea Naţională de Reglemen-
tare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice care coordo-
nează activitatea în acest domeniu și elaborează rapoarte anuale
privind situaţia existentă și problemele ce se impun a fi soluţionate
cu prioritate. Astfel de rapoarte se întocmesc și de alte organisme
specializate cu atribuţii în domeniul serviciilor publice, care func-
ţionează atât în ţară, cât și în străinătate.
Activitatea acestora este sprijinită și de organizaţiile patrona-
le și profesionale de specialitate (Patronatul Român al Locuinţei,
Uniunea Naţională a Transportatorilor Publici, Patronatul Român
al Serviciilor Energetice, Patronatul Român al Apei, Patronatul Ro-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 17
mân al Serviciilor de Salubritate, Patronatul Serviciilor de Iluminat
Public, Asociaţia Naţională a Informaticienilor din Administraţia
Publică, Patronatul Naţional al Prestatorilor de Servicii de Geode-
zie, Cadastru, Cartografie și Fotogrametrie etc.), care au elaborat
deja Proiecte privind Strategiile Naţionale de Dezvoltare Durabilă
a principalelor servicii publice de interes general.
În prezent România trebuie să fie capabilă să ofere consuma-
torilor servicii publice performante, la standarde de calitate euro-
peană și la preţuri accesibile, să contribuie la creșterea bunăstării și
respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.
1.1.1. Obligaţiile serviciilor de interes general
Legislaţia serviciilor publice de interes economic general este ela-
borată pe sectoare de activitate. Cu toate acestea, reglementarile spe-
cifice conţin și anumite elemente comune, care pot servi pentru defi-
nirea trunchiului comun al serviciilor publice de interes general.
Aceste elemente sunt: universalitatea, continuitatea, calitatea
serviciului, accesibilitatea serviciului, protecţia utilizatorilor şi
consumatorilor (COM 270 final, 2003, p.15).
A. Universalitatea
a. Noţiunea de serviciu universal se referă la diverse dis-
poziţii de interes general, al căror obiectiv este acela de a
urmări ca anumite servicii să fie puse la dispoziţia tuturor
consumatorilor și utilizatorilor din ţară. Această noţiune
stabilește dreptul fiecărei persoane de a avea acces la anu-
mite servicii considerate esenţiale și impune furnizorilor
obligaţia de a oferi servicii pe întreg teritoriu.
b. Obligativitatea existenţei serviciului universal constituie
o garanţie că orice persoană are acces la serviciu la un preţ
accesibil, iar calitatea acestuia se menţine sau se îmbunătă-
ţește, dacă este necesar.
18 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 19

c. Serviciul universal este un concept dinamic. Astfel, cerin- Accesibilitate Transparenţa Gradul de Măsurarea Prelucrarea
fizică stabilirii deschidere al performanţei reclamaţiilor
ţele în materie de interes general pot ţine seama de evolu- tarifelor pieţei operatorilor
ţia politică, socială, economică și tehnologică și - dacă este Cadastru şi
publicitate 100% 10% - - Bună
necesar, acestea pot fi adaptate, în mod regulat, la evoluţia imobiliară
cerinţelor utilizatorilor şi consumatorilor. Noţiunea de Informatizarea
administraţiei 40% - 10% Limitată Bună
serviciu universal se poate aplica diferitelor structuri de publice
piaţă și poate fi utilizată pentru reglementarea serviciilor în Sursa: Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România – Dezvoltarea durabilă
diverse stadii de deschidere a acesteia. a serviciilor publice de interes general: obiective, principii, direcţii de acţiune, 2007
d. Conceptul de serviciu universal se raportează la conţinu-
tul serviciului și la metoda utilizată pentru a-l furniza. De- B. Continuitatea
finiţia sa acoperă gama de serviciu și caracteristicile acesteia Un anumit număr de servicii de interes general se caracteri-
în ceea ce privesc preţul și calitatea. zează printr-o cerinţă de continuitate, ceea ce înseamnă că furni-
e. Regulile care reglementează serviciul universal se com- zorul serviciului este obligat să vegheze ca acesta să fie furnizat
pletează cu drepturi ale utilizatorului şi consumatoru- fără întrerupere. Continuitatea nu este considerată întotdeauna
lui, care au drept scop să asigure serviciul universal. Aceste o cerinţa independentă, dar uneori este definită ca un element al
drepturi cuprind accesibilitatea fizică la servicul respectiv, obligativităţii serviciului universal. Poate fi în interesul comercial al
transparenţa și informaţii complete referitoare la tarife, la furnizorului anumitor servicii să furnizeze un serviciu neîntrerupt,
condiţiile contractuale, indicatorii de calitate ai performan- astfel încât – în unele cazuri specifice - o obligaţie legală de conti-
ţelor, mecanisme de prelucrare a reclamaţiilor şi de solu- nuitate impusă operatorilor se poate dovedi a fi inutilă.
ţionare a litigiilor etc. Chiar dacă nu se prevede obligaţia de continuitate la toate ser-
În Romania, din punct de vedere al gradului de universalitate viciile de interes economic general, directivele Comunităţii Eu-
asigurat principalelor servicii de interes economic general, situatia ropene autorizează în mod expres statele membre să o impună
se prezintă astfel: furnizorilor de servicii. Aceste obligaţii trebuie definite în mod
clar și trebuie să fie transparente, nediscriminatorii şi controla-
Tabelul nr. 1. Universalitatea serviciilor de interes general - România bile. Din acest punct de vedere, la noi în ţară, principalele servicii
Accesibilitate Transparenţa Gradul de Măsurarea Prelucrarea publice pot fi caracterizate astfel:
fizică stabilirii deschidere al performanţei reclamaţiilor
tarifelor pieţei operatorilor
Apă-canal 68% 50% 15% Limitată Bună
Tabelul nr. 2. Continuitatea serviciilor de interes general - România
Energie termică 30% 50% 10% Limitată Bună
Gradul de Nivelul de Gradul de
Salubritate 75% 100% 80% Bună Bună transparenţă discriminare control
Transport local 50% 50% 20% Bună Limitată Apă-canal Bun Mare Bun
Iluminat public 80% - 30% Bună Limitată Energie termică Bun Mare Bun
20 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 21

Gradul de Nivelul de Gradul de Trebuie să nu se piardă din vedere, atunci când se analizează
transparenţă discriminare control
problema unui serviciu, că trebuie puse în balanţă calitatea şi
Salubritate Bun Redus Redus
costul unui serviciu. Ar fi inutil, de exemplu, ca o autoritate publi-
Transport local Satisfăcător Satisfăcător Bun
că să impună unui prestator obligaţia costisitoare de a furniza un
Iluminat public Bun Mare Redus
Cadastru şi publicitate imobiliară Satisfăcător Redus Satisfăcător
serviciu de foarte mare calitate, când consumatorii și utilizatorii ar
Informatizarea administraţiei publice Satisfăcător Mare Redus prefera un serviciu de calitate mai mică, dar satisfăcătoare, la un
Sursa: Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România – Dezvoltarea durabilă a preţ mai scăzut. Pe de altă parte, impunerea normelor de calitate
serviciilor publice de interes general: obiective, principii, direcţii de acţiune, 2007 ar putea fi inutilă pe pieţele realmente concurenţiale, cu condiţia ca
utilizatorii și consumatorii să poată alege, în cunoștinţă de cauză,
între furnizorii de servicii concurenţi.
C. Calitatea serviciului
Definirea, urmărirea și punerea în aplicare a cerinţelor de ca-
litate de către autorităţile publice au devenit elemente cheie ale Tabelul nr. 3. Calitatea serviciilor de interes general - România

reglementării serviciilor de interes general. Atingerea unui ni-

de calitate monitorizaţi

Gradul de siguranţă al
Existenţa indicatorilor

Gradul de măsurare a

Preocuparea pentru
protecţia mediului
vel de calitate a serviciului acceptabilă din punct de vedere social,

utilizatorului
justifică deseori obligaţiile serviciului, motivează stabilirea unei

cantităţilor
facturate
obligativităţi a serviciului public și face obiectul unui control și
al unei reglementări stricte. În plus, atunci când serviciile sunt
Apă-canal Satisfăcător 60% Bun Satisfăcător
furnizate de administraţii publice, definirea și controlul cerin-
Energie termică Satisfăcător 30% Satisfăcător Redus
ţelor de calitate pot contribui la îmbunătăţirea transparenţei și Salubritate Redus - Satisfăcător Redus
responsabilităţii. În același timp însă, nu există un acord în ceea Transport local Redus 100% Bun -
ce privește definiţia generală a calităţii, dacă ne referim numai Iluminat public Redus 100% Bun -
la faptul că această definiţie ar trebui să menţioneze protecţia și Cadastru şi publicitate imobiliară - 100% Foarte bun -
siguranţa utilizatorilor și consmuatorilor. Din ce în ce mai mult, Informatizarea administraţiei publice Redus - Bun -
protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă sunt luate şi ele în Sursa: Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România – Dezvoltarea durabilă
considerare în definirea criteriilor de calitate ale unui serviciu. a serviciilor publice de interes general: obiective, principii, direcţii de acţiune, 2007

Obiectivele calitative vor varia în funcţie de sector, în funcţie de

caracteristicile acestuia.
În anumite cazuri, legislaţia comunitară defineşte normele
de calitate. Acestea se referă, de exemplu, la regulile de securitate,
la exactitatea și transparenţa facturării, la acoperirea teritorială și la
protecţia împotriva întreruperii serviciului.
D. Accesibilitatea tarifară
Un serviciu de interes economic general trebuie oferit la un
preţ accesibil tuturor. Aplicarea acestui principiu al accesibilităţii
tarifare contribuie la coeziunea economică și socială a Uniunii Eu-
ropene.
22 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 23

Accesibilitatea tarifară nu trebuie confundată cu principiul ta- borării cu celelalte autorităţi naţionale - Autoritatea pentru Protec-
rifării în funcţie de costuri, căruia nu îi este asimilabilă în mod ne- ţia Consumatorilor și nu în ultimul rând, cu Consiliul Concurenţei,
cesar. În fapt, piaţa nu poate, în cel mai bun caz, decât să propună care veghează la libera intrare pe piaţa serviciilor pentru toţi opera-
un preţ fix în funcţie de costuri. În același timp, dacă aceste costuri torii, în condiţiile stabilite prin legislaţia în vigoare.
nu sunt considerate accesibile, statul poate hotărî să intervină Din punct de vedere al accesibilitatii tarifare, în ţara noastră
pentru a veghea ca toată lumea să poată avea acces la serviciu la un serviciile publice de interes economic general se caracterizează ast-
preţ accesibil. fel:
Trebuie definite criteriile care se aplică pentru determinarea
caracterului de accesibilitate a unui serviciu. De exemplu, aceste Tabelul nr. 4. Accesibilitatea tarifară a serviciilor de interes general - România
preţuri ar putea să se raporteze la nivelul de penetrare sau la pre-
Ponderea medie Existenţa grupurilor Existenţa unor mecanis-
ţul unui coș de servicii de bază în raport cu venitul disponibil al în bugetul de familie defavorizate me de protecţie socială
anumitor categorii de clienţi. O atenţie deosebită trebuie acordată Apă-canal 3% 30% NU
nevoilor și capacităţilor grupurilor vulnerabile și marginalizate. În Energie termică 11% 45% DA
momentul în care este stabilit un nivel de accesibilitate tarifară a Salubritate 0,5% 20% NU

preţurilor, statele membre vor trebui să vegheze ca acesta să fie
într-adevăr oferit, implementând un mecanism de control al pre-
ţurilor.
Accesibilitatea preţurilor și a tarifelor ocupă un loc important
în activitatea Autorităţilor de Reglementare prin avizarea nivelu-
lui preţurilor și al tarifelor pentru operatorii locali de apă și cana-
lizare și operatorii care furnizeaza energie termică prin sistemul
centralizat de termoficare. Este cunoscut faptul că, în economia de
piaţă, preţurile și tarifele se stabilesc în mod liber pe baza cere-
rii și a ofertei. Datorită capacităţii de plată reduse a unei părţi
din populaţie, Guvernul intervine în susţinerea preţurilor și tari-
felor pentru energia termică furnizată populaţiei pentru încălzire
și pentru transportul urban de călători, pe calea subvenţiilor şi a
ajutoarelor.
Trebuie asigurată transparenţa activităţilor realizate de autori-
tăţile de reglementare în domeniul avizării preţurilor și tarifelor, al
calităţii serviciilor, al continuităţii acestora, al îndeplinirii standar-
delor impuse de licenţele acordate operatorilor, precum și al cola-
Transport local 2% 20% DA
Cadastru şi publicitate
imobiliară 0,1% 25% NU
Sursa: Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România – Dezvoltarea durabilă
a serviciilor publice de interes general: obiective, principii, direcţii de acţiune, 2007
E. Protecţia consumatorilor
Politica referitoare la consumatori face parte integrantă din
strategia politică de susţinere a unui model de societate. Obiec-
tivul prioritar al Romaniei constă în garantarea îmbunătăţirii
treptate a performantelor pieţei interne în interesul consuma-
torilor şi eliminarea disfuncţionalităţilor pieţei care pot dăuna
consumatorilor. Acest lucru implică transparenţa pieţei şi corec-
titudinea practicilor comerciale. Regulile orizontale de protecţie
a consumatorilor se aplică serviciilor de interes general (in special
in zona tarifelor), precum și altor sectoare economice. În plus, da-
torită importanţei economice și sociale deosebite a acestor servicii,
au fost adoptate măsuri legislative specifice pentru a răspunde
preocupărilor și nevoilor consumatorilor.
24 | Oana Matilda Sabie
Serviciile de interes general trebuie să respecte atât drepturile
utilizatorilor/consumatorilor, cât și următoarele principii:
• Transparenţă şi informaţii complete: aceasta implică în
mod necesar informaţii clare și comparabile asupra tarifelor,
clauzelor contractuale, prelucrării reclamaţiilor și mecanis-
melor de soluţionare a litigiilor.
• Sănătate şi securitate: aceasta cuprinde necesitatea garan-
tării unui nivel optim de protecţie a sănătăţii și securităţii
fizice a serviciilor.
• Autorităţi de reglementare independente: organisme de
reglementare independente în raport cu industria, dotate cu
suficiente resurse, abilitate cu puterea de a sancţiona și cu
obligaţii clare referitoare la protejarea intereselor utilizato-
rilor și consumatorilor.
• Reprezentare şi participare activă: luarea de măsuri care să
permită consultarea sistematică a reprezentaţilor consumatori-
lor, astfel încât aceștia să participe activ la procesele decizionale.
• Recurs: sisteme de prelucrare rapidă și accesibilă a reclama-
ţiilor și mecanisme alternative de soluţionare a litigiilor.
Drepturile definite în favoarea utilizatorilor şi consumatorilor
în materie de serviciu de interes general se sprijină pe următoarele
principii:
• acces (acoperire geografică completă, cuprinzând accesul
transfrontalier, accesul persoanelor cu mobilitate redusă sau
accesul handicapaţilor);
• preţuri accesibile (cuprinzând mecanisme speciale pentru
persoanele cu venituri scăzute);
• securitate (serviciu sigur și fiabil, nivel ridicat de sănătate
publică);
• calitate (inclusiv fiabilitatea și continuitatea serviciilor, pre-
cum și mecanisme de compensare în cazul în care nu există
o capacitate suficientă);
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 25
• alegere (alegere dintr-o gamă de servicii cât mai largă și -
dacă este cazul, alegerea furnizorului și dreptul de a schim-
ba furnizorul în condiţiile existenţei unei concurenţe reale
între furnizori);
• transparenţă totală şi obligativitatea prestatorilor de a
prezenta informări (de exemplu, privind tarifele, facturile
și clauzele contractuale);
• drepturi de acces la informaţii culese de autorităţile de
reglementare (date privind calitatea serviciului, alegerea și
finanţarea furnizorilor, prelucrarea reclamaţiilor);
• securitate şi fiabilitate (servicii continue și fiabile, inclusiv
o protecţie împotriva întreruperii serviciilor);
• echitate (concurenţă reală și echitabilă);
• autorităţi de reglementare independente (dotate cu puteri
de a sancţiona corespunzătoare și cu obligaţii clare);
• reprezentarea şi participarea activă a consumatorilor şi
utilizatorilor (în cadrul definirii serviciilor și alegerii mo-
dalităţilor de plată);
• recurs (mecanisme de prelucrare a plângerilor și de soluţio-
nare a litigiilor, formule de compensare);
• clauză evolutivă (drepturile utilizatorilor/consumatorilor
sunt susceptibile de a se modifica în funcţie de evoluţia pre-
ocupărilor și mediului: economie, legislaţie, tehnologie);
• egalitatea accesului și tratamentului aplicat utilizatorilor
și consumatorilor în materie de utilizare a serviciilor trans-
frontaliere în statele membre.
Din punct de vedere al preocupărilor privind protecţia consu-
matorilor, principalele servicii de interes general se caracterizează
astfel:
26 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 27

Tabelul nr. 5. Protecţia consumatorilor - România În aceste condiţii, reglementările europene au constat în pu-
nerea în practică a unui model caracterizat prin liberalizare, com-

blicului la luarea
Dreptul de acces

Participarea pu-
Existenţa unor
pletată de dreptul comun sub aspectul concurenţei prin definiţia

reglementare
la informaţie

autorităţi de
Securitate şi

deciziilor
sănătate
universală.
Problema organizării serviciilor de interes general s-a impus
Apă-canal Limitat Bună DA NU odată cu tripla separare care a avut loc la mijlocul procesului de
Energie termică Limitat Satisfăcător DA NU
liberalizare:
Salubritate Limitat Satisfăcător DA NU
• între funcţia de operator și cea de organizator și furnizor;
Transport local Bun Bună DA NU
• între rolul de acţionar al autorităţi publice proprietare de în-
Iluminat public Satisfăcător Satisfăcător DA NU
treprinderi și funcţia de organizator pe care și-a asumat-o; și
Cadastru şi publicitate imobiliară Satisfăcător - DA NU
• între infrastructuri, care continuă să întârească cadrul de
Informatizarea administraţiei publice Limitat Satisfăcător DA NU
monopol natural al serviciilor publice.
Sursa: Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România – Dezvoltarea durabilă
a serviciilor publice de interes general: obiective, principii, direcţii de acţiune, 2007
Nu cu mult timp în urmă statul era responsabil cu organizarea,
reglementarea, prestarea, arbitrarea, controlul, evaluarea etc. ser-
viciilor naţionale de interes general și a colectivităţilor teritoriale
1.2. Evoluţia serviciilor publice în diferite ţări europene pentru serviciile locale. În realitate, acestea sunt efectele informa-
Pornind de la Actul Unic European din anul 1986, Uniunea Eu- ţiilor și experizelor greșite sau necorespunzătoare care au condus
ropeană a dezvoltat un proces de liberalizare progresivă a servici- la apariţia fenomenelor de îngrădire a autorităţilor publice de către
ilor publice în domeniul comunicaţiilor, transportului și energiei, cele care erau considerate a fi manager.
denumite servicii de interes economic general, proces ce a constat Problematica organizării și funcţionării serviciilor de interes gene-
în introducerea concurenţei în acele situaţii unde sectoarele de pia- ral are în vedere trei mize mari, și anume: care sunt obiectivele aces-
ţă erau marcate de existenţa monopolului. Acest obiectiv urmărea tora? ce funcţii îndeplinesc acestea? la ce nivel acest lucru este posibil?
trei aspecte: pe de o parte, europenizarea serviciilor de interes eco- La momentul de faţă, în literatura de specialitate, nu există o
nomic general ca fiind element cheie al integrării europene; pe de definiţie unanim acceptată pentru conceptul de organizare a ser-
altă parte, accentuarea liberei circulaţii a serviciilor și crearea unei viciilor. Fiecare disciplină știinţifică a cercetat acest aspect și a ve-
pieţe interne; iar în final, încurajarea obţinerii unei eficacităţi mai nit cu propriile concluzii, și în continuare acest aspect rămâne larg
bune în domeniile ce au fost „protejate / ocrotite” de monopolurile deschis discuţiilor la nivelul UE.
locale, regionale sau naţionale. Aceste trei obiective au fost prinse Philippe Herzog care a urmărit de mai bine de douăzeci de ani
mai târziu în Tratatul de la Roma și în dreptul concurenţial, care procesul de europenizare a serviciilor publice și care fiind, toto-
a fost pas cu pas actualizat și îmbunătăţit în vederea introducerii dată, unul din membrii Parlamentului European care a avut două
progresive a concurenţei în toate sectoarele serviciilor economice mandate (1994-2004) ne propune următoare definiţie: „organiza-
de interes general. rea unui sistem economic, acestea sunt criteriile de gestiune, mode-
28 | Oana Matilda Sabie
lele de coordonare, elementele incitante care vor permite coerenţa
și dezvoltarea sistemului”. Aceeași persoană sugerează o definiţie
mult mai precisă, după părerea sa: „prin organizarea serviciilor pu-
blice este garantat faptul că piaţa contribuie la satisfacerea intere-
sului general, acesta din urmă asumându-și o doză de concurenţă
pentru că nu are scleroză în structuri și sunt eficace”.
În cea mai mare parte a sectoarelor, reglementările europene
fac obiectul directivelor, care implică transformări și modificări în
dreptul naţional al fiecărui stat membru al UE, proces care per-
mite o anumită flexibilitate și un anumit număr de adaptări. Mai
concret, istoriile, tradiţiile, instituţiile și cultura naţională, interesul
naţional și local nu vor dispărea odată cu dezvoltarea procesului
de integrare europeană. Acest aspect este stipulat și în Constituţia
Uniunii Europeane – „unitate în diversitate”.
Un alt aspect important și mult dezbătut de Uniunea Europea-
nă este „locul„ cetăţenilor în acţiunile publice locale. Jean-Claude
Prim afirma că: „recunoașterea locului cetăţenilor este de o impor-
tanţă majoră în stabilirea, monitorizarea și îndeplinirea obiecti-
velor de interes general pe plan local.... Această capacitate trebuie
acordată tuturor actorilor, de a participa la procesul decizional”.
1.2.1. Consecinţele sociale ale privatizării şi liberalizării serviciilor de interes
general la nivelul UE
În primul rând trebuie făcută diferenţierea între cele două con-
cepte. Privatizarea se poate realiza fără liberalizarea serviciului
prin vânzarea monopolurilor, sau prin concesionarea monopolu-
rilor sau a contractelor de servicii. Liberalizarea implică privatiza-
rea, în sensul că o piaţă liberă presupune ca unităţile să se comporte
ca entităţi comerciale, concurând pentru afaceri profitabile în ve-
derea maximizării cifrei de afaceri pentru proprietari, spre deose-
bire de agenţii publici care furnizează servicii publice în vederea
atingerii obiectivelor de interes public.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 29
Una din schimbările majore ale privatizării face referire la fap-
tul că fostul angajator din sectorul public este înlocuit de o compa-
nie privată. Ca urmare a acestui fapt un studiu din anul 2004 arată
că privatizarea și liberalizarea din sectoarele energetic, gaze și apă,
au avut un efect negativ cu un impact foarte mare asupra gradului
de ocupare a forţei de muncă: „posibilitatea alegerii de către consu-
matori a furnizorilor a fost asociată cu o medie de reducere a gra-
dului de ocupare a forţei de muncă cu aproximativ 12%”(Griffith
& Harrison, 2004).
Reduceri similare în rândul angajaţilor pot fi observate în mo-
mentul privatizării, dar și în cazul restructurărilor din sectorul
public. Într-un raport despre apă și energie în Europa au fost pre-
zentate reduceri semnificative ale personalului asociate cu procesul
de privatizare, dar și reducerea locurilor de muncă din cadrul com-
paniilor publice. În acest raport nu este prezentată nici o dovadă de
salarizare mai slabă sau de condiţii de muncă mai proaste în rândul
angajaţilor din sectorul privat, deși managerii de top erau mai bine
plătiţi în sectorul privat (Hall, 1997). Un alt studiu realizat de insti-
tutul austriac FORBA în șapte ţări europene în anul 2004 a arătat că
în majoritatea sectoarelor analizate numărul angajaţilor a scăzut cu
50% în primi zece ani după liberalizare sau privatizare (Atzmuller
& Herman, 2004). În Marea Britanie, numărul angajaţilor a scă-
zut drastic după realizarea în mare parte a privatizărilor, dar cea
mai mare parte a reducerilor numărului de angajaţi în industriile
privatizate din Marea Britanie au fost realizate sub conducerea ma-
nagerială din sectorul public, înainte de privatizare (Florio, 2004).
Impactul social este corelat cu problema eficienţei economice
relative a operaţiilor din sectoarele privat și public prin două as-
pecte. În primul rând, o productivitate mare a muncii este invers
proporţională cu gradul de angajare. În al doilea rând, utilizatorii și
consumatorii serviciilor ar trebui să beneficieze de preţuri mai mici
rezultate din eficienţa câștigată de companiile private. Ambele, pri-
30 | Oana Matilda Sabie
vatizarea și liberalizarea sunt utilizate pentru a crește eficienţa, iar
acesta este factorul cheie pentru care utilizatorii de servicii nu pot
beneficie de reducerea preţurilor sau creșterea calităţii. Totuși, nu
există nici o evidenţă empirică de asociere a creșterii eficienţei cu
privatizarea. Un număr de evidenţe empirice au fost constatate de
Willner și Parker în 2002, aceștia conlcluzionând că „se pare că din
evidenţele empirice o schimbare a proprietarului public în cel pri-
vat nu reprezintă neapărat un leac / soluţie pentru o organizaţie
neperformantă” (Willner & Parker, 2002). Fondul Monetar Inter-
naţional (FMI, 2004) a observat și a prezentat într-o lucrare despre
PPP în 2004,: „...Majoritatea cazurilor de PPP au la bază eficienţa
relativă a sectorului privat. Deși există o literatură bogată pe acest
subiect, teoria este ambiguă, iar dovezile empirice sunt mixte...”
(Atzmuller & Herman, 2004).
Impactul asupra consumatorilor / utilizatorilor. Prin libera-
lizarea și privatizarea serviciilor publice s-a dorit de către UE să
ofere utilizatorilor un serviciu în care ei să aibă puterea pe piaţă,
să obţină servicii mai bune la un preţ mai mic prin schimbarea
ofertanţilor sau prin ameninţarea schimbării ofertanţilor. Opera-
torii privaţi sunt așteptaţi să răspndă la aceste presiuni prin îmbu-
nătăţirea preţurilor sau a altor aspecte ale serviciilor pentru a evita
migrarea clienţilor lor către competiţie / tabăra adversă.
În cazul serviciilor de alimentare cu apă, canalizare, salubrita-
te, transportul în comun, operatorului privat îi este concesionat un
monopol pentru o zonă specifică sau un traseu clar stabilit. În aces-
te situaţii, consumatorii se încred în autorităţile publice centrale și
locale să le reprezinte interesele.
1.2.2. Serviciile publice în trei state membre ale Uniunii Europene
În ţările membre ale Uniunii Europene odată cu deschiderea
pieţei libere și a intensificării procesului concurenţial a fost nece-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 31
sară înfiinţarea unor autorităţi de reglementare care să asigure res-
pectarea legilor. De asemenea a fost necesară elaborarea unor noi
legi care să fie mai bine adaptate noilor realităţi economice, sociale
și mai ales administrative. Necesitatea acestor schimbări a fost de-
terminată de faptul că operatorii de servicii publice au fost pe pozi-
ţii contrare în raport cu autorităţile publice care le-au conferit ges-
tiunea serviciului public. În ţările Comunităţii Europene, termenii
folosiţi pentru a desemna serviciul public sunt diferiţi: „servicii de
interes general”, „public utilities” sau „offentliche Dienstleistungen”
istoria și cultura punându-și amprenta asupra conceptelor organi-
zării serviciilor publice, dar și asupra controlului exercitat în pri-
vinţa modului în care acestea sunt prestate.
A. SERVICIILE PUBLICE ÎN FRANŢA
Concepţia franceză asupra serviciilor publice a fost preluată în
majoritatea ţărilor europene. În Franţa, noţiunea de serviciu public
se conturează pe baza unei decizii a Tribunalului de Conflicte din
1873, «DECIZIA BLANCO», prin care tribunalul consacra pen-
tru prima data răspunderea statului pentru prejudicii cauzate de
serviciile publice și se stabilește competenţa sa în astfel de decizii.
Ulterior deciziei Blanco, o serie de hotărâri ale Consiliului de Stat
și ale Tribunalului de Conflicte au construit principiile serviciului
public, ce au fost preluate de majoritatea sistemelor administrative:
egalitatea de tratament a utilizatorilor; continuitatea serviciului, re-
cunoscută ca având valoare constituţională prin decizia Consiliului
Constituţional nr.79-105 DC din 25 iulie 1979; mutabilitatea sau
adaptabilitatea serviciului public; fragmentarea este una din par-
ticularităţile sistemului francez, întâlnită și în sistemul italian. În
Franţa există peste 36000 de comune, dintre care majoritatea sunt
foarte mici (<1000 locuitori). Soluţiile adoptate în acest caz au fost:
s-au prevăzut și adoptat numeroase forme de colaborare între in-
stituţiile locale, în special orașe (sindicate ale comunităţilor orășe-
32 | Oana Matilda Sabie
nești, districte, comunităţi locale, comunităţi urbane) care au con-
simţit colectivităţilor teritoriale lăsându-le o marjă de autonomie
în gestionarea serviciilor care altfel ar fi fost foarte dificilă. Aceste
forme de cooperare au cunoscut în timp un mare succes.
Pentru o analiză a serviciilor publice locale, așa cum se prezintă
ea astăzi vor fi luate în considerare câteva servicii publice relevante:
energia electrică, gaze, apa potabilă, transporturi locale și salubri-
tate urbană.
Serviciul de producţie și distribuţie a energiei electrice, ca și cel
al extracţiei, importului și distribuţiei gazelor, au fost încredinţate
după naţionalizare lui EDF (Electricite de France) și lui GDF (Gas
de France) sau instituţiilor publice naţionale constituite special. Re-
zultatul a fost că, în sectorul distribuţiei energiei electrice există azi
circa 200 agenţii autonome (regii) și societăţi mixte cu capital pu-
blic majoritar, care distribuie energia electrică pentru nu mai mult
de 5-6% din ţară (ex. Grenoble și Strasbourg, care folosesc societăţi
anonime sau Toulouse și Metz, dotate cu regii proprii). În domeniul
distribiţiei gasului rămân doar 13 întreprinderi comunale, mai ales
cu caracter de consorţiu, care distribuie pentru 3-4% din total.
În ceea ce privește distribuţia apei potabile, de competenţa co-
munităţii există o situaţie deosebită. O primă formă de gestiune
este aceea prin care există un oraș sau un grup de orașe de ges-
tionat în mod direct, sau întreprinderi autonome, reţele de mici
dimensiuni. Lângă forma de gestiune există și modalitatea conce-
siunii către societăţi private, dominantă în realitatea franceză, care
cunoaște activitatea operatorilor privaţi de dimensiuni naţionale,
precum Suez (fosta Suez Lyonnaise dex Eaux) sau Vivendi. Aceasta
a doua formă de gestiune a trecut de la 30% (raportat la numărul de
locuitori serviţi în 1935), la 50% în 1955 și la 75% în zilele noastre.
În sectorul de transport public, tendinţa este aceea de a exista o
separare netă între instituţiile publice titulare de serviciu și subiecţii
privaţi sau publici, gestionari ai serviciului. Aceasta se datorează în
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 33
special faptului că, adesea serviciul de transport local ia o dimensi-
une extra-teritorială, care face comunităţile să se unească, în formă
de consorţiu sau comunitate urbană și să delege unui singur subiect
gestionarea serviciului. Actualmente, o minoritate de gestionari
(care servește aproximativ 30% din beneficiari) este constituită din
regii și societăţi cu economie mixtă, în timp ce majoritatea este re-
prezentată de întreprinderi private concesionare ale acestui serviciu.
Ultimul serviciu luat în considerare este cel al colectării și de-
pozitării deșeurilor urbane: pentru acest serviciu este dominantă
concesiunea către întreprinderi private, adesea filiale ale unor mari
societăţi ca «General des Eaux» sau «Lyonnaise des Eaux», în timp
ce gestiunea directă în economie sau prin întreprindere autonomă
se reduce la circa 20% din totalul beneficiarilor de servicii.
Doctrina franceză a nuanţat definiţia serviciului public. Modi-
ficarea legislaţiei a fost determinată de dezvoltarea economică și
socială, care a permis o mai mare delimitare între activităţile publi-
ce și activităţile prestate de persoanele private. Politica intervenţi-
onistă a condus statul pe de o parte să dezvolte activităţi de aceeași
natură cu cele ale particularilor (servicii publice industriale și co-
merciale), iar pe de altă parte să încredinţeze organismelor private
prestarea unor servicii publice.
Toate aceste schimbări au dus la aplicarea nu doar a principiilor
dreptului administrativ în gestionarea unui serviciu public, ci în
funcţie de natura și obiectul serviciului public și a celor de drept
civil și comercial (în cazul gestionarii private). În 1963, Consiliul
de Stat din Franţa, în hotărârea Sieur Nancy a reliefat 4 caractere
ale serviciului public:
• Un serviciu public îndeplinește o misiune de interes gene-
ral; aceasta este o condiţie necesară dar nu suficientă pentru
ca o activitate să fie considerată serviciu public;
• Administraţia exercită un drept de supraveghere asupra
modalităţilor de îndeplinire a acestei misiuni de interes ge-
34 | Oana Matilda Sabie
neral. Este vorba de ipoteza în care administraţia își rezervă
un drept de control asupra modalităţii în care serviciul pu-
blic este îndeplinit;
• Organismul însărcinat cu gestionarea serviciului public este
investit cu prerogative de putere publică; și
• Administraţia dispune de o putere de tutelă care se execită
prin numirea membrilor în consiliul de administraţie.
Consiliul Constituţional a stabilit necesitatea ca anumite ser-
vicii publice să fie cerute de Constituţie. Fac parte din categoria
serviciilor publice constituţionale cele care corespund funcţiilor
esenţiale ale statului: menţinerea ordinii (poliţia, justiţia), apăra-
rea, mijloacele de circulaţie (drumuri) la care se adaugă protecţia
socială, învăţământul public gratuit și altele.
Până la sfârșitul secolului al XlX-lea s-au construit reţelele,
primele concesiuni fiind cele de lucrări publice.Ca și în celelalte
ţări unde industrializarea a determinat o creștere urbană rapidă, și
municipalităţile franceze au trebuit să găsească o politică din ce în
ce mai activă în domeniul echipamentului și al serviciilor urbane,
confruntându-se cu alternative privind modul de gestionare: pu-
blic sau privat.
Contextul liberal de intervenţie publică locală a fost slab repre-
zentat în Franţa, municipalitatea fiind controlată de Consiliul de
Stat, protector al iniţiativei private. În Franţa organizarea și dezvol-
tarea serviciilor publice sunt legate de organizarea administrativă
și politica a statului: primele servicii publice au fost cele regaliene
(poliţie, justiţie, apărare), următoarele municipale și locale, iar ulti-
mele de natură infrastructurală.
Gestionarea actuală a serviciilor publice în Franţa a fost in-
fluenţată de două perioade din punct de vedere istoric: începutul
secolului, când s-a format doctrina serviciilor publice și când con-
cesiunea era forma principală de gestionare și perioada 1936-1946,
când s-au constituit marile monopoluri publice naţionale.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 35
Primul Război Mondial a perturbat grav economiile europene,
iar astfel importanţa municipalităţii a crescut. În această perioadă
colectivităţile franceze au preluat unele servicii care până atunci fu-
seseră delegate. Marile societăţi au fost deja create de la jumătatea
secolului al XlX-lea intervenind în sectorul de gaz, apă, electricitate
și transporturi. Printr-un decret din 1926 s-a dispus că pot fi auto-
rizate comunele, după aprobarea autorităţii de tutelă, să exploateze
direct serviciile de interes public cu caracter industrial și comerci-
al.În 1930 Consiliul de Stat a stabilit posibilitatea de intervenţie a
colectivităţilor locale în viata economică. Pentru a trece peste lipsa
capitalurilor publice, finanţarea privată a lucrărilor publice a per-
mis concesiunii să fie intercalată între serviciile publice prestate
direct și cele considerate ca fiind private.
Deschiderea europeană a mărit considerabil oferta în servi-
ciul public atât geografic, cât și cantitativ determinând o creștere
a libertăţii de gestionare a serviciilor publice. De exemplu descen-
tralizarea a permis suprimarea caietului de sarcini tip și aplicarea
controlului de legalitate a posteriori.
Principalele modalităţi de gestionare a serviciilor publice fran-
ceze se împart în trei categorii:
• Forme de gestiune directă a serviciilor ale colectivităţilor locale;
• Formele de gestiune delegată;
• Forme de gestiune mixtă.
GESTIUNEA DIRECTĂ - sunt trei forme de gestiune directă a
serviciilor publice locale: regia directă, regia dotată cu autonomie
financiară și regia personalizată.
REGIA DIRECTĂ este un serviciu specializat în interiorul
structurii comunale sau departamentale franceze, fără personali-
tate juridică. Personalul cu care se lucrează este juridic calificat ca
personal orășenesc (departamental) și depinde ierarhic direct de
primar. Singurul lucru ce distinge regia directă de alte servicii ale
primăriei sau ale departamentului este că ea oferă prestaţii proprii
36 | Oana Matilda Sabie
în schimbul unui salariu sau preţ, care servește la acoperirea cos-
tului serviciului. Între celelalte tipuri gestiunea directă reprezintă
cantitativ forma cea mai relevantă, cu cota de mai mult de 90%.
REGIA DOTATĂ CU AUTONOMIE FINANCIARĂ, chiar dacă
nu are personalitate juridică distinctă, se diferenţiază de preceden-
ta prin existenţa unui buget propriu, anexat la cel al instituţiei (oraș
sau departament) din care face parte. Ea prezintă organe de gestiu-
ne proprii: consiliul de gestiune și directorul. Consiliul de gestiune
are putere de deliberare pentru toate acele materii care aparţin direct
competenţei sale și posedă și o mare putere consultativă generică asu-
pra tuturor afacerilor regiei. Directorul asigură în schimb corecta des-
fășurare a serviciului și îi urmărește bugetul. Amândouă organismele
sunt responsabile de echilibrul intrărilor și cheltuielilor din gestiune.
În raporturile cu organele directive ale instituţiei titulare consiliul
municipal sau departamental trebuie să nominalizeze membrii consi-
liului de gestiune, să fixeze regulile de funcţionare ale regiei, să fixeze
bugetul și tarifele. Primarul numește directorul și folosește regia în
raport cu terţii pentru ceea ce privește acţiunile sale mai importante.
REGIA PERSONALIZATĂ are personalitate juridică și autono-
mie financiară. Juridic intra în categoria EPIC (Instituţii Publice cu
Caracter Industrial și Comercial). Ea posedă un patrimoniu dis-
tinct de cel al colectivităţii teritoriale. Acest tip de regie este condus
de un consiliu de administraţie, care este organul suveran al EPIC
și ai cărui membri sunt desemnaţi de consiliul municipal (departa-
mental) și de un director, numit de primar la propunerea consiliu-
lui de administraţie și responsabil în faţa acestuia de funcţionarea
regiei, pe care o reprezintă în toate acţiunile sale civile și căreia îi
pregătește bugetul. Personalul regiei este supus regulilor dreptului
privat, în afără de director.
GESTIUNEA DELEGATĂ - constă în încredinţarea gestiunii
serviciului unui subiect privat prin intermediul a două forme alter-
native: contract de concesiune și affermage. În Franţa pentru prima
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 37
dată prin Legea din 6.02.1992 s-a utilizat expresia „Convenţie de
delegare a seviciului public”, figurând în mai multe articole.
CONCESIUNEA este un contract în baza căruia instituţia publi-
că titulară a serviciului încredinţează unei persoane fizice sau juridi-
ce construcţia unei lucrări publice și gestiunea seviciu public, prin
taxare directă în favoarea concesionarului, a unei prestaţii din par-
tea utilizatorului, care să constituie contravaloarea serviciului oferit.
Prestaţiile sau tarifele aplicate de gestionar vor fi proporţionale cu
întregul obligaţiilor pe care el ar trebui să le susţină (amortizare,
gestiune, întreţinere și renovare). În cadrul contractului de conce-
siune este fixat preţul stabilit de utilizator gestionarului serviciului,
ca și condiţiile referitoare la revizuirea sa. Lucrările realizate aparţin
concesionarului pe durata concesiunii, dar trebuie să fie date gratuit
în proprietatea celui ce a concesionat la sfârșitul contractului.
AFFERMAGE-UL, în acest caz, lucrările necesare punerii în fo-
losinţă și gestiunii serviciului intră în sarcina colectivităţii ce con-
cesionează, în timp ce concesionarii serviciului public sunt cei care
închiriază aceste lucrări publice ale căror renovări și îmbunătăţiri
rămân în sarcina colectivităţii proprietare. Concesionarul este obli-
gat să verse o taxă colectivităţii teritoriale ce concesionează și este
obligat să perceapă, în contul colectivităţii, în momentul impunerii
de taxe sau tarife utilizatorului, o suprataxă destinată rambursării
cheltuielilor de finanţare ale lucrărilor publice necesare serviciului,
suportate de colectivitatea locală. În plus concesionarul trebuie să
se limiteze la a executa, din lucrările publice ce i-au fost încredin-
ţate, doar lucrările de întreţinere obișnuite. Printr-o circulară din
1975, affermage-ul este considerat un contract asemănător conce-
siunii, iar începând din 1983 devine instituţie autonomă.
GESTIUNEA MIXTĂ se află la mijloc între gestiunea condusă
de colectivităţile locale și gestiunea delegată între subiecţi privaţi.
Cunoaște următoarele forme: geranta, regia interesată, exploatarea
în antrepriză și societatea de economie mixtă locală.
38 | Oana Matilda Sabie
GERANTA este un mod de gestiune în virtutea căruia un su-
biect exterior administraţiei este chemat, prin stipularea într-un
contract și prin plata unei compensaţii forfetare să gestioneze un
serviciu public. Tariful pentru furnizarea serviciului este decis de
colectivitatea locală, care în plus își asumă riscul gestionării servi-
ciului. Deci, spre deosebire de regiile directe, gestionarea serviciu-
lui nu este încredinţată unui dependent al administraţiei, ci unui
subiect extern. Acesta nu este implicat în determinarea tarifului
și nu participă la riscul economic al gestiunii serviciului. Pe langă
aceasta, diferit de concesiune, el nu suportă investiţiile iniţiale și nu
este plătit de abonaţi.
REGIA INTERESATĂ se diferenţiază de geranta prin faptul că
subiectul chemat să gestioneze serviciul este implicat în determi-
narea tarifului aplicat abonatului. Spre deosebire de contractele de
concesionare și affermage, subiectul extern în chestiune are oricum
garantată o remuneraţie minimă.
EXPLOATEREA ÎN ANTREPRIZĂ, gestiune prin intermediul
întreprinderii constând în semnarea unui contract între colectivi-
tate și un întreprinzator, în baza căruia acesta din urma se obliga
să furnizeze un anumit număr de prestaţii. Acest contract, obiect
al regulilor așa numitelor „pieţe publice” și al „codului pieţei” este
adesea utilizat, de exemplu la serviciile de curăţenie pentru scoli.
Ultima forma de gestiune mixtă este cea de „SOCIETE
D’ECONOMIE MIXTE LOCALE”. Legea nr.597/1983 este cea care
definește societatea de economie mixtă locală, fiind prevăzută prin
dispoziţiile legii din 2 martie 1982 relativă la drepturile și libertăţile
orașelor. În termeni generali, scopul unei astfel de forme de socie-
tate este asocierea capitalurilor publice și private pentru realizarea
unor obiective de interes public. Aceasta formă juridică a cunoscut
în ultimii ani un succes major în colectivităţile locale, pentru că a
consimţit desfășurarea funcţiunilor de interes public utilizând in-
strumentele flexibile ale dreptului privat (chiar dacă aceste societăţi
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 39
trebuie să se supună în anumite aspecte regulilor dreptului admi-
nistrativ). Colectivităţile locale pot înfiinţa SEML-uri rămânând în
sfera competenţelor proprii pentru a desfășura activităţi în urmă-
toarele sectoare:
• Gestionarea serviciilor publice cu caracter industrial și co-
mercial ca transporturile urbane, distribuţia și epurarea apei,
încălzire urbană, realizarea și exploatarea parcărilor etc;
• Realizarea activităţilor de interes general, aparţinând com-
petenţelor colectivităţilor locale; și
• Sistematizarea teritoriului și construcţiilor, realizarea de
zone pentru instalaţii industriale, construcţia, restructura-
rea și reabilitarea imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau
birouri etc.
Sistemul francez al serviciilor publice a suferit cel puţin până
la legile de descentralizare de la începutul anilor ‘80 o puternică
concentrare a statului care în apărarea așa-numitului „interes naţi-
onal” exercita o adevărată tutelă, prin intermediul prefectului asu-
pra activităţii colectivităţilor teritoriale. Odată cu noile realităţi a
fost necesară modificarea legislaţiei și totodată a dus la o mai bună
satifacere a intereselor colective.
B. SERVICIILE PUBLICE ÎN REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI AL IRLANDEI
Limba engleză cunoaște mai mulţi termeni care semnifică ser-
viciu public:
• Prin „public service” se înţelege serviciul public ;
• „Public services” corespunde serviciilor publice așa cum
sunt înţelese în Franţa;
• „Public utilities” corespunde serviciilor publice industriale
și comerciale; „Utilities„ este folosit pentru a desemna servi-
ciile privatizate de telefon, apă, gaz și electricitate;
• „Civil service” înseamnă funcţie publică;
• „Regulator” înseamnă reglementarea serviciilor publice.
40 | Oana Matilda Sabie
Istoria serviciilor publice engleze poate fi împărţită în patru pe-
rioade:
• Servicii regaliene - au apărut și s-au dezvoltat foarte devre-
me (din secolul al XlV-lea);
• Serviciile sociale - s-au dezvoltat din secolul al XlX-lea însa
mai mult după cel de-al doilea război mondial, prin aplica-
rea unui sistem de securitate socială generalizat;
• Serviciile economice - s-au dezvoltat sub forma întreprinde-
rilor publice după cel de-al doilea război mondial;
• Începând cu 1979 s-a trecut la privatizarea serviciilor publice și
la delegarea acestora (formula generică fiind contracting out).
Privatizarea utilităţilor se face pe baza unei legi specifice fiecărui
sector, companiile primind o licenţă. Controlul companiilor licenţi-
ate se realizează prin agenţiile de reglementare a industriilor în reţea
(în număr de 6) care stabilesc mai ales preturile; prin organisme de
control: OFT (Office of Fair Trading) care veghează la apărarea con-
sumatorilor și la controlul respectării regulilor concurentei și MMC
(Monopolis and Merge Commision) care are competenţa în materie
de monopoluri și fuziune; prin ministere de tutelă, prin consilii ale
consumatorilor.
Gestionarea serviciilor publice aparţine:
a. Administraţiei centrale prin intermediul unor agenţii exe-
cutive;
b. Administraţiei locale care are o lungă tradiţie a serviciilor
publice preluată de la judecătorii de pace: educaţie, politie,
sănătate, locuinţe, fie direct, fie prin intermediari;
c. întreprinderilor publice cum este cazul BBC-ului;
d. întreprinderilor rezultate în urma aplicării legilor de pri-
vatizare după 1979; unele din aceste întreprinderi sunt în-
cadrate juridic (apă, gaz, electricitate, telefon), iar altele nu
au o asemenea încadrare (transportul cu autocarul urban și
interurban, British Airways).
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 41
Reforma serviciilor publice a fost lansata de Margaret Thatcer
începând din 1979 și a urmărit:
• Obligaţia finanţării unor antreprize (sau „contracting out”)
în cazul activităţilor de competenţa administrativă centrală
sau a colectivităţilorlocale: servicii de curăţenie, întreţinerea
drumurilor, gestionarea închisorilor, cantine etc;
• Privatizarea totală sau parţială a întreprinderilor și servici-
ilor publice;
• Introducerea medicinei private în serviciul naţional al sănătăţii;
• Reducerea monopolului Poștei;
• Privatizarea serviciilor publice cum ar fi British Airways sau
transporturile cu autocarul urban și interurban (încheiată
în 1992);
• Privatizarea utilităţilor: telefon, gaz, apă, electricitate.
În cazul acestor servicii publice pentru a proteja interesul con-
sumatorilor și a controla societăţile care au quasi-monopol, guver-
nul britanic a creat un sistem instituţional de reglementări proprii
fiecărui sector.
Există o serie de factori economici și politici care la un moment
dat au determinat orientarea Marii Britanii spre modelul de agen-
ţie, orientare care a început în timpul guvernării Thatcer. Caracte-
risticile acestui model sunt:
• Autorităţile locale sunt extensii în teritoriu ale celor centrale
sau agenţii ale acestora în teritoriu;
• Taxele strânse pe plan local sunt nesemnificative, finanţarea
făcându-se în mare măsură de la nivel central;
• Competenta politică mică la nivel local, însă cele adminis-
trative pot fi mai mari;
• Adaptabilitate mai mică în luarea deciziilor și satisfacerea
unor necesitaţi ale cetăţenilor;
• Costuri mai mari, eficienţă mai mare și echitate în furniza-
rea serviciilor;
42 | Oana Matilda Sabie
• Se pot utiliza agenţii non-guvernamentale pentru furniza-
rea de servicii publice, dar supravegheate de agenţiile gu-
vernamentale.
Pentru a realiza eficienţă și economii în furnizarea serviciilor,
guvernul Thatcer s-a implicat prin autoritatea publică în adminis-
traţia pe plan local. Astfel guvernul central a stabilit multe restricţii
pentru autorităţile locale și a transferat autoritate la agenţii create
de guvern a căror activitate să acopere niște arii geografice mari.
Acest lucru a fost posibil deoarece Marea Britanie nu are o Con-
stituţie scrisă, care ar specifica și defini împărţirea competentelor
central-locale. Guvernul Thatcer a fost orientat către piaţă și a de-
finit serviciile publice că ar putea fi furnizate de sectorul privat.
Prin Legea Guvernării Locale/1988, care cere autorităţilor locale
să contracteze și să ofere companiilor private furnizarea serviciilor
cum ar fi - colectarea gunoiului, curăţenia clădirilor, aproviziona-
rea școlilor, întreţinerea drumurilor, managementul facilitaţilor
sportive spre concesionare.
Tot aici se poate întâlni procedura „market testing”, obligaţie
prevăzuta prin Legea privind Administraţia Publică și Amenajarea
Teritoriului (1980) și care și-a lărgit câmpul de aplicare prin legile
succesive cu privire la administraţie (1988, 1992). Această proce-
dură consta în obligarea colectivităţilor locale de a ceda prestarea
serviciilor publice prin solicitarea de a se depune oferte concuren-
ţiale. Această solicitare nu obligă colectivitatea să privatizeze, ci
doar să concesioneze furnizarea serviciului celui care are oferta cea
mai avantajoasă, care poate fi o întreprindere privată sau colectivi-
tatea locală însăși. Procedura market testing este următoarea: mai
întai se examinează dacă activitatea corespunde unor nevoi. Dacă
activitatea nu este necesară se suprimă, iar dacă răspunde unor
nevoi se examinează oportunitatea privatizării. În situaţia în care
activitatea nu este nici suprimată, nici privatizată nu înseamnă că
trebuie prestată în continuare de funcţionari. Dacă se consideră că
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 43
serviciul va fi mai bine asigurat de sectorul privat, atunci se solicită
oferte concurenţiale în vederea concesionării.
În concluzie reglementarea trebuie să se bazeze pe satisfacerea
nevoilor atât ale utilizatorilor-consumatori (întreprinderi și parti-
culari), cât și ale cetăţenilor, respectiv ale colectivităţii în ansamblul
ei. O reglementare publică eficace și responsabilă trebuie să asocie-
ze la fiecare nivel teritorial pe toţi cei interesaţi: nu numai autorită-
ţile publice și operatorii, ci și consumatorii, cetăţenii, colectivităţile
locale și aleșii (naţionali și locali), personalul și organizaţiile sindi-
cale din domeniu.
C. SERVICIILE PUBLICE ÎN GERMANIA
Traducerea literala a termenului serviciu public „offentliche
Dienst” nu desemnează ca în Franţa executarea unei prestaţii. Ser-
viciul public este o relaţie de drept public prin care funcţionarii
publici asigură funcţia administrativă.
Un alt termen folosit este cel de „offentliche Dienstlueistun-
gen” care semnifică misiunea de a presta public serviciile, unde nu
serviciul este public, ci misiunea de a-l presta. Această misiune de
prestare a serviciilor corespunde uneia din cele 3 misiuni ale sta-
tului, alături de cea de menţinere a ordinii și de orientare în plani-
ficarea transporturilor. Misiunea de prestare a serviciilor publice
este centrată mai mult pe noţiunea de nevoie „dasein Vorsorge” și
privește în special probleme ca educaţia, cultura, politica familială
sau securitatea socială și mai puţin servicii cum ar fi cel al furnizării
energiei electrice sau transporturile. Responsabilităţile revin în pri-
mul rând landurilor care sunt însărcinate cu educaţia, adminstraţia
socială (ajutor social, protecţia muncii, sănătate publică), politica
familiei și a tineretului, dimensiunea administrativă a activităţii de
justiţie, administraţia fiscală, cultura.
Termenul literal de „servicii publice” care desemnează în re-
alitate funcţia publică se regăsește în legea fundamentală în titlul
44 | Oana Matilda Sabie
II (consacrat raporturilor dintre Federaţie și Landuri). Conceptele
de funcţie publică și de serviciu public nu sunt separate, serviciul
public fiind o activitate în serviciul persoanelor de drept public.
Liberalismul temperat al economiei germane, importanţa sec-
torului public și puterea sindicatelor contribuie la formarea unei
concepţii particulare privind serviciile publice, unde satisfacerea
intereselor cetăţenilor este o prioritate evidentă.
Germania se caracterizează prin puterea sectorului public local,
care sub diferite forme juridice (regie sau întreprindere) își asumă
responsabilitatea serviciilor de apă, deșeuri, transport în comun,
electricitate și încălzire centrală. Societăţile cu capital public sau mixt
domină, iar colectivităţile locale hotărăsc statutul (public sau privat)
al întreprinderilor municipale. Legea fundamentală din 1949, confe-
ră în art. 28 dreptul comunelor de a se ocupa de toate „afacerile loca-
le” (învăţământ superior, mediu înconjurător, amenajarea teritoriului
sau transporturi), ceea ce a determinat ca privatizarea să vizeze mai
ales seviciile de responsabilitate federală și mai puţin pe cele locale.
Activitatea economică a fost încredinţată mai multor structuri
private. Însă acest lucru a determinat o modificare a Constituţiei
deoarece aceasta prevedea în art. 87 că activităţile statului, chiar și
cele economice, aparţin dreptului suveran al statului și trebuie asi-
gurate de funcţionari. Ca urmare au avut loc completări ale Con-
stituţiei prin adăugarea unor noi alineate privind îndeplinirea mi-
siunilor în materia controlului aerian, transportului feroviar, poștei
și telecomunicaţiilor.
Germania se caracterizează printr-o tradiţie a gestionării locale
a serviciilor publice. Modelul german are două variante:
• Gestionarea prin administrarea directă a serviciului public,
atunci când consiliul local prestează serviciul public cu fon-
durile înscrise în buget și cu personalul său.
• Gestionarea indirectă este cea realizată prin stabilimente
publice, care sunt societăţi cu capital public, dar organizate
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 45
prin forme private dispunând de o mare autonomie. Acest
model corespunde celui de întrepridere municipală sau
„Stadwerke”. Aceasta este o întreprindere cu caracter eco-
nomic exploatată de oraș și responsabilă de gestionarea ser-
viciului public, foarte rar serviciile publice fiind exploatate
de societăţi veritabil private. Deţin o mare putere financiară.
Se constată o dublă tendinţă în serviciul public, specifică nu nu-
mai Germaniei: pe de o parte o tendinţă spre privatizarea societăţi-
lor datorită preferinţei pentru persoanele cărora li se aplică dreptul
privat. Privatizarea entităţilor care au sarcina prestării serviciilor
publice vizează concilierea misiunii sectorului public și aplicarea
dreptului afacerilor. Aceasta înseamnă că modelul german deși
construit pe modelul regiei, funcţionează printr-o gestionare indi-
rectă a serviciilor publice.
O a doua tendinţă în serviciul public este accentuarea contro-
lului public care este un principiu de bază în ţările cu o tradiţie a
municipalităţii și care se manifestă mai ales prin controlul tarifelor
practicate.
În concluzie, din studiile și rapoartele consultate, rezultă că
procesele de privatizare și liberalizare a serviciilor au impacte pu-
ternice asupra gradului de ocupare a forţei de muncă și asupra con-
sumatorilor, dar nu așa cum s-a dorit și prevăzut.
 CAPITOLUL 2.
Sistemul serviciilor publice la nivelul uniunii europene

2.1. Consideraţii generale privind cadrul legislativ al serviciilor de interes

general

Tratatului de la Lisabona i s-a atașat un Protocol privind servi-

ciile de interes general, care în vederea stabiliri unui cadru transpa-
rent și fiabil la nivelul UE. Noul Tratat privind funcţionarea Uniunii
Europene include noul articol 141 care subliniază responsabilitatea
comună a Uniunii și a statelor membre și stabilește temeiul juridic
pentru acţiunea UE.
Noile dispoziţii au drept temei un deceniu de dezbateri cu pri-
vire la responsabilităţile UE și la întrebarea dacă UE ar trebui sau
nu să adopte un cadru comun pentru serviciile de interes general.
În urma acestor dezbateri s-a ajuns la puncte de vedere convergente
privind rolul și abordarea UE în ceea ce privește serviciile de inte-
res general, în special după Cartea albă din 2004 a Comisiei2 și avi-
1
O modificare adusă articolului 16 TCE.
2
Cartea albă din 2004 - COM(2004) 374, 12.5.2004 - s-a întemeiat
pe consultările și comunicările anterioare, în special Cartea verde din 2003
a Comisiei - COM(2003) 270, 21.5.2003 -, pe două comunicări din 2001 -
COM(2001) 598, 17.10.2001 și „Serviciile de interes general în Europa” (JO
C 17, 19.1.2001) -, precum și pe prima comunicare pe această temă din 1996
-„Servicii de interes general în Europa” (JO C 281, 26.9.1996).
48 | Oana Matilda Sabie
zul din 2006 al Parlamentului3. A rezultat un amplu acord privind
necesitatea de a se asigura certitudinea juridică și coerenţa tuturor
politicilor UE, concomitent cu respectarea diversităţii sectoarelor
și situaţiilor. De asemenea se recunoaște pe scară largă faptul că
este nevoie de o mai mare cunoaștere și înţelegere a normelor UE.
Precizând rolul Uniunii, Protocolul aduce normelor UE claritatea
și certitudinea necesară.
Comunicarea „COM(2007) 725 final” enunţă viziunea Comisi-
ei cu privire la aceste dezbateri, în special din perspectiva rezoluţiei
Parlamentului și a Tratatului de la Lisabona. Comunicarea se înte-
meiază, de asemenea, pe consultările publice privind serviciile de
interes general, iniţiate în 2006.
2.2. Rolul UE de a asigura norme comune pentru serviciile de interes general
concomitent cu respectarea diversităţii
Serviciile de interes general acoperă o gamă amplă de activităţi
din marile ramuri industriale, cum ar fi energia, telecomunicaţiile,
transportul, transmisiile audiovizuale și serviciile poștale, dar și din
educaţie, distribuţia de apă, gestionarea deșeurilor, servicii medicale
și sociale. Aceste servicii sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi a cetă-
ţenilor și întreprinderilor și reflectă modelul de societate european.
3
Rezoluţia Parlamentului European (A6-0275/2006 din 26 septembrie
2006) a finalizat ampla rundă de consultări dintre instituţiile UE și părţile inte-
resate, declanșată de Cartea albă din 2004. Rezoluţia susţine principiile pe care
se întemeiază Cartea albă și acţiunile prioritare prevăzute de aceasta. Rezoluţia
prevede că nu se poate da o definiţie uniformă serviciilor de interes general și
nu impune un cadru legislativ unic pe orizontală, însă face apel la UE și la Co-
misie, în special, să continue acţiunea în diferite domenii și sectoare, astfel în-
cât normele UE să fie mai clare și mai coerente, dar, în același timp, să respecte
pe deplin principiul subsidiarităţii. Comitetul Economic și Social European
și Comitetul Regiunilor și-au exprimat punctele de vedere (CESE/2005/121
din 9 februarie 2005, CESE/2006/223 din 6 iulie 2006 și CDR/2004/327 din 23
februarie 2005).
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 49
Serviciile au un rol major în asigurarea coeziunii sociale, economi-
ce și teritoriale pe teritoriul Uniunii, fiind vitale pentru dezvoltarea
durabilă a Uniunii, din perspectiva unei ocupări sporite a forţei de
muncă, a incluziunii sociale, creșterii economice și calităţii mediului.
Cu toate că domeniul de aplicare și organizarea serviciilor di-
feră semnificativ în funcţie de tradiţia și politica în materie de in-
tervenţie a statului, ele pot fi definite ca servicii, atât cu caracter
economic cât și neeconomic, pe care autorităţile publice le clasifică
drept servicii de interes general și supuse unor obligaţii specifice de
serviciu public. Aceasta înseamnă că, în esenţă, este responsabili-
tatea autorităţilor publice, la nivelul de competenţă specifică, de a
decide cu privire la natura și domeniul de aplicare a serviciului de
interes general. Autorităţile publice pot decide să desfășoare aceste
servicii pe cont propriu sau pot decide să le încredinţeze altor enti-
tăţi, care pot fi de drept public sau privat și pot desfășura o activita-
te cu sau fără scop lucrativ.
În același timp, furnizorii de servicii trebuie să respecte normele
stabilite de Tratatul CE și în legislaţia secundară a UE, atunci când
normele respective sunt aplicabile. În plus, având în vedere dimensi-
unea comunitară a serviciilor, în prezent o serie de industrii de reţea
care asigură servicii de interes economic general intră sub incidenţa
directivelor UE specifice sectorului respectiv. Prin urmare, în parte-
neriat cu autorităţile naţionale, regionale și locale, UE are un rol în
stabilirea principiilor și condiţiilor privind funcţionarea unei game
ample de servicii. Această responsabilitate comună este prevăzută de
tratat și va fi evidenţiată în Protocolul privind serviciile de interes
general, care va fi anexat Tratatului de la Lisabona.
2.3. Domeniul de aplicare a acţiunii UE
În conformitate cu principiile subsidiarităţii și proporţionali-
tăţii, UE intervine în limita competenţelor care i-au fost atribuite
prin tratat și în măsura necesară. În acţiunile pe care le întreprin-
50 | Oana Matilda Sabie
de, UE respectă diversitatea situaţiilor din statele membre și rolul
autorităţilor naţionale, regionale și locale de a asigura bunăstarea
cetăţenilor acestora și de a promova coeziunea socială, garantând,
în același timp, opţiunile democratice privind, între altele, nivelul
calităţii serviciilor.
Pentru prima dată, protocolul introduce în legislaţia primară
a Comunităţii noţiunea de servicii de interes general, în timp ce
actualul Tratat CE se referă numai la serviciile de interes economic
general. În prezent se poate face deosebirea, în scop pur ilustrativ,
între două seturi de servicii de interes general, din punct de vedere
al modului în care sunt reglementate de dispoziţiile comunitare:
• Servicii de interes economic general: furnizarea și organizarea
acestor servicii intră sub incidenţa normelor privind piaţa inter-
nă și concurenţa din Tratatul CE, întrucât activităţile din servicii
sunt de natură economică. În cazul marilor industrii de reţea, cu
o dimensiune europeană evidentă, cum ar fi telecomunicaţiile,
energia electrică, gazul, transportul și serviciile poștale, servici-
ile sunt reglementate de un cadru legislativ specific la nivel co-
munitar. Similar, anumite aspecte privind difuzarea serviciilor
publice sunt incluse în legislaţia specifică a UE, cum ar fi Direc-
tiva „Televiziunea fără frontiere”. Alte servicii de interes econo-
mic general, cum ar fi serviciile din domeniul gestionării deșe-
urilor, aprovizionării cu apă sau tratarea apelor reziduale, nu fac
obiectul unui regim de reglementare de sine stătător la nivelul
UE. Cu toate acestea, normele comunitare specifice, cum ar fi
legislaţia privind achiziţiile publice, protecţia mediului și a con-
sumatorului, se aplică anumitor aspecte ale serviciilor. În plus,
o serie de servicii de interes economic general fac de asemenea
obiectul cadrului normativ stabilit de directiva serviciilor4;
4
Mai multe informaţii pot fi găsite în documentul de lucru al serviciilor
Comisiei privind progresul realizat după lansarea Cărţii albe din 2004 privind
serviciile de interes general SEC(2007) 1515
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 51
• Servicii fără caracter economic: aceste servicii, de exemplu
prerogativele tradiţionale ale statului, cum ar fi poliţia, justiţia
și sistemele obligatorii de securitate socială, nu fac obiectul le-
gislaţiei specifice a UE, nici nu sunt incluse în normele pieţei
interne și ale concurenţei, prevăzute de tratat. Unele aspec-
te privind organizarea acestor servicii pot face obiectul altor
norme din tratat, cum ar fi principiul nediscriminării.
S-a pus adeseori problema privind modul în care se poate face
deosebirea între serviciile cu caracter economic și serviciile fără
caracter economic. Răspunsul nu poate fi dat a priori și necesită o
analiză caz cu caz. Realitatea acestor servicii este adeseori specifică
și diferă mult de la un stat membru la altul și chiar de la o autoritate
locală la alta; modul în care sunt furnizate evoluează constant, ca
răspuns la noile evoluţii economice, sociale și instituţionale, cum
ar fi modificarea cerinţelor de consum, transformările tehnologice,
modernizarea administraţiilor publice și transferarea responsabili-
tăţilor în plan local.
În domeniul acoperit de legea concurenţei, în conformitate cu
Curtea de Justiţie, caracterul economic sau neeconomic al activită-
ţilor din servicii nu este dat nici de sectorul ori statutul unei entităţi
care furnizează un serviciu (de ex., dacă un organism este sau nu
o întreprindere de drept public, de drept privat, o asociaţie de în-
treprinderi sau o parte a administraţiei de stat), nici de modul în
care este finanţată; caracterul economic sau neeconomic este dat de
natura activităţii în sine. Pentru a le deosebi, Curtea de Justiţie se
întemeiază pe un set de criterii legate de condiţiile de funcţionare
a serviciului în cauză, cum ar fi existenţa unei pieţe, prerogativele
statului sau obligaţiile de solidaritate. În practică, acest lucru presu-
pune că o singură entitate poate desfășura atât activităţi cu caracter
economic, cât și activităţi fără caracter economic și, prin urmare,
poate intra sub incidenţa normelor concurenţei pentru anumite
segmente de activitate și nu pentru altele. De exemplu, Curtea de
52 | Oana Matilda Sabie
Justiţie a hotărât că o anumită entitate poate desfășura, pe de o par-
te, activităţi administrative care nu sunt de natură economică, cum
ar fi atribuţii de poliţie și, pe de altă parte, activităţi pur comerciale.
O entitate poate desfășura activităţi fără caracter economic în cazul
în care se comportă ca un fond de caritate și, în același timp, este în
concurenţă cu alţi operatori pentru o altă parte din activitatea sa,
în virtutea operaţiunilor financiare sau imobiliare pe care le desfă-
șoară, eventual fără scop lucrativ. Prin urmare, în temeiul acestei
abordări funcţionale, fiecare activitate trebuie analizată separat.
Pentru ca un serviciu dat să poată fi clasificat drept activitate
economică în temeiul normelor pieţei interne (libera circulaţie a
serviciilor și libertatea de stabilire), caracteristica esenţială a unui
serviciu este aceea că el trebuie să fie furnizat în schimbul unei
remuneraţii. Cu toate acestea, serviciul nu trebuie plătit în mod
necesar de beneficiarii acestui serviciu. Natura economică a ser-
viciului nu depinde de statutul legal al furnizorului serviciului în
cauză (cum ar fi un organism fără caracter lucrativ) sau de natura
serviciului, ci, mai degrabă, de modul în care o anumită activitate
este prestată, organizată și finanţată. În practică, în afară de activi-
tăţile aferente exercitării autorităţii publice, pentru care nu se aplică
normele pieţei interne, în temeiul articolului 45 din Tratatul CE,
rezultă că marea majoritate a serviciilor pot fi considerate drept
„activităţi economice”, în sensul dispoziţiilor din Tratatul CE pri-
vind piaţa internă (articolele 43 și 49).
În acest context, situaţia serviciilor sociale a făcut obiectul dis-
cuţiilor din ultimii ani. Serviciile sociale pot avea sau nu caracter
economic, în funcţie de activitatea avută în vedere. Deși nu sunt
definite, comunicarea din 2006 a identificat două tipuri generale de
servicii sociale: în primul rând, sistemele obligatorii și complemen-
tare de securitate socială organizate în diferite moduri (organizaţii
cu caracter mutual sau ocupaţional) care acoperă principalele ris-
curi de viaţă, cum ar fi riscurile legate de îmbolnăvire, îmbătrâni-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 53
re, accidente ocupaţionale, șomaj, pensie și handicap; în al doilea
rând, alte servicii furnizate direct beneficiarului, cum ar fi serviciile
de asistenţă socială, de ocupare a forţei de muncă și de formare
profesională, locuinţe sociale sau îngrijire pe termen lung. Aces-
te servicii sunt organizate în mod obișnuit la nivel local și depind
foarte mult de finanţarea publică.
Strategia: să îndeplinească obiectivele de interes public prin intermediul
pieţei unice
În cazul în care un serviciu de interes general este considerat a fi
de natură economică, acesta intră sub incidenţa normelor privind
piaţa internă și concurenţa. Din acest motiv se poate pune între-
barea dacă aplicarea deplină a normelor în cauză este compatibilă
cu îndeplinirea atribuţiilor de interes general specifice serviciului
respectiv. La nivelul tratatului, aceste situaţii sunt prevăzute de
articolul 86 alineatul (2), în conformitate cu interpretarea dată de
jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Articolul prevede că serviciile de
interes economic general se supun, în principiu, aplicării normelor
din tratat. Cu toate acestea, în cazul în care aplicarea acestor norme
obstrucţionează îndeplinirea unor atribuţii speciale de interes ge-
neral care le-au fost încredinţate, serviciile respective pot beneficia
de o derogare de la prevederile tratatului, sub rezerva îndeplinirii
anumitor condiţii, în special cu privire la proporţionalitatea com-
pensaţiei acordate întreprinderilor cărora li s-a încredinţat furniza-
rea acestor servicii.
Așa cum a subliniat în Cartea albă din 2004, Comisia consideră
că obiectivele privind dezvoltarea unor servicii de interes econo-
mic general care să fie de înaltă calitate, accesibile și convenabile ca
preţ, precum și obiectivele privind o piaţă internă deschisă și com-
petitivă sunt compatibile și ar trebui să se susţină reciproc. Expe-
rienţa a demonstrat, de exemplu în telecomunicaţii și transporturi
sau la nivel local (de ex., atribuirea contractelor de servicii publice),
54 | Oana Matilda Sabie
că pieţele care sunt deschise concurenţei contribuie la creșterea efi-
cienţei, accesibilităţii și capacităţii de a alege serviciile oferite. În
același timp, pot fi menţinute dispoziţiile specifice, astfel încât să
se asigure un echilibru. De exemplu, Curtea acceptă acordarea de
drepturi exclusive ori speciale în cazul unor servicii, precum și mă-
surile care au drept scop reglementarea pieţei, cum ar fi cerinţele
de autorizare, în măsura în care se justifică în baza obiectivelor de
interes public și sunt proporţionale cu obiectivele urmărite. În le-
gislaţia secundară, realizarea obiectivelor de interes public de către
serviciile de interes economic general este prevăzută, de asemenea,
în directiva privind serviciile5.
Capacitatea de a combina furnizarea de servicii de interes gene-
ral cu dezvoltarea unei pieţe unice europene este foarte bine ilus-
trată de politicile sectoriale elaborate încă de la începutul anilor
‹90 pentru industriile de reţea, cum ar fi telecomunicaţiile, energia,
transportul și serviciile poștale, care deţin în prezent peste 7% din
PIB și 5% din totalul locurilor de muncă în UE. Deschiderea trep-
tată a sectoarelor respective către concurenţă a fost însoţită de sta-
bilirea unor obligaţii de serviciu public pentru fiecare sector, care
să acopere aspecte cum ar fi drepturi privind serviciul universal,
consumatorii și utilizatorii, precum și problemele legate de sănă-
tate și de siguranţă. Aceste politici sectoriale prevăd, de asemenea,
domeniul de intervenţie a politicii publice la reglementarea acestor
reţele, cu trimitere expresă la rolul autorităţilor naţionale de regle-
mentare. Aceste cadre sectoriale sunt în curs de modernizare din
perspectiva evoluţiilor tehnologice sau a provocărilor globale, cum
ar fi schimbările climatice, precum și datorită extinderilor succe-
sive care au adus o mai mare diversitate în modul de abordare de
către statele membre a serviciilor de interes general.
5
Mai multe informaţii pot fi găsite în documentul SEC(2007) 1515.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 55
2.4. Prezentare succintă a legislaţiei comunitare privind protecţia mediului
Legea mediului in UE se bazează pe principiul global al dezvol-
tării durabile. Acest principiu este evidenţiat în tratatul de la Roma,
și a fost elaborat in cel de al șaselea program de acţiune privind me-
diul și mai apoi și în strategia UE de dezvoltare durabilă. Dezvol-
tarea durabilă include întrebările clasice privitoarea la mediu, cum
sunt poluarea și protecţia sănătăţii, precum și chestiunile legate de
managementul resurselor. Protecţia sănătăţii, protecţia privitoare
la impiedicarea degradării mediului si reciclarea sunt de asemenea
trei funcţii principalele ale sistemului de sanitaţie.
Deși sunt ușor de găsit acte legislative secundare in UE urmă-
rind reducerea poluării, cum ar fi eutrofizarea si riscurile asupra
sănătaţii, legislaţia cu privire la folosirea resurselor naturale, in
domeniul reziduurilor din canalizari și a altor fracţiuni reziduale,
acestea sunt mult mai contradictorii si dificil de interpretat. Legea
comunitară nu împiedică statele membre sa implementeze legislaţia
care permite sau constrânge sistemele de colectare si/sau canalizare
care pot (ar trebui) să impuna separarea urinei și/sau a excremen-
telor. Pe de alta parte, legislaţia UE poate face dificilă găsirea unor
întrebuinţări pentru aceste fracţiuni ale dejectilor umane. Încă se
discută dacă urina sau excrementele separate la sursă, ar trebui să
fie incluse în termenul de „reziduuri de canalizare”.
Acestă parte oferă o privire generală asupra legislaţiei privind
mediul in UE și a legislaţiei UE cu privire la sanitaţia durabilă.
După caz, descrierea este simplificată și în unele cazuri generali-
zată.
A) SURSE ALE LEGILOR DIN UE.
Comunitatea Europeana se bazează pe propriu sistem legal. In-
dată ce statele membre au semnat tratatul lor de Aderare sau (de la
primul început) Tratatul de la Roma, acestea au transferat anumite
părti ale puterii legislative de la nivelul parlamentului naţional la
56 | Oana Matilda Sabie
instituţiile UE. De exemplu Statele membre au transferat de ase-
menea legislaţiei UE modul de implementare a directivelor într-
un mod corespunzător. Aceast lucru este stipulat în Articolul 10 al
Tratatului: „Statele Membre vor lua toate măsurile corespunzătoare,
fie generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor
care reies din acest Tratat sau care rezultă din acţiunile luate de in-
stituţiile Comunităţii. Ele vor facilita îndeplinirea acestor sarcini ale
Comunităţii.”
Sunt posibil de stabilit următoarele patru surse majore ale legi-
lor Comunităţii:
1. Actele statelor membre (așa numita lege primară).
2. Actele Comunitare (așa numita lege secundară).
3. Principiile generale ale legii Comunitare.
4. Convenţiile internaţionale între Comunitate si părţile terţe.
Legea primară este alcatuită din tratatul de la Roma și alte tra-
tate constitutive, și legea secundară care este alcatuită din Regula-
mente, Directive, Decizii, Recomandări si Opinii.
Principiile generale ale Legii Comunitare sunt principiile adop-
tate de către Curtea Europeană.
Cele mai importante acte ale legii secundare pot fi descrise
după cum urmează:
a. Regulamente:
– cea mai puternică formă de legislaţie,
– nu există posibilităţi pentru statele membre de a schimba re-
gulamentele in procesul de implementare la nivel naţional,
– acestea sunt aplicabile direct statelor membre și cetăţenilor
acestora,
– vor fi parte din legislaţia naţională fără nici o alta regula de
implementare (procedură) de către statele membre.
b. Directivele:
– stabilirea generală a obiectivelor Comunitare ce vor fi adap-
tate de către statele membre,
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 57
– trebuie să fie implementate în legislaţia natională in vederea
aplicarii acţiunilor naţionale legale ale Statului Membru.
c. Decizii:
– reglementeaza mai degrabă o activitate de management a
statului decât legislaţia,
– în vigoare și obligatorie doar pentru adresant, si deacea nu
are nici o constrângere generală sau in aplicare.
Legislaţia Comunitară are prioritate faţă de legislaţia naţională
elaborată fie înainte sau după legislaţia Comunitară. Datorită efec-
tului direct al Reglementărilor Comunitare și a unor Directive, se
poate face referire directă la acestea in tribunalele - curţile naţiona-
le ale statelor membre. În concordanţă cu principiul supremaţiei,
drepturile determinate prin legislatia Comunitară trebuie impuse
chiar dacă sunt în contradicţie cu legislaţia naţională. Chiar dacă
statele membre au acceptat acestă prioritate iniţial, datorită cerin-
ţelor constituţionale speciale ale acestora, statele dezbat acestă pro-
blemă prioritară din ce in ce mai mult in ultimul timp.
B) DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN LEGEA UE.
Dintr-o perspectivă globală, dezvoltarea legii mediului în UE
poate fi împărţită în trei „generaţii”. Prima generaţie a legislaţiei
de mediu se concentrează doar asupra protecţiei sănătăţii. Scopul
principal a acesteia a fost de a preveni răspândirea bolilor in spatiul
comunitar. În decursul celei de-a doua a generaţii, la legislaţia pre-
cedenta s-a adaugat si articole care au ca scop protecţia mediului.
Cea de-a treia generaţie si (până acum) ultima generaţie de legis-
laţie de mediu tinde în paralel și să salveze, și și să reutilizeze re-
sursele naturale. A treia „generaţie” in plus, reflectă cele trei funcţii
primare ale sistemelor de sanitaţie.
În prezent, legislaţia de mediu UE se bazează pe recunoasterea
internaţională a scopului global al Dezvoltării Durabile, un scop
ce conţine toate cele trei generaţii descrise mai sus. Importanţa
58 | Oana Matilda Sabie
Dezvoltării Durabile este deja evidenţiată în Articolul 2 și 174 din
tratatul de la Roma, ca și în principiul integrării (Articolul 6) care
impune că implicatile asupra mediului (pe baza principiului de
dezvoltare durabilă), sa fi tratate în toate tipurile de decizii.
Articolul 174 oferă cadrul pentru Comunitate cu privire la:
„cum și când” se va introduce o legislaţie de mediu comună si în
acelasi timp este un instrument pentru interpretarea legislaţiei Co-
munitare existente (reglementări și Directive UE, ca si pentru legea
naţională, responsabila de implementarea legii UE). În prima parte
a Articolului 174 sunt fundamentate obiectivele cu privire la poli-
tica comunitară de mediu. Aceasta trebuie citită împreună cu Arti-
colul 2. În cea de-a doua parte a Articolului 174 sunt fundamentate
principiile importante de mediu ale UE.
Principiile menţionate în cea de-a doua parte a Articolului 174
sunt:
– Principiul nivelului de protecţie ridicat este unul dintre cele
mai importante principii ale politicii europene de mediu.
Acesta stipuleaza că politica UE de mediu trebuie sa tindă
către un nivel înalt de protectie având în vedere marea di-
versitate a situaţiilor in diferitele regiuni ale CE.
– Principiul Precauţiei arată că, dacă există o suspiciune seri-
oasă privitoare la o anumită activitate ca ar putea provoca
daune mediului, este mai bine să se actioneze mai degrabă,
înainte de a fi prea târziu, decât să se aștepte dovezi știinţi-
fice care să arate că acţiunea este inofensivă pentru mediu.
– Principiul Acţiunilor Preventive permite ca acţiunile să fie
luate pentru a proteja mediul sau sănătatea umană incă din
stadiul iniaţial în loc să se aștepte până mai tarziu.
– Principiul Poluatorul Plăteşte stipuleaza că aceia care polu-
ează trebuie să plătească pentru măsurile de remediere.
– Principiul că afectarea mediului trebuie, ca prioritate, să fie
rectificată la sursă si care înseamnă că afectarea mediului
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 59
este de dorit să fie prevenită prin folosirea tehnologiei de
ultimă generaţie.
– Clauza de Securitate asigură ca o directivă sau regulament
să includă și o clauză de siguranţă care să permită Statelor
Membre să ia măsuri care să asigure protejarea mediul în
caz de urgenţă.
Din 1973, UE (CE) a produs șase programme de acţiune pentru
mediu, care conţineau planurile prioritare pentru următori ani. Al
șaselea program de acţiune pentru mediu3 (pentru perioada 2001
– 2010) asigură o componentă de mediu in cadrul Strategiei Comu-
nităţii privitoare la Dezvoltarea Durabilă, punând planurile UE de
mediu într-o perspectivă vastă, si care sunt considerate impreuna cu
condiţiile economice și sociale. Programul de acţiune are prevederi
obligatorii. În program, Agenţia Europeană de Mediu este citată, ară-
tand că colectarea apei uzate şi tratarea acesteia a contribuit la îmbu-
nătăţirea stării de sănătate a multora din lacurile si râurile noastre.
Programul de mediu se axează, pe lângă alte două chestiunii, si
pe chestiunea prioritătii, (iii) mediul şi sănătatea; și (iv) asigurarea
managementului durabil al resurselor naturale si al deşeurilor. Am-
bele sunt de interes pentru sanitaţia durabilă. Abordarea Comuni-
tăţii privitoare la politica de management a deșeurilor se bazează
pe principiul de conducere a gestionării acestora in ordine ierarhi-
ca in care prioritatea cea mai dintâi o are prevenirea producerii de-
șeurilor, apoi cea privitoare la recuperarea deșeurilor (care include
reutilizarea, reciclarea și recuperarea energiei), și în cele din urmă
cea privitoare la depozitarea deșeurilor (care include incinerarea
fără recuperarea energiei și depozitarea lor in locurile special ame-
najate). Un alt obiectiv este acela de a atinge situaţia în care deșeu-
rile care sunt generate sunt nepericuloase sau prezintă doar un risc
foarte scăzut asupra mediului și asupra sănătăţii noastre.
În strategia de dezvoltare durabilă a UE, Conservarea și mana-
gementul resurselor naturale este una din cele șapte provocări che-
60 | Oana Matilda Sabie
ie, unde obiectivul global este de a îmbunătăţii managementul și de
a evita supraexploatarea resursei naturale. Eficientizarea resursei
trebuie îmbunătăţită, aceasta conducând la reducerea utilizarii in
general al resursei naturale neregenerabile și deasemeni a impac-
tului asupra mediului ca urmare a acestei utilizării mai reduse a
materialelor brute, urmărindu-se în felul acesta si folosirea resursei
naturale regenerabile la o rată care să nu depășescă capacitatea de
regenerare a acesteia.
C) SANITAŢIA DURABILĂ ÎN LEGEA MEDIULUI DIN UE.
În legislaţia UE, cel puţin următoarele acte legale sunt de in-
teres când se analizează posibilităţile pentru statele membre de
introducere sau păstrare a soluţilor de sanitaţie durabilă, aceasta
este legislaţia care influenţează cererile pentru reducerea poluării
și a riscurilor sanitare și/ sau promovează refolosirea resurselor na-
turale (cum ar fi nămolul din apele uzate, urina umană, excreţiile
umane, etc):
– Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European și a Con-
siliului Europei ce stabilește un cadru pentru acţiunea
comunitară în domeniul politicii apei (Directiva Cadru a
Apei);
– Directiva 91/271/EEC cu privire la epurarea apei uzate oră-
șenești (Directiva Apelor Uzate Orășenești);
– Directiva 86/278/EEC cu privire la protecţia mediului, și în
particular a solului, când nămolul rezultat din epurare este
folosit în agricultură (Directiva Apei Uzate în Agricultură);
– Directiva 91/676/EEC cu privire la protecţia apelor împo-
triva poluării cauzate de nitraţi din surse agricole (Directiva
Nitraţi);
– Directiva 1999/31/EC din 26 Aprilie 1999 privind depozita-
rea deșeurilor (Directiva depozitării deșeurilor);
– Regulamentul (EC) nr. 1980/2000 a Parlamentului Euro-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 61
pean și al Consiliului din 17 Iulie 2000 privind elaborarea
unui sistem comunitar revizuit de atribuire a etichetei eco-
logice (Regulamentul Etichetei Ecologice); și
– DECIZIA COMISIEI din 18 August 2001 ce stabilește crite-
riul ecologic pentru acordarea etichetei comunitare pentru
amelioratorii de sol și facilitatorii de creștere.
Directiva Cadru Apă.
Directiva Cadru a Apei este un document privind politica Co-
munitară de apei, și care urmărește menţinerea și unde este cazul
îmbunătăţirea mediului acvatic în Comunitate. Prevenirea deteri-
orărilor viitoare este crucială. Directiva definește poluanţii ca orice
substanţă responsabilă de cauzarea poluării, de exemplu substan-
ţele care contribuie la eutrofizare (în special, nitraţii și fosforul),
sau substanţele care au o influenţă nefavorabilă asupra echilibrului
oxigenului (și poate fi măsurat folosind parametrii ca OD, CCO,
CBO, etc).
Acest scop este în legătură în principal cu calitatea apelor. Con-
trolul cantitativ este un element auxiliar în asigurarea unei ape de
calitate bună și deacea măsurile cantitative, servind obiectivul de
a asigura o bună calitate, trebuie deasemenea să fie stabilite. Cu
privire la prevenirea şi controlul poluării, politica Comunitară a apei
trebuie să se bazeze pe o abordare combinată folosind controlul po-
luării la sursă prin fixarea unor valori limită de emisie și a unor
standarde de calitate privind mediul apei. Pentru cantitatea apei,
principiile generale trebuie fundamentate pentru controlul abs-
tracţiilor de apă cu scopul de a asigura durabilitatea mediului apei
si a ecosistemelor din sursa de apa afectată.
Fiecare Stat Membru va trebui să asigure elaborarea unui pro-
gram de măsuri pentru fiecare Bazin Hidrografic cu scopul de a
atinge obiectivele Directivei. Standardele de Calitate a Mediului
Apei vor fi decise pentru fiecare bazin hidrografic, si apoi vor fi
62 | Oana Matilda Sabie
stabilite limitele pentru nivelele de poluare viitoare. Directiva Ca-
dru a Apei este o directivă standard minimă și Statele Membre
sunt libere să păstreze sau să introducă o legislaţie naţională mult
mai strictă.
Deoarece directiva este parţial construită pe niște standarde de
calitate a mediului, implementarea în statele membre va avea efecte
legale asupra tuturor tipurilor de surse de poluare, independent de
tipul lor dimensional fie mare sau mic, cum ar fi de exmplu siste-
mele mici de canalizare. Statele membre sunt de asemenea libere să
implementeze o legislaţie mai strictă. Fiecare acţiune din progra-
mul de măsuri va include obligatoriu măsurile de „bază”, cum ar fi
interzicerea evacuărilor directe de poluanţi în apa subterană. Nici
o excepţie nu este admisa a fi făcută pentru poluarea la scară mică.
Statele Membre ar fi trebuit să inceapa implementarea aceastei di-
rective cel mai târziu la 22 Decembrie 2003.
Directiva privind tratarea apelor uzate orăşeneşti.
Directive UE 91/271/CEE cu privire la epurarea apelor uzate
orășenești a intrat în vigoare în 1991. Scopul acestui act legislativ
este protecţia mediului de efectul dăunător al apelor uzate epura-
te, pentru protejarea apelor de suprafaţă şi subterane prin atingerea
„stării bune” pentru ele. Pentru acest scop toate statele membre tre-
buie să asigure epurarea adecvată a apelor uzate. Oricum, Directiva
se ocupă doar cu aglomerările cu mai mult de 2000 l.e.(locuitori
echivalenti) excepţie este Articolul 7, care se ocupă cu aglomerările
mici dacă au un sistem de colectare.
Directiva conchide că sistemele de epurare on-site sau alte so-
luţii alterantive pot fi folosite în locul sistemelor de colectare dacă
amenajarea sistemelor de colectare nu este rezonabilă, fie datorită
costurilor mari sau pentru că nu creează beneficii asupra mediu-
lui. Acesta este probabil cazul pentru majoritatea așezărilor mici cu
mai puţin de 2000 l.e. Directive sugerează că apa uzată epurată, si
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 63
nămolul rezutat de la epurarea apelor uzate trebuie să fie refolosite
în orice loc este posibil, într-un astfel de mod încât afectarea me-
diului să fie minimă. De aceea această Directivă poate în general
ajuta stabilirea sanitaţiei durabile în ţările UE. Directiva nu se ocu-
pă de lacurile și râurile sensibile în cazul așezărilor mici. Aceasta se
încadrează sub Directiva Cadru a Apei și trebuie în egală măsură
să fie condusă de către fiecare Stat Membru. Directiva accentuează
importanţa în reutilizarea nămolului și a apei uzate, care este de
asemenea în linie cu ierarhizarea deșeurilor.
Directiva apelor uzate orășenești este o directivă cu standard
minim și nu este un obstacol pentru Statele Membre de a nu in-
troduce reguli stricte pentru instalaţiile la scară mare, și nici reguli
pentru instalaţiile la scară mică sau la epurarea apelor uzate in-situ.
Importanţa UE în dezvoltarea durabilă, incluzând gospodăria op-
tima a resurselor naturale în modul de recuperare/ refolosire poate
conduce la dezvoltarea legislaţiei naţionale cu privire la refolosirea
nutrienţilor din apă uzată.
Directiva depozitării deşeurilor.
Directiva depozitării deșeurilor se bazează pe ierarhizarea de-
șeurilor, în timp ce prevenirea, reciclarea și recuperarea deșeurilor
trebuie încurajată precum și folosirea materialelor recuperate și a
energiei ca și protecţia resurselor naturale si a irosiri terenurilor
cu depozitarea lor. Statele Membre vor stabili „o strategie pas cu
pas” pentru implementarea reducerii deșeurilor biodegradabile ce
urmează a fi depozitate.
Nu mai târziu de 2016, deșeurile municipale ce urmează a fi
depozitate trebuie reduse la 35% din cantitatea totală (ca greu-
tate) de deșeuri municipale biodegradabile produse în 1995. La
început, importanţă trebuie acordată faptului că Statele Membre
trebuie să ia măsurile necesare pentru a reduce depozitarea deșe-
urilor biodegradabile, prin încurajarea colectării separate a deșeu-
64 | Oana Matilda Sabie
rilor biodegradabile, sortarea în general, recuperarea și reciclarea
acestora. Astfel, nămolul rezultat din epurare este preferabil a nu
fi depozitat.
Directiva apelor uzate în agricultură.
Scopul acestei Directive este de a reglementa folosirea nămo-
lului din epurare într-un mod astfel încât, să se prevină efectele
dăunătoare asupra solului, vegetaţiei, animalelor și omului, si în
acelasi timp se încurajează folosirea sa corectă. În fond este interzi-
să folosirea nămolului unde concentraţia anumitor metale grele de-
pașește valorile limită impuse în Directivă. Aceasta este o Directivă
standard minimă și Statele Membre o pot implementa printr-o le-
gislaţie mult mai strictă decât Directiva. Directiva este de asemenea
aplicabilă nămolurilor de la instalaţiile de epurare mici sau de la
epurarea in situ. Este nesigur dacă termenul nămol include fracţiile
pure de urină umană precum și de excremente (care este un motiv
crucial pentru sistemele de separare la sursă).
Statele Membre trebuie să interzică folosirea nămolului sau fur-
nizarea nămolului pentru folosirea pe: (a) pășuni sau terenurile cu
culturi furajere dacă pășunea urmează a fi folosită pentru hrănirea
animalelor sau dacă culturile furajere urmează a fi recoltate înainte
de a trece o anumită perioadă de timp (stabilită de Statele Mem-
bre), (b) solul în care cresc culturile de legume și fructe, cu excepţia
pomilor fructiferi; (c) terenul desemnat a fi folosit pentru cultiva-
rea de legume și fructe care sunt în mod normal în contact direct
cu solul și în mod normal consumat proaspete, pentru o perioadă
de 10 luni premergătoare recoltării culturilor și pe durata recoltării.
Directiva de asemenea cere ca nămolul să fie folosit în asemenea
mod încât plantele să ia nutrienţii necesari lor și astfel calitatea so-
lului și a apei de suprafaţă și subterane să nu fie deteriorate. Pe de
altă parte, Directiva va încuraja folosirea nămolului, dar este pe de
altă parte scrisă în așa fel încât, în practică funcţionează ca un ob-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 65
stacol puternic. Statele Membre sunt obligate să interzică folosirea
nămolului pe câteva tipuri de culturi.
Directiva Nitraţi.
Una din cauzele principale a poluării cu nitraţi din surse agri-
cole este folosirea îngrășămintelor ce conţin nitraţi pe terenurile
agricole. Directiva de asemenea se aplică la folosirea nămolului de
la staţile de epurare ca fertilizant. În „zonele vulnerabile” (hotarâ-
te de către Statele Membre), Statele Membre trebuie să stabilească
programe de acţiune constând în măsuri obligatorii și în afara aces-
tor zone aplicarea câteorva obligaţii generale și deasemeni Statele
Membre trebuie să stabilească un cod de bune practici agricole.
Scopul acestei Directive este de a proteja apele de suprafaţă și sub-
terane de poluarea cu nitraţi, dar poate în același timp să fie un
obstacol când se ajunge la posibilităţile de refolosire a nămolului de
la staţia de epurare pe terenurile agricole.
Regulamentul Etichetei Ecologice.
Eticheta ecologică Comunitară poate fi acordată produselor
disponibile din Comunitate care sunt conforme cu cerinţele esen-
ţiale de mediu și cu criteriul etichetei ecologice. Comisia UE a de-
cis că în scopul de calificare pentru obtinerea etichetei ecologice,
orice ameliorator al solului sau facilitator de creștere nu va conţine
nămol de la staţia de epurare. Regulamentul cu privire la Eticheta
ecologică se aplică doar acelora care vor să se alăture sistemului UE
de etichete ecologice (pentru a vinde produse etichetate ca ecolo-
gice) și datorită statutului său ca regulament, Statele Membre nu
sunt obligate să fixeze alte reguli. Regulamentul etichetei ecologice
și Decizia Comisiei sunt un obstacol important pentru posibilitatea
legală de reutilizare a nămolului de la staţia de epurare pe terenu-
rile agricole etichetate ca ecologice. Dar dacă urina și excremen-
tele umane vor fi clasificate ca nămoluri sau nu aceasta este încă
66 | Oana Matilda Sabie

în discuţie. Dacă vor fi privite ca și categorii independente, în cele

din urmă aceste acte legale nu vor mai fi un obstacol pentru posi-
bilităţile de reutilizare a acestor fracţii de dejectii umane pentru
cultivarea culturilor etichetate ca ecologice.

CAPITOLUL 3.
Instrumente şi tehnici de analiză
utilizate în managementul serviciilor publice

3.1. Instrumente de analiză a strategiei

3.1.1. Analiza SWOT – Matricea TOWS
Analiza SWOT poate fi utilizată atunci când organizaţia presta-
toare de servicii publice dorește să-și identifice punctele forte (avan-
tajele) și punctele slabe (dezavantajele)- reprezentând factorii interni
specifici organizaţiei, cât și oportunităţile care se deschid către ea sau
ameninţările cărora va trebui să le facă faţă (prin adoptarea de decizii
prin care fie să le evite, fie să le minimizeze impactul).
Cu ajutorul acestui instrument o organizaţie prestatoare de ser-
vicii publice ce acţionează într-un mediu competitiv își va putea
crea o nișă durabilă pe piaţă.
La prima vedere analiza SWOT pare un instrument ușor de uti-
lizat de către orice organizaţie, respectiv persoană, însă în realita-
te utilizarea ei corectă presupune un set de cunoștinţe teoretice și
practice în domeniul mediului organizaţional.
Ceea ce face ca acest instrument, deși relativ simplu, să fie atât
de puternic prin rezultatele pe care le produce, constă în faptul că
presupune un timp relativ scurt de gândire, ajutând organizaţia să
descopere acele oportunităţi pe care să le exploateze la maxim prin
68 | Oana Matilda Sabie
poziţia pe care o deţine pe piaţă. Totodată prin înţelegerea puncte-
lor slabe ale organizaţiei și ale serviciului public pe care îl prestează,
acesta poate face faţă și chiar elimina ameninţările, care dacă ar
surprinde organizaţia nepregătită în a le contracara ar avea foarte
mult de suferit.
Mai mult, o organizaţie prestatoare de servicii publice ar trebui
să utilizeze cadrul SWOT pentru a elabora o strategie ce o va ajuta
să presteze un serviciu de o calitate superioară, răspunzând astfel
nevoilor cetăţenilor-clienţi, dar ajutând-o totodată, dacă este cazul,
să se diferenţieze de ceilalţi competitori, astfel încât serviciile fur-
nizate de acestea să fie apreciate, dorite de cetăţenii-clienţi și activi-
tatea per ansamblu să fie una eficientă.
Analiza SWOT a fost creată pentru prima dată de Albert S.
Humphrez în anii 1960 și reprezintă un instrument de analiză ma-
nagerială la fel de util în prezent, pe cât era în trecut. Analiza poate
fi utilizată fie la începutul unei întâlniri pentru a „sparge gheaţa”
și a ajuta angajaţii organizaţiei să lucreze împreună la formularea
strategiei, fie într-un mod mult mai serios, mai complex de a for-
mula și concepe strategia organizaţiei.
Este important de reţinut faptul că punctele forte și punctele sla-
be reprezintă factorii interni ce caracterizează organizaţia, pe când
oportunităţile și ameninţările reprezintă factorii externi (ce provin
din mediul extern al organizaţiei). Din acest motiv unii specialiști,
precum James Manktelow și Amy Carlson susţin că Analiza SWOT
mai poartă denumirea de Analiza Factorilor Interni-Externi, iar
Matricea SWOT denumirea de Matricea IE.
În vederea realizării analizei SWOT puteţi răspunde la o serie
de întrebări precum cele din tabelul nr. 6:
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 69
Tabelul nr. 6. Set întrebări – Analiza SWOT
PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE
Care sunt avantajele organizaţiei prestatoare de În ce sector de activitate organizaţia ar
servicii publice? putea aduce îmbunătăţiri?
Ce activităţi realizează mai bine decât orice altă Ce ar trebui să evite?
organizaţie? Care ar fi acele puncte slabe văzute de
De ce tipuri resurse unice dispune organizaţia? competitorii organizaţiei?
Ce resurse au cele mai mici costuri faţă de celelalte Care sunt factorii care aduc pierderi
organizaţii? organizaţiei?
Care sunt avantajele organizaţiei văzute de
competitori?
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
Care sunt cele mai bune oportunităţi pe care organi- Care sunt principalele obstacole cu care
zaţia le poate identifica imediat? se confruntă organizaţia?
Care dintre tendinţe de pe piaţă îi sunt cunoscute Cum acţionează competitorii organizaţiei
organizaţiei? pe piaţă? (dacă este cazul)
Care dintre schimbările tehnologice sau de pe piaţă Au loc schimbări în ceea ce priveşte stan-
pot produce modificări în cadrul organizaţiei la scară dardele de calitate, specificaţiile pentru
mai mare sau mai mică? anumite posturi, produse sau servicii?
Ce impact au schimbările în politicile guvernamen- Modificările în domeniul tehnologic
tale asupra organizaţiei? afectează performanţa organizaţiei?
Ce impact au schimbările în structura socială, profi- Poziţia pe piaţă?
lul populaţiei, stilul de viaţă etc. asupra organizaţiei? Există vreun punct slab care ameninţă
Dat evenimentele locale? serios activitatea organizaţiei?
În cazul în care analiza SWOT este utilizată ca un instrument
serios și complex pentru a formula strategia organizaţiei, atunci
membrii acesteia trebuie să fie riguroși când o aplică. Pentru a ob-
ţine cele mai bune rezultate ar trebui parcurse patru etape.
Prima etapă constă în identificarea și să formularea factorilor
în mod clar, corect, aceștia trebuie să fie preciși și verificabili. Se va
realiza practic o listă cu toţi factorii SWOT.
Etapa a doua presupune o prioritizare a factorilor SWOT, astfel
încât managerii organizaţiei să se poată concentra asupra celor mai
importanţi. În vederea realizării prioritizării vor fi parcurși urmă-
torii pași:
– Ordonarea,,S” și,,O” în șiruri strict descrescătoare (primul
element al șirului, fiind cel de importanţa cea mai mare);
– Ordonarea,,W” și,,T” în șiruri strict crescătoare (pri-
mul element al șirului, având cea mai mică importanţă ca
element,,slab” sau ca ameninţare);
70 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 71

Ordonarea se poate realiza în mod riguros pe baza teoriei deci- Tabelul nr. 8. Matricea SWOT
ziilor multicriteriale având ca bază teoria utilităţilor sau cea a mul- S şir W şir
S1 W1
ţimilor fuzzy (Moldoveanu, 2005, p. 51). S2 W2
În etapa a treia se vor analiza corelaţiile,,S”,,,O” și,,W”,,,T” ca . .
o şir Strategii S-O Strategii WO
orizontalitate sau ca,,înclinare”. O1 max-max min-max
O2 o.K. Strategii ce minimizează
Tabelul nr. 7. Analiza corelaţiilor,,S”,,,O” şi,,W”,,,T” . Strategii ce utilizează punctele punctele slabe, organizaţia
. forte pentru a maximiza opor- folosindu-se de oportunităţile
tunităţile existente
S1 W1 O1 T1 t şir Strategii ST Strategii WT
T1 max-min min-min
S11 W11 O2 T11 T2 !
S12 W12 O12 T12 Succes organizaţional . Strategii ce utilizează punctele Strategii care să minimizeze
. forte pentru a reduce ame- punctele slabe şi să evite
. . . . ninţările. ameninţările.
. . . .
. . . . Analiza SWOT sau TOWS ajută organizaţia să înţeleagă mai
S1i W1I O1i T1i bine alegerile strategice pe care le face. Analiza TOWS reprezintă
. . . . Declin/criză practic o variantă a instrumentului clasic analiza SWOT, și presu-
. . . . sau falimentul
. . . . pune o aranjare diferită a factorilor SWOT. Singura diferenţă între
S1n W1n O1n T1n cele două instrumente poate fi observată doar în practică, TOWS
Sursa: Moldoveanu. G., 2005, Analiză şi comportament organizaţional, p. 52 punând accent pe factorii externi și cum au fost aceștia prioritizaţi,
Analiza corelaţiilor S-O și W-T la grupa 1 de factori: iar analiza SWOT pune accent pe factorii interni și cum au fost
– linia orizontală semnifică succesul organizaţional; aceștia ordonaţi.
– linia înclinată semnifică declinul organizaţional, apropierea În situaţia în care organizaţia doreşte să realizeze matricea
de criză. TOWS, atunci tabelul va arăta în felul următor:
Analiza se repetă la fiecare grupă 2, 3, …, n de factori.
Ultima etapă, a patra, presupune identificarea opţiunilor stra- Tabelul nr. 9. Matricea TOWS
tegice, mai exact formularea de,,recomandări strategice de tip max- O şir t şir
max, max-min, min-min etc. pe baza tabelului următor: O1 T1
O2 T2
. .
.. .
S şir Strategii S-O Strategii ST
S1 max-max max-min
S2 Strategii ce utilizează punctele forte Strategii ce utilizează punctele forte
pentru a maximiza oportunităţile pentru a reduce ameninţările.
W şir Strategii WO Strategii WT
W1 min-max min-min
W2 Strategii ce minimizează punctele Strategii care să minimizeze punc-
. slabe, organizaţia folosindu-se de tele slabe şi să evite ameninţările.
oportunităţile existente
72 | Oana Matilda Sabie
O metodă complexă de analiză a mediului intern al organizaţiei
poate fi realizată prin adăugarea unui element suplimentar numit
„puncte neutre”. Astfel metoda SWOT devine metoda SNWOT
(strengths, neutrals, weaknesses, opportunities, threats) (Moldo-
veanu, 2005, p. 65).
Cum e posibil ca adăugarea unui element suplimentar sa îmbună-
tăţească atât de semnificativ metoda? Aceasta se datorează faptului că
elementul suplimentar permite evitarea unor greșeli clasice, pe care le
fac numeroși manageri în adoptarea unor strategii. Deseori se consta-
tă că punctele slabe reprezintă o parte importanta a planului strate-
gic. Deși managerii consideră punctele vulnerabile elemente cheie ale
planului strategic, concentrarea firmei asupra transformării punctelor
slabe în puncte forte, chiar poate provoca eșecul întregii strategii.
În continuare, pentru o exemplificare a analizei SWOT, am ales
ca domeniu managementul serviciilor comunitare de utilităţi pu-
blice, analiza fiind realizată la modul general pentru o organizaţie
prestatoare de servicii publice (Abăluţă, 2008).
Prima etapă. Identificarea factorilor SWOT.
Ţinând cont de specificul domeniului Administraţiei Publice
(în particular), și de cel al sectorului public (în general), am identi-
ficat următorii factori:
Puncte forte
S1. Structura organizaţională atât la nivel central, cât și local, cu
o specializare funcţională, cu calitate și viabilă;
S2. Capacitatea de a realiza parteneriate și acorduri;
S3. Colaborarea puternică a autorităţilor administraţiei publice
cu instituţii similare din U.E.;
S4. Îmbunătăţirea procesului de selecţie și recrutare a funcţio-
narilor publici, prin folosirea unor politici, care urmăresc înlătura-
rea arbitrariului în acest proces;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 73
S5. Demararea procesului de implementare a instrumetarului
metodologic al managementului public;
S6. Atragerea de fonduri (interne și externe) pentru un proces
real de formare profesională;
S7. Procesul de informatizare a activităţilor din sectorul public,
deși este la început, a condus la efecte benefice;
S8. Apropierea de cetăţeni este din ce în ce mai bună, îi „infor-
măm” și îi „slujim”.
În condiţiile integrării României în Uniunea Europeană putem
identifica pentru sectorul public o serie de puncte slabe, printre care:
W1. „Productivitatea administrativă” este redusă, personalul
fiind numeros, iar costurile sunt mari, greu de suportat;
W2. Sursele proprii care să asigure buna funcţionalitate a siste-
mului administrativ sunt relativ reduse;
W3. Fluxurile informaţionale în sistemul administrativ și către
cetăţeni sunt „lungi și de durată”;
W4. Intervenţia factorului politic asupra actului administrativ;
W5. Nivelul ridicat al corupţiei;
W6. Existenţa unei structuri socio-profesionale a personalului,
insuficient corelată cu cerinţele postului;
W7. Climatul de lucru nu incită, de cele mai multe ori, la performan-
ţă, iar unii tineri capabili părăsesc sectorul public în favoarea celui privat;
W8. Confuzii între obiectivele fundamentale și derivate și mij-
loacele de realizare a acestora, stare accentuată în special la nivelul
operaţional;
W9. Neadaptarea totală la tipologia noilor probleme legislative;
W10. Structura organizaţională neadaptată la dinamica mediului;
Oportunităţi:
O1. Existenţa unei „pieţe” specifice, extrem de largi, formată
din suma tuturor cetăţenilor;
74 | Oana Matilda Sabie
O2. Localizarea cu prioritate a acţiunilor din domeniul admi-
nistraţiei în contextul reformei;
O3. Instabilitatea ofertei de servicii publice;
O4. Stat membru al U.E. și schimbările impuse de acest proces
în sistemul administrativ;
O5. Interesul investitorilor externi și interni în derularea pro-
gramelor din domeniile administraţiei publice;
O6. Implementarea conceptelor de management strategic;
O7. Accentul asupra formării și dezvoltării resurselor umane,
ca elemente centrale ale procesului administrativ;
O8. „Creșterea gradului de pregătire profesională a personalului
din administraţia publică și încercarea de „profesionalizare” a acestu-
ia în vederea promovării în funcţii administrative a profesioniștilor;
O9. Constituirea și dezvoltarea unor tehnici și metode reale
precum: produsele informatice, managementul public etc.
Însă ceea ce poate conduce întreaga activitate a unei organizaţii către
ineficacitate și ineficientă sunt ameninţările mediului organizaţional:
T1. Birocraţia excesivă în derularea oricărui proces administrativ;
T2. Ponderea relativ importantă a corupţiei în cadrul activităţi-
lor din administraţia publică, indiferent de natura acestora;
T3. Rezistenţa mare la schimbare a funcţionarilor publici la un
nou mod de a „trata” cetăţeanul și de a utiliza un nou instrumentar
perfecţionat în activităţile curente și cele strategice;
T4. Existenţa unor resurse relativ reduse și constrângeri buge-
tare permanente;
T5. Confuzie între instrumentele care se utilizează și scopurile
insuficient definite și conturate;
T6. Voinţa politică insuficientă pentru implementarea reforme-
lor dure;
T7. Transferul „deformat” al cerinţelor cetăţenilor identificate
iniţial de politicieni, la nivelul administraţiei centrale și locale;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 75
T8. Reţinerea celor tineri cu pregătire teoretică bună și practică
de perspectivă, de a lucra în domeniul administraţiei publice.
Etapa a doua. Ordonarea factorilor SWOT
Următorul pas în analiza SWOT a constat în ordonarea acestor
factori, proces destul de dificil, în măsura în care, spre deosebire de
sectorul privat, în sectorul public rezultatele activităţii sunt greu
de cuantificat numeric, în mod exact. Astfel, criteriile unei anume
ordonări nu se pot baza pe teorii precum cea a mulţimilor vagi, a
utilităţii sau altele similare, a căror principală trăsătură este exac-
titatea. De aceea am stabilit o serie de criterii, prezentate fiecare
pentru acei factori la a căror ordonare contribuie.
Pentru ordonarea descrescătoare a punctelor forte criteriul
folosit a fost cel al dependenţei unui punct forte de altul, primul
element al șirului, fiind cel de importanţa cea mai mare.
Puncte forte
1. Structura organizaţională atât la nivel central, cât și local, cu
o specializare funcţională, de calitate și viabilă;
2. Existenţa și capacitatea de a realiza parteneriate și acorduri
pentru creșterea eficienţei și calităţii serviciilor publice.
3. Procesul de informatizare a activităţilor din sectorul public,
deși este la început, a condus la efecte benefice;
4. Colaborarea puternică a autorităţilor administraţiei publice
cu instituţii similare din U.E.;
5. Existenţa unor proiecte pentru care s-a început procesul de
profesionalizare al personalului;
6. Apropierea de cetăţeni este din ce în ce mai bună, îi „infor-
măm” și îi „slujim”;
7. S-a îmbunătăţit procesul de selecţie și recrutare a funcţio-
narilor publici, prin folosirea unor politici, care urmăresc
înlăturarea arbitrariului în acest proces;
76 | Oana Matilda Sabie
8. Demararea procesului de implementare a instrumetarului
metodologic al managementului public.
Criteriul folosit pentru ordonarea descrescătoare a oportunită-
ţilor a fost, de asemenea, cel al dependenţei unui punct slab faţă de
altul (în măsura în care unul s-a putut realiza fără altul din listă);
totodată, a fost luat în considerare și criteriul nivelului global sau
particular: au fost considerate mai importante punctele cu grad
mai mare de generalitate.
Oportunităţi
1. Implementarea conceptelor de management strategic;
2. Creșterea gradului de pregătire profesională a personalului
din administraţia publică și încercarea de „profesionalizare”
a acestuia în vederea promovării în funcţii administrative a
profesioniștilor;
3. Interesul investitorilor externi și interni în derularea pro-
gramelor din domeniile administraţiei publice, prin pune-
rea la dispoziţie a unor resurse financiare în vederea realiză-
rii reformei administraţiei publice;
4. Existenţa unei „pieţe” specifice, extrem de largi, formată din
suma tuturor cetăţenilor;
5. Constituirea și dezvoltarea unor tehnici și metode reale pre-
cum: produsele informatice, managementul public etc;
6. Stat membru al U.E. și schimbările impuse de acest proces
în sistemul administrativ;
7. Accentul asupra formării și dezvoltării resurselor umane, ca
elemente centrale ale procesului administrativ;
8. Localizarea cu prioritate a acţiunilor din domeniul adminis-
traţiei în contextul reformei;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 77
Punctele slabe și ameninţările le voi ordona în șiruri strict cres-
cătoare, primul element al șirului, având cea mai mică importanţă,
ca element „slab” sau ca „ameninţare”.
Pentru a ordona crescător punctele slabe am folosit, de aseme-
nea, criteriul diferenţei global-particular (problemele generale le
influenţează pe cele specifice).
Puncte slabe
1. Instabilitatea ofertei de servicii publice;
2. Sursele proprii care să asigure buna funcţionalitate a siste-
mului administrativ sunt relativ reduse;
3. Climatul de lucru nu incită, de cele mai multe ori, la per-
formanţă, iar unii tineri capabili părăsesc sectorul public în
favoarea celui privat;
4. Fluxurile informaţionale în sistemul administrativ și către
cetăţeni sunt „lungi și de durată”;
5. Neadaptarea totală la tipologia noilor probleme legislative;
6. Existenţa unei structuri socio-profesionale a personalului,
insuficient corelată cu cerinţele postului;
7. Confuzii între obiectivele fundamentale și derivate și mij-
loacele de realizare a acestora, stare accentuată în special la
nivelul operaţional;
8. „Productivitatea administrativă” este redusă, personalul fi-
ind numeros, iar costurile sunt mari, greu de suportat.
9. Structura organizaţională neadaptată la dinamica mediului;
10. Intervenţia factorului politic asupra actului administrativ;
11. Nivelul ridicat al corupţiei.
Pentru a ordona crescător factorii de mai jos am folosit, de ase-
menea, criteriul diferenţei global-particular (problemele generale
le influenţează pe cele specifice).
78 | Oana Matilda Sabie
Ameninţări
1. Existenţa unor resurse relativ reduse și constrângeri buge-
tare permanente;
2. Transferul „deformat” al cerinţelor cetăţenilor identificate ini-
ţial de politicieni, la nivelul administraţiei centrale și locale;
3. Confuzie între instrumentele care se utilizează și scopurile
insuficient definite și conturate;
4. Rezistenţa mare la schimbare a funcţionarilor publici la un
nou mod de a „trata” cetăţeanul și de a utiliza un nou instru-
mentar perfecţionat în activităţile curente și cele strategice;
5. Reţinerea celor tineri cu pregătire teoretică bună și practică
de perspectivă, de a lucra în domeniul administraţiei publice;
6. Birocraţia excesivă în derularea oricărui proces administrativ;
7. Rezistenţa mare la schimbare a funcţionarilor publici la un
nou mod de a „trata” cetăţeanul și de a utiliza un nou instru-
mentar perfecţionat în activităţile curente și cele strategice;
8. Voinţa politică insuficientă pentru implementarea reforme-
lor dure;
9. Ponderea relativ importantă a corupţiei în cadrul activităţilor
din administraţia publică, indiferent de natura acestora. Mai
concret, corupţia prin efectele ei negative asupra resurselor
și creșterea gradului de frustrare, nemulţumire a cetăţenilor,
Etapa a treia. Elaborarea balanţelor.
Următorul pas în realizarea acestui studiu de caz este rea-
lizarea balanţelor pentru primele 3 (trei) probleme importante
(puncte forte, slabe, oportunităţi, ameninţări).
Elaborarea balanţei dintre factorii „S” şi factorii „O”
S1 – O6: Existenţa unei structuri organizatorice a administra-
ţiei centrale și locale cu o specializare funcţională poate fi consi-
derată echilibrată în raport cu oportunitatea implementării mana-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 79
gementului strategic la nivelul organizaţiilor publice din cel puţin
două motive: nivelul de importanţă al celor doi factori este ridicat,
vizând sectorul public în ansamblul său, iar implementarea mana-
gementului strategic necesită structuri organizatorice funcţionale,
precum cele menţionate ca punct forte.
S1 O6
S2 – O8: Capacitatea de a realiza parteneriate cu sectorul privat,
precum și acorduri cu diverși parteneri este un punct forte ce poate
fi valorificat prin oportunitatea promovării specialiștilor. Stabilirea și
respectarea unui set clar de criterii pentru recrutarea și selecţia celor
ce deţin funcţii publice poate conduce la optimizarea respectivelor ca-
pacităţitiv pentru care consider, din nou, balanţa ca fiind echilibrată.
S2 O8
S7 – O5: În ceea ce privește demararea procesului de informa-
tizare, deși acesta este un punct forte important, totuși, oportuni-
tatea corelată acestuia (interesul investitorilor externi și interni în
derularea programelor din domeniile administraţiei publice, prin
punerea la dispoziţie a unor resurse financiare în vederea realizării
reformei administraţiei publice) îl depășește ca importanţă. Relaţia
de cauzalitate demonstrază că realizarea oportunităţii poate ampli-
fica respectivul punct forte, în timp ce acesta nu poate determina
înfăptuirea oportunităţii, de unde rezultă un ușor dezechilibru.
S7 O5
Elaborarea balanţei dintre factorii „W” şi factorii „T”
W5 – T2: Nivelul ridicat al corupţiei ca punct slab în ceea ce
privește Administraţia Publică poate genera ameninţarea atât risi-
80 | Oana Matilda Sabie
pei resurselor și nemulţumirii cetăţenilor (efecte negative), cât și a
propagării acestui fenomen nociv pentru orice entitate instituţio-
nală / organizaţională.
W5 T2
W4 – T6: Acești doi factori, deși diferiţi, fac referire la același
element: factorul politic; punctul slab al intervenţiei factorului po-
litic în problemele administraţiei se corelează cu ameninţarea lipsei
voinţei politice pentru aplicarea reformelor reale. Aceasta tocmai
pentru că realizând o reformă reală a sectorului public, stabilind o
legislaţie modernă, europeană, clară și transparentă, factorul s-ar
autocenzura în acţiunile sale de intervenţie în domeniul adminis-
trativ. Şi în acest caz am considerat balanţa ca fiind echilibrată.
W4 T6
W10 – T3: Deși interdependenţa dintre punctul slab al neadap-
tării structurii organizatorice la dinamica mediului și ameninţarea
rezistenţei la schimbare nu este una peremptorie, putem argumen-
ta că, într-o măsură importantă, condiţionarea reciprocă și gradul
similar de importanţă există: astfel, chiar și în prezent rezistenţa la
schimbare a angajaţiilor organizaţiilor publice este consacrată de
experienţa administrativă.
W10 T3
Etapa a patra. Elaborarea strategiilor de tip: max-max, max-min, min-max
şi min-min.
Aceste strategii trebuie formulate în funcţie de corelaţia dintre
factorii S.W.O.T. identificaţi. Analiza acestora poate duce la reco-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 81
mandări vizând minimizarea punctelor slabe și a ameninţărilor și
maximizarea puntelor forte și oporunităţilor.
Recomandările vor fi formulate pentru fiecare grup mixt de fac-
tori S.W.O.T. identificaţi sub forma unui tabel. Astfel, în primul ta-
bel vom avea factorii S1W5O6T2, în cel de-al doilea tabel vom avea
factorii S2W4O8T6, iar în cel de-al treilea tabel vom avea factorii
S7W10O5T3.
Tabelul nr. 10. Recomandări strategice pentru factorii S1W5O6T2
Factorul S1 Factorul W5
S-O: max-max W-O: min-max
Beneficiind de specializarea funcţională Implementarea conceptelor de
a administraţiei, este recomandată management stratgic ar putea minimiza
implementarea conceptelor de mana- puctul slab privitor la corupţie. O viziune
gement strategic; astfel pot fi utilizate strategică asupra rolului administraţiei,
toate structurile administrative în un plan de politici şi strategii ar impune
efortul de realizare a obiectivelor fixate atât angajarea unor profesionişti, cât
Factorul O6 prin strategii şi politici publice. În acest şi responsabilizarea funcţionarilor deja
fel pot fi maximizate atât avantajul existenţi în sistem. Existenţa unor adevă-
structurii, cât şi efectele pozitive ale raţi profesionişti, coroborată cu respon-
realizării oportunităţii. sabilizarea angajaţilor din administraţie,
precum şi eventuala concurenţă ce poate
aparea pentru funcţiile publice sunt tot
atâtea cauze ce pot conduce la reducerea
acestui fenomen nociv al corupţiei.
S - T: max-min W – T: min-min
Specializarea funcţională poate separa Trebuie evitate punctul slab şi ameninţa-
competenţele pentru diferite structuri rea. Din păcate ne confruntăm cu un cerc
administrative, fapt ce constituie o vicios: corupţia de la un nivel al sistemului
premisă pentru reducerea efectelor administrativ generează la rândul ei
negative ale corupţiei; structuri inde- corupţie pe alt nivel, scopul final al sectorul
pendente ale administraţiei pot realiza public, satisfacerea clientului-cetăţean prin
mai bine serviciile publice, compensând furnizarea de servicii de calitate fiind în
astfel nemulţumirile cetăţenilor legate mod serios periclitat. O altă problemă este
de efectele directe ale fenomenului de cea a mentalităţii funcţionarilor publici,
Factorul T2 corupţie asupra lor. Această specializare generatoare la rândul ei de comportamen-
funcţională poate fi punctul de sprijin în te materializate în corupţie. Putem spune,
finalizarea reformelor în administraţie fără exagerare, că fenomenul corupţiei
şi în preluarea aquis-ului comunitar. este parte a culturii organizaţionale din
Recomandarea în legătură cu această întregul sector public. Numai printr-o
ameninţare, considerând şi punctul voinţă politică reală şi printr-un sistem de
forte menţionat, vizează exploatarea la justiţie independent şi profesionist poate
maxim a avantajului existent pentru ra- fi eliminat, precum şi prin funcţionari cu
ţionalizatea utilizării resurselor, evitând adevarat profesionişti poate fi eliminat
risipa generată de corupţie. acest flagel al corupţiei.
82 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 83

Tabelul nr. 11. Recomandări strategice pentru factorii S2W4O8T6
Factorul S2 Factorul W4
S-O: max-max W-O: min-max
Recomandarea pentru maximizarea Recomandarea strategică vizează
acestor doi factori priveşte potenţarea minimizarea intervenţiei factorului
lor reciprocă: angajând profesionişti politic asupra administraţiei prin
putem amplifica, optimiza capacitatea promovarea în funcţii publice a adevă-
încheierii de parteneriate, iar realizarea raţilor profesionişti, greu de corupt şi
diferitelor acorduri, mai ales cu orga- de influenţat, independent în mod real
nisme europene sau internaţionale de faţă de puterea politică şi neşantajabil.
Factorul O8 consultanţă poate fi un câştig pentru Exploatarea acestei oportunităţi are
angajaţii administraţiei, dezvoltarea şansa de a reduce impactul punctului
profesională a acestora putând fi, slab; numai oameni bine pregătiti, a
ulterior, susţinută de programe iniţiate căror mentalitate nu este viciată se pot
de respectivele organisme. opune ingerinţelor factorului politic,
păstrând astfel echilibrul necesar
sistemului administrativ - componentă
a cărei independenţă trebuie asigurată
pentru funcţionarea statului de drept.
S - T: max-min W – T: min-min
Capacitatea de a realiza parteneriate Recomandarea aceasta vizează evitarea,
şi acorduri, în special cu organisme pe cât cu putinţă a punctului slab şi a
externe se poate dovedi extrem de ameninţării. Punctul slab poate fi evitat
benefică în minimizarea ameninţării printr-o reală separaţie a puterilor în
referitoare la voinţa politică insuficientă stat, şi deci, prin constituirea unui real
pentru implementarea reformelor dure; stat de drept, astfel încât justiţia să
programe de parteneriat extern, realiza- funcţioneze independent şi să poată
te de către organizaţii publice din ţară sancţiona acele cazuri de ingerinţă
Factorul T6 pot crea presiuni externe, forţând astfel politică în activitatea Administraţiei.
factorul politic să acţioneze hotărât pe În legătură cu ameninţarea lipsei de
calea reformei. voinţă politică pentru reforme reale,
cel mai important şi puternic cuvânt
trebuie să aparţină nu doar oficialilor
U.E., ci şi societăţii civile interne, care să
sancţioneze atitudinea factorului politic
faţă de probleme cu care Administraţia
Publică se confruntă.
Tabelul nr. 12. Recomandări strategice pentru factorii S7W10O5T3
Factorul S7
S-O: max-max
Finanţările externe pot aigura fondurile
necesare implementării sau modernizării
sistemelor informatice la nivelul organi-
zaţiilor publice, recomandarea startegică
fiind ca programele pentru obţinerea
finanţărilor să fie demarate cât mai re-
pede. Totodată, extinderea informatizării
este recomandată la nivelul tuturor enti-
Factorul O5 tăţilor sectorului public, acesta putând fi
un factor care să contribuie la obţinerea
finanţărilor externe. Implementarea unor
sisteme informatice integrate nu doar
că eficientizează activitatea sectorului
public, dar oferă şi premisele unei mai
bune comunicări interne şi externe,
precum şi a unui sistem informaţional
mai performant, evitând deficienţele
tipice acestuia.
S - T: max-min
Demararea procesului de informatizare
poate oferi premisele atenuării atitu-
dinilor refractare la schimbare. În acest
sens se recomandă extinderea acestui
proces, tocmai pentru minimizarea
ameninţării. O informare mai bună, o
comunicare eficientă şi flexibilă atât cu
mediul intern, cât şi cu cel extern pot
constitui două motive care să diminueze
Factorul T3 rezistenţa la schimbare a funcţionarilor
publici, atitudine derivând dintr-o
mentalitate formată într-un sistem rigid
de informare şi comunicare.
Factorul W10
W-O: min-max
Oportunitatea trebuie valorificată în
vederea minimizării punctului slab:
recomandarea vizează atragerea
acelor finanţări în scopul dezvoltării şi
modernizării organizaţiilor publice, în
urma acestui proces ele fiind stimulate
şi „obligate” să se reformeze; parteneri-
atele cu organisme finantaţoare externe
impun întotdeauna schimbări majore
atât de viziune, cât şi de atitudine
din partea celor ce beneficiază de
finanţări, astfel că instituţiile în cauză
trebuie să-şi schimbe structurile, să le
adapteze la mediul extern turbulent, să
ofere feed-back clienţilor, dovedindu-şi
astfel capacitatea de restructurare şi
reformare solicitată de către finanţatorii
externi.
W – T:min-min
Recomandarea vizează minimizarea
punctului slab prin evitarea ameninţării.
Rezistenţa la schimbare poate fi dimi-
nuată atât prin programe de formare
profesională, de informare asupra
obiectivelor actuale ale organizaţiilor
publice, prin programe de motivare a
resurselor umane existente, sau prin
inducerea unui suflu proaspăt prin noi
angajaţi profesionişti, având studii de
specialitate, aceştia putând influenţa
în mod pozitiv mentalitatea şi cultura
organizatională. Adaptabilitatea la me-
diul extern, la potenţialii concurenţi, şi
la nevoile clienţilor pot fi obţinute prin
implementarea unui sistem modern şi
performant de management public, a
unor politici şi strategii publice a căror
obiective finale să vizeze satisfacţia
cetăţenilor contribuabili.

3.1.2. Analiza PEST

Administraţia publică este influenţată, dar mai ales îngrădită
de către influenţele externe. Dimensiunea politică are o importan-
ţă deosebită (Moldoveanu, 2005, p. 40). Așa cum explica Ridley
84 | Oana Matilda Sabie
(1979), administraţia publică:,,este, inevitabil, un subsistem al siste-
mului politic, nu doar legat de el prin intrări şi ieşiri, ci şi dependent
de acesta prin structurile sale primare, precum şi influenţat prin va-
lorile acestuia. Dacă sistemul administrativ nu poate fi înţeles decât
prin referire la mediul său politic ...., sistemul politic nu poate fi în-
ţeles fără studiul administraţiei. Administraţia nu doar că formează
cea mai mare parte a guvernului, dar se şi situează în centrul proce-
sului de elaborare a politicilor”.
Strânsa interrelaţionare dintre politică și administraţia publică
este o realitate practică, chiar dacă textele anumitor cărţi ar putea
demonstra contrariul. Administraţia publică nu poate fi sustrasă
din mediul său social, politic și economic; ea are nevoie să fie con-
siderată ca parte a acestui mediu complex.
Factorii mediului ajută la determinarea alegerilor pe care le fac
politicienii și administratorii. Cultura socială și politica prevalentă
duc la apariţia unui cadru în care se manifestă acţiunea administra-
tivă. Pitt Şi Smith (1981) arată, de exemplu, cum viaţa organizaţio-
nală din departamentele guvernamentale,,este afectată de reguli și
presiuni generate de mediul politic”. Deși recunoaștem importanţa
factorilor mediului, nu ar fi totuși înţelept să ignorăm rolul cheie
al personalului, în special al indivizilor cu puternice predispoziţii
ideologice. Relaţia dintre o organizaţie și mediul său nu este nici-
odată un simplu mecanism; trebuie să recunoaștem întotdeauna
importanţa alegerii în cadrul unei organizaţii.
Autorităţile publice nu sunt un simplu sistem pasiv asupra că-
ruia acţionează forţe externe. Ele însele pot afecta mediul în care
operează. Angajaţii din sectorul public, de exemplu, pot manipula
mediul în care lucrează, selectând grupurile de presiune ce sunt ad-
mise în procesele departamentului care elaborează politici. Astfel,
ministerele pot să manipuleze adesea opinia publică prin scurgeri
de informaţii programate cu grijă către mass-media sau prin dis-
cursuri care aleg subiectul și tonul unei dezbateri publice.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 85
Mediul extern prezintă importanţă prin impactul pe care acesta
îl are asupra organizaţiei și care se traduce în ameninţări și opor-
tunităţi.
Factorii STEP
Analiza mediului exterior se desfășoară pe mai multe compo-
nente: social, tehnic, economic, politic, care pot fi definite ca fac-
torii STEP. La acestea se pot adăuga și elementele care derivă din
aceștia, și anume infrastructura, sistemul legal, structura demo-
grafică, la care trebuie adăugat sistemul concurenţial alcătuit din
concurenţă și piaţă.
Componenta sau factorul SOCIAL poate avea un efect enorm
asupra organizaţiei. Acești factori pot cuprinde, de exemplu, atitu-
dini sociale, mărimea familiei. O tendinţă socială, care a avut și va
avea un impact deosebit asupra organiazţiilor și în primul rând asu-
pra celor publice, a organizaţiilor voluntare, este natalitatea. În ace-
lași domeniu social enumerăm și alţi factori ca sporirea mobilităţii,
creșterea forţei de muncă feminine, noul etos în muncă, afaceri etc.
Se poate arăta că, în unele sectoare de activitate, creșterea numă-
rului de salariaţi de vârstă sau, în unele domenii, sporirea număru-
lui de pensionari au implicaţii asupra dezvoltării. În aceeași direcţie
poate acţiona și creșterea rapidă a mobilităţii lucrătorilor și, în gene-
ral, a populaţiei. Structura populaţiei ocupate este în schimbare, în
unele zone crește numărul celor în vârstă și se reduce numărul celor
tineri, ceea ce impune modificarea politcilor de recrutare și instruire.
De asemenea, creșterea numărului de salariaţi femei impune noi po-
litici de personal pentru selecţie, recrutare și promovare.
Cel de al doilea factor este cel TEHNOLOGIC. Adesea, acest
factor are o mare forţă asupra vieţii oamenilor și asigură adevăra-
te minuni sau erori. Ritmul de dezvoltare socială este de cele mai
multe ori o funcţie de numărul descoperirilor tehnologice. Acest
factor este sub impactul tehnologiei informaţionale, care a trans-
86 | Oana Matilda Sabie
format toate palierele vieţii actuale: organizaţia lucrativă sau cea
de servicii, comportamentul funcţional, subunitatea structurală de
procesare, casa-familia, comerţul, educaţia-instruirea, recreerea-
timpul liber etc.
Cel de al treilea factor este cel ECONOMIC, care poate fi con-
turat prin:
– nivelul și structura produsului intern brut;
– modificările în nivelul cererii;
– numărul de salariaţi, șomeri și structura acestora;
– schimbări în nivelul preţurilor;
– scena economică internaţională etc.
Factorul economic are un impact foarte puternic în etapa de
tranziţie a ţărilor din estul Europei. Astfel, nivelul și structura pro-
dusului intern brut acţionează asupra cheltuielilor de bunuri și ser-
vicii, cererea pentru unele bunuri și servicii crește, pentru altele
se reduce, șomajul oscilează permanent, preţurile de asemenea,
iar problemele economice au un caracter global. Important pentru
manageri, administratori, este anticiparea acestor modificări, pen-
tru a dirija organizaţiile potrivit schimbărilor din mediu.
În contextul actual se poate sublinia importanţa factorului ,,pute-
rea de cumpărare” ca o funcţie de venituri curente, preţuri, mărimea
economiilor, a datoriilor, posibilitatea de creditare etc. De asemenea,
alţi doi factori economici au implicaţii puternice, și anume:
– rata de schimb
– rata dobânzii.
Ultimul factor, dar nu cel mai puţin important, este cel POLITIC.
Investigarea acestui factor presupune analiza legilor, a organis-
melor guvernamentale, grupurilor de presiune care influenţează și
limitează acţiunile organizaţiilor. Tendinţele politice actuale sunt
creșterea numărului de reglementări din sfera afacerilor și cea publi-
că, sporirea grupurilor de interes public etc. Acest factor are în pre-
zent o importanţă tot mai mare asupra organizaţiilor și o importanţă
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 87
covârșitoare asupra organizaţiilor din sectorul public. Etapa contem-
porană, în scopul european, este puternic influenţată de schimbările
est-europene și de cele din Uniunea Europeană. La începutul anului
1990, Europa estică era în neliniște, agitaţie, Statele comuniste înre-
gistrau schimbări importante. Acestea modifică câmpul de acţiune al
managerilor, cu mai multe dimensiuni, cum ar fi:
– globalizarea pieţelor, comerţului, finanţelor;
– introducerea de noi practici manageriale, moderne;
– apariţia de noi surse de import;
– constituirea de noi pieţe de expertiză financiară.
Schimbările politice din Europa de est au condus la noi opor-
tunităţi pentru unele organizaţii, dar au contribuit și la sporirea in-
certitudinii, a riscului de a pierde.
Sinteza acestor factori se prezintă în tabelul următor:
Tabelul nr. 13. Scurt rezumat al factorilor STEP
S – SOCIAL
· Creşterea populaţiei
caracterul limitat al resurselor
cea mai rapidă creştere în zonele sărace
· Structura populaţiei pe grupe de vârstă
consumul
nevoile de consum
· Structura etnică
· Structura educaţională
· Noua structură familială
· Deplasările geografice ale populaţiei; mişcări migratorii între ţări şi interiorul ţării
creşterea forţei de muncă feminine
creşterea salariaţilor în vârstă
creşterea numărului de pensionari
T – TEHNIC
· Forţa cea mai mare asupra vieţii oamenilor; ea produce minuni sau erori.
· O nouă tehnologie are o forţă de distrugere creatoare
· Ritmul dezvoltării economice = f (numărul descoperirilor tehnologice)
· Impactul,,I.T.”
E – ECONOMIC
· Nivelul şi structura P.I.B.
· Puterea de cumpărare = f (Venituri curente, preţuri, mărimea economiilor, a datoriilor, posibili-
tăţile de creditare)
· Număr salariaţi şi număr şomeri
· Scena politică
88 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 89

P – POLITIC influenţe, precum și felul în care acestea pot fi încadrate utilizând

Se compune din legi, organisme guvernamentale, grupuri de presiune, care influenţează şi
limitează acţiunile organizaţiilor. analiza PESTLE sunt date în continuare.
Tendinţele politicii actuale:
· Creşterea numărului de reglementări din sfera afacerilor
· Creşterea numărului grupurilor de interes public Influenţe politice (P):
· Schimbările din Europa de la sfârşitul anilor ’80
• Stabilitatea guvernului
Sursa: Moldoveanu. G., 2005, Analiză şi comportament organizaţional, pp. 39-40 • Politicile guvernamentale
• Cheltuielile guvernamentale
3.1.3. Analiza PESTLE • Politicile în domeniul educaţiei
În vederea obţinerii unei imagini de ansamblu a mediului tre- Influenţe economice (E):
buie analizat atât contextul intern, cât și cel extern al organizaţiei. • Ciclurile economice sau ale mediului de afaceri
O analiză PESTLE va oferi o perspectivă externă, ce va conduce la • Rata dobânzii
evaluarea oportunităţilor și ameninţărilor. Perspectiva internă poa- • Inflaţia
te fi determinată de revizuirea avantajelor și dezavantajelor. • Rata șomajului
Influenţe socio-culturale (S):
Analiza situaţională
• Factori demografici
Mediul la nivel MACRO Mediul intern • Atitudinea/ percepţia faţă de muncă și timpul liber
PEST(LE) • Nivelul educaţiei
• Starea de sănătate
Analiza externă Analiza internă
• Stilul de viaţă
• Mobilitatea socială
Oportunităţi Ameninţări Puncte forte Puncte slabe
Influenţe tehnologice (T):
• Noi descoperiri
Combinarea perspectivei interne cu cea externă ajută organi- • Diseminarea noilor tehnologii
zaţiile să evalueze oportunităţile și ameninţările din mediul extern • Cercetarea
al organizaţiei, precum și avantajele și dezavantajele din mediul in- • Gradul de dezvoltare
tern al acesteia. Acest tip de analiză poartă denumirea de SWOT. • Gradul de perimare, de uzură morală
Influenţele legale (L):
Analiza mediului la nivel MACRO – analiza PESTLE • actele normative privind salarizarea bugetarilor
O analiză PESTLE este un instrument util, ce ajută organizaţiile • legislaţia privind sănătatea și securitatea populaţiei
să ia în calcul impactul potenţial al influenţelor din mediul MA- • legislaţia privind protecţia consumatorilor, etc.
CRO. Permite instituţiilor să identifice, într-o manieră structurată, Influenţele mediului ecologic (E):
posibile schimbări iminente în lumea externă. Exemple ale acestor • Legi de protejare a mediului înconjurător
90 | Oana Matilda Sabie
• Depozitarea deșeurilor
• Consumul de energie
• Consumul celorlalte resurse
• sustenabilitatea
O listă a influenţelor PESTLE poate avea o valoare limitată, fie-
care dintre acestea trebuind să fie luată în considerare în relaţie cu
celelalte, și nu în mod izolat. Cel mai important este ca organizaţiile
să înţeleagă ce este cel mai bine pentru ele, și să identifice factorii
motivaţionali ce vor determina schimbări sectorului în care aceasta
își desfășoară activitatea.
De exemplu serviciile publice au șanse mai mari să fie influen-
ţate de schimbările în politicile guvernamentale, în ceea ce privește
nivelele cheltuielilor publice, de declinul ratei natalităţii, precum și
de nevoia de a conduce societăţi diferite din punct de vedere cultu-
ral (chiar naţionalităţi diferite).
În același timp, o companie de aeronave spaţiale s-ar putea să fie
mult mai repede preocupată de schimbările produse în mediul tehnolo-
gic, care conduce la inovarea produselor și ieșirea rapidă din uz a acesto-
ra. Este adevărat că nu trebuie simplificat atât de mult, întrucât astfel de
companii vor fi afectate și de schimbările în plan politic sau economic,
schimbări ce pot influenţa și condiţiile pieţei. Toate organizaţiile ar tre-
bui să fie preocupate de influenţele mediilor social și ecologic, întrucât
acestea au legătură directă cu oamenii și cu mediul fizic în care trăim.
3.1.4. Analiza competenţelor distinctive
Tema și analiza „competenţelor distinctive” câștigă din ce în ce
mai mult teren în dezbaterile știinţifice și practice ale lumii noastre.
Competenţa distinctivă, ca un concept al procesului de elabo-
rare a strategiei, se referă la acele puncte forte ale organizaţiei care
îi sunt specifice și care nu pot fi imitate. Competenţele distinctive
sunt rezultate din două surse complementare: resursele organizaţi-
ei și capabilităţile sale. (Moldoveanu G., 2005, p. )
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 91
Resursele organizaţiei se pot grupa în două clase:
– resurse „tangibile” (echipamente, clădiri);
– resurse „intangibile” (tehnologia, marketingul, know-how-
ul, licenţele etc.)
Capabilităţile reprezintă, în ultimă instanţă, îndemânarea de a
utiliza eficient resursele. În procesul operaţionalizării competenţe-
lor distinctive există bariere mai mult sau mai puţin puternice, de
unde rezultă și durabilitatea sau longevitatea acestora.
Competenţa distinctivă se corelează cu conceptul de „lanţ de
valori”, care urmărește articularea domeniilor funcţionale sau ope-
raţionale ale organizaţiei într-un tot unitar. Conceptul „lanţ de va-
lori” a fost popularizat de Michael E. Porter de la Harvard School
of Business Administration.
3.1.5. Analiza lanţului valorii
Organizaţiile prestatoare de servicii publice cu ajutorul acestui
instrument strategic vor putea evalua și construi un avantaj com-
petitiv în acele domenii de activitate în care acest lucru este esenţial
(Băcanu B., 1999).
Analiza lanţului valorilor poate fi utilizată de diferite organizaţii
pentru a afla cum pot crea și obţine „cea mai mare valoare posibilă”
asociată unui serviciu sau produs pentru clienţii lor. În general, o
organizaţie va plăti pentru resursele necesare prestării serviciului,
și va „adăuga valoare acestor resurse” prin transformarea lor într-
un serviciu apreciat de clienţi sau într-un bun de valoare.
Așa cum ne putem imagina, este mult mai ușor de observat „va-
loarea adăugată” în industria producătoare de bunuri, pentru că o
resursă brută, un material în forma brută poate fi de valoare relativ
mică pentru utilizatorul final (exemplu – o bucată de lemn), dar
transformat în ceva pentru care oamenii sunt dispuși să plătească
un preţ va avea o valoare adăugată celei anterioare (spre exemplu:
hârtia, un raft, etc.).
92 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 93

Ideea este la fel de importantă și în sectorul serviciilor, în care În figura nr. 2 se prezintă lanţul de valori specific organizaţiilor
oamenii folosesc intrări precum timpul, cunoștinţele, echipamen- productive și celor din sectorul public, rezultat prin adaptarea con-
tul și sistemele pentru a crea servicii de o valoare reală pentru per- cepţiei oferite de Porter.
soanele care le cumpără, persoanele deservite (beneficiarii).
În majoritatea situaţiilor, cu cât creezi mai multă valoare, cu
atât oamenii vor fi dispuși să plătească un preţ mai mare pentru
serviciul oferit și vor continua să cumpere de la aceași organizaţie,
devenind clienţi fideli.
Întrebarea care se pune este: cum află o organizaţie prestatoare de
servicii unde poate crea valoare pentru ea, pentru echipele din cadrul
ei, pentru angajaţi în general? Aici intervine „Analiza lanţului valori-
lor”, care ajută organizaţia să identifice modalităţile prin care aceasta
poate crea valoare pentru clienţii săi, și în același timp o ajută să se Figura nr. 2.a. Lanţul de valori
gândească, să pună la punct un plan de acţiune prin care să-și maximi-
(Sursa: Michael E. Porter – Competitive Advantage, 1985)
zeze această valoare (adică servicii excepţionale; foarte, foarte bune).
Lanţul de valori constituie un instrument de identificare a
modalităţilor de creare a unei valori suplimentare la consumator.
Acesta pune în evidenţă existenţa a două tipuri de activităţi de im-
portanţă strategică, creatoare de valoare, care se grupează astfel:
– activităţi primare;
– activităţi de sprijin.
Activităţile primare constau în intrări de materii prime nece-
sare organizaţiei, acţiunea asupra lor, ieșirea din procesare, vânzări
pe baza marketingului, întreţinerea și repararea bunurilor.
Activităţile de sprijin intervin pe tot parcursul derulării acti-
vităţilor primare și se concretizează în aprovizionare, infrastruc- Figura nr. 2.b. Lanţul de valori în sectorul public – adaptare
tura organizaţiei, care acoperă cheltuieli indirecte legate de mana-
Sursa: Moldoveanu. G., 2005, Analiză şi comportament organizaţional, pp. 80-81
gementul organizaţiei și funcţiuni ale acesteia, formalităţi legale și
relaţia cu autorităţile, dezvoltarea tehnologică, din care numai o În acest subcapitol voi prezenta o abordare simplă a utilizării
parte este în sarcina compartimentului „cercetarea și proiectarea acestui instrument. O abordare mai structurată a fost dezvoltată de
produselor, tehnologiei”, managementul resurselor umane proprii Michael Porter în cartea sa „Competitive Advantage”. Abordarea
fiecărui compartiment. simplă a analizei lanţului valorilor presupune parcurgerea a trei pași:
94 | Oana Matilda Sabie
1. Analiza activităţii: în primul rând, organizaţia prestatoare
de servicii publice va trebui să identifice toate activităţile pe
care le realizează pentru a furniza serviciul;
2. Analiza valori: în al doilea rând, pentru fiecare activitate în
parte, organizaţia ar trebui să se gândească ce ar trebui să
facă pentru a adăuga cea mai mare valoare posibilă pentru
clienţii săi;
3. Evaluarea și planificarea: în al treilea rând, organizaţia tre-
buie să evalueze dacă merită făcut eforul de a schimba ceva
și, nu în ultimul rând, să planifice fiecare acţiune.
3.2. Tehnici creative de analiză
3.2.1. Tehnica SCAMPER
Tehnica de brainstorming SCAMPER utilizează un set de între-
bări directe pentru a rezolva o problemă sau pentru a profita de o
oportunitate existentă pe piaţă. Această tehnică mai poate să trans-
forme o idee, o soluţie, o metodă veche într-una nouă și diferită.
O persoană, un grup sau o organizaţie devin conștiente de exis-
tenţa unei probleme atunci când apare o diferenţă seminificativă de
percepţie între ceea ce se dorește și ceea ce se obţine în realitate. În-
cercarea de a identifica o soluţie pentru o problemă este cunoscută
sub denumirea de rezolvarea problemei.
Rezolvarea problemei în opinia lui Serrat Olivier (2009) re-
prezintă procesul prin care o situaţie este analizată, o soluţie po-
sibilă este identificată, și sunt adoptate acţiuni corective. Pașii
de bază în rezolvarea unei probleme sunt: definirea problemei,
analiza cauzelor, generarea ideilor (identificarea alternativelor),
evaluarea ideilor (alternativelor), adoptarea unei decizii (alegerea
unei alternative), stabilirea următorilor pași pentru implementa-
rea soluţiei, și evaluarea situaţiei în care problema a fost rezolvată
sau nu.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 95
Fiecare problemă necesită identificarea unei variante de soluţi-
onare, de preferat cea optimă, iar în literatura de specialitate sunt
cunoscute multe tehnici de rezolvare a problemelor, dintre care în
practică frecvent utilizate sunt: diagrama afinităţilor, matricea An-
soff, matricea Boston, diagrama cauză-efect, analiza competenţelor
distinctive, gandirea laterală, analiza PEST, analiza SWOT, etc.
Tehnica SCAMPER utilizează un set de întrebări directe ale că-
ror răspunsuri vor duce la modificări a ceea ce există deja. Schim-
bările pe care le generează SCAMPER vin de la :
S – substituie (componente, materiale, oameni)
C – combină (integrează, combină cu alte elemente sau servicii)
A – adaptează (alterează, schimbă funcţia, utilizează o parte a
unui alt element)
M – modifică (crește sau reduce pe scară, schimbă forma, mo-
difică atribute)
P – „put to other uses” pune/ da o altă destinaţie
E – elimină (înlătură elemente, simplifică, reduce la elementele,
funcţionalitatea de bază de bază)
R – rearanjează, reconsideră ordinea (întoarce problem ape toate
părţile)
Utilizarea acestei tehnici presupune adresarea unor întrebări cu
privire la produsele și serviciile deja existente, întrebări ce vor ajuta
organizaţia prestatoare de servicii publice să vină cu idei creative
pentru a putea dezvolta noi servicii și pentru a le putea îmbunătăţii
pe cele prezente.
Tehnica SCAMPER presupune adresarea unui set simplu de în-
trebări cu privire la serviciul pe care organizaţia își propune să îl
perfecţioneze, după cum urmează:
Substituie
Ce materiale sau alte tipuri de resurse poate organizaţia să sub-
tituie sau să elimine pentru a îmbunătăţi serviciul?
96 | Oana Matilda Sabie
Ce alte produse/ servicii sau procese poate organizaţia să utilizeze?
Ce reguli, abordări pot fi substituite?
Organizaţia poate utiliza acel produs sau serviciu în altă parte,
sau ca un substitut pentru altceva?
Ce se va întâmpla dacă își schimbă sentimentele sau atitudinea
faţă de acest serviciu/ produs?
Combină
Ce se va întâmpla dacă organizaţia va combina un produs cu un
altul, sau un serviciu cu un altul pentru a crea ceva nou?
Dar dacă va combina obiective?
Ce elemente pot fi combinate pentru a maximiza utilizarea ace-
lui serviciu?
Cum poate organizaţia combina talentul și resursele pentru a
crea noi abordări ale acelui serviciu sau produs?
Adaptează
Cum poate organizaţia să adapteze sau să reajusteze acel servi-
ciu sau produs pentru a servi unui alt scop, sau pentru a-i schimba
utilitatea?
Ce alte servicii, produse sau idei sunt la fel?
Ce alte servicii, produse sau idei poate utiliza organizaţia pen-
tru a se inspira?
Modifică
Cum poate organizaţia să schimbe sentimentele, percepţia con-
sumatorilor despre serviciul respectiv?
Ce poate adăuga pentru a modifica acel serviciu?
Ce elemente poate pune în valoare sau sublinia pentru a crea o
valoare mai mare pentru acel serviciu?
Care din elementele acelui serviciu pot fi întărite, valorificate
pentru a crea ceva nou?
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 97
Pus către o altă destinaţie, folosinţă
Cine altcineva ar putea beneficia de acest serviciu?
Poate fi prestat și în alte zone geografice, pe alte pieţe?
Elimină
Cum poate organizaţia să simplifice și crească acel serviciu în
același timp?
Ce reguli, caracteristici sau componente poate elimina?
Reconsideră
Ce poate fi rearanjat, reconsiderat ca ordine, etape?
Cum ar putea organizaţia să reorganizeze serviciul respectiv?
Ce atape ale procesului pot fi reconsiderate?
Răspunsurile la acest tip de întrebări vor ajuta organizaţia pre-
statoare de servicii să genereze idei noi, originale, să creeze acel
mediu proprice unei gândiri creative pentru identificarea, incuba-
rea și verificarea, testarea lor (a ideilor).
3.2.2. Six Thinking Hats (Tehnica celor şase pălării gânditoare)
Această analiză este un instrument important și puternic ce
poate fi utilizat în procesul strategic decisional. Six Thinking Hats
este utlizat pentru a analiza o decizie din mai multe perspective,
ceea ce presupune ca cei din organizaţia care vor utiliza acest in-
strument să iasă din zona lor de confort, din stilul lor specific de
gândire, și să își formeze o vedere de ansamblu asupra situaţiei și
deciziei pe care trebuie să o adopte.
Acest instrument a fost conceput de Eduard de Bono și explicat
pe larg în cartea sa „6 Thinking Hats”. Foarte mulţi oamnei de suc-
ces au o gândire de tip raţional, motiv pentru care au multe reușite,
însă adesea ei uită să privească o problemă din perspectiva creativă,
emoţională, intuitivă. Asta înseamnă că subestimează rezistenţa faţă
de planurile stabilite și nu realizează planuri contingente importante.
98 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 99

Cu ajutorul aceste tehnici o organizaţie poate rezolva o proble- benă reprezentând un stil de gândire pozitiv îi ajută pe cei care o
mă utilizând toate abordările, privind din toate ungiurile, și cel pe- folosesc să continue atunci când lucrurile devin dificile, când apar
simist și cel optimist. Deciziile, în această situaţie, vor presupune problemele.
un mixt de ambiţie, excelenţă în executarea sarcinilor, sensibilitate, Pălăria Verde: este cea a creativităţii. Aici memebrii echipei
creativitate și o bună planificare. pot veni cu soluţii creative la problema avută în vedere. Utilizarea
Tehnica celor 6 pălării gânditaore poate fi utlizată fie în mediul acestei pălării le permite angajaţilor să își exprime liber punctul
profesional în cadrul unei ședinţe, fie în plan personal. În cadrul de vedre, cum văd ei soluţionarea problemei într-un mod creativ,
întâlnirilor utilizarea acestei tehnici elimină disputele pentru că neexistând critici la adresa ideilor expuse.
permite participanţilor cu diferite tipri de gândire să abordeze ace- Pălăria Albastră: utilizarea ei are loc în etapa de control sau de
eași problemă. Practic fiecare pălărie reprezintă un stil de gândire către liderul care conduce întâlnirea.
diferit, după cum urmează: Pălăriile pot fi folosite într-o ordine stabilită de lider la începu-
Pălăria Albă: cu ajutorul acestei pălării membrii echipei se vor tul ședinţei, însă dacă este cazul această ordine poate fi reconside-
concentra și vor analiza datele disponibile la momentul respectiv. rată și nu este obligatorie utilizarea tuturor pălăriilor.
Vor încerca să identifice informaţiile care lipsesc și fie vor ţină cont
de lipsa acestora, fie vor încerca să le afle.
Pălăria Roşie: utilizarea acestui tip de gândire presupune ca
membrii echipei să folosească intuiţia, emoţiile în studierea pro-
blemei. Vor trebui să încerce să înţeleagă răspunsurile persoanelor
cărora nu le este clar procesul de gândire, de analiză a problemei,
de argumentare a anumitor aspecte, etc.
Pălăria Neagră: utilizarea acestei pălării presupune identifica-
rea problemelor pe care le generează decizia. Pălăria neagră va fi
abordată cu precauţie și trebuie încercat să se descopere ce nu va
merge, ce nu va funcţiona dacă va fi adoptată o anumită decizie.
Este foarte importantă o astfel de gândire pentru că poate ajuta la
eliminarea problemelor sau pot fi pregătite planuri care să facă faţă,
în sensul de a elimina, potenţialelor probleme. Anticiparea defi-
cienţelor va ajuta organizaţia în stabilirea de măsuri suplimentare
care să contracareze efectele acestora.
Pălăria Galbenă: este specifică tipului de gândire optimist și
ajută membrii organizaţiei să identifice toate aspectele pozitive, be-
neficiile ce vor rezulta în urma adoptării unei decizii. Pălăria gal-
 PARTEA A DOUA
Aspecte practice privind serviciile publice
în unele ţări europene
 CAPITOLUL 4.
Abordarea comparativă a serviciilor de sănătate

Sănătatea, cu toate implicaţiile sale, reprezintă un pilon im-

portant în determinarea bunăstării umane la nivel individual și
naţional. Semnificaţia conceptului de sănătate a evoluat de-a lun-
gul timpului de la preocuparea strictă asupra controlului bolilor
infecţioase, protejării sănătăţii grupurilor defavorizate și educaţiei
pentru sănătate la o abordare comprehensivă a stării de sănătate a
populaţiei.
Studiile efectuate la nivel individual relevă faptul că, dispunând
de o stare bună de sănătate, cetăţenii pot desfășura numeroase ac-
tivităţi în scopul atingerii ţelurilor urmărite. Având la bază starea
bună de sănătate, se pot constitui premisele unei vieţi complete în
care indivizii, pe lângă alte activităţi, se pot manifesta activ și în
societate. În ceea ce privește nivelul naţional, starea de sănătate,
încadrată în anumite standarde referitoare la capitalul uman, con-
tribuie la creșterea competitivităţii ţărilor faţă de alte naţiuni.
Legislaţia europeană în domeniul sănătăţii publice cuprinde o
serie de decizii, directive, regulamente și rapoarte după cum ur-
mează:
Decizia Comisiei din 23 februarie 2009 privind adoptarea pla-
nului de lucru pe 2009 pentru punerea în aplicare a celui de al doi-
lea program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008-
2013) și privind criteriile de selecţie, de atribuire și alte criterii
104 | Oana Matilda Sabie
pentru contribuţiile financiare la acţiunile acestui program.
Decizia Comisiei 2008/329/CE din 21 aprilie 2008 prin care se
solicită statelor membre să se asigure că jucăriile magnetice puse pe
piaţă sau puse la dispoziţie pe piaţă includ un avertisment asupra
riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătate și siguranţă.
Versiune consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii
Europene - PARTEA A TREIA: POLITICILE ŞI ACŢIUNILE IN-
TERNE ALE UNIUNII - TITLUL XIV: SĂNĂTATEA PUBLICĂ
- Articolul 168 (ex-articolul 152 TCE).
Recomandarea Comisiei din 2 iulie 2008 privind interoperabili-
tatea transfrontalieră a sistemelor de evidenţă electronică a datelor
medicale.
Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și
al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunita-
re referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguran-
ţa la locul de muncă.
Decizia Comisiei 2008/721/CE din 5 august 2008 de instituire
a unei structuri consultative compuse din comitete știinţifice și ex-
perţi în domeniul siguranţei consumatorilor, al sănătăţii publice și
al mediului și de abrogare a Deciziei 2004/210/CE.
Rezoluţia Consiliului și a reprezentanţilor guvernelor statelor
membre, reuniţi în cadrul Consiliului din 20 noiembrie 2008, pri-
vind sănătatea și bunăstarea tinerilor.
Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consi-
liului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui al doilea program
de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008-2013).
Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și al Consiliu-
lui din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și
securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, con-
servarea, stocarea și distribuirea ţesuturilor și a celulelor umane.
Directiva 2004/40/EC a Parlamentului European și a Consiliu-
lui din 29 Aprilie 2004 privind sănătatea și siguranţă referitoare la
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 105
expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri
electromagnetice).
Conceptul de sănătate poate fi analizat din două perspective:
ca un cadru de bază pentru stabilirea stilului de viaţă al oamenilor,
dar și ca o dimensiune cu valenţe emoţionale, intelectuale și fizice,
acestea având ca scop bunăstarea persoanelor.
Primul text reglementar la nivel internaţional în care sănăta-
tea este un drept analog cu justiţia, este reprezentat de preambulul
Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 1946, în care se
consemnează că: „Atingerea celui mai înalt standard de sănătate
posibil este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei fiinţe
umane, indiferent de rasă, religie, convingere politică, stare eco-
nomico-socială”. Dreptul la sănătate a fost inclus și în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului adoptată în 1948.
Totodată, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în urmă cu
peste 50 de ani oferea sănătăţii următoarea definiţie: „bunăstare
completă fizică, psihică și socială, și nu doar absenţa bolii sau han-
dicapului”. Această abordare determină caracterul individual, pozi-
tiv și inspirativ al conceptului de sănătate. Prin intermediul acestei
definiţii este reflectată percepţia conform căreia sănătatea repre-
zintă mai mult decât absenţa unor stări nedorite, ea constituind o
valoare esenţială pentru bunăstarea umană, iar aplicarea acesteia
garantează profesioniștilor din domeniul sănătăţii oportunităţi ne-
limitate de muncă în viitor.
În decursul anilor, rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
au subliniat că trebuie să existe o responsabilitate guvernamentală
atât pentru sănătatea publică, cât și pentru starea de sănătate la ni-
vel individual (Declaraţia de la Amla- Ata a OMS, 1978).
Având în vedere stadiul cercetărilor în cadrul sistemelor de să-
nătate naţionale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va prezenta în
decursul anului 2012 un raport care va sublinia importanţa cerce-
tărilor în domeniul sănătăţii și va oferi o serie de idei noi, o gândire
106 | Oana Matilda Sabie
inovatoare și sfaturi pragmatice pentru statele membre cu privire
la consolidarea propriilor sisteme de cercetare în acest domeniu
(OMS, 2012).
Bârliba și Siniţchi (2008, p.117) consideră că asigurarea sănătă-
ţii trebuie văzută ca fiind scopul primordial al oricărui sistem sa-
nitar. Astfel, sistemele sanitare trebuie să corespundă așteptărilor
populaţiei, prin respectul acordat indivizilor, precum și prin direc-
ţionarea acestora către servicii prompte de îngrijire medicală.
Sistemele de îngrijire a sănătăţii sunt văzute ca „unităţi dina-
mice care necesită un management continuu, măsuri adecvate de
reglare și un control eficient.” (Drăgoi, 2009, p. 14). Astfel, funcţi-
onarea lor eficientă depinde de procesele de reformare privind ra-
portul dintre nevoile populaţiei de sănătate și restricţiile impuse în
domeniul sanitar de cadrul instituţional din fiecare ţară.
În Europa se observă o implicare crescută a populaţiei și insti-
tuţiilor de profil în domeniul sănătăţii publice, dar și o intensifica-
re a activităţilor ale căror scop primar este de a genera cunoștinţe
de înaltă calitate care pot fi utilizate pentru a promova, restabili și/
sau menţine starea de sănătate a populaţiei. Astfel, în măsura în care
agenţiile responsabile cu sănătatea publică și persoanele angajate în
domeniul sanitar sunt preocupate de politicile publice, determinanţii
sănătăţii- ca elemente de bază ce produc efecte asupra sănătăţii- pot
fi abordaţi într-o măsură mai mică sau mai mare (Raphael & Bryant,
2006). Având în vedere nivelul și amploarea cercetărilor privind sta-
rea de sănătate a populaţiei, s-a relevat faptul că, în determinarea
unui anumit nivel al stării de sănătate a populaţiei, modul de viaţă
intervine cu o pondere de 40%, mediul cu 20%, factorii tehnologici
cu 30%, iar sectorul serviciilor de sănătate intervine direct cu doar
10%, cu anumite oscilaţii de la o ţară la alta (Dumitrache, 2003).
Organizaţiile internaţionale de sănătate au ca obiectiv con-
solidarea cercetărilor în domeniul sănătăţii, dar studiile de spe-
cialitate evidenţiază faptul că de-a lungul timpului s-a acordat o
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 107
atenţie necorespunzătoare cercetărilor ce aveau ca scop sprijinirea
domeniului sănătăţii publice din Europa (Conceição & McCarthy,
2011). Astfel, studiul acestor doi specialiști contribuie la descrierea
sistemelor de sănătăte din cele 27 de state membre UE. Prin inter-
mediul acestui studiu s-a relevat faptul că la nivel european cele
mai multe cercetări în domeniul sănătăţii sunt finanţate de minis-
terele cu atribuţii în știinţă și uneori, de fundaţii, parlamentele și
guvernele regionale ale statelor având, de asemenea, posibilitatea
de contribui la finanţarea acestor cercetări. Totodată, multe orga-
nizaţii europene de cercetare sunt angajate atât în stabilirea de pro-
grame de cercetare cât și în realizarea de studii în domeniul sănă-
tăţii, observându-se totodată și o atenţie sporită acordată știinţelor
care studiază domeniul sănătăţii în cadrul diverselor universităţi de
profil. Conceição și McCarthy (2011, p. 1) recomandă „trecerea de
la granturi interne la finanţarea competitivă a domeniului sănătăţii
publice din Europa”.
Promovarea și îmbunătăţirea sănătăţii publice reprezintă, la ni-
vel mondial, preocupări în curs de desfășurare în ceea ce privește
sănătatea în rândul populaţiei, dar și tratarea persoanelor bolna-
ve. Astfel, promovarea sănătăţii cuprinde trei seturi de activităţi
distincte, dar cu posibilităţi de interconectare (Raphael & Bryant,
2006):
a. activităţi tradiţionale de sănătate publică, ocrotirea mediu-
lui înconjurător, controlul bolilor infecţioase și modificarea
comportamentelor de risc;
b. contribuţia privind dezvoltarea sprijinului politicilor publi-
ce în ceea ce privește sănătatea publică; și
c. livrarea de servicii de sănătate.
Studiile privind sănătatea, demarate la nivel european, contri-
buie la o mai bună înţelegere a structurilor de cercetare, a progra-
melor și rezultatelor din domeniul sănătăţii. Totodată, Conceição și
McCarthy (2011, p. 1) subliniază faptul că „ministerele de sănătate
108 | Oana Matilda Sabie
din cadrul UE ar trebui să acorde o atenţie mai mare cercetărilor,
strategiilor și programelor de sănătate publică existente la nivelul
fiecărei ţări, iar UE și Organizaţia Mondială a Sănătăţii pot oferi
coordonare și sprijin la nivel naţional”.
Toate statele membre UE au programe naţionale de cercetare,
iar sistemele de cercertare în domeniul sănătăţii sunt situate între
sisteme sanitare propriu-zise și sisteme mai largi de cercetare. Ţă-
rile UE colaborează, de asemenea, la nivel internaţional, cu diverse
organizaţii de sănătate în vederea îmbunătăţirii sistemelor globale
de alertă și răspuns rapid în cazul ameninţărilor globale cauzate de
agenţi chimici și biologici. De aceea, în 2011, Comisia Europeană a
oferit consultanţă statelor membre cu privire la finanţarea viitoare
a cercetărilor în domeniul sănătăţii din Uniunea Europeană ( Pang
& Terry, 2011).
Uniunea Europeană oferă sprijin direct statelor membre în ceea
ce privește cercetarea în domeniul sănătăţii prin intermediul Pro-
gramului Cadru 7 (50 miliarde Euro în perioada 2007- 2013), dar
și prin intermediul fondurilor structurale (84 miliarde Euro în pe-
rioada 2007- 2013). Există discuţii și consultări cu privire la organi-
zarea și finanţarea programelor de cercetare și inovare în domeniul
sănătăţii începând cu anul 2014 (Conceição & McCarthy, 2011).
Lager, Guldbrandsson și Fossum (2007, p. 413) consideră că
„la nivel mondial, politicile de sănătate urmează o tendinţă care
se axează mai mult pe factorii determinanţi și pe cercetări în ma-
nagementul serviciilor medicale, și mai puţin pe predispoziţia spre
îmbolnăvire și mortalitatea indivizilor”.
Astfel, în numeroase ţări, domeniul sănătăţii publice este perce-
put ca un instrument de guvernare cu o serie de obiective sociale de
atins. Primele obiective de sănătate pe plan internaţional s-au axat
pe producţia realizată de sistemele naţionale de sănătate în vederea
îmbunătăţirii stării de sănătate a cetăţenilor. Astfel, obiectivele pu-
teau fi formulate în termeni de număr dorit de paturi sau număr de
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 109
medici la 1000 de locuitori. În ultimele decenii, formularea obiecti-
velor pe baza acestor termeni s-a schimbat, cel mai mare potenţial
al îmbunătăţirii sănătăţii constând în schimbarea mediului și stilu-
lui de viaţă a populaţiei. Scopul primordial al acestor obiective este
de a crea condiţii sociale care să asigure o stare bună de sănătate în
condiţii egale pentru întreaga populaţie (Lager, Guldbrandsson &
Fossum, 2007).
Au fost examinate o serie de documente naţionale și internaţi-
onale în vederea identificării condiţiilor de aplicabilitate comune
majorităţii statelor referitoare la acest tip de instrument de guver-
nare cu obiective. Astfel, s-a realizat consensul asupra a trei condiţii
(Lager, Guldbrandsson & Fossum, 2007):
a. influenţa administraţiilor naţionale asupra proceselor de
stabilire a obiectivelor din domeniul sănătăţii:
b. explicitarea obiectivelor în termeni de specificitate, măsura-
bilitate, realizare, realism și timp având în vedere faptul că
acestea se adresează populaţiei în ansamblul său;
c. consolidarea sistemului de monitorizare a efectelor produse
de implementarea legislaţiei internaţionale privind factorii
determinanţi ai sănătăţii.
Studiile (Lager, Guldbrandsson & Fossum, 2007) subliniază că
cele trei condiţii determină utilizarea managementului prin obiec-
tive în cadrul sistemelor sanitare. Astfel, administraţiilor naţionale
le revine rolul decisiv în procesele de stabilire a obiectivelor, iar
guvernele naţionale apelează la investiţii pentru a crea sisteme de
monitorizare a efectelor factorilor determinanţi ai sănătăţii asupra
populaţiei.
Pe lângă cercetarea din domeniul sănătăţii, literatura de speci-
alitate acordă o atenţie sporită extinderii rolului politicilor publice
în influenţarea factorilor determinanţi ai sănătăţii publice (Raphael
& Bryant, 2006). Astfel, „la nivelul statelor, există o serie de diferen-
ţe în ceea ce privește atenţia acordată de către Stat, prin agenţiile și
110 | Oana Matilda Sabie
autorităţile sale de reglementare domeniului sănătăţii publice”, po-
trivit lui Raphael și Bryant (2006, p. 39). În ţările Uniunii Europene
există un consens al politicilor publice prin care domeniul sănătăţii
nu poate fi atribuit în totalitate mecanismelor pieţei, așa cum se
întâmplă în USA.
„În ţări precum Canada și USA, autorităţile care se ocupă de
sănătatea publică se concentrează pe abordări individualizate de
management al riscului în ceea ce privește factorii determinanţi ai
sănătăţii. În schimb, în Marea Britanie și Suedia, autorităţile res-
ponsabile cu sănătatea publică sunt orientate mai mult spre abor-
dări din ce în ce mai cuprinzătoare pentru factorii determinanţi
ai sănătăţii. Acești determinanţi sunt constituiţi dintr- o serie de
factori care, direct sau indirect, produc efecte asupra sănătăţii”,
conform studiului realizat de către Raphael și Bryant (2006, p. 39).
Nutriţia, fumatul, alcoolul, consumul de droguri, accesul la apa po-
tabilă, starea locuinţelor, accesul la îngrijirile medicale reprezintă
determinanţi direcţi. Componente precum PIB-ul, distribuţia ve-
niturilor între regiuni, sărăcia, poluarea, educaţia, clasele sociale
sunt incluse în categoria determinanţilor indirecţi. Acești determi-
nanţi direcţi și indirecţi interacţionează, rezultatul obţinut având
impact asupra sănătăţii populaţiei (Dumitrache, 2003).
Fiecare ţară și-a conceput și dezvoltat propriul sistem de în-
grijiri de sănătate, în contextul cadrului politic, social, cultural și
economic specific, fiind influenţat și de experienţa internaţională
în domeniu.
Astfel, Canada reprezintă o naţiune care a înţeles de timpuriu
că numai printr-o promovare activă a stării de sănătate în rândul
populaţiei, poate ajunge la un sistem performant de sănătate publi-
că. Astfel, cercetările efectuate au relevat că populaţia din Canada
a dezvoltat principii de promovare și echitate a sănătăţii în rândul
cetăţenilor, sănătatea populaţiei concentrându-se pe determinanţii
sănătăţii, Guvernul central având la dispoziţie monitorizarea sti-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 111
lului de viaţă al canadienilor și minimizarea efectelor condiţiilor
sociale (Raphael & Bryant, 2006).
În Canada, majoritatea serviciilor medicale sunt gratuite deoa-
rece sistemul public de sănătate este finanţat din taxele și impozitele
contribuabililor colectate de către autorităţile teritoariale. Sistemul
de asigurări de sănătate este disponibil pentru toţi cetăţenii cana-
dieni și răspunde nevoilor de sănătate ale indivizilor la un cost re-
zonabil. În componenţa sistemului sanitar canadian intră o serie de
planuri federale, regionale și locale de asigurări de sănătate, care au
anumite trăsături și standarde comune (Raphael & Bryant, 2006).
În ceea ce privește abordările politicilor publice referitoare la
influenţarea determinanţilor sănătăţii, Raphael și Bryant (2006, p.
41) consideră că acestea „continuă să fie subliniate, dar în general
ignorate de documentaţiile de sănătate federale, regionale și locale,
precum și de declaraţiile orientate spre misiuni de asociere în cazul
unor boli specifice”.
Studiile (Raphael & Bryant, 2006) privind rolul Statului în pro-
movarea sănătăţii în rândul populaţiei, relevă că Statele Unite ale
Americii, în domeniul sănătăţii publice, se situează pe o poziţie
inferioară multor naţiuni moderne industrializate. Astfel, potri-
vit specialiștilor Raphael și Bryant (2006, p. 44) „statul bunăstării
în ceea ce privește sănătatea publică din USA ocupă poziţii puţin
dezvoltate, volumul cheltuielilor privind infrastructura de sănătate
necesară pentru sprijinul populaţiei fiind mult mai redus decât al
altor naţiuni moderne industrializate”. Ideea de a acorda fiecărui
cetăţean american posibilitatea de a deţine o asigurare de sănătate
nu a prins contur, în America menţinându-se sistemul privat de
asigurări de sănătate care oferă șansa doar unei părţi a populaţiei să
beneficieze de acees la servicii medicale proporţional cu contribu-
ţia dată agenţiilor de asigurări private de sănătate.
Astfel, cercetările (Raphael & Bryant, 2006) evidenţiază faptul
că Statele Unite ale Americii reprezintă singura naţiune care nu
112 | Oana Matilda Sabie
oferă cetăţenilor săi servicii de îngrijire a sănătăţii sine qua non,
iar aspecte precum problema sănătăţii publice, determinanţi mai
largi ai sănătăţii, realizarea unor politici publice viabile care să in-
fluenţeze sănătatea individuală și colectivă sunt necorespunzător
dezvoltate la nivel federal.
Asociaţia americană de sănătate publică, în decursul anilor, a
elaborat o serie de documente care, împreună cu rapoarte ale di-
verselor agenţii de sănătate publică, oferă perspectivele creării unui
model dominant de sănătate publică în USA. Modelul este organi-
zat în jurul a trei teme (Raphael & Bryant, 2006):
a. o concentrare pe disparităţile etnice și rasiale cu prea puţină
preocupare pentru modul în care factorii determinanţi mai
largi ai sănătăţii determină aceste disparităţi;
b. o atenţie acordată mai degrabă accesului la serviciile de să-
nătate decât problemelor de venit pe cap de locuitor și dis-
tribuirii resurselor de altă natură;
c. existenţa unui decalaj între cunoștinţele cu privire la de-
terminanţii mai largi ai sănătăţii și acţiunile întreprinse în
vederea abordării acestor factori în sfera politicilor publice.
Similar cu situaţia din Canada, cercetările (Raphael & Bryant,
2006) au evidenţiat faptul că doar câteva iniţiative locale cu carac-
ter inovativ pentru sănătatea publică se adresează determinanţilor
sănătăţii, iar principala lor contribuţie constă în crearea unor baze
de date și a unor reţele de comunităţi care îndeplinesc funcţii de
bază în domeniul sănătăţii publice.
Marea Britanie a adoptat un sistem de sănătate de tip Beveridge.
În cadrul acestui sistem, gama de servicii medicale acordate popu-
laţiei este completă, iar accesul la îngrijiri medicale este gratuit. În
cadrul acestui sistem există o protecţie ridicată a stării de sănătate
a cetăţenilor. Sistemul privat de sănătate este puţin dezvoltat, iar
cetăţenii au acces la beneficii proporţional cu contribuţia lor la sis-
temul de sănătate (Bîrliba & Siniţchi, 2008).
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 113
Studiile relevă că în ultimii 30 de ani, în Marea Britanie, a exis-
tat o creștere la nivel intelectual și academic a îngrijorării privind
inegalităţile din domeniul sanitar. Astfel, în decursul anilor ’80 au
fost publicate o serie de rapoarte care subliniau că în ciuda unei
asistenţe medicale accesibile, inegalităţile în materie de sănătate nu
numai că au fost menţinute, dar în unele cazuri, chiar au și crescut
(Raphael & Bryant, 2006). Totodată, aceeași doi autori, Raphael și
Bryant (2006, p. 47) remarcă faptul că „recomandările rapoarte-
lor privind promovarea sănătăţii au fost ignorate două decenii. În
schimb, în această perioadă, numeroase politici au servit la lărgirea
inegalităţilor în ceea ce privește veniturile și sănătatea”. La finele
anilor ’90, schimbându-se regimurile politice, temerile referitoare
la inegalităţile în materie de sănătate au fost transpuse într-un efort
realizat la nivel de administraţie centrală în vederea abordării aces-
tor inegalităţi prin punerea în aplicare a iniţiativelor de politici pu-
blice care fac referire explicită la acestea (Raphael & Bryant, 2006).
Potrivit studiului realizat, autorii Raphael & Bryant (2006, p. 47)
consideră că „toate politicile publice susceptibile de a avea un impact
asupra sănătăţii ar trebui să fie evaluate în ceea ce privește impactul lor
asupra inegalităţilor în materie de sănătate; trebuie acordată o priori-
tate sporită stării de sănătate a familiilor cu copii; măsurile suplimen-
tare ar trebui să fie luate pentru a reduce inegalităţile în materie de
venituri și de a îmbunătăţi standardele de viaţă ale gospodăriile sărace”.
Astfel, în Marea Britanie, sănătatea publică, dar și atenţia poli-
tică îndreptată spre sănătate sunt direcţionate către abordarea ine-
galităţilor în materie de sănătate. Comparativ cu Canada și Statele
Unite ale Americii, există o preocupare puternică a politicilor pu-
blice în vederea abordării determinanţilor de bază ai sănătăţii. Se
manifestă un interes academic și public referitor la aceste chestiuni,
iar documentele existente în acest sens evidenţiază câștigurile soci-
ale și economice, survenite din reducerea inegalităţilor în materie
de sănătate (Raphael & Bryant, 2006).
114 | Oana Matilda Sabie
Având în vedere caracteristicile sistemelor sanitare din Canada,
Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, se necesită ca guverne-
le naţionale să fie responsabile de asigurarea egalităţii accesului po-
pulaţiei la servicii de îngrijiri medicale, aceasta întrucât sistemele și
serviciile sanitare se situează într-o perioadă care implică o multi-
tudine de actori: companii private, ONG-uri și instituţii publice, iar
politicile și practicile din alte sectoare ale economiei vor continua
să creeze atât riscuri, cât și oportunităţi în vederea îmbunătăţirii
stării de sănătate a populaţiei (Al 7-lea Consiliu Consulativ privind
sistemul de îngrijire medicală primară pentru secolul 21, 1997).
Într-un astfel de cadru, studiile (Glenngard, Hjalte & Svensson,
2005) subliniază faptul că ministerele de sănătate de la nivel euro-
pean trebuie să fie în măsură să realizeze și să conducă parteneri-
ate cu toţi furnizorii de servicii de sănătate, să influenţeze politi-
cile și acţiunile din alte sectoare economice, să inspire încredere
persoanelor bolnave și să colaboreze cu mass-media și cu sectorul
de afaceri în vederea creării unui mediu de susţinere, sănătos și în
cunoștinţă de cauză.
Având în vedere aspectele mai sus menţionate, funcţiile și com-
petenţele ministerelor de sănătate trebuie să includă: suport public,
construirea consensului, reorientarea furnizării de servicii medica-
le către toate categoriile de populaţie, restructurarea și consolidarea
sănătăţii publice și a infrastructurii adiacente, dezvoltarea de capa-
cităţi profesionale, formularea și susţinerea politicilor de sănătate,
precum și influenţarea politicilor și monitorizarea efectelor asupra
sănătăţii populaţiei ale activităţilor din alte sectoare economice
(Bjegovic & colaboratorii, 2007).
Studiile relevă că în statele lumii, progresul sănătăţii, măsurat
prin reducerea ratelor de mortalitate și creșterea speranţei de viaţă
în rândul populaţiei a fost, de obicei, legat de conceptul de creș-
tere economică, în special pe termen lung. Astfel, cu 30 de ani în
urmă, doar populaţia a 36 de ţări din 178 aveau o speranţă de viaţă
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 115
la naștere de peste 70 de ani, în timp ce acum există 87 de naţi-
uni care depășesc această cifră (Granados & Ionides, 2008). Astăzi,
aspecte precum creșterea nivelul venitului real pe cap de locuitor,
intensificarea comerţului, disponibilitatea în creștere a bunurilor
materiale, îmbunătăţirea infrastructurii fizice și locative reprezintă
dovezi clare ale progresului sănătăţii în rândul populaţiei (Bjegovic
& colaboratorii, 2007).
În prezent, la nivel internaţional, nu există un model unic de or-
ganizare a sistemelor sanitare, ci o pluralitate care ţine de dinamica
și specificitatea valorilor sociale, culturale și economice, de nivelul
cercetărilor și studiilor în domeniu, dar și de volumul cunoștinţelor
medicale acumulate deja de fiecare naţiune. Astfel, în unele state,
conceptul de sănătate este legat de accesul populaţiei la sistemele
sanitare, iar în altele, de bunăstarea funcţională a serviciilor de în-
grijire a sănătăţii care contribuie la creșterea competitivităţii faţă de
alte ţări. Având în vedere acest fapt, sistemele de sănătate din toate
statele lumii încearcă să satisfacă necesităţile și dorinţele populaţiei
în ceea ce privește îmbunătăţirea stării de sănătate, dar și accesul la
servicii medicale eficiente.
Sistemul de sănătate este o organizaţie formată din oameni, in-
stituţii și resurse care are ca scop asigurarea serviciilor de sănătate
în sensul satisfacerii nevoilor și cerinţelor populaţiei.
Sistemele de sănătate sunt proiectate pentru a răspunde nevo-
ii de de îngrijire a sănătăţii populaţiei. Există o largă varietate de
sisteme de sănătate în lume. In unele ţări, sistemul de sănătate a
evoluat fără să fie planificat, în timp ce în altele s-a efectuat un efort
concertat din partea guvernelor, sindicatelor, asociaţiilor de carita-
te, religioase sau altor organisme pentru a oferi servicii de sănătate
planificate populaţiei pe care ele o deservesc.
Conţinutul și complexitatea definirii stării de sănătate a popula-
ţiei fac destul de dificil demersul de a indica cu exactitate ce este un
sistem de sănătate, unde începe el și unde se termină. „Un sistem de
116 | Oana Matilda Sabie
sănătate incluzând toate activităţile al căror scop esenţial este pro-
movarea, refacerea sau întreţinerea sănătăţii” este definiţia oficială
a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.(OMS, 2000, p. 5).
Această definiţie a unui sistem de sănătate nu presupune nici
un grad particular de integrare și nu implica, în mod obligatoriu,
prezenţa unei persoane însărcinată pentru administrarea genera-
lă a activităţilor care îl compun. In această accepţiune, fiecare ţară
dispune de un sistem de sănătate, proiectat din perspectiva cerin-
ţelor de asigurare a echităţii și eficacităţii politicilor sociale și de
îngrijire a sănătăţii populaţiei. Dar ţinând seama de faptul că sănă-
tatea oamenilor constituie o prioritate naţională, responsabilitatea
performantei sistemului de sănătate al unei ţări revine guvernului,
ca administrator general.
Administrarea generală este permanentă și reclamă, în ultimă
instanţă, supervizarea funcţionarii întregului sistem, evitându-se
miopia, punctele de vedere înguste, în faţă slăbiciunilor unui sis-
tem de sănătate.
În Raportul privind sănătatea în lume (OMS, 2000, XI - XX),
OMS propune pentru prima dată un indice al performantei siste-
melor de sănătate naţionale în realizarea a trei mari obiective pe
care ele trebuie să le atingă:
1. ameliorarea sănătăţii;
2. satisfacerea așteptărilor populaţiei („reactivitatea sistemelor
de sănătate la așteptările pacienţilor”); și
3. repartiţia echitabilă a contribuţiei financiare.
Gradul de îndeplinire a acestor obiective servește ca baza de
referinţă pentru a evalua performanta sistemelor de sănătate naţi-
onale, insa la rândul său, depinde în esenţă de măsura în care siste-
mele de sănătate ajung să se achite de cele patra funcţii vitale:
• prestarea de sarcini de asistenţă medicală (de sănătate);
• formarea resurselor umane și materiale care permit furniza-
rea serviciilor de sănătate;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 117
• colectarea și gestionarea resurselor utilizate pentru a finanţa
serviciile de sănătate; și
• administrarea generală, focalizată pe promovarea de regle-
mentari și pe orientarea strategică destinată tuturor actorilor
implicaţi în producţia și distribuţia serviciilor de sănătate.
În economia unui sistem de sănătate, accentul este pus pe ulti-
ma funcţie -administrarea generală, prin intermediul ministerului
de resort, respectiv ministerul sănătăţii - având în vedere raţiunea
potrivit căreia ea influenţează considerabil celelalte trei funcţii.
Analiza performantei sistemelor de sănătate nu poate fi complet
și facil realizată, datorită problemelor care se pun în demersul de
evaluare a rezultatelor și a dificultăţii de a disocia contribuţia siste-
mului de sănătate de o serie de alţi factori determinanţi ai stării de
sănătate a unui individ. De exemplu, ameliorarea securităţii rutiere
și a mediului.
Sistemele de sănătate naţionale au jucat un rol mare în prelungi-
rea spectaculară a speranţei de viaţă, în cursul secolului trecut. Ele
au contribuit enorm la ameliorarea sănătăţii și au influenţat vieţi-
le și bunăstarea a miliarde de oameni din lume. Aceste rezultate
pozitive confirma faptul că rolul sistemelor de sănătate naţională
a devenit din ce în ce mai important. Şi așa cum se precizează în
Raportul OMS (2000, p. 7) sistemele de sănătate, astăzi, reprezintă
unul din principalele sectoare ale economiei mondiale.
Persoana care caută să se îngrijească este bineînţeles un consu-
mator, asemenea pentru toate celelalte produse și servicii, însa ea
poate să fie de asemenea un coproducător al propriei sale sănătăţi,
respectând bune reguli de alimentaţie, de igiena și de exerciţiu fizic
și aplicând, după caz, prescripţiile medicale sau alte recomandări ale
prestatorilor de servicii de sănătate. Totuși, persoana este de aseme-
nea obiectul fizic spre care sunt orientate toate aceste îngrijiri.
Sănătatea este deci o caracteristică a unui bun inalienabil și, din
această privinţă, ea se aseamănă într-o mică măsură cu alte forme
118 | Oana Matilda Sabie
de capital uman, cum ar fi educaţia, cunoștinţele profesionale sau
performanţele sportive. însa, ea diferă de acestea în anumite punc-
te esenţiale. Ea este supusă riscurilor importante și imprevizibile
care sunt în esenţă independente unele de altele și ea nu poate să
se acumuleze asemenea cunoștinţelor și competentelor. Aceste ca-
racteristici confirmă faptul că sănătatea este în întregime diferită
de toate celelalte bunuri pe care oamenii le asigură contra furtului
sau pericolelor și de aceea asigurarea pentru boala este mult mai
complexă decât oricare alt tip de asigurare.
Integritatea fizică și demnitatea individului sunt recunoscute
prin dreptul internaţional, sistemele de sănătate naţionale având, în
plus, responsabilitatea de a supraveghea dacă oamenii sunt trataţi
cu respect și conform drepturilor omului.
4.1. Sistemul de sănătate din Suedia
Suedia este o monarhie cu o formă parlamentară de guver-
nământ. În această ţară se întâlnesc trei niveluri guvernamentale
independente: guvernul naţional, consiliile regionale și municipa-
lităţile. Populaţia Suediei a ajuns la 9 milioane de locuitori în anul
2004. Speranţa de viaţă din Suedia este printre cele mai mari din
întreaga lume. În 2008, ea a fost de 79 de ani pentru bărbaţi și 83 de
ani pentru femei. Mai mult de 5% din populaţia Suediei depășește
vârsta de 80 de ani. Asta înseamnă că Suedia - împreună cu Italia
- au cea mai mare pondere a populaţiei în vârstă din totalul naţi-
onal, la nivel european. Serviciile de sănătate din această ţară sunt
considerate ca fiind o componentă cheie a sistemului de protecţie
socială disponibil.
În Suedia se aplică sistemul de asigurări de sănătate de tip Beve-
ridge. Acest sistem oferă o gamă de servicii medicale completă, iar
accesul populaţiei la îngrijiri de specialitate este gratuit. Sursa de
finanţare a sistemului provine din impozite și taxe generale plătite
de cetăţeni, dar pot exista și resurse financiare provenind din sub-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 119
venţii de la bugetul de stat. Guvernele plătesc serviciile de sănătate,
iar bugetul alocat sănătăţii este repartizat în funţie de destinaţii.
Dintre avanatajele acestui sistem pot fi menţionate următoarele:
garantarea acoperirii generale a populaţiei în ceea ce privește ac-
cesul la serviciile medicale și plata serviciului se efectuează după
administrarea actului medical. Printre dezavantaje se numără exis-
tenţa listelor de așteptare care întârzie consultarea pacienţilor de
către medici și lipsa stimulentelor acordate cadrelor medicale.
Sănătatea este considerată o responsabilitate publică în Suedia.
Sistemul de îngrijiri medicale suedez este organizat pe trei nivele:
naţional, regional și local. Nivelul regional, prin intermediul consi-
liilor judeţene, împreună cu guvernul central, formează baza siste-
mului de îngrijiri medicale. Pentru a răspunde nevoilor de sănătate
ale cetăţenilor deserviţi, consiliile judeţene au elaborat și adoptat
planuri specifice de organizare și funcţionare a unităţilor aparţi-
nând sistemului sanitar (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Guvernul naţional are rol în determinarea liniilor directoare
pentru îngrijirea sănătăţii și în fixarea agendei politicii de sănătate
și de îngrijire medicală.
Politica în domeniul sănătăţii este atribuţia Ministerului Sănă-
tăţii și Afacerilor Sociale. Acesta elaborează termenii de referinţă
pentru comisiile guvernamentale, propunerile pentru Parlament
privind o nouă legislaţie și pregătește diverse reglementări guver-
namentale. Ministerul, împreună cu alte grupări guvernamentale
supraveghează activităţile desfășurate la nivelele inferioare, alocă
fonduri și evaluează periodic serviciile pentru a asigura o cores-
pondenţă cu obiectivele naţionale (Raportul Ministerului Sănătăţii
și Afacerilor Sociale privind îngrijirea sănătăţii în Suedia, 2007).
Responsabilitatea privind furnizarea de asistenţă medicală este
descentralizată către consiliile judeţene și, în unele cazuri, către gu-
vernele municipale. Astfel, consiliile judeţene joacă un rol domi-
nant în furnizarea de servicii de îngrijire a sănătăţii.
120 | Oana Matilda Sabie
Suedia este împărţită în 21 de comitate, conduse de consilii ju-
deţene. O parte considerabilă din activitatea consiliilor judeţene se
referă la serviciul de sănătate, având responsabilităţi însă și în alte
domenii, cum ar fi cultura și infrastructura. Consiliile judeţene au
libertatea de a decide cum ar trebui planificate și prestate serviciile
sanitare, dar și posibilitatea de a-și exercita autoritatea asupra struc-
turii și managementului instituţiilor sanitare, asigurând livrarea efi-
cientă de servicii medicale (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
În furnizarea serviciilor medicale din cadrul sistemului sanitar
suedez, se acordă o atenţie deosebită pe atitudinea umană și înţele-
gerea nevoii de sănătate a fiecărui pacient. Atunci când este vorba
despre îngrijirea sănătăţii, pacienţii au dreptul la integritate și dem-
nitate, aceștia primind informaţii cu caracter personal referitoare
la starea de sănătate, dar și la alternativele de tratament disponibile
(Albin, Hjelm & Chang Zhang, 2010).
Asigurarea sănătăţii se realizează prin unităţi publice speciali-
zate sau unităţi private. Asistenţa medicală are în vedere promova-
rea unor măsuri prin care să se asigure prevenirea, diagnosticarea
și controlul unor boli cu impact de masă, precum și măsuri necesa-
re stabilirii unui mediu fizic sănătos.
Asistenţa medicală acordată în centre sanitare are la bază o vi-
ziune generală conform căreia aceasta se adresează tuturor indivi-
zilor aflaţi sub incidenţa diverselor boli, contribuind la îmbunătăţi-
rea stării de sănătate în rândul populaţiei suedeze.
Astfel, obiectul de activitate al organismelor responsabile în do-
meniul sănătăţii suedeze îl reprezintă furnizarea în interesul popu-
laţiei de servicii de îngrijire medicală la un înalt standard de calitate
și siguranţă, garantându-se astfel îmbunătăţirea stării generale de
sănătate.
Având în vedere conţinutul obiectului de activitate, unităţi-
le spitalicești din Suedia sunt formate din personal medical de o
înaltă pregătire profesională, acest lucru conducând la un sistem
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 121
de îngrijire a pacienţilor supus obiectivităţii și îmbunătăţirii stă-
rii acestora de sănătate. Totodată, la nivel naţional, se încurajează
colaborarea dintre diverse unităţi sanitare, fapt ce contribuie la sti-
mularea muncii în echipă (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Cadrul legal. Legea de bază a sistemului sanitar suedez este Le-
gea nr. 763 din anul 1982 privind sănătatea și actul medical, care
susţine că serviciile sanitare trebuie să asigure o stare bună a sănă-
tăţii întregii populaţii, în condiţii de egalitate. Totodată, serviciile
medicale trebuie să îndeplinească cerinţele unei bune îngrijiri, și
anume:
• asigurarea calităţii și securităţii pacienţilor în ceea ce priveș-
te tratamentul și îngrijirea;
• disponibilitatea serviciului medical;
• respectarea principiilor ce au la bază respectul, automotiva-
rea și politica de confidenţialitate a pacientului;
• promovarea unei relaţii stabile între pacienţi și personalul
medical (Legea nr. 763 din 1982 privind sănătatea și actul
medical, art. 13- 17).
Pe lângă aceasta, în sistemul sanitar suedez există și o serie de
legi adiacente, cum ar fi: Legea nr. 387 din anul 1993 privind acor-
darea de sprijin și servicii pentru persoanele cu anumite dizabilităţi
funcţionale; Legea nr. 160 din anul 2002 privind beneficiile farma-
ceutice; Legea nr. 52 din anul 1990 privind protejarea tinerilor; și
Legea nr. 85 din anul 2003 privind protejarea pacienţilor.
În decursul ultimilor 15 ani, sistemul suedez de sănătate a tre-
cut printr-o serie de reforme, cele mai importante fiind: Reforma
pentru Sănătate Mentală (1995), Reforma privind taxele plătite de
către pacienţi (1996), Reforma pachetelor de beneficii (1997), Re-
forma împotriva consumului de droguri (1998). În general, struc-
tura de bază a sistemului sanitar a rămas stabilă în timpul refor-
melor, concentrarea pe îmbunătăţirea asistenţei medicale primare
reprezintând punctul comun ale acestora (Drăgoi, 2010).
122 | Oana Matilda Sabie
Cadrul instituţional. La nivel naţional, organismul cu cea mai
mare autoritate asupra sistemului de îngrijire a sănătăţii este Minis-
terul Sănătăţii și Afacerilor Sociale. Acesta este responsabil pentru
asigurarea faptului că sistemul de sănătate funcţionează eficient și
supervizează activităţile de îngrijire a sănătăţii ale consiliilor ju-
deţene. Oferă, de asemenea, consultanţă Parlamentului suedez cu
privire la legislaţia în domeniu și în ceea ce privește chestiunile de
politică de îngrijire a sănătăţii. Legislaţia naţională stabilește obiec-
tivele și regulile de bază pentru furnizarea de asistenţă medicală în
Suedia. Guvernul central nu are, în comparaţie cu consiliile jude-
ţene, nicio responsabilitate pentru furnizarea de servicii, oricare ar
fi natura acestora, principala responsabilitate având-o Ministerului
Sănătăţii și Afacerilor Sociale (Raportul Ministerului Sănătăţii și
Afacerilor Sociale privind îngrijirea sănătăţii în Suedia, 2007).
Pe lângă acest minister, la nivel naţional, există și o serie de in-
stituţii care se axează pe îngrijirea sănătăţii, și care au rol de con-
sultanţă sau de cercetare. Aceste instituţii sunt: Agenţia Produselor
Medicale, Agenţia Naţională a Farmaciilor și Consiliul Naţional
de Sănătate și Asistenţă Socială, Consiliul Naţional de Sănătate și
Asistenţă Socială și Institutul suedez de planificare și raţionalizare
a serviciilor sociale și sanitare (Raportul Ministerului Sănătăţii și
Afacerilor Sociale privind îngrijirea sănătăţii în Suedia, 2007).
Agenţia Produselor Medicale reglementează fabricarea și vân-
zarea de medicamente. Pentru ca un medicament să poată fi vân-
dut, Agenţia Produselor Medicale trebuie să-l fi aprobat în prealabil.
Această instituţie oferă de asemenea, informaţii despre conţinutul
medicamentelor și dă permisiunea de a se efectua studii clinice în
vederea testării efectelor produse de diverse medicamente.
Agenţia Naţională a Farmaciilor deţine toate farmaciile din Sue-
dia, acest lucru permiţându-i menţinerea unui sistem de distribuţie a
produselor farmaceutice echilibrat. Aceasta este responsabilă pentru
furnizarea de medicamente la preţuri uniforme în întreaga Suedie.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 123
Consiliul Naţional de Sănătate și Asistenţă Socială, ca agenţie
guvernamentală centrală de consiliere și de supraveghere, are sarci-
na de a urmări și de a evalua serviciile prestate și de a dezvolta linii
directoare la nivel naţional pentru buna practică medicală.
Institutul suedez de planificare și raţionalizare a serviciilor soci-
ale și sanitare este administrat în comun de către guvernul central
și consiile judeţene, având atribuţii în verificarea eficienţei și raţio-
nalizării structurilor sanitare, precum și în monitorizarea evaluării
și finanţării lucrărilor de cercetare-dezvoltare în domeniul servici-
ilor medicale.
Consiliile judeţene sunt responsabile pentru funcţionarea efi-
cientă a sistemului de sănătate, de la asistenţa primară la asistenţa
medicală spitalicească și specializată. Consiliile judeţene au auto-
ritate completă asupra structurii spitalicești din Suedia și asupra
centrelor de asistenţă medicală primară. Deși medicii pot practica
activitatea în unităţi sanitare private, consiliile judeţene reglemen-
tează puternic aceste unităţi. Astfel, se reglementează numărul de
pacienţi pe care îi poate vedea un medic privat în decursul unui
an. Medicii privaţi trebuie, de asemenea, să aibă un acord stabilit
cu Consiliul Judeţean în scopul de a obţine rambursarea taxelor
plătite de pacienţi de la Guvern. Dacă un medic nu are un astfel de
acord, atunci pacienţii trebuie să plătească integral taxa de consul-
taţie (Raportul Ministerului Sănătăţii și Afacerilor Sociale privind
îngrijirea sănătăţii în Suedia, 2007).
Responsabilitatea municipalităţilor constă în asigurarea că po-
pulaţia primește ajutorul și sprijinul de care are nevoie. Referitor
la serviciile medicale, municipalităţile sunt responsabile pentru
îngrijirea persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilităţi ce
locuiesc în spaţii special amenajate.
Infrastructura. Suedia are 60 de spitale care furnizează îngriji-
re de specialitate, cu servicii de urgenţă 24 de ore pe zi. Opt dintre
acestea sunt spitale regionale unde sunt oferite servicii medicale de
124 | Oana Matilda Sabie
înaltă calitate și în cadrul cărora au loc cele mai multe activităţi de
predare și de cercetare medicală (Raport privind îngrijirea sănătăţii
în Suedia, 2009).
Sistemul de asigurare a stării de sănătate a populaţiei este format
din ansamblul furnizorilor de servicii medicale, indiferent dacă
sunt persoane fizice sau persoane juridice: medicii și personalul sa-
nitar, cabinetele medicale pentru practică individuală; dispensarele
medicale pentru practică de grup; centrele de diagnostic și trata-
ment; centrele de sănătate; spitalele; alte unităţi sanitare aflate în re-
laţii contractuale cu casele de asigurări sociale cum ar fi: serviciile
judeţene de ambulanţă; furnizorii de medicamente; persoane fizice
sau juridice acreditate pentru a produce și furniza diverse materiale
sanitare, proteze etc. (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
În Suedia, numărul de paturi în spitale este în descreștere, fiind
redusă și durata medie de spitalizare și majorată utilizarea asisten-
ţei ambulatorii și la domiciliu. Între anii 1993 și 2003, numărul de
paturi din unităţile spitalicești a fost redus cu mai mult de 40%,
în 1993 înregistrându-se 5,5 paturi la 1000 persoane, iar în 2003,
doar 3 paturi la 1000 persoane. În ceea ce privește durata medie
de spitalizare, în 1993 era de 7,9 zile, iar în 2003 ajungând la 6 zile,
introducerea chirurgiei de o zi putând fi una dintre cauzele acestei
scăderi (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Sistemul de sănătate suedez este împărţit din punct de vedere
funcţional în trei niveluri: asistenţă medicală primară, spitalele ju-
deţene și spitalele regionale, cu diferite grade de specializare, care
formează împreună un lanţ de îngrijire a sănătăţii, în care fiecare
verigă are propria responsabilitate în furnizarea asistenţei medicale
către populaţie.
Asistenţa medicală primară (AMP) constituie baza sistemului
suedez de îngrijire a sănătăţii. Aceasta este responsabilă pentru să-
nătatea publică și pentru tratarea bolilor și a rănilor care nu necesită
spitalizare sau îngrijire de specialitate. Este organizată în centre de
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 125
îngrijire a sănătăţii, cu personal format din medici și asistente me-
dicale care deservesc persoanele care locuiesc în zonă. La centrele
AMP, asistentele medicale oferă adesea facilităţi de îngrijire în am-
bulatoriu și, uneori, vizitează pacienţii imobilizaţi, care sunt îngrijiţi
în casele lor. Serviciile de îngrijire medicală sunt adesea furnizate de
către azilele pentru îngrijire medicală sau de către centrele de asisten-
ţă medicală având, în principal, personal auxiliar care este condus de
o asistentă medicală (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Nivelul judeţean cuprinde spitalele judeţene și spitalele raionale și
este responsabil pentru toate serviciile de îngrijire a sănătăţii, inclusiv
finanţarea lor publică. Membrii comitetelor executive ale consiliilor
judeţene verifică dacă furnizarea serviciilor medicale funcţionează
eficient. Astfel, pacienţii care au nevoie de îngrijire de specialitate pot
fi trimiși de la centre medicale primare la unităţi spitalicești care oferă
îngrijire într-un număr mai mare de domenii de specialitate.
Nivel regional de îngrijire a sănătăţii cuprinde spitale regionale
universitare în cadrul cărora este furnizată îngrijirea medicală de
cea mai înaltă specialitate. Acestea sunt, de asemenea, centre de
cercetare medicală, știinţifică și de predare.
Din cauza lipsei de spaţiu la nivel local, au fost înfiinţate șase
regiuni de îngrijire sanitară pentru servicii specializate. Această
activitate este coordonată de către Comitetul Naţional pentru Asis-
tenţă Medicală de specialitate (Rikssjukvårdsnämnden) din cadrul
Consiliul Naţional de Sănătate și Asistenţă Socială. Judeţele deţin
toate spitalele de urgenţă, dar anumite servicii de sănătate pot fi
externalizate către terţi. Pentru îngrijirea preplanificată, există mai
multe clinici private de la care autorităţile judeţene pot achiziţiona
anumite servicii care să completeze pe cele oferite în cadrul unită-
ţilor lor (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Majoritatea medicilor sunt angajaţi de către consiliile judeţene
și lucrează ca salariaţi în spitale sau în centrele de îngrijiri prima-
re. Salariile sunt în funcţie de calificarea medicilor și de timpul de
126 | Oana Matilda Sabie
lucru. O proporţie mică de medici exercită profesia pentru clienţi
privaţi și sunt remuneraţi pe baza de act medical. Legea din 1993
pentru medicina privată prevede posibilitatea pentru medici de a
încheia o convenţie cu organismul de securitate socială și consiliul
judeţean în vederea acordării de îngrijiri primare cu titlu de  medi-
cină de familie (Glenngard, Hjalte & Svensson, 2005).
Modalitatea de gestiune. Toată lumea în Suedia are acces egal
la serviciile de sănătate. Sistemul suedez de sănătate este finanţat de
contribuabili, și în mare parte, descentralizat. Astfel, modalitatea
prin care sunt organizate și funcţionează unităţile spitalicești din
această ţară are la bază gestiunea directă.
Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească sistemul
de asigurare a sănătăţii: acoperire generală; accesibilitate promptă;
pertinenţa faţă de nevoi; echitate; posibilităţi de alegere; eficacitate
și eficienţă; acceptabilitate socială largă; responsabilitatea statului
faţă de sănătatea publică. Sarcinile sistemului naţional de sănăta-
te cuprind: elaborarea politicii sanitare, emiterea de îndrumări ale
autorităţilor pentru probleme de sănătate, alocarea resurselor, mo-
nitorizarea performanţelor autorităţilor din subordine. Gama de
servicii acoperite în cadrul acestui sistem este completă, iar accesul
la îngrijiri este gratuit (Legea nr. 763 din 1982 privind sănătatea și
actul medical, art. 8-9).
Importante schimbări au fost operate până în prezent în orga-
nizarea și structura serviciilor de sănătate suedeze. Atenţia autori-
tăţilor s-a axat pe descentralizare, pe planificarea serviciilor la nivel
regional și consolidarea îngrijirilor primare care cedează progresiv
locul unei orientări către piaţă. Contractele de furnizare a îngri-
jirilor sunt negociate între cumpărători și furnizori. Cu privire la
reducerea capacităţii spitalicești și transferului de resurse către în-
grijirile externe și de lungă durată, consiliile judeţene care au con-
servat sistemul lor bugetar tradiţional beneficiază de o mai mare
marjă de manevră (Albin, Hjelm & Chang Zhang, 2010).
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 127
Consiliile judeţene reglează tarifele și nivelul serviciilor prestate
de către furnizorii privaţi. Aceștia din urmă, pentru a fi în legali-
tate, trebuie să încheie un contract cu consiliul judeţean. Pacienţii
nu primesc compensaţii pentru servicii prestate în regim privat de
către un furnizor care nu are contract cu consiliul judeţean. Potri-
vit Politicii suedeze de Sănătate și îngrijire medicală, consiliile ju-
deţene trebuie să asigure rezidenţilor servicii medicale de calitate,
promovând medicina preventivă (Glenngard, Hjalte & Svensson,
2005).
Speranţa de viaţă fiind crescută în Suedia, deci și ponderea po-
pulaţiei îmbătrânite (principalul consumator de servicii în totalul
populaţiei), a determinat ca medicamentele, tehnicile și intervenţi-
ile de ultimă generaţie să devină costisitoare. Toate aceste presiuni
fiscale fac ca și Suedia să își pună probleme asupra unor noi surse
financiare, asupra unui management cât mai eficient al resurselor
existente sau a unor modalităţi alternative de organizare a servici-
ilor, precum un mix între mediul privat și public (Raportul Minis-
terului Sănătăţii și Afacerilor Sociale privind îngrijirea sănătăţii în
Suedia, 2007).
Accesul la tehnologia informaţională s-a concretizat în deţine-
rea de către fiecare consiliu judeţean a unei pagini web prin care
sunt furnizate informaţii privind solicitarea asistenţei în caz de
boală sau prejudiciu, privind diverse spitale sau facilităţi disponibi-
le de îngrijire a sănătăţii.
Din 2003, populaţia suedeză a început să beneficieze de posibi-
litatea liberei alegeri în domeniul sănătăţii, fiecare pacient putând
solicita tratament oriunde în ţară (Raport privind îngrijirea sănă-
tăţii în Suedia, 2009).
Sursele de finanţare. Sistemele de sănătate sunt definite prin
modul de finanţare dominant. Astfel, în Suedia se practică sistemul
naţional de sănătate tip Beveridge, prin intermediul căruia popula-
ţia are acces liber la serviciile de sănătate, existând un grad ridicat de
128 | Oana Matilda Sabie
echitate socială. Serviciile de îngrijire a sănătăţii sunt finanţate prin
impozite și taxe plătite de contribuabili din veniturile individuale.
Acest sistem asigură acoperirea universală a populaţiei, iar plata ser-
viciului se realizează după administrarea actului terapeutic.
În 2004, Suedia a cheltuit aproximativ 9,1% din produsul intern
brut pe sistemul de îngrijire a sănătăţii, cu puţin peste media naţi-
unilor care fac parte din Organizaţia de Cooperare Economică și
Dezvoltare (Hogberg, 2007).
Cea mai mare parte a serviciilor de sănătate și a costurilor me-
dicale în Suedia sunt plătite de către Consiliul Judeţean prin taxele
municipale. Contribuţiile de la guvernul naţional sunt o altă sursă
de finanţare, în timp ce taxele percepute de la pacienţi acoperă doar
un mic procent din costurile pentru sănătate (Glenngard, Hjalte &
Svensson, 2005).
Sistemul de finanţare a sănătăţii provine din taxe plătite de con-
tribuabili. Atât autorităţile judeţene, cât și cele locale au dreptul de
a percepe taxe pe venit. Deoarece 90% din veniturile judeţelor sunt
cheltuite pe sistemele de îngrijire a sănătăţii, o defalcare a surselor
de venituri ale judeţelor oferă o imagine exactă a surselor de venit
pentru îngrijirea sănătăţii furnizate de către consiliile judeţene. În
anul 2003, 72% din veniturile pentru consiliile judeţene au venit
din impozite, în timp ce 18% au venit din subvenţiile de la guvernul
naţional, 3% de la ghidul de taxe, iar restul de 7% au provenit din
alte surse. 69% din veniturile municipalităţilor provin din impozi-
tele locale, iar 20% din venitul lor reprezintă cheltuieli pentru asis-
tenţă medicală (Hogberg, 2007). În anii următori, sumele provenite
de la aceste surse de finanţare s-au menţinut aproximativ la același
nivel de alocare.
La nivel regional, responsabilitatea finanţării și furnizării de
servicii medicale aparţine consiliilor judeţene, acestea stabilind și
taxele de utilizare pentru pacienţi. Taxa pentru a vedea un medic
primar variază de 11 - 17 kronas (unitatea suedeză de valută; 1 do-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 129
lar american este egal cu aproximativ 6.90 kronas), în timp ce taxa
pentru a vedea un specialist variază de 22 - 33 kronas. În timp ce
consiliile judeţene au putere de apreciere în stabilirea taxelor de
utilizare, guvernul naţional limitează cantitatea de taxe de utilizare
totală plătită per pacient la 100 kronas anual pentru vizite de medic
și specialist. Taxa de utilizare maximă pentru asistenţă medicală
spitalicească este de nouă kronas pe zi (Hogberg, 2007).
Pentru medicamente, pacienţii nu plătesc mai mult de 200 de
kronas anual. Plata pentru medicamentele prescrise este setată la o
scară descendentă, în care pacienţii plătesc 100% din primele 100
de kronas încasate, 50 % din următoarele 89 kronas, 25% din urmă-
toarele 178 kronas, și 10% din următoarele 111 kronas. După aceea,
statul plătește 100% din costul medicamentelor. În ceea ce privește
finanţările private, dincolo de taxele de utilizare, acestea joacă un
rol mic în sistemul suedez de îngrijire a sănătăţii. Doar aproximativ
2,3% din populaţie are asigurări de sănătate suplimentare, iar be-
neficiul principal al acestora este reprezentat de abilitatea de a evita
listele de așteptare pentru tratament (Hogberg, 2007).
Benchmarkingul între consiliile judeţene a dus la îmbunătăţiri,
dar descentralizarea profunda a condus la lipsa datelor la nivel na-
ţional. Din acest motiv, Consiliul Naţional de Sănătate și Asistenţă
Socială și Asociaţia suedeză a Autorităţilor Locale și Regionale ela-
boreaza un model pentru a compara obiectivele și pentru evalua
rezultatele (Raport privind îngrijirea sănătăţii în Suedia, 2009).
În anul 2010, reducerea sumelor alocate sistemului sanitar sue-
dez a contribuit la tendinţa de a muta pacienţii din unităţi spitali-
cești care necesită costuri mai mari în centre de îngrijire la domici-
liu sau centre de asistenţă medicală primară, acestea reprezentând
ramuri mai puţin costisitoare.
Managementul calităţii. Calitatea serviciilor de sănătate, ală-
turi de siguranţa pacienţilor, timpul de asteptare, opiniile pacien-
tului și costurile, precum și efectele unor factori precum stilul de
130 | Oana Matilda Sabie
viata, produse alimentare și de mediu asupra sănătăţii au fost in-
cluse în numeroase statistici naţionale ce au permis realizarea unor
comparaţii între judeţele suedeze (Raport privind îngrijirea sănătă-
ţii în Suedia, 2009).
Prin introducerea managementului calităţii în sistemul sanitar,
s-a putut observa o ameliorare a stării de sănătate a populaţiei sue-
deze. Adoptând și implementând standarde și metodologii calitati-
ve în conformitate cu specificul sanitar, unele domenii vulnerabile
ale sistemului medical au cunoscut o îmbunătăţire vizibilă. Dintre
acestea, pot fi amintite reducerea incidenţei accidentelor vasculare
și a atacurilor de cord printre cetăţenii suedezi.
Spitalele din Suedia funcţionează ca unităţi economice aparte,
echilibrând veniturile și cheltuielile în noile condiţii ale economiei
de piaţă, fiind într-o competiţie permanentă pentru fluxul de paci-
enţi. Instituţiile medico- sanitare publice concurează cu cele priva-
te și în unele cazuri procură serviciile de la sectorul privat. Aceasta
a contribuit la creșterea calităţii actului medical și la reducerea tim-
pului de așteptare pentru intervenţiile chirurgicale (Albin, Hjelm &
Chang Zhang, 2010).
Totodată, fiind responsabile de furnizarea serviciilor medicale,
consiliile judeţene au introdus sistemul de alegere primară în asis-
tenţa medicală, care poate fi considerat o componentă a sistemului
de management al calităţii. Potrivit acestui sistem, pacienţii au po-
sibilitatea de a alege dacă preferă să meargă la un centru de sănătate
privat sau public.
Adoptând și implementând standarde și metodologii calitative
specifice, unităţile sanitare din Suedia au reușit să garanteze cetă-
ţenilor o accesibilitate, o continuitate, o eficacitate și o siguranţă
a îngrijirilor. Astfel, pacienţii pot obţine cu ușurinţă serviciile de
îngrijire de care au nevoie, acestea fiind coordonate de instituţii cu
atribuţii în domeniul sănătăţii și abordate într-o manieră care ţine
cont de starea de sănătate a pacienţilor.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 131
Cazurile urgente sunt mereu prioritizate, iar cazurile critice
sunt tratate imediat. Garanţia naţională a sistemului sanitar pre-
vede că un pacient ar trebui să poată obţine o programare la un
medic primar în termen de 3 zile de la contactarea clinicii. În cazul
în care se face trimitere la un dietetician de către medicul primar,
programarea se obţine în termen de 14 zile, iar în cazul în care este
necesară consultarea unui medic specialist, programarea se face
în termen de 10 zile (Raport privind îngrijirea sănătăţii în Suedia,
2009).
Suedia este ţara care a reușit performanţa creșterii continue a
standardului serviciilor de sănătate în condiţiile reducerii semni-
ficative a cheltuielilor acestora. De asemenea, organismele cu atri-
buţii în domeniul sănătăţii din Suedia se concentrează în special pe
activităţi de prevenţie a îmbolnăvirilor printre populaţia suedeză.
Programele de prevenţie au început în anii’ 80, iar rezultatele sunt
vizibile în prezent, Suedia având unii dintre cei mai buni indicatori
ai stării de sănătate din lume (Albin, Hjelm & Chang Zhang, 2010).
Suedia este una dintre puţinele ţări de pe Glob care a reușit să
reducă procentul din PIB alocat sănătăţii, fără a reduce însă cali-
tatea înaltă a serviciilor și fără a încetini ritmul de îmbunătăţire a
indicatorilor sănătăţii naţionale, care și în prezent sunt printre cei
mai scăzuţi din lume.
Modalităţi de eficientizare a serviciului public de sănăta-
te din Suedia. Consideraţiile de echitate ocupă un loc central în
sistemul suedez. Suedia a reușit să conţină progresia cheltuielilor
de sănătate proporţional cu bunăstarea naţională. Diminuarea re-
surselor finanaciare întreţine totuși disfuncţionalităţi în oferta de
îngrijiri de sănătate și în principal, apariţia listelor de așteptare
pentru îngrijirile preplanificate. Oricum, importanţa tradiţională
acordată serviciilor spitalicești se traduce printr-o capacitate spita-
licească excedentară, în timp ce îngrijirile primare sunt insuficiente
și prost integrate. Libertatea de alegere a pacientului este foarte li-
132 | Oana Matilda Sabie
mitată și măsurile reformei se focalizează astăzi asupra producti-
vităţii și eficienţei structurilor de îngrijiri, în cadrul unei strategii
care explorează opţiunile liberale prin introducerea mecanismelor
de piaţă. Reformele orientate către piaţă trebuie să permită pieţei să
funcţioneze. Mai precis, guvernul nu trebuie să protejeze furnizorii
de asistenţă medicală care nu reușesc să ofere pacienţilor un servi-
ciu sanitar de calitate.
Ţinând cont de faptul că timpii de așteptare, respectiv listele
de așteptare pentru îngrijirile preplanificate au fost mult timp un
motiv de nemulţumire al cetăţenilor, statul, prin organismele sale
specializate, a introdus o garanţie de sănătate.
În anul 2005, consiliile judeţene și administraţia publică cen-
trală au convenit să introducă o garanţie de sănătate. Acest lucru
înseamnă că nici un pacient nu ar trebui să aștepte mai mult de 90
zile după ce a fost determinată nevoia de îngrijire specializat. În
cazul în care termenul expiră, pacienţilor le sunt oferite îngrijiri
medicale în altă parte; costurile, inclusiv costurile de transport, fi-
ind apoi plătite de către consiliile judeţene de care aparţin aceștia.
Situaţia s-a îmbunătăţit de când garanţia de sănătate a fost in-
trodusă. Anumite statistici ale diferitelor institute de cercetare ară-
tau că, la 31 decembrie 2008, 75% dintre pacienţi au primit trata-
ment în termen de 90 de zile.
Pentru a îmbunatăţi în continuare situaţia, guvernul central,
consultându-se cu Asociaţia suedeză a Autorităţilor Locale și Regi-
onale, a decis să aloce suplimentar 1 miliard de euro (140 milioane
dolari) în fiecare an începând din 2010 și până la 2012, în ceea ce
privește garanţiile de sănătate.
Pentru a obţine o cotă din bugetul alocat garanţiilor de sănătate,
consiliile judeţene trebuie să îndeplinească cerinţa ca 80% dintre
pacienţii lor să beneficieze de îngrijire în timpul alocat. Aceștia tre-
buie să prezinte, de asemenea, informaţii despre timpul de aștepta-
re într-o bază de date naţională nouă.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 133
Principalii indicatori de sănătate par strâns legaţi de elemente
ale modului de viaţă, care denotă o bună situaţie sanitară în raport
cu media UE:
• Speranţa de viaţă a fost estimată la 76.2 ani pentru bărbaţi
(73.9ani-UE) și de 81.5 ani pentru femei (80.2ani-UE);
• Rata mortaliăţii a fost estimată la: 6.9 la 1 000 locuitori în
1993 (8.2-UE);
• Rata mortalităţii infantile afișează o valoare de 4.0 decese la
1 000 de născuţi vii în 1996(media UE- 5.4);
• Ca și în restul UE, principalele cauze de deces sunt bolile
cardiovasculare, cancerul și accidentele înaintea vârstei de
35 ani;
• Incidenţa SIDA estimată la - 16 noi cazuri diagnosticate la
un million de locuitori în 1996 – (media UE-42.7) este re-
lativ scazută;
• Indicele DMF al sănătăţii în domeniul stomatologic a fost
stabilit în 1990 la 2.2 la copii de 12 ani (media UE-3.1);
• Consumul de alcool a fost estimat în anul 1991 la 6.3 litri pe
persoană –nivel inferior mediei UE - 11.2 litri.;
• Suedezii sunt recunoscuţi între europeni pentru modul lor
de viaţă sănătos; și
• Consumul de tutun prezintă valori foarte mici. Astfel, în
1993 cifrele se prezentau astfel- pentru femei  -23.4% și la
bărbaţi -25.2%, toţi fumători de mai mult de 15 ani, (media
UE 37.1%-bărbaţi, 25.1%-femei).
O altă modalitate de eficientizare a serviciului public de sănăta-
te din Suedia constă în introducerea cardului naţional de sănătate.
Acesta va indica personalului medical numărul populaţiei asigurate
și a celei neasigurate, situaţia diagnosticelor primite de pacienţi de-a
lungul anilor, grupa sangvină și existenţa posibilelor alergii la anumi-
te medicamente. Cardul poate fi dotat cu un cip electronic în cadrul
căruia pot fi stocate date despre istoricul medical al deţinătorului.
134 | Oana Matilda Sabie
Organismele cu atribuţii în domeniul sănătăţii din Suedia con-
sideră esenţială continuarea reformei sistemului de sănătate și con-
solidarea rezultatelor obţinute în acest sens. Astfel, pentru creșterea
și menţinerea performanţei sistemului sanitar suedez, pot fi abor-
date următoarele direcţii de acţiune:
• un pachet de asistenţă de medicină dentară, echitabil pentru
toţi cetăţenii, care să conţină servicii comprehensive;
• protocoale medicale de trimitere și prioritizare a accesului
la medicul specialist, protocoale și ghiduri de diagnostic și
tratament bazate pe evidenţe și ghiduri de bună practică
medicală bazate pe evidenţe;
• elaboarea unei liste de medicamente compensate și gratuite
care să asigure necesarul de medicamente pentru efectuarea
tratamentelor prescrise în cadrul fondurilor sistemului de
sănătate;
• implementarea unei noi metodologii de calculare a preţuri-
lor la medicamente, astfel încât să se obţină preţuri mai mici
pentru toate medicamentele vândute prin farmacii, cu sau
fără prescripţie medicală; și
• aplicarea tehnologiilor informaţionale medicale în cadrul
diverselor specializări medicale.
Având în vedere aspectele anterior menţionate, chiar dacă se
necesită unele modificări în domeniul sănătăţii, sistemul suedez se
caracterizează printr-o capacitate ridicată de prevenire a bolilor,
printr-un management eficient al evoluţiei bolilor cronice, prin-
tr-un răspuns adecvat la nevoile pacientului și printr-o echitate și
alocare eficientă și eficace a resurselor existente.
4.2. Sistemul de sănătate din Olanda
Înainte de a trece la prezentarea actualului sistemului de sănătate
olandez trebuie menţionat și reţinut faptul că Olanda a înregistrat
deficienţe majore în sistemul de sănătate, însă a reușit să îl îmbu-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 135
nătăţească prin strategii bine gândite și eficiente. În Olanda, guver-
nul nu este responsabil pentru gestionarea zilnică a sistemului de
sănătate. Furnizorii privaţi de sănătate sunt cei responsabili pentru
furnizarea de servicii în acest domeniu. Guvernul este responsabil
pentru asigurarea și garantarea accesului și calităţii serviciilor de
asistenţă medicală. Principalele caracteristici ale sistemului de sănă-
tate olandez sunt: acoperire completă a tuturor rezidenţilor; atenţie
deosebită către îngrijirea primară; acordarea de îngrijire primară de
către specialiști instruiţi în medicina de familie, toţi celeilalti specia-
liști in medicină sunt plasaţi în spitale (private sau de stat), rolul tot
mai important al asistentelor medicale (Tandarts, 2007).
Cine este asigurat? Începând cu 1 ianuarie 2006 există un nou
sistem de asigurări de sănătate în Olanda. În trecut a existat o dife-
renţă între sectorul public și cel privat al serviciilor de asistenţă me-
dicală. Aceasta însă a fost eliminată, iar în prezent populatia trebuie
să achiziţioneze pachetul de bază de asigurare de sănătate. Înainte
de 2006, persoanele cu venituri mai mari de 30,000 € pe an și cei
aflaţi în grija lor (în jur de 35% din populaţie) au fost excluse din
zona de acoperire susţinută de fonduri publice de boală și puteau
obţine acoperire de la societăţile de asigurări private. Această for-
mă de substituire a asigurărilor private de sănătate a fost reglemen-
tată de către guvern pentru asigurarea unui acces corespunzător
la îngrijire medicală persoanelor în vârstă și a oamenilor săraci și
compensarea regimulului de asigurare a sănătăţii publice de la bu-
getul de stat. În timp, creșterea nemulţumirilor faţă de acest sistem
dual de acoperire public și privat a condus la reformele din 2006.
Pachetul de bază. Guvernul a creat acest pachet de bază care
oferă aproximativ aceleași facilităţi ca și precedentul sistem. Com-
paniile de asigurări de sănătate sunt obligate prin lege să ofere cel
puţin acest pachet de bază și nu poate refuza pe nimeni care dorește
să aplice pentru el. Sistemul standard de asigurări de sănătate este
finanţat de un amestec de venituri provenite din contribuţiile plă-
136 | Oana Matilda Sabie
tite din salariu și primele de asigurare. Contribuţia din salariu este
stabilită la 6,5% pentru salariile care nu depășesc 30,000 € anual din
venituri impozabile. Angajatorii trebuie să ramburseze angajaţilor
lor pentru această contribuţie și angajaţii trebuie să plătească impo-
zit pentru această rambursare. Pentru cei care nu au un angajator și
nu primesc ajutor de șomaj, contribuţia pe venit este de 4,4%. Con-
tribuţia persoanelor liber-profesioniste este evaluată individual de
Departamentul Taxe Fiscale. Cu pachetul de bază, beneficiarilor le
sunt oferite următoarele servicii medicale: îngrijire medicală, spi-
talizare, îngrijire dentară (până Ia vârsta de 18 ani, celor de 18 ani
sau mai în vârstă le sunt oferite doar servicii de îngrijire și de dinţi
falși), diverse aparate medicale, diverse medicamente, îngrijire pre-
natală, transportarea pacientului (de exemplu, ambulanţa), îngrijiri
paramedicale. Asiguraţii pot să decidă achiziţionarea unor servicii
suplimentare de asigurare care nu sunt incluse în pachetul de bază.
Cu toate acestea, în acest caz, companiile de asigurări pot refuza
cererea acestora şi au dreptul de a stabili un preţ mai mare.
Preţul pachetului de bază. Taxele pentru pachetul de bază de
asigurări de sănătate sunt stabilite anual de către companiile de
asigurări de sănătate și sunt în mod normal de aproximativ 95 €
pe lună. Deși Ministerul Sanătăţii stabilește prima standard de asi-
gurare, clar companiile de asigurări stabilesc o taxă adiţională pe
care asiguraţii o vor plăti în final, ea fiind introdusă în rata lunară
și în creanţe. Prin aceste taxe suplimentare companiile de asigurări
menţin competiţia între ele. Taxele de asigurare diferă de la o com-
panie la alta, și de aceea este recomandabil compararea preţurilor.
Copii sub vârsta de 18 ani nu trebuie să plătească asigurarea de să-
nătate și sunt asiguraţi în mod gratuit prin pachetul de bază acordat
(Actiz, 2007).
Asiguratul plătește o primă forfetară (stabilită de către societă-
ţile de asigurări) asiguratorului de sănătate privat. Toate persoanele
care au aceeași asigurare plătesc aceeași primă. În 2006, o persoană
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 137
asigurată era aleasă pentru o restituire de 255 €, dacă aceasta nu a
avut cheltuieli de îngrijire medicală. Dacă asiguratul a întreprins
cheltuieli de îngrijire medicală, dar sub 255 €, el va primi diferenţa
înapoi până la sfârșitul anului. Acest sistem „nu ai creanţe, ai bo-
nus” a fost desfiinţat în 2007, ca urmare a schimbării de guvern și a
fost înlocuit cu sistemul de scutire de la impozitul pe venit.
Cei cu venituri reduse au dreptul la așa-numita „Alocaţia de
îngrijire”, de până la o sumă maximă de 330 € pe an. Acum fiecare
persoană asigurată cu vârsta de peste 18 ani inclusiv trebuie să plă-
tească prima de asigurare medicală de 150 € într-un an de zile. În
2006, rata medie a primei anuale a fost de 1,050 € (1,513 $).
Cum este organizat sistemul de acordare a asigurărilor medi-
cale? Fondurile de asigurări de sănătate: Asiguratorii sunt particu-
lari și reglementaţi de dreptul privat. Le este permis a se constitui în
companii ce urmăresc profitul. Ei trebuie să fie înregistraţi de Con-
siliului de Supraveghere a Asigurărilor de Sănătate (CSAS) pentru a
se verifica dacă serviciile furnizare sunt în conformitate cu Actul de
Asigurări de Sănătate și dacă pot contribui la plăţile pentru fondul de
egalizare în caz de risc. Asiguratul are libertatea de alegere a asigu-
ratorilor, iar asiguratorul trebuie să accepte fiecare resident din zona
lor de acoperire (deși cele mai multe deja operează la nivel naţional).
Un sistem de egalizare în caz de risc este utilizat pentru a preveni,
direct sau indirect, riscul de selecţie a asiguraţilor de către societăţile
de asigurări. Medicii: aceștia lucrează, direct sau indirect, în cadrul
contractelor negociate cu societăţile de asigurări private de sănătate.
Doctorii sunt plătiţi pentru fiecare pacient de pe lista lor de practică
și primesc o primă pentru fiecare consultaţie. Veniturile suplimen-
tare pot fi negociate pentru servicii suplimentare, pentru practica
asistentelor medicale, pentru locaţii dificile etc. Spitalele: Cele mai
multe spitale sunt organizaţii non-profit private. Bugetele spitalelor
sunt dezvoltate folosind o formulă prin care se plătește o sumă fixă
pe pat, pentru numărul pacienţilor și pentru numărul de specialiști
138 | Oana Matilda Sabie
licenţiaţi, precum și pentru alţi factori. Fonduri suplimentare sunt
prevăzute pentru investiţii de capital, cu toate că spitalele sunt din
ce în ce mai mult încurajate sa obţină capital privat prin intermediul
pieţei private. La nivelul sistemului de sănătate, calitatea asistenţei
medicale este asigurată prin legislaţia privind performanţa profesio-
nală, calitatea serviciilor în instituţiile medicale, drepturile pacienţi-
lor și tehnologiile folosite în medicină. Inspectoratul Naţional pentru
Sănătate este responsabil cu monitorizarea calităţii tuturor activită-
ţilor. Principalele metode utilizate pentru a asigura calitatea în insti-
tuţii includ acreditarea și certificarea; evaluări obligatorii și voluntare
bazate pe indicatori de performanţă și programe naţionale de îm-
bunătăţire a calităţii bazate pe metoda Progresului - „Breakthrough”
(Sneller Beter) (Civitas, 2007).
Cum este asigurată eficienţa asistenţei medicale? Principala
abordare privind îmbunătăţirea eficienţei în sistemul olandez de
sănătate se bazează pe reglementarea concurenţei între asiguratori
combinată cu atenţia importantă acordată performanţei și transpa-
renţei în ceea ce privește rezultatele obţinute prin utilizarea indica-
torilor de performanţă.
Principalele probleme ale sistemului public de sănătate din
Olanda înainte de anul 2006 au fost: un rigid sistem dualist de
asigurări medicale private pentru cei bogaţi și asigurări standard
pentru restul populaţiei, care a evidenţiat inegalităţile serviciilor
medicale; un sistem de egalizare a riscului pentru a rezolva proble-
ma discriminării în asigurările private; o birocraţie ineficientă care
evidenţiază creșterea costurilor; dependenţa de angajator; tipologia
multiplă a asigurărilor (asigurări sociale de sănătate, asigurări pri-
vate de sănătate, pentru funcţionari publici etc); stimulente inefi-
ciente sau necompetitive pentru asiguratori; prea puţină presiune
sau lipsa acesteia asupra furnizorilor pentru a atinge o performanţă
mai bună; prime incorecte și efectele nedorite ale acestora. După
anul 2006 au fost identificate următoarele probleme: accesibilitatea
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 139
limitată a persoanelor cu venituri reduse la noul sistem; creşterea pri-
mei nominale pentru asigurarea medicală de la 320 € în 2005 la 1038
€ în 2006, deși acest lucru a fost compensat cu scăderea nivelului
contribuţiilor din venituri; creștera costlor de îngrijire medicală
sportată de consumatori.
Cu toate acestea, taxele pe credite și Fondul de Asigurări de
Sănătate asigură în continuare că sistemul încă servește interesul
public și din punctul de vedere al standardelor internaţionale de
sănătate, costurile sunt încă relativ scăzute; se adaugă la cheltuielile
administrative cele de identificare a persoanelor fizice care nu au
efectuat plăţile pentru prima obligatorie. În prezent se discută des-
pre posibilitatea de a ancheta astfel de „rău-platnici”.
Unele aspecte referitoare la organizarea și funcţionarea sistemu-
lui de sănătate din Olanda ar putea fi avute în vedere în reformarea
sistrmului serviciilor de sănătate din România și, acolo unde este po-
sibil, să adapteze o serie de practici din sistemul de sănătate olandez.
Câteva coordonate de luat în considerare în managementul
schimbării serviciilor de sănătate din România sunt succint pre-
zentate în continuare.
Eficienţă în realizarea programului datorită complexităţii tehnice
şi politice: Un prim aspect de este precizarea clară a obiectivelor
sistemului serviciilor de sănătate din România, modalităţilor de ac-
ţiune și un calendar realist pentru implementarea lor. Planul iniţial
de implemetare a reformei a fost de 4 ani. Un orar mai realist ar
reflecta o perioada de cel puţin 15-20 de ani. Un astfel de program
construit pentru o problema atât de sensibilă din punct de vede-
re politic precum cea a sănătăţii (finanţarea), este greu de pus în
aplicare de către un cabinet numit în funcţie pentru o perioada de
doar 4 ani.
Eliminarea serviciilor medicale gratuite: Un al doilea aspect
constă în faptul că propunerea olandeză pentru piaţa asigurărilor
de sănătate nu este o una gratuită. O piaţă liberă a asigurărilor de
140 | Oana Matilda Sabie
sănătate ar avea reacţii adverse, care sunt considerate de cele mai
multe societăţi ca fiind nedorite. Într-o piată a serviciilor de sănă-
tate gratuite, cele mai multe persoane cu venituri mici si cei bolnavi
cronic nu ar avea acces la toate îngrijirile medicale de care au nevo-
ie datorită factorului financiar.
Monitorizarea pieţei serviciilor de sănătate. Este important de
reţinut că guvernul olandez a formulat o propunere pentru „regu-
larizarea concurenţei”. În loc de control direct al guvernului asupra
volumului, preţurilor și asupra capacităţii de producţie a medica-
mentelor, guvernul va trebui sa creeze condiţii necesare pentru a
preveni efectele nedorite ale unei pieţe libere și pentru a permite
pieţei să satisfacă interesul public în ceea ce privește îngrijirea să-
nătăţii.
Stabilirea pachetului asigurărilor obligatorii de sănătate. Prin ur-
mare guvernul va pune accent pe reglementarea în primul rând a
asigurărilor de sănătate obligatorii pentru toată lumea, subvenţii de
primă ajustată riscului pentru asigurători, măsuri anti-cartel, con-
trolul calităţii și divulgarea de informaţii. De aceea este mai bine
pentru ca reformele olandeze de sănătate să fie considerate drept
„reglementări” în loc de „dereglementări”.
Prevenirea „defavorizării clientelei cu acces limitat la serviciile su-
plimentare”: Ultimul aspect își propune prevenirea acestei tendinţe
și este o condiţie necesară pentru a culege roadele reglementărilor
de concurenţă inserate pe piaţa asigurărilor de sănătate. Această
defavorizare reprezintă selecţia ce se produce atunci când asigu-
ratorii preferă consumatorii profitabili în dauna celor nerentabili.
4.3. Prezentarea serviciului public de sănătate din Franţa
Dreptul la protecţia sănătăţii este susţinut de către Articolul 11
din Constituţia Franceză din 1946. În 2000 sistemul francez de sănă-
tate a fost declarat unul dintre cele mai bune din lume de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii. Politica franceză de sănătate, condusă sub res-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 141
ponsabilitatea Guvernului Central, acoperă o paletă mare de măsuri
de protecţie și de îmbunătăţire a sănătăţii populaţiei. (Actul 806 din 9
August 2004 în ceea ce privește politica de sănătate publică).
Sistemul francez de sănătate este legat intrinsec de sistemul de
securitate socială și mai ales de sistemul de asigurare medicală și
este unul dintre cele mai generoase în termeni de arie de acoperire
cu toate că acest lucru necesită o mare sumă din produsul naţi-
onal brut (11%). Una dintre caracteristicile sistemului francez de
sănătate este faptul că deși s-a dezvoltat a reușit și să menţină li-
bertatea de alegere de care se bucură pacienţii, dar și celelalte părţi
implicate, iar ca rezultat facilităţile medicale includ spitale publice
și clinici private, iar pacienţii sunt liberi să-și aleagă medicii și insti-
tuţiile medicale. De asemenea, medicii privaţi au libertatea de a-și
practica profesia unde doresc, sunt plătiţi pe baza programărilor
și pot da prescrieri după cum este nevoie. Relaţia dintre sistemul
asigurării medicale și profesioniștii din sănătate sunt reglementate
prin convenţii.
Principii, organizare și management. Deși își propune să ga-
ranteze aceleași drepturi indivizilor acoperiţi de securitatea socia-
lă, sistemul curent de sănătate franceză nu este consistent. Pe de-o
parte, include trei scheme separate de asigurare medicală care ga-
rantează acoperirea angajaţilor salariaţi cât și pentru fermierii fără
salariu sau pentru muncitorii independenţi fie că sunt activi sau
pensionari și cei dependenţi de ei. Pe de altă parte, include câteva
scheme cunoscute ca fiind „speciale” și care sunt legate de un nu-
măr limitat de profesii. Din perspectiva principiului reprezentării,
fiecare schemă este coordonată de reprezentanţii grupului de po-
pulaţie pe care îl asigură. Persoanele neangajate sunt de asemenea
acoperiţi, fie că beneficiază de asistenţă și măsuri speciale sau pen-
tru că depind de schema generală de asigurare, în absenţa oricărei
alte acoperiri. Generalizarea asigurării medicale, incluzând bene-
ficiile pentru categoriile dezavantajate, garantează accesul la servi-
142 | Oana Matilda Sabie
ciul de sănătate pentru o mare majoritate a populaţiei. Mai mult, se
observă că funcţionarea sistemului depinde de stat și de alte entităţi
competente implicate. Cu toate că aceste organizaţii de bucură de o
anumită independenţă operaţională, sistemul rămâne reglementat
și controlat, strict, de stat.
Principiile care stau la baza sistemului francez de sănătate sunt:
• Libertatea de a alege în cadrul sistemului de sănătate. Siste-
mul are la bază co-existenţa practicienilor publici și privaţi,
chiar și în sectorul spitalicesc care constă în trei tipuri de in-
stituţii: spitale publice, spitale pentru non-profit și instituţii
pentru profit care sunt, de obicei, numite clinici în Franţa.
Pluralitatea sistemului este, de asemenea, reflectată în statu-
sul garantat al medicilor privaţi și existenţa serviciilor spi-
talicești publice.
Sistemul, de asemenea, respectă libertatea de alegere a pacienţi-
lor. în concordanţă cu principiul liberei alegeri a doctorului, fiecare
individ este pus în poziţia de a-și alege practicianul generalist sau
să abordeze un specialist direct, să-și aleagă instituţia de sănătate
sau serviciul medical care i se potrivește cel mai bine necesităţile și
dorinţele, amândouă în sectoru privat sau public. Oricum, în sensul
îmbunătăţirii monitorizării pacienţilor și coordonării tratamentului,
în 2004 reforma asigurării medicale a introdus noţiunea de „calea
coordonată de tratament” pentru pacienţi și pentru necesitatea lor de
a alege un practician generalist primar, sau a unui doctor de consul-
tare. Cu excepţia anumitor specializări medicale, pacienţii sunt încu-
rajaţi să-și consulte medicul de familie înainte să vadă un specialist.
Pacientul este liber să meargă direct la un specialist, dar asigurătorul
său de sănătate îi va rambursa la o cotă mai joasă decât rata obiţnuită.
In 2009, 85% din populaţia franceză a ales să meargă la un doctor de
familie. Reforma din 2004, de asemenea a permis crearea unui dosar
personal medical electronic care va agrega toate informaţiile legate
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 143
de sănătatea pacientului și permite diferiţilor furnizori de servicii de
sănătate să aibă acces la istoria medicală a acestuia.
• Rambursarea cheltuielilor de sănătate. În Franţa, rambursa-
rea cheltuielilor de sănătate individuale implică o parte pu-
blică care este finanţată de asigurarea obligatorie de sănătate
și o a doua parte care este acoperită de fonduri mutuale de
beneficii, organizaţii de bunăstare și companii de asigurare
private. Toate aceste organizaţii acoperă aceleași grupuri de
populaţie și aceleași servicii medicale pentru a putea garan-
ta acoperirea optimă.
În Franţa, sistemul public de asigurare medicală finanţează
aproximativ 75% din cheltuielile de sănătate. Anumite interven-
ţii medicale, precum cele legate de naștere până la cele legate de
lungile și costisitoarele boli și accidente de la locul de muncă sunt
rambursate complet.
Sistemul implică o contribuţie financiară din partea pacientului
care are, în primul rând, scopul de a-1 face mai responsabil pentru
cheltuielile de sănătate. Pacientul, poate, totuși, să acopere toată sau
o parte din co-plată prin scoaterea unei politici de top de asigurare
medicală.
Cardul francez de asigurare medicală Carte Vitale - fiecare actor
implicat în politica de sănătate are un card confidenţial care cores-
punde numărului de înregistrare al securităţii sociale. Cardul care
este echipat cu un cip de securitate electronică, conţine toate aspectele
asupra asigurării pacientului, iar aceste informaţii pot fi accesate de
anumiţi profesioniști în sănătate. Prin actualizarea regulată a Cartei
Vitale, persoanele își cunosc și vizualizează drepturile și astfel, benefi-
ciază de asistenţă medicală optimă. Când își prezintă cardurile la pro-
gramări sau când își cumpără medicamente au garantată returnarea
banilor în cinci zile. Acest card simplifică și mărește viteza procesului
pentru pacienţi, trimiţând reţeta medicală asigurătorului prin e-mail.
Cardul este acceptat în toate instituţiile de tratament și farmacii.
144 | Oana Matilda Sabie
• Socializarea asigurării medicale. Finanţarea sistemului de
sănătate francez este, în mare parte, cumulat. Organismele
de asigurarea de sănătate obligatorie sunt finanţate, în mare
parte de contribuţiile de asigurare naţionale bazate pe salarii
și pe o parte din toate sursele de venit-inclusiv venitul finan-
ciar care este cunoscut drept „Contribuţia Socială Generală”.
Această metodă de finanţare este în concordanţă cu prin-
cipiul divizării egale a contribuţiilor: unitatea asigurătoare
primește o dublă contribuţie, de la angajat și de la angajator.
Este, de asemenea, bazat pe principiul responsabilităţii so-
ciale și redistribuţiei sănătăţii: fiecare plătește conform pro-
priului venit, și nu potrivit profilului de risc.
Organizarea şi reglementarea sistemului de sănătate fran-
cez. În Franţa, sistemul de sănătate este în principal gestionat de
autorităţile publice. Chiar dacă sunt implicate diferite organsime
și organizaţii administrative în conducerea sistemului, statul ga-
rantează consistenţa îngrijirii pacienţilor și redistribuţia mecanis-
melor. Utilităţile de îngrijire medicală publică și reglementarea
asigurării tratamentului sunt divizate între trei nivele instituţio-
nale și regionale: Statul, companiile de asigurare medicală și au-
torităţile locale.
Rolul statului ca și garant al ameliorării stării populaţiei, Statul
joacă un rol fundamental în planificarea și organizarea lanţului de
servicii și produse medicale. Este implicat direct în finanţarea și ofe-
rirea tratamentului. Pentru a răspunde așteptărilor și nevoilor popu-
laţiei susţine acoperirea consistentă a teritoriului Francez și interac-
ţiunea eficientă între diferiţii actori implicaţi în domeniu. Statul își
asumă un număr mare de responsabilităţi fie direct, fie prin interme-
diul organizaţiilor speciale. Aceste responsabilităţi includ:
• Definirea politicilor publice de sănătate pentru prevenţie-
monitorizarea sănătăţii și combaterea bolilor și dependen-
ţelor (alcool, tutun, droguri, etc);
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 145
• Organizarea și supravegherea întregului sistem de sănătate
și a organismelor medicale;
• Training-ul oferit profesioniștilor din sistemul de sănătate și
acreditarea instituţiilor de tratament;
• Oferirea suportului financiar necesar investiţiilor făcute de
instituţiile de tratament și stabilirea bugetelor operaţionale
ale acestora; și
• Supravegherea și comportarea ca și gardian în ceea ce pri-
vește organismele de asigurare medicală.
Pentru a asigura funcţionarea perfectă a sistemului și furni-
zarea serviciilor medicale de cel mai înalt nivel, statul realizează
verificări la diferite nivele: finanţare și alocarea resurselor, indus-
tria farmaceutică, conformitatea cu standardele de calitate, relaţia
doctor-pacient, etc. Principalele decizii sunt luate la nivelul a două
instituţii: Parlamentul Francez și Guvernul.
Rolul Parlamentului - în fiecare an, Parlamentul determină și anti-
cipează bugetul și condiţiile operaţionale pentru sistemul de securitate
socială printr-un vot asupra Legii de Finanţare a Securităţii Sociale.
Această lege stabilește ţinta de cheltuială pentru asigurarea naţională
de sănătate, principalele linii directoare pentru sistemul sanitar și me-
tode de implementare a noilor prevederi operaţionale și reglementare.
Rolul Guvernului - la nivel naţional, două ministere sunt implica-
te în ceea ce privește prevederile de tratament: Ministerul Francez de
Muncă și Relaţii Sociale și Ministerul Sănătăţii, implicarea acestora
realizându-se prin intermediul a patru departamente administrative:
• Departamentul General de Sănătate care este responsabil
pentru politicile de sănătate publică;
• Departamentul General de Oferire a Tratamentului - este
responsabil cu resursele sistemului și mijloacele folosite;
• Departamentul de Securitate Socială - responsabil pentru
finanţarea sistemului și joacă rol de gardian al organismelor
de securitate socială; și
146 | Oana Matilda Sabie
• Departamentul General pentru Coeziune Socială (2010)
care se ocupă de probleme legate de probleme sociale și de
sănătate publică precum dizabilitatea, grupurile de popula-
ţie bătrână și vulnerabilă.
Ministerul Sănătăţii are jurisdicţie în problemele financiare și
de reglementare. Alocă cheltuielile prognozate și stabilește ratele
pentru serviciile medicale. Pe lângă trasarea programelor naţionale
în ariile prioritare, Ministerul definește o serie de standarde opera-
ţionale precum numărul anual de studenţi la medicină sau nivelul
de echipare pentru spitale în ceea ce privește numărul de paturi sau
alte cheltuieli cu echipamentele.
Între timp, Ministerul de Finanţe este implicat în toate deciziile
și procedurile de verificare legate de controlarea costurilor siste-
mului sanitar. Înalta Autoritate de Sănătate îndeplinește obligaţii
legate de calitatea serviciilor oferite. Pe lângă supravegherea îmbu-
nătăţirilor aduse calităţii serviciilor medicale și controlul cheltuie-
lilor din sănătate, Autoritatea se ocupă, de asemenea, de susţinerea
procesului consultării dintre diferiţii actori implicaţi în sistemul de
sănătate, contribuind astfel la promovarea bunei practici pentru
profesioniști și pacienţi.
Un trend către regionalizare. Modul de organizare al sistemului
a avut tendinţa să devină mai puţin centralizat în ultimii câţiva ani.
Mai multă responsabilitate este dată acum nivelelor locale și mai
ales nivelelor regionale. Înaintea decretului de lege din 21 Iulie 2009
asupra reformei în ceea ce privește spitalele și pacienţii și îngrijirea
medicală, Agenţiile Regionale Spitalicești, Direcţiile Departamen-
tale de Afaceri Sanitare și Sociale și Direcţiile Regionale de Afaceri
Sanitare și Sociale au oferit stâlpul instituţional pentru implemen-
tarea politicilor sociale, medicale și medico-sociale, ca și eficienţa
managementului în ceea ce privește tratamentul la nivel local.
Sistemul de sănătate francez are la bază organizaţii specializate
și o arie mare de expertiză, incluzând profesioniști în sănătate dar
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 147
și sectorul paramedical și de bunăstare. Profesiile medicale sunt
reprezentate de aproximativ 8% din populaţia muncitoare (1,8 mi-
lioane de oameni).
Profesia medicală este divizată în câteva categorii, depinzând
de specializarea medicală sau de nivelul de pregătire. Sectorul de
sănătate necesită, de asemenea, calificări folosite în sectorul me-
dico-social și de bunăstare, de aceea trebuie făcută distincţia între
profesiile de asistenţă medicală și profesiile de asistenţă paramedi-
cală care, de asemenea, participă la producerea serviciilor de asis-
tenţă medicală. Prima categorie implică doctorii, chirurgii dentari,
farmaciștii și moașele, aceste profesii acţionând într-un cadru de
relementare strict, pentru a putea garanta calitatea și siguranţa
serviciilor medicale oferite. Acest cadru, urmărește, de asemenea,
să asigure uniformităţii accesului la tratament în toată ţara. Pro-
fesioniștii din asistenţa medicală practică pe o bază privată sau ca
angajaţi ai instituţiilor de tratament sau alte organizaţii care depind
de expertiza lor.
Contracte pentru îmbunătăţirea practicii individuale pentru
medici. Începând cu iunie 2009, doctorii au posibilitatea de în-
cheiere a unor contracte în vederea îmbunătăţirii performanţelor
individuale. Această procedură este parte a unui program care ur-
mărește schimbarea practicilor și îmbunătăţirea calităţii tratamen-
tului. Adoptând această abordare, medicii beneficiază de monitori-
zare regulată (indicatori lunari legaţi de medicamente și indicatori
trimestriali pentru toate ţintele), accesul la date prin intermediul
contului personal on-line și mai beneficiază de ajutor în creșterea
gradului de conștientizare în ceea ce privește campaniile naţiona-
le de prevenţie (diabet, cancer, etc). În schimb, medicii primesc o
compensaţie anuală adiţională care ţine seama de rata de succes în
ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor proprii, progresul practi-
cii sale, și numărul de pacienţi înregistraţi. Nivelul acestei compen-
saţii variază între 2.000 € și 7.000 €. La sfârșitul lui 2009, 12.600 de
148 | Oana Matilda Sabie
medici se înscriseseră în program, aproximativ 30% dintre profesi-
oniștii în asistenţă medicală fiind preocupaţi de această practică de
evaluare și îmbunătăţire.
Trebuie menţionată diferenţa dintre sectorul de tratament și
sectorul medical și al bunăstării, astfel:
• Sectorul de tratament - în cadrul acestuia există mai multe
nivele de asistenţă medicală. Unităţile de tratament pe ter-
men lung internează pacienţi ce necesită supraveghere me-
dicală permanentă, care durează în medie un an și jumătate.
Aceste instituţii oferă, de asemenea, îngrijire geriatrică pe
termen scurt urmată de îngrijire de recuperare și reabilitare.
• Sectorul medical și al bunăstării - fie că sunt atașate sau nu
instituţiilor de îngrijire, casele pentru pensionari - Casele de
Pensii Rurale pentru Persoanele în Vârstă - oferă facilităţi
de acomodare permanentă sau temporară în zonele rurale,
precum și serviciile conexe (igienă, catering, activităţi, spă-
lătorie, etc.).
Legea din 9 august 2004 în ceea ce privește politica de sănăta-
te publică a adus modificări majore în procedurile instituţionale și
la nivel naţional și local. Scăderea ratei mortalităţii premature și a
disparităţilor în asistenţa medicală regională este obiectivul princi-
pal al acestei legi care întărește rolul Statului ca responsabil pentru
definirea politicii de sănătate.
Textul legii promovează o politică dinamică de prevenţie, în-
tărind, în primul rând, rolul Institutului de Naţional Francez de
Prevenţie și Educaţie pentru Sănătate și asigurând urmărirea și
dezvoltarea iniţiativelor programelor de sănătate.
Legea din 9 August 2004 întrunește regula celor „Patru Rs”:
• Responsabilitate - Statul garantează protecţia sănătăţii și ac-
torii implicaţi în iniţiativele asistenţei medicale. Definește
politica de sănătate la fiecare cinci ani în concordantă cu
ţintele multi-anuale;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 149
• Rezultate - Guvernul monitorizează impactul politicilor sale
asupra stării de sănătate a populaţie la fiecare 5 ani;
• Raţionalizare - structurile organizaţionale sunt simple și
transparente. Legea favorizează planificarea prin metode
bazate pe obiective;
• Reţeaua - principalii actori implicaţi în sănătatea sunt grupaţi în
jurul Grupului Regional de Sănătate Publică. Legea din 21 Iulie
2009 a creat Agenţiile Regionale de Sănătate care au adus îm-
preună prerogativele Grupului Regional de Sănătate și încă șase
alte departamente incluse în gestionarea îngrijirii medicale regi-
onale sub o singură autoritate. Până atunci, aceste departamente
erau conduse de către Stat sau sistemul de asigurare medicală.
Trebuie menţionată unicitatea caracteristicilor acestui sistem
de sănătate:
• Există o cultură a consultării și cooperării între actorii im-
plicaţi în sistemul de sănătate francez;
• Majoritatea populaţiei franceze nu contestă legitimitatea
statului în problemele ce ţin de sănătate.
Agenţiile de monitorizare a sănătăţii publice sunt numeroase și
includ activităţi legate de toate aspectele sănătăţii publice:
• Institutul de Monitorizare a Sănătăţii - se ocupă de monito-
rizarea, supravegherea și promovarea misiunii în toate do-
meniile sănătăţii;
• Agenţia Franceză pentru Siguranţa Publică a Produselor
Medicale – garantează calitatea, siguranţa și utilizarea co-
respunzătoare a produselor destinate consumului uman;
• Agenţia Naţională pentru Securitatea Sanitară a Alimenta-
ţiei, a Mediului și a Muncii - fondată recent (2010) este cea
mai mare agenţie din Europa pentru securitatea alimentară;
• Institutul pentru Protecţia împotriva Radiaţiilor și Siguran-
ţă Nucleară – este responsabilă pentru evaluarea riscului ac-
tivităţii nucleare și a radiaţiilor;
150 | Oana Matilda Sabie ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 151

• Agenţia de Bio-Medicină - este implicată în 4 domenii me- anuale pentru asigurarea medicală pentru toate schemele. Obiecti-
dicale: prelevarea probelor și transplanturi, reproducere, vele pentru 2010 în ceea ce privește cheltuielile asigurării medica-
embriologie și genetică umană și reglementează practica în le au fost stabilite la 162,4 miliarde €,ceea ce înseamnă o creștere
domeniu și urmărește respectarea liniilor directoare în ceea aproximativă de 3 procente comparativ cu 2008.
ce privește asistenţa oferită;
• Agenţia Franceză pentru Sânge - garantează independenţa
și siguranţa băncii de sânge precum și securitatea reţelei de
transfuzii;
• Institutul Francez pentru Prevenţia și Educaţia în sănătate
– implementează politicile de prevenţie și educaţie precum
și asigurarea gestionării informaţiilor în cazul unor cazuri
extraordinare; și
• Organizaţia pentru Pregătire și Răspuns în cazul Urgenţelor
Medicale - răspunde la urgenţe medicale pe scară largă.
Reforma sistemului de asigurare medicală. Această reformă
vizează „ un tratament mai bun la un cost mai mic”. Managementul
medical își propune să promoveze calitatea tratamentului încura-
jând, în același timp, utilizarea mai eficientă a resurselor în termeni
de cheltuieli cu sănătatea, pentru a obţine un sistem al sănătăţii
eficient și de coerenţă socială. Această abordare este bazată pe un
parteneriat solid între sistemul de asigurare medicală, profesioniș-
tii din sănătate și instituţiile de tratament.
Statul garantează eficienţa și corectitudinea sistemului sani-
tar și obligativitatea sistemelor de asigurare medicală și stabilește
întotdeauna principalele obiective în ceea ce privește sănătatea și
condiţiile multi-anuale pentru echilibrarea diferitelor scheme de
securitate socială. Asigură, de asemenea, calitatea și egalitatea ac-
cesului la tratament în Franţa ca și corectitudinea în asistenţa ofe-
rită pacienţilor de diferite scheme sociale. Unitatea regională este
recunoscută ca nivelul de referinţă pentru gestionarea politicii de
sănătate publică. în fiecare an, Parlamentul votează Legea Finanţă-
rii pentru Securitate Socială care stabilește obiectivele de cheltuieli
 CAPITOLUL 5.
Abordarea comparativa
a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare

În ultimul deceniu, în economia ţărilor dezvoltate, serviciile au

devenit principalul element dinamizator al competiţiei economice.
Importanţa crescândă a serviciilor în economie și ascensiunea
lor spectaculoasă din ultimul timp au intensificat preocupările
pentru cunoașterea acestui sector de activitate.
Numeroși autori în diverse articole știinţifice și-au îndreptat aten-
ţia în studierea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare:
Daniela Argento și G.Jan van Helden (2009, p. 321-343) explică
modul în care au fost efectuate reformele sistemului olandez în ceea
ce privește alimentarea cu apă. Structura fragmentată a servciului
olandez de alimentare cu apă, ce cuprinde trei tipuri de organiza-
ţii: companiile de apă, comitetele de conducere privind gestionarea
apei și municipalităţile, a condus la apariţia unor probleme în ceea
ce privește intregul serviciu.
Serviciul de alimentare cu apă olandez este caracterizat de exis-
tenţa numeroaselor organizaţii ce își îndeplinesc obligaţiile fie la nivel
de autoritate de reglementare, fie la nivel de autoritate de executare.
În ceea ce privește reglementarea politicii în domeniul apelor,
responsabilitatea este împărţită între Ministerul de Gospodărire,
Planificare Spaţială și a Mediului, și, respectiv Ministerul Trans-
porturilor, Lucrărilor publice și Managementul Apei.
154 | Oana Matilda Sabie
Ministerul de Gospodărire, Planificare Spaţială și a Mediului
este responsabil în procesul de alimentare cu apă și sectoarele de
canalizare, în timp ce cel de-al doilea este responsabil de tratarea
apelor reziduale și gestionarea apei.
Amândouă răspund de misiunile efectuate de furnizorii de servicii
și supervizează procesul la nivelul provinciilor și municipalităţilor.
Cele douăsprezece provincii ale Olandei sunt responsabile de
politica apelor subterane. Ele reglementează acest proces și îl su-
pervizează. Mai mult decât atât, unele din provincii sunt co-propri-
etari ale unor companii de apă, deci au dublu rol în ceea ce privește
executarea și reglementarea.
La nivel executiv, la sfârșitul anului 2005, se distingeau trei mari
reţele de apă.
Aproximativ 450 de municipalităţi sunt responsabile cu sarci-
nile privind canalizarea apelor, interesele lor generale fiind repre-
zentate de asociaţia din care fac parte, „The Vereniging van Ne-
derlandse Gemeenten (VNG)”, iar interesele specifice fiindu-le
reprezentate de o fundaţie, fundaţia „Stichting Rioned”.
Cele 27 de comitete de conducere privind gestionarea apelor
sunt descentralizate, alese în mod democratic și sunt responsabile
de tratarea apelor reziduale în zonele geografice specifice. Ele sunt
responsabile și de protecţia în cazul inundaţiilor și gestionarea can-
tităţilor de apă folosite. Interesul acestor comitete este reprezentat
printr-o asociaţie „Unie van Waterschappen- (UvW)”.
De livrarea apei către consumatorii se ocupă cele 13 companii
furnizoare.
Calitatea serviciilor acestora și performaţele lor sunt controlate
de anumiţi deţinători de interese: acţionarii lor, municipalităţi, iar
interesele lor sunt reprezentate de o asociaţie „Vereniging van Wa-
terbedrjven in Netherland (VEWIN)”.
Această fragmentare a serviciului, a dus la necesitatea unei mai
bune coordonări din partea guvernului central.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 155
Astfel a fost înfiinţat un grup (Comitetul IBO), ce a realizat un
raport privind serviciul public de alimentare cu apă privind finan-
ţarea și guvernarea lui.
Acest raport a arătat probleme existente: lipsa de integrare ale
celor 3 tipuri de organizaţii în domeniul apei, costuri ridicate de
colectare a taxelor, lipsa transparenţei.
Pentru a spori eficienţa și transparenţa în ceea ce privește ser-
viciul public de alimentare cu apă, guvernul olandez a încercat
iniţial să pună în aplicare politici de schimbare radicală de tipul
„top-bottom”(de sus în jos) prin formarea unor companii integrate.
Cu toate acestea, în urma discuţiilor și reacţiilor părţilor interesate,
guvernul central a autorizat o abordare „bottom- up”(de jos în sus)
acordând putere de decizie companiilor individuale.
Această tranziţie de la abordarea de sus în jos la cea de jos în
sus, poate fi explicată, în principal, de presiunea limitată exercita-
tă de guvernul central și poziţia puternică a organizatiilor private,
precum și de capacitatea lor de a stabili coaliţi puternice pentru a
evita schimbările radicale obligatorii.
Această lucrare este abordată în maniera unui studiu de caz ce
conduce la înţelegerea analizei proceselor care au loc în sectorul
serviciilor, și modul în care acestea ar putea deveni puncte de ple-
care pentru alte ţări, în domeniul reformelor interprinse.
Analiza acestei reforme care a avut loc în sectorul serviciului pu-
blic de alimentare cu apă din Olanda este utilă deoarece ea demon-
strează că deși obiectivele propuse pot rămâne aceleași pe parcursul
procesului de schimbare, mijloacele și abordările de atingere a aces-
tor obiective pot fi modificate, ceea ce până la urmă reprezintă punc-
tul forte al sistemului de a se adapta la schimbările mediului extern.
Lucrarea mai explică cum și de ce ambiţiosul proces de reformă sta-
bilit inţial s-a transformat îintr-unul cu ritm moderat de schimbare.
În lucrarea lor, Amr A. G. Hassanein și Reham A. Khalifa (2007,
p. 479-492) susţin faptul că performanţele serviciului public de ali-
156 | Oana Matilda Sabie
mentare cu apă și de canalizare, în special pentru ţările în curs de
dezvoltare au nevoie de îmbunătăţiri. Creșterea tarifelor percepute
pentru apă, tratarea apelor reziduale, diversele forme de privatiza-
re, parteneriatele public- privat sunt toate soluţii posibile care pot
îmbunătăţii situaţia financiară a acestui serviciu, transformandu-l
într-unul de calitate superioară. O problemă cheie în materie de
stabilire a performanţei o constitue lipsa instrumentelor de evalu-
are. Lucrarea a stabilit un set de indicatori financiari și de funcţio-
nare ce a fost aplicat și calculat pe un eșantion de 234 de companii
publice și private din ţări industrializate ca SUA, Marea Britanie, și
din tări în curs de dezvoltare ca Egiptul. Structura tarifelor și pro-
blema resurselor umane sunt cele două mari obstacole ce intervin
în sectorul utilităţilor publice, care conduc la ineficienţă și perfor-
manţe slabe. Lucrarea studiază performanţele unor companii atât
publice cât și private, ce deservesc serviciul de alimentare cu apă,
din tări ca SUA, Marea Britanie, Egipt ce au ca obiect principal de
activitate distribuţia apei, prin intermediul unor indicatorii pe care
ulterior îi analizează pentru a obţine o viziune de ansamblu și pen-
tru a evidenţia măsurile ce trebuie luate în vederea creșterii calităţii
serviciului.
Informaţiile cu privire la performanţă pot ajuta la identificarea
unor noi metode în ceea ce privește programarea și calitatea servi-
ciului prestat, susţin A. Ancarani și G.Capaldo (2001, p. 331- 341).
Conceptul de controlul calităţii poate fi dezvoltat și aplicat pentru a
îmbunătăţii și a evalua calitatea în sectoarele standardizate ale ser-
viciilor publice. Reforma serviciului public de alimentare cu apă din
Italia a avut anumite deficienţe mai ales în partea de sud a ţării, de-
oarece calitatea serviciului oferit era slabă. Este esenţial ca o astfel de
reformă să urmărească niște pașii predefiniţi, precum: identificarea
deficienţelor, stabilirea activităţilor ce trebuie desfășurate, identifi-
carea stakeholderilor, analiza cadrului legal, identificarea indicato-
rilor de performanţă, selectarea metodelor de evaluare, procesul de
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 157
evaluare. Lucrarea definește un set adecvat de indicatori de perfor-
manţă, precum și alegerea unei tehnici de evaluare corespunzătoare
pentru a obţine cadrul operaţional bazat pe: o analiză a fluxurilor de
informaţii între diferitele părţi interesate și implicate în furnizarea
serviciului; identificarea unui set de indicatori care permit evaluarea
nivelului de performaţă în scopul de a dezvolta sisteme de control
al calităţii. Studiul prezintă aplicarea acestei abordări pe cazul servi-
ciului public de alimentare cu apă în Italia.
Privatizarea a fost un element important pe scena economică
și politică a Marii Britanii încă din anul 1980. Privatizarea se refe-
ră la transferul proprietăţii și al controlului asupra unei activităţi
economice, care înainte erau deţinute de o autoritate publică, că-
tre o organizaţie privată. (Stuart Ogden & Robert Watson, 1999, p.
526-538). Acest transfer nu numai că implică schimbări majore în
alcătuirea stakeholderilor, dar implică și modul în care acest interes
este administrat de managerii serviciului. În acest articol, autorii
prezintă o analiză detaliată asupra schimbărilor majore produse
prin privatizare, precum și o analiză privind gradul de satisfacere
al clienţilor și modul în care această influentează intregul sistem.
Pierre Bauby (2009) în lucrarea „ The french system of water
services”, 2009 face o analiză completă în ceea ce privește sistemul
francez de alimentare cu apă și canalizare. În Europa există o mul-
titudine de abordări (public/privat) pentru organizarea și manage-
mentul distribuţiei apei și canalizării. Această diversitate derivă din
istoria, tradiţiile instituţiilor ţărilor europene. Piaţa serviciilor de
apă europene este extrem de fragmentată.
Existau peste 30000 de operatori diferiţi la nivelul Europei ce-
lor 15, înainte de extinderile din 2005 și 2007. Aproximativ 55%
din populaţia Uniunii Europene este deservită de operatori publici,
35% de operatori privaţi, și aproximativ 10% de operatori ecomo-
nici mixti.
158 | Oana Matilda Sabie
Există numeroase disparităţi în ceea ce privește statele mem-
bre: pe de-o parte, privatizarea completă a serviciului în Anglia și
Scoţia, iar pe de altă parte o majoritate de state în care guvernul
rămâne puterea dominantă și între aceste două situaţii, Franţa și
Spania, unde managementul delegat este majoritar.
Spre deosebire de alte servicii, cum ar fi electricitatea și teleco-
municaţiile, nu există un furnizor general al acestui serviciu, cei
mai mulţi operatorii desfașurându-și activitatea la nivel de muni-
cipiu.
Începând cu anul 1970, Comunitatea Europeană a introdus un
număr de directive în ceea ce privește serviciul de alimentare cu
apă, majoritatea vizând protecţia sănătăţii și a mediului inconju-
rător. Normele ambiţioase de calitate și de poluare erau priorităţi-
le politicilor respective. Au existat 3 faze: un prim val de legislaţie
(1973-1988) axat pe asigurarea unei calităţi superioare a apei fo-
losită în activităţile casnice (Directiva de calitate a apei din 1980
revizuită în 1998); al doilea val (1988-1995) axat pe poluare (de
menţionat fiind Directiva din 1991 privind tratarea apelor rezidu-
ale și construirea instalaţiilor de tratare a apei în toate zonele urba-
ne); al treilea val – Directiva cadru a apei din anul 2000, cu accent
pe producerea și gestionarea apelor, care abroga, în șapte, respectiv
treisprezece ani de la intrarea sa în vigoare, o parte din legislaţia
privind calitatea apelor și protecţia împotriva poluării.
Aceste directive europene au impus standarde înalte în ceea ce
privește calitatea apei și au reprezentat o provocare reală pentru
autorităţile responsabile cu distribuţia apei și canalizarea în ţările
Uniunii Europene. Abordarea Uniunii Europene a fost orientată pe
o politică bazată pe norme ambiţioase de calitate motivate de sănă-
tatea publică și a mediului, și nu pe construirea unei pieţe interne
a serviciiilor. Această abordare a fost incurajată de furnizori mari,
care au dispus expertizele necesare pentru a furniza autorităţilor
soluţii fezabile și prin asta au dezvoltat un trend ascendent al aces-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 159
tei pieţe. Preambulul Directivei cadru publicată în 2000 demon-
strează că „a bea apă nu este o comoditate obișnuită”.
În același timp, Directiva cadru introducea concepte economi-
ce în legislaţie, cerând statelor membre să efectueze analize econo-
mice în ceea ce privește sectorul de apă, și să introducă principiul
recuperării totale a costurilor. Lucrarea face o trecere în revistă a
perioadelor istorice și a modificărilor apărute în ceea ce privește
serviciul public de alimentare cu apă și canalizare francez.
Noua abordare a managementului de mediu din Uniunea Eu-
ropeană face loc conceptului de dezvoltare durabilă a mediului
(Muraro, 2008). Experienţa tărilor dezvoltate poate ajuta ţările în
curs de dezvoltare să evite anumite greșeli în ceea ce privește admi-
nistrarea și conservarea mediului și a apelor. În lucrarea sa, Muraro
prezintă o analiză în ceea ce privește serviciul de alimentare cu apă
al Italiei, precum și politicile urmărite de stat în domeniul alimen-
tării cu apă. Sunt discutate și analizate date în ceea ce privește gos-
podărirea apelor și modalitatea de recuperare totală a costurilor
implicate în proces. În Italia sectorul serviciilor apare îin statistici
ca fiind „în curs de dezvoltare” nu numai în comparaţie cu ţările
dezvoltate, cu economie de piaţă stabilă, ci și faţă de ţările vecine,
impunându-se reconsiderarea acestui sector în strategia dezvoltării
economice. Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc caracteri-
zarea economiilor dezvoltate ca „economii ale serviciilor”, determi-
nând intensificarea preocupărilor specialiștilor de a depăși relativa
rămânăre în urmă a teoriei faţă de practică. Cu toate că nu există,
până în prezent, o definiţie unanim acceptată a serviciilor, defini-
rea serviciilor ca reprezentând „o activitate umană cu un conţinut
specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale și intangibile
destinate satisfacerii unei nevoi sociale” apare nesatisfăcătoare în
încercarea de a delimita serviciile de bunurile materiale.
Serviciile sunt imateriale,intangibile, nestocabile (perisabile),
nedurabile, inseparabile de persoana prestatorului și a utilizatoru-
160 | Oana Matilda Sabie
lui, eterogene (variabile), producţia și consumul lor sunt simultane,
iar preţul serviciului este un preţ al cererii.Aceste caracteristici își
pun puternic amprenta asupra producţiei și comercializării servi-
ciilor (Ioancă, 2003).
Creșterea ponderii și importanţei practice a serviciilor în ulti-
mile decenii au determinat și intensificarea preocupărilor teoretice
în acest domeniu, multe din abordările tradiţionale specifice epocii
industriale nemaifiind adecvate. Literatura de specialitate, în do-
meniul serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, constitue
punctul de plecare pentru cunoașterea problemelor existente și a
metodelor folosite pentru rezolvarea lor.
Studiile realizate și mai apoi publicate ne pot ajuta în înţelege-
rea anumitor probleme pe care și ţara noastră le resimte. Metodele
aplicate de ţările dezvoltate pentru creșterea calităţii acestui servi-
ciu, pot fi adaptate și implementate și la nivelul României, pentru
obţinerea unor standarde superioare de calitate în ceea ce privește
serviciul de alimentare cu apă și canalizare.
Jelle Van Damme (2008) a descris ameninţările provocate de
alimentarea cu apă la adresa mediului înconjurător din ţările în
curs de dezvoltare în lucrarea sa „Strategii pentru Sistemele de ali-
mentare cu apă din ţările aflate în dezvoltare”. Autorul consideră că
printre problemele majore de alimentare cu apă în ţările în curs de
dezvoltare sunt: lipsa personalului calificat, managementul inadec-
vat și resursele financiare limitate. Personalul calificat nu este doar
deficitar în multe dintre agenţiile de apă, dar și în ministere, agenţii
de sănătate și organizaţii comunitare. Exploatarea și întreţinerea,
controlul calităţii și de colectare a veniturilor lasă mult de dorit.
De asemenea, resursele limitate sau insuficiente pentru rezolvarea
problemelor zilnice pun sub semnul întrebării investiţiile viitoare.
Aceste situaţii diferă considerabil de la regiune la regiune. Mai
multe ţări ar putea avea forţă de muncă disponibilă, dar să le lip-
sească fondurile, alţii pot avea fonduri ample, dar și un deficit de
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 161
oameni instruiţi, problemele de gestionare apar, însă, peste tot.
După părerea sa, introducerea unor practici de reutilizare a apei
reprezintă o opţiune serioasă pentru economisirea resurselor și
protecţia mediului, dar apa tratată pentru refolosire nu ar trebui
destinată pentru consum, nici pentru irigarea culturilor de plante
care se vor consuma crude.
Elvira di Ferrante (2006) analizează în articolul său, „Coopera-
rea în cercetarea calităţii apei din Uniunea Europeană” modul în
care ţările din U.E. sunt pregătite să conserve o resursă importantă
a mediului înconjurător, apa. Uniunea Europeană, prin politica de
mediu, obligă ţările membre să efectueze investigaţii în laboratoare
pentru controlul calităţii apei din sistemele de alimentare cu apă.
Există programe de cercetare planificate și sponsorizate de către
Comisia Europeană și realizate de către Centrul Comun de Cerce-
tare. Instituţiile de cercetare din ţările membre colaborează pentru
buna înţelegere a problemelor în ceea ce privește prezenţa poluan-
ţilor în apă și efectele lor asupra sănătăţii populaţiei și a mediului.
P.J. Verkerk și S.G. Bos (2007) au analizat problemele Olandei
cu privire la alimentarea cu apă potabilă expuse în cadrul „Politicii
naţionale pentru controlul accidentelor din alimentarea cu apă”, lan-
sată de către Ministerul sănătăţii și protecţiei mediului. Din cauza
problemelor generate de holeră, în Ţările de Jos, în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea s-a pus problema controlării calităţii apei și
au fost înfiinţate sistemele publice de apă potabilă. În această etapă
a fost posibilă selectarea resurselor de apă nepoluată pentru ali-
mentarea locuitorilor. De atunci, oamenii au avut mereu încredere
în calitatea apei pe care o beau. Autorii apreciază că în zilele noas-
tre, devine tot mai dificil pentru companiile de apă să nu trădeze
această încredere, din cauza creșterii poluării apelor subterane și de
suprafaţă, precum și a limitărilor tehnice în cadrul purificării apei.
În încercările noastre de a elimina sau reduce constituenţii polu-
anţi din apă, alţii, mai periculoși, pot pătrunde în compoziţia sa. În
162 | Oana Matilda Sabie
concluzie, aceștia remarcă importanţa realizării faptului că în ciuda
cunoștinţelor noastre cu privire la purificarea apei este bine să ne
bazăm pe resursele de apă naturală, netratată. Situaţia geografică a
Ţărilor de Jos aflate în aproprierea Deltei Rinului nu face ușor de
continuat o asemenea politică. Cooperarea internaţională cu pri-
vire la curăţarea acestor bazine ale răurilor și fluviilor este o primă
condiţie pentru continuarea alimentării cu apă potabilă.
J.R. Millette, R.L. Boone, M.T. Rosenthal, L.J. Mccabe (2008) au
atras atenţia în cadrul articolului, „Necesitatea controlului fibrelor
de azbest în sistemul de alimentare cu apă”, asupra efectelor devas-
tatoare pe care le are prezenţa azbestului în conductele ce transpor-
tă apa potabilă.
Studiile au arătat că azbestul este un agent cancerigen pentru
oameni. Deoarece mulţi oameni au inhalat și înghiţit fibre de az-
best, plămânii și stomacul le-au fost afectate. Statistica afirmă că 1
din 1000 de lucrători care au fost expuși acestor riscuri a suferit de
cancer al tractului gastro-intestinal și a murit. Un studiu biologic
realizat la un animal a arătat că apariţia unei tumori este legată de
ingestia de materiale ce conţin azbest, dar, rezultatele a altor 7 stu-
dii făcute asupra modului de hrană al animalelor au fost neconclu-
dente în această privinţă.
O legătură statistică semnificativă s-a stabilit între cancerul de
plămân și de stomac la bărbaţi și cancerul peritoneal, biliar și eso-
fagian la femei și prezenţa azbestului în apa potabilă. Alt studiu a
arătat aceeași legătură cauzală între cancerul de plămân și stomac la
bărbaţi și cel pancreatic la femei și prezenţa fibrelor de azbest în apa
potabilă, dar, este posibil ca expunerea profesională a făcut dificilă
concluzionarea acestui studiu.
5.1. Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare al oraşului Paris, Franţa
La nivel naţional serviciul de alimentare cu apă și canalizare
este reglementate de 2 legi principale:
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 163
• „Loi sur l´eau” din 30.01.1992,
• „Loi sur l”eau et les aquatiques mediile” din 03.12.2006,
aceasta transpune Directiva Cadru a Uniunii Europene pri-
vind Apa.
Cadrul instituţional. La 1 ianuarie 2010, regia autonomă „ Eau
de Paris”, devine operatorul unic de apă al Parisului. Municipalitatea
orașului Paris a decis să-și reorganizeze serviciul de alimentare cu
apă, în jurul unui singur operator, unic, public, astfel luând fiinţă re-
gia „Eau de Paris” (societatea L´eau de Paris transformată în regie la
data de 1 mai 2009). Această reform majoră răspunde dorinţei de a
oferii servicii de calitate utilizatorilor la cele mai bune costuri.
Eau de Paris gestionează întregul ciclu de viaţă al apei: colecta-
rea apei, producerea apei potabile, distribuţia și facturarea ei. Eau
de Paris garantează calitatea apei și a presiunii acesteia la robinetele
consumatorilor.
Primăria orașului Paris definește politica apei, fixează obiecti-
vele generale, și controlează operatorul public. Ea este responsabilă
de gestionarea serviciului de apă.
Președintele Consiliului de administrare al Eau de Paris este
Anne Le Strat, viceprimarul orașului Paris. Consiliul de adminis-
traţie al Eau de Paris este format din 12 membrii cu vot deliberant
și 5 membrii cu vot consultativ. Municipalitatea este bine reprezen-
tată de 10 membrii, numiţi de către Consiliul orașului Paris.
Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare trebuie să
menţină calitatea apei pe termen lung și, de asemenea, să protejeze,
să monitorizeze și să consolideze patrimoniul său.
Eau de Paris gestionează toate bunurile necesare pentru pro-
ducţia apei potabile și transportul ei, captarea apei și protejarea
zonelor din care aceasta este preluată, tratarea ei, rezervoarele de
stocare, galeriile și apeductele.
Toate aceste acţiuni asigură un serviciu eficient pentru utiliza-
tori.
164 | Oana Matilda Sabie
Ministerul Sănătăţii din Franţa (“Le Ministère de la Santé”), prin
intermediul Direcţiei Sanitare și Sociale (“La Direction Départa-
mentale des Affaires Sanitares et Sociales”), asigură controlul sani-
tar al apei. Se efectuează analize de calitate a apei în fiecare lună (ele
pot fi accesate si comandate pe site-ul primăriei și pe site-ul regiei).
După consumare, apele uzate sunt colectate de către SAP „Sec-
tion Assainissement de la Ville de Paris”.
Asigurarea transportului și epurarea apelor uzate este realizată
de SIAAP „Syndicat Interdépartamental pur l´Assainissement de
l´agglomeration Parisienne”.
Cantitatea de apă potabilă consumată de utilizatori continuă să
scadă datorită politicii pe scară largă implementată în anul 2003 la
nivel naţional. În acest context, conducerea Eau de Paris este preo-
cupată de menţinerea calităţii serviciului la costuri mici și de dimi-
nuarea cantităţii de apă coonsumată.
În conformitate cu legislaţia franceză, care prevede că „ apa plă-
tește pentru apă”, Eau de Paris a introdus conceptua de calculare
a veniturilor obţinute din vânzarea de apă și costurile de operare.
Toate aceste aspecte sunt prevăzute în Regulamentul serviciului
public de apă din Paris (“Réglement du service public de l´eau”).
În ceea ce privește achiziţiile publice, Eau de Paris este supusă
legislaţiei privind achiziţiile publice care permite selectarea trans-
parentă a furnizorului care face cea mai bună ofertă. Sunt preferate
companiile care promovează protejarea mediului înconjurător, co-
merţul echitabil, economia de solidaritate.
Eau de Paris a obţinut trei certificate pe: calitate, mediu, siguranţă
(ISO 14001, ISO 18001,ISO 9001), și integrează dimensiunea eco-
logică în toate activităţile sale (tehnice, știinţifice, administrative).
A adoptat o abordare nouă pe protecţia mediului, de conservare a
resurselor de apă și de gestionare ecologică a tratării apelor uzate.
Cifre relevante în prezentarea servciului public de alimentare
cu apă și canalizare în Paris:
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 165
• 2,2 milioane locuitori;
• 102 puncte de captare a apei;
• 850 hectare perimetru protecţie;
• 1800 km de conducte de apă potabilă- reţea în înteriorul
orașului;
• 4 uzine de tratare a apelor subterane și 3 de tratare a apelor
de suprafaţă;
• 5 rezervoare de apă potabilă;
• 470 km de apeducte; și
• 550.000 m3 de apă potabilă consumată în fiecare zi la nivelul
orașului.
Apa ce asigură necesarul pentru orașului Paris, este captată atât
din apele subterane, cât și din cele ale fluviului Sena.
Această apă este captată, tratatată, îndreptată către cele 5 rezervoa-
re ale orasului și transportată de acolo până la robinetele consumato-
rilor. În funcţie de locaţia reședintei lor, cetăţenii orașului primesc apă
potabilă captată fie din apele subterane, fie din cele ale fluviului Sena.
Circuitul apei la nivelul orașului Paris este reprezentat în figura nr.3:
Figura nr.3- Circuitul apei la nivelul oraşului Paris
Sursa: Anne le Strat- eau de Paris, watertime workshop, 2005
166 | Oana Matilda Sabie
Activele de apă ale Parisului au fost construite ca un întreg, de
la sfârsitul secolului și în ultimii 50 de ani.
Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare trebuie să
menţină calitatea apei pe termen lung și de asemenea, sa protejeze,
să monitorizeze și să consolideze patrimonial său.
Resursele umane. Fie pe plan intern sau vizavi de partenerii
săi, Eau de Paris, promovează solidaritatea și echitatea socială. Pe
plan intern, Eau de Paris, pune în aplicare practici de gestionare a
resurselor umane și dezvoltă competenţa. În cadrul Eau de Paris a
fost lansată o politică de management al resurselor umane bazată
pe principiile echităţii și egalităţii de șanse între femei și bărbaţi. În
fiecare an, Eau de Paris acordă un procent de 4% pentru formarea
continuă a angajaţilor ei. Resursele umane ale companiei acordă o
importanţă deosebită controlului poluării apelor și reducerii efec-
telor negative ale apelor uzate, precum și asupra funcţionării insta-
laţiilor ce ar putea dăuna mediului inconjurător.
Proiectele implementate. Eau de Paris a propus angajaţilor săi
un proiect privind reducerea cantităţii deşeurilor asociate consumului
de apă- folosirea apei îmbuteliate la sticlă și renunţarea la paharele
de unică folosinţă. Proiectul are în vedere și construcţia de fântâni
pentru a spori folosirea acestui sistem și renunţarea la sistemul îm-
butelieri apei în sticle de plastic. Pentru a reduce nivelul de nitraţi și
pesticide din sol, Eau de Paris duce o politică activă cu companiile
agricole pentru a putea controla cantitatea de astfel de poluanţi care
ajung în apele subterane ce constitue sursa de apă a orasului Paris.
Ea a achiziţionat terenuri în aproprierea centrelor de captare pentru
a crea spaţii în care nu sunt folosite astfel de substanţe. Totodată, asi-
gură consultanţă și ajutor pentru promovarea agriculturii ecologice.
Pe site-ul organizaţiei, pot fi consultate divers informaţii de in-
teres public privind calitatea apei. A fost introdus astfel Jurnalul
Apei, un jurnal online care oferă date actualizate pentru diverse
locaţii din Paris.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 167
Cetăţenii au la dispoziţie un număr de telefon pentru a pune
primii informaţiile necesare în ceea ce privește serviciul de alimen-
tare cu apă și de canalizare. O echipă de consilieri, se ocupă de re-
zolvarea problemelor ivite. Există trei agenţii, deschise de luni până
vineri care se ocupă de facturare și încasări. De asemenea, echipa
de operaţiuni de intervenţie asupra sistemelor de măsurare este la
dispoziţia celor ce întâmpină probleme cu contoarele, sau cu orice
altă problemă legată de alimentarea cu apă.
Surse de finanţare. Preţul fixat la 1 ianurie 2010 era de 2,9280€/
m de apă. Acest preţ este compus din 3 părţi:
3
• Pentru serviciile de furnizare și distribuţie a apei potabile
sunt alocate 36,3% din preţul perceput astfel:
– 35,8% pentru furnizarea și distribuţia apei,
– 0,5% pentru cotele municipale. Aceste taxe, colectate de la
utilizatori, sunt destinate să finanţeze cheltuielile de funcţi-
onare alei serviciului de apă pentru comunitate.
• Pentru serviciile de tratare a apelor(33,4% din preţul per-
ceput):
– 8,8% din preţul stabilit este folosit pentru colectarea apelor
uzuale (SIAAP)
– 24,6% pentru transportul apelor uzate și tratarea lor.
• Impozitele și taxele legate de solidaritatea regională privind
protecţia apei în mediul său natural(30,3% din preţul sta-
bilit):
– 24,8% pentru taxele de poluare- colectat de Agenţia de Apă
Seine- Normandie
– 0,3% pentru taxa canalelor navigabile
– TVA de 5,2%
Gradul de satisfacţie al cetăţenilor oraşului Paris vizavi de
serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare. Din anul 2002,
primăria orașului Paris în colaborare cu alte instituţii realizează, în
fiecare an, un sondaj privind gradul de satisfacţie al cetăţenilor în
168 | Oana Matilda Sabie
ceea ce priveşte calitatea serviciului public de alimentare cu apă
şi canalizare. Studiul este axat pe trei obiective mari în ceea ce pri-
vește gradul de satisfacţie al utilizatorilor particulari ai servicilui,
ai utilizatorilor industriali, și alte categorii de utilizatori. Situaţia
anului studiat este prezentată în comparaţie cu cea a anului prece-
dent. În studiul efectuat la nivelul anului 2006 s-a avut în vedere :
imaginea serviciului public de alimentare cu apă, modul în care
tipurile consumatorii percep calitatea serviciului; calitatea apei, și
anume cât de multumiţi sunt consumatorii de calitatea apei; sati-
sfacerea cerinţelor cetăţenilor şi informaţiile de care aceştia au
nevoie; abonamentele oferite și cât de mulţumiţi sunt cetăţenii de
acestea; aspecte privind economisirea apei şi aspect de solidari-
tate.
În ceea ce privește studiul realizat la nivelul anului 2006 mer-
gând pe principalele puncte analizate s-a constat că:
• Imaginea serviciului public percepută de consumatorii par-
ticulari este una bună, ei sunt cei mai satisfăcuţi din acest
punct de vedere. Consumatorii industriali au o imagine
destul de contrastantă în ceea ce privește serviciul de ali-
mentare cu apă.
• Satisfacţia generală privind serviciul de alimentare cu apă
este destul de bună pentru toţii consumatorii.
• În ceea ce privește calitatea apei, consumatorii particulari
resimt îmbunătăţiri semnificative ( s-au analizat indicatorii
ca: presiunea apei, claritatea, consecvenţa calităţii apei din
fiecare zi, prospeţimea apei reci- indicator nou introdus ).
• Informarea cu privire la : calitatea apei, tariful ei, analiza
microbiologică a apei, datele despre factură este în general
satisfăcătoare.
• În ceea ce privește economisirea apei, consumatorii declară
că au luat atitudine în acest sens, și se preocupă de economi-
sirea cantităţii de apă pe care o folosesc.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 169
• 55% dintre cetăţeni beau în principal apă de la robinet, în
timp ce alţi nu o folosesc mai deloc, preferănd apa îmbu-
teliată.
• În termeni de comunicare se observă o creștere accentuată a
folosirii internetului ca mijloc de informare.
• Doar 15% dintre cetăţenii orașului, au luat cunoștiinţă des-
pre evenimentele în ceea ce privește solidaritatea și coopera-
rea în domeniul serviciului de apă și de canalizare.
• 61% din cetăţenii orașului Paris, sunt preocupaţi de acţiu-
nile de solidaritate în sprijinul accesului la apă și canalizare
în lume.
Analizând aceste studii anuale se poate spune că în general ce-
tăţenii sunt mulţumiţi de serviciul de alimentare cu apă și de cana-
lizare la nivelul orașului Paris.
5.2. Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare al oraşului Torino, Italia
Organizaţia care furnizează serviciul public de alimentare cu
apă în Torino se numește Societatea Metropolitană de Apă Torino
(SMAT Torino). SMAT gestionează unele dintre cele mai mari și mai
avansate sisteme de alimentare cu apă potabilă și reţele de tratare a
deșeurilor din Europa. Produce în fiecare an mai mult de 250 de mi-
lioane de metri cubi de apă potabilă de calitate, verificată în mod
constant de peste 250 000 de analize anual (SMATORINO 2011).
Aproximativ 75,2% din apa furnizată provine din fântâni care
sunt alimentate din ape subterane de la adâncimi de 40-100 de me-
tri. 8,5% din apă provine de la sursele de apă de la Pian Mussa și
Sangano. Restul de 16,3% din apa furnizată provine din răul Po
care trece prin regiunea Piemont. SMAT a fost prima companie din
Italia care a folosit apa de suprafaţă, mai mult, a realizat un sistem
care permite purificarea a 2500 de litri de apă potabilă pe secundă.
Printr-o reţea de aproximativ 7000 de kilometri, SMAT distri-
buie un flux mediu zilnic de 7037 litri de apă potabilă pe secundă
170 | Oana Matilda Sabie
la peste 2 milioane de oameni și colectează apele uzate prin 6000
de kilometri de canalizare. O atenţie deosebită este acordată moni-
torizării deversărilor industriale în sistemul public de canalizare.
Metodele de monitorizare includ sisteme video de inspecţie și ro-
boţi automaţi de prelevare a probelor. În cadrul reţelei există 166 de
sisteme de salubrizare de dimensiuni mici, medii și mari ce rulează
în mod constant și purifică peste 270 de milioane de metri cubi de
apă reziduală în fiecare an.
Evoluţia serviciului de alimentare cu apă şi canalizare din
Torino. Primul sistem de alimentare cu apă din Torino a fost con-
struit la mijlocul secolului al IX-lea, prin concesionare din partea
unei societăţi private numite Societa Acque Potabili, care a deviat
și distribuit apa de la Val Sangone. Sistemele de alimentare cu apă
de la Val Sangone și Venaria au fost construite în anul următor, iar
conductele de la Pain della Mussa au fost racordate sistemului exis-
tent în Torino în 1922 (SMATORINO 2011).
Compania Municipală de Apă din Torino a fost fondată în
1945, iar în 1960 a început achiziţionarea sistemelor care anterior
aparţinuseră societăţii Acque Potabili. În același timp, Compania
Municipală a început construirea unor sisteme de canalizare pen-
tru apele de suprafaţă ale râului Po. Trei module, cu o capacitate de
2500 de litri pe secundă, au fost deschise din 1960 până în 1983.
În 1997, Compania Municipală a devenit Compania Metropo-
litană de Apă Torino S.A., o companie de stat, deservind o zonă ce
cuprindea 36 de orașe.
Consorţiul Po-Sangone a fost înfiinţat în 1975 pentru dezin-
fectarea apelor uzate. Proiectul, realizat pentru protejarea mediului
înconjurător, a vizat orașul Torino și 10 suburbii care formează cea
mai importantă parte a regiunii Piemont. Consorţiul a construit o
reţea de conducte care conectează orașele la sistemul de canalizare
în Castiglione Torinese. Primele module au început activitatea în
1983.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 171
Acest Consorţiu a devenit Compania Po Sangone la 1 martie
1991, formând o companie remarcabilă din punct de vedere teh-
nologic și al relevanţei în ceea ce privește protecţia mediului încon-
jurător prin contribuţia sa la revitalizarea râului Po și a afluenţilor
acestuia în jurul orașului Torino. Sistemul de canalizare a fost ex-
tins la 17 orașe.
La 1 aprilie 2001, Compania Metropolitană de Apă Torino S.A.
și Compania Po Sangone au fuzionat formând Societatea Metropo-
litană de Apă Torino S.A. (SMAT). De atunci, SMAT și-a luat anga-
jamentul de a perfecţiona planul integrat de gestionare a resurselor
de apă, în conformitate cu Legea 36/94.
În 2005, SMAT împreună cu AMGA din Genoa (în prezent,
IRIDE S.A.), a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni ale SAP
(Societatea de Apă Potabilă S.A.), o societate pe acţiuni care opera
la nivel naţional și care, cu sprijinul societăţilor sale din subordine,
dobândea un rol important, ca o unitate de referinţă, pentru dez-
voltarea serviciilor de apă de pe piaţa internă.
SMAT și-a ales o direcţie de dezvoltare la nivel naţional prin
formarea unei reţele de apă în partea de Nord-Vest a Italiei, capa-
bilă de a concura cu instituţiile de profil cele mai importante din
Italia și din străinătate. SMAT gestionează în prezent resursele de
apă, alimentarea cu apă potabilă și sistemele de distribuţie, reţelele
de colectare, canalizarea și deșeurile urbane pe care le reciclează,
colectându-le, începând cu 2006, din 212 orașe și pentru peste 1
milion de utilizatori.
De asemenea, datorită legăturilor locale, în 2005, SMAT a obţi-
nut licenţa de a construi și gestiona sistemul de alimentare cu apă
necesar pentru a completa infrastructura existentă de la Jocurile
Olimpice de Iarnă din 2006 de la Torino. Conform statutului social
al societăţii, delegarea serviciului de alimentare cu apă către aceasta
expiră la data de 31 decembrie 2050. Acest termen poate fi prelun-
git printr-o rezoluţie a Adunării Extraordinare a Acţionarilor, caz
172 | Oana Matilda Sabie
în care membrii Adunării Acţionarilor vor continua să își desfășoa-
re activitatea (SMATORINO 2011).
Obiectul de activitate. Grupul SMAT este lider în domeniul
serviciilor integrate de apă în care își desfășoară activitatea prin:
proiectarea, implementarea și gestionarea de surse diversificate de
alimentare cu apă, instalaţii avansate de tratare a apei, staţii de epu-
rare a apelor reziduale și reutilizarea reţelelor urbane de colectare a
apelor uzate, tratarea apei și reutilizarea ei, recuperarea deșeurilor
de căldură și recuperarea de energie.
Sistemul centralizat de colectare, construit și administrat de
către SMAT în Castiglione Torinese, este cel mai mare centru de
tratament fizico-chimico-biologic din Italia și reprezintă un punct
de reper tehnic pentru standardele de înaltă calitate, care sunt puse
în aplicare. Secţiile primare, secundare și terţiare ale complexului
sunt puse în legătură cu secţiile de recuperare a energiei termice și
energiei electrice pentru a limita costurile de recuperare și cheltu-
ielile de funcţionare. Un astfel de sistem de reciclare recuperează
peste 15 milioane de metri cubi de apă pe an, igienizând-o și distri-
buind-o pentru a fi utilizată în domeniul industrial.
SMAT își desfășoară activitatea în 212 localităţi deservind o po-
pulaţie de 2.002.476 locuitori. Reţeaua locală creată prin interme-
diul unor companii care realizează alte servicii publice și parteneri-
ate cu managementul acestora cuprinde următoarele zone: Torino,
Verbania, Biella, Novara, Vercelli, Asti, Alessandria și Cuneo.
Sistemele sunt administrate de personal calificat, organizat în
mod raţional, capabil să conducă, menţină și monitorizeze procesul
de tratare al apei. Sistemele sunt monitorizate de către centrele de
supervizare și control, permiţând intervenţii în timp real precum și
activităţi de înregistrare și stocare a datelor semnificative. Sisteme-
le de monitorizare de la distanţă a fântânilor asigură funcţionarea
corectă a sistemelor de producţie și pompare, adaptând produc-
ţia în funcţie de nevoile utilizatorilor. Monitorizarea și controlul
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 173
sistemelor de canalizare asigură funcţionarea continuă a acestora,
prin activarea sistemelor de rezervă și a echipelor de intervenţie.
Reţeaua este computerizată pentru a permite interconectarea da-
telor tehnice, administrative și financiare pentru asigurarea unui
serviciu de apă integrat.
Cadrul legal. Legislaţia pe care grupul o respectă cuprinde mai
multe legi, decrete și directive, după cum urmează (AmbienteDi-
ritto 2011):
• Legea nr. 36, din 5 ianuarie 1994, care reglementează dispo-
ziţiile în domeniul resurselor de apă;
• Legea nr. 179, din 31 iulie 2002, privind dispoziţiile în mate-
rie de protecţia mediului;
• Decretul din 24 martie 2003, emis de Ministerul Sănătăţii,
care stabilea caracteristicile calităţii apei destinate consu-
mului uman;
• Decretul-lege nr. 354, din 24 decembrie 2003, cu privire la
funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă;
• Directiva 27, din data de 27 martie 2004, emisă de Ministe-
rul Mediului, care dispunea normele standard pe care apa
din sistemul de alimentare trebuia să le îndeplinească.
Misiunea. Grupul garantează calitatea și continuitatea serviciu-
lui în întreaga zonă deservită, chiar și în caz de urgenţă, și asigură
protecţia continuă a resurselor de apă și a mediului printr-un sis-
tem de producţie și de management dintre cele mai avansate și mo-
derne din Europa și din lume. Prin îmbunătăţirea continuă și prin
utilizarea convenabilă a propriilor resurse, SMAT funcţionează ca
un sistem flexibil care vizează menţinerea și îmbunătăţirea conti-
nuă a standardelor deja excelente de calitate și servicii pentru cli-
enţi. În ceea ce privește cooperarea internaţională, SMAT participă
la iniţiativele internaţionale care vizează promovarea accesului la
apă și pentru a oferi asistenţă tehnică de specialitate în construcţia
de sisteme de infrastructură și de apă. Grupul este, de asemenea,
174 | Oana Matilda Sabie
implicat în activităţi de instruire în colaborare cu Hydroaid, Şcoala
Internaţională de Dezvoltare a Apei (SMATORINO 2011).
Viziunea. Grupul SMAT are o mare responsabilitate prin ges-
tionarea unei resurse limitate și preţioase ca apa. În acest sens,
Grupul și-a îndreptat întotdeauna alegerile sale strategice și ope-
raţionale nu numai pentru îndeplinirea obiectivelor economico-fi-
nanciare dar, de asemenea, a celor privind responsabilitatea socială
și protecţia mediului.
În anul 2005, SMAT a contribuit în mod semnificativ la atinge-
rea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru durabilitatea
mediului, la secţiunea de management integrat al apelor și, în mar-
tie 2006, în orașul Mexico City a colaborat cu autorităţile locale
pentru realizarea unui proiect cu privire la apă în cadrul celei de-a
patra sesiuni a Forumului Mondial pe probleme de Apă.
SMAT este o realitate recentă, dar care are rădăcini vechi. Prin
activităţile sale a reușit să păstreze și să consolideze patrimoniul
transmis de către societăţile care au precedat-o și a obţinut un re-
zultat important: standarde ridicate de calitate a apei, atât pentru
caracteristicile organoleptice cât și pentru a garanta sănătatea și
mediul înconjurător.
Valorile. Identitatea Grupului SMAT se bazează pe respectarea
următorului set de valori funadamentale:
• perfecţionarea continuă;
• creșterea calităţii serviciilor;
• anticiparea și satisfacerea pe deplin a nevoilor consumato-
rilor;
• inovarea prin crearea și adoptarea unor tehnologii avansate;
• dezvoltarea și valorificarea resurselor umane; și
• informarea transparentă și corectă a consumatorilor.
Codul de etică adoptat de societate la sfârșitul anului 2003 a
fost înnoit în 2008 pentru a răspunde conceptelor moderne de etică
în afaceri și reglementărilor legale. Documentul are ca scop comu-
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 175
nicarea principiilor etice adoptate de grup bazate pe concepte ca:
loialitate, onestitate, competenţă și transparenţă, conformitatea cu
legile și regulamentele în vigoare privind securitatea în muncă și
standardele de furnizare și gestionare a serviciilor integrate de apă
(SMATORINO 2011).
Infrastructura. SMAT adoptă sistemele și tehnologiile cele mai
noi de pe piaţă, susţinute de un nivel ridicat al competenţei mana-
geriale:
• Reabilitarea conductelor (îmbinări etanșe, scalare, curăţare
și intubare) alături de tehnicile tradiţionale trenchless folo-
sind tehnologia exclusivă TECHINOX;
• Restaurarea conductelor de cracare prin utilizarea unor
materiale de acoperire noi, cum ar fi tuburile gonflabile din
polimer;
• Cercetarea sistematică a scurgerilor si rezolvarea rapidă a
acestor probleme de către personal calificat, care dispune de
echipamente de detectare dintre cele mai moderne;
• Inspectarea cu ajutorul roboţilor autopropulsaţi a posibile-
lor blocaje și scurgeri din conducte, mai mult, înregistrarea
acestora pe casete video.
Risorse Idriche S.A., o companie controlată de SMAT, oferă
servicii tehnice sigure, adresate, în special, serviciilor de apă in-
tegrate. Această societate are mulţi ani de experienţă în domeniul
tehnologic, al managementului șantierelor, al controlului calităţii
și testării finale a reţelei sistemelor de apă. Experienţa și abilităţile
inginerilor și tehnicienilor care operează în companie asigură so-
luţii eficiente și inovative din punct de vedere tehnologic, oferind
calitate, eficienţă organizaţională, flexibilitate reducând astfel chel-
tuielile companiei.
Tipurile de intervenţie includ:
– Teste funcţionale;
– Evaluări ale impactului asupra mediului;
176 | Oana Matilda Sabie
– Studii de fezabilitate;
– Proiectarea sistemului de furnizarea a apei;
– Controale de calitate; și
– Teste tehnice și funcţionale.
Modalitatea de gestiune. Organizarea, funcţionarea și adminis-
trarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare din Torino se
realizează prin intermediul gestiunii delegate. Societatea Metropoli-
tană Apă Torino S.A. este organizaţia care prestează acest serviciu. În
conformitate cu rezoluţiile Adunării Generale, societatea este gestio-
nată de către Consiliul de Administraţie, care efectuează operaţiunile
necesare în vederea implementării obiectului de activitate. Actualul
Model de Organizare și Gestionare al societăţii a fost adoptat de Con-
siliul de Administraţie pe 17 decembrie 2003 și răspunde convingerii
SMAT privind faptul că fiecare element util, în scopul de a asigura
condiţii de echitate și transparenţă în gestionarea activităţilor, este
demn de atenţie pentru imaginea companiei și pentru protecţia in-
tereselor stakeholder-ilor (Gruppo SMAT 2011). Adoptarea acestui
Model de Organizare și Gestionare este, alături de Codul de Etică
și alte elemente precum analiza voluntară, înfiinţarea unui serviciu
de audit intern sau certificarea calităţii serviciului, un important in-
strument pentru creșterea gradului de conștientizare a altor actori ce
acţionează în numele SMAT. Acești actori sunt astfel încurajaţi să se
comporte în conformitate cu etica de responsabilitate a companiei,
în vederea descărcării lor de gestiunea activităţilor prestate.
Inclusă în Modelul de Organizare și Gestionare este și politica
societăţii în ceea ce privește practicile ilicite. Aceasta este fermă,
nu numai în ceea ce privește nerespectarea legislaţiei și a Codului
de Etică, dar și în ceea ce privește nerespectarea propriilor interese
și chiar și atunci când societatea ar putea obţine un avantaj de pe
urma acestor practici. De asemenea, Modelul de Organizare și Ges-
tionare a permis demararea unor activităţi ce vizează construirea
unui sistem de prevenire și gestionare a riscurilor.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 177
Ca urmare a propriei guvernări corporative, strategia SMAT este
de a se conforma dispoziţiilor cuprinse în Decretul Legislativ nr.
231/2001, menit să prevină comiterea diferitelor tipuri de infracţiuni.
Surse de finanţare. Capitalul social al SMAT este de
345.533.761,65 Euro şi cuprinde un număr de 5.352.963 acţiuni
cu valoare nominală de 64,55 Euro. Acest capital este în totalitate
public (SMATORINO 2011). În prezent, principalii opt acţionari
deţin 90,45% din acţiunile societăţii. Astfel, 3.159.497 acţiuni sunt
deţinute de Municipiul Torino în mod direct și 336.700 acţiuni in-
direct, prin intermediul unităţii financiare din Torino (Finanziaria
Città di Torino S.r.l.), aflată în subordinea acestuia. Adunate, aceste
acţiuni reprezintă 65,31% din capitalul social al SMAT. Un număr
de 7.618 acţiuni sunt deţinute de societatea-mamă, acestea fiind
achiziţionate conform legii și unei hotărâri specifice adoptate de
Adunarea Generală în noiembrie 2003. Restul de 1.849.148 acţiuni
sunt distribuite unui număr de 286 orașe și entităţi locale.
Membrii Adunării Acţionarilor pot finanţa compania, în con-
formitate cu cerinţele prevăzute de lege, caz în care plăţile, în lipsa
unor dispoziţii contrare, sunt socotite împrumuturi fără dobândă.
De asemenea, membrii pot face plăţi în contul de capital, caz în care
aceste plăţi trebuie să fie proporţionale cu cota de acţiuni deţinută,
iar compania nu este obligată să ramburseze aceste plăţi. Participarea
fiecărui membru este reprezentată de acţiuni, fiecăruia fiindu-i atri-
buit un număr de acţiuni proporţional cu capitalul social subscris și
de o valoare mai mică sau egală decât contribuţia proprie.
Venituri. Referindu-se la compania-mamă, serviciile de alimen-
tare cu apă, canalizare și epurare a apelor au adus acesteia, în peri-
oada 2010-2011, venituri în valoare de 237.865 mii Euro, din care:
• 104.102 mii Euro tarifarea consumatorilor pentru serviciul
de care aceștia beneficiază;
• 35.685 mii Euro - gestionarea sistemului de canalizare;
• 98.078 mii Euro pentru cantitatea de apă uzată epurată.
178 | Oana Matilda Sabie
Acest venit corespunde unui volum total facturat de 185,37 mi-
lioane mc. apă potabilă, 197,16 milioane mc., apă colectată prin
sistemul de canalizare și 205,15 milioane mc. apă uzată tratată.
Tariful mediu în ceea ce privește serviciul de alimentare cu apă și
canalizare pentru exerciţiul financiar 2010, aprobat de Autoritatea
Orașului Torino, Zona 3, prin rezoluţia nr. 377 din 4 martie 2010,
este de 1,2560 Euro/mc. În raport cu volumul facturat, tariful me-
diu de furnizare a serviciului este de 1,2207 Euro/mc, fiind fracţi-
onat astfel:
• Pentru furnizarea apei potabile tariful mediu este de 0,5616
Euro/mc.;
• Pentru tratarea apelor uzate tariful mediu este de 0,4781
Euro/mc.;
• Pentru sistemul de canalizare tariful mediu este de 0,1810
Euro/mc.
Legile în vigoare prevăd, pentru serviciile de utilitate publică,
o cotă fixă de acces la sistem în funcţie de anumite zone. Profitul
net dintr-un exerciţiu financiar, conform bilanţului contabil, este
atribuit după cum urmează:
• 5% pentru rezerva legală, până aceasta ajunge la 1/5 din ca-
pitalul social al companiei;
• restul, în funcţie de aprobarea Adunării Generale.
Controlul contabil asupra societăţii este realizat de o companie
de audit înregistrată în registrul stabilit de Ministerul de Justiţie.
Situaţia financiară a exerciţiului bugetar 2010-2011 a fost apro-
bată în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor din 29 iunie 2011.
Conform acesteia, profitul net al societăţii a fost de 17 milioane de
euro, comparativ cu 14 milioane de euro în anul precedent. În ace-
lași an, rezultatele situaţiilor financiare au raportat o creștere a ve-
niturilor de 10%, de la 238.039 mii euro Euro în 2009 la 248.770 mii
Euro. De asemenea, rezultatul din exploatare s-a ridicat la 34.110
mii Euro faţă de 31.194 mii Euro în 2009 (SMATORINO 2010),
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 179
profitul brut s-a ridicat la 30.131 mii Euro, faţă de 22.009 mii Euro
în 2009, iar fluxul de numerar din exploatare a crescut și el, de la
41.903 mii Euro în 2009 la 50.181 mii Euro, înregistrând o creștere
de aproximativ 20%. Valoarea de producţie a societăţii-mamă a în-
registrat și ea o creștere de 3,56%, de la 258.947 mii Euro la 268.167
mii Euro.
Managementul calităţii. În ceea ce privește calitatea servicii-
lor prestate, SMAT este certificată la nivel internaţional cu sistemul
UNI EN ISO 9001, ce atestă faptul că serviciile oferite de companie
sunt în conformitate cu standardele europene și mondiale (SMA-
TORINO 2011).
Calitatea serviciilor furnizate este monitorizată în permanenţă
de către SMAT, pentru a asigura:
• satisfacerea așteptărilor clienţilor;
• optimizarea raportului cost-beneficiu;
• sinergia și simplificarea procedurală;
• calitatea și permanenta îmbunătăţire a serviciului integrat
de apă; și
• refacerea și protecţia surselor de apă.
Fiind conștientă de importanţa factorului calitate în furnizarea
serviciului de alimentare cu apă, compania torineză aplică într-o
manieră strictă sistemul de management al calităţii, efectuând o
monitorizare zilnică, precisă și oportună a tuturor fazelor procesu-
lui de alimentare cu apă.
În anul 2005, laboratoarele SMAT au fost reacreditate de către
Sistemul Naţional de Acreditare al Laboratoarelor (SINAL) pen-
tru a efectua teste chimice și microbiologice asupra apei potabile
și asupra apelor uzate. Acreditarea a presupus verificarea compe-
tenţei tehnice a laboratoarelor, pe baza testelor efectuate precum
și a gradului de aplicare a Sistemului Calitaţii, în conformitate cu
cerinţele sistemului UNI CEI EN ISO/IEC 17025. Laboratoarele
SMAT acreditate desfășurau de asemenea activităţi în conformitate
180 | Oana Matilda Sabie
cu sistemul UNI EN ISO 9001:2000. Rolul acestor teste era de a
monitoriza și asigura standardele de calitate ale apei potabile, dar
și a apelor uzate.
Strategii, investiţii, proiecte. Datorită naturii activităţii, stra-
tegia Grupului SMAT a stabilit ca puncte ferme: excelenţa și eco-
nomicitatea serviciului; bunăstarea și calitatea vieţii; promovarea și
motivarea personalului; și protecţia mediului și a resurselor de apă.
Pentru punerea în aplicare a strategiei sale, SMAT Group a
stabilit mai multe linii directoare:
• Îndeplinirea atribuţiilor sale în calitate de titular al serviciu-
lui de alimentare cu apă din zona 3 Torino;
• Comunicarea transparentă și în timp util acoperind astfel
nevoile de informare ale clienţilor.
Cercetarea este un element cheie în strategia Grupului. Activi-
tatea de cercetare a dezvoltat următoarele proiecte:
• Studii hidrologice pentru îmbunătăţirea calităţii apei și a
proprietăţilor organoleptice ale acesteia;
• Caracterizarea ecotoxicologică a deșeurilor supuse tratării;
• Dezvoltarea unui model pentru evaluarea riscului de con-
taminare a apei destinate consumului, în urma decoperirii
pesticidelor în corpul uman;
Tariful Serviciului Integrat. Începând cu anul 2003, tariful
serviciului integrat este stabilit anual de către Autoritatea Orașului
Torino (ATO3 Torinese), aplicând normele în vigoare, și este îm-
părţit în următoarele elemente:
• Cota de acces independent la consumul de apă potabilă;
• Tariful variabil proporţional cu consumul de apă potabilă
măsurat și împărţit în intervale de preţ crescător, în confor-
mitate cu reglementările în vigoare, cu scopul de a controla
consumul și de a descuraja consumul inutil;
• Tariful pentru serviciile de canalizare;
• Tariful pentru epurarea apelor uzate;
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 181
• Acestea din urmă pe bază proporţională cu consumul de
apă potabilă;
• Tariful serviciului de alimentare cu apă este diferenţiat în
funcţie de tipul de utilizare (domestic, agricol, public, in-
dustrial) și pe unităţi teritoriale stabilite în raport cu altitu-
dinea și poziţia;
• Taxa pentru serviciile de epurare este diferenţiată după tipul
de utilizare, civil sau de producţie, și în special pentru utili-
zarea productivă sunt aplicaţi coeficienţi corelaţi calităţii și
cantităţii de apă evacuată.
Sunt prevăzute, de asemenea, reduceri tarifare pentru familii,
în conformitate cu echivalentul situaţiei economice (ISEE). Pentru
2011, tariful mediu al Serviciului De Alimentare cu Apă a fost de
1,33 euro/mc și printre cele mai mici din Italia și Europa.
Investiţii. În anul 2010 investiţiile realizate de SMAT au depășit
60 de milioane de Euro, acestea fiind alocate preponderent lucră-
rilor la infrastructură, pentru extinderea reţelei și a sistemelor. În
urma aprobării bilanţului financiar din perioada 2010-2011, Adu-
narea Generală a Acţionarilor a aprobat distribuirea a 56% din pro-
fit municipalităţilor acţionare, prin intermediul unui fond pentru
politicile de mediu privind teritoriul și serviciile și distribuirea a
14% din profit sub formă de dividende în favoarea acţionarilor. Re-
stul de 30% din profitul net va fi utilizat pentru investiţiile viitoare.
Activităţi de formare profesională. SMAT deţine un centru de
instruire denumit „Şcoala de apă SMAT” care organizează cursuri
de formare și perfecţionare profesională pentru operatorii compa-
niilor de servicii publice.
De peste douăzeci de ani participă la realizarea catalogului de
cursuri FederUtility, federaţia care reprezintă societăţile organelor
locale din domeniul apei și al energiei din Europa și din lume.
Curriculum-ul are drept scop dezvoltarea competenţelor pro-
fesionale. Strânsa colaborare cu Universitatea Politehnică din To-
182 | Oana Matilda Sabie
rino, Universităţile din Torino, Napoli și Milano oferă posibilita-
tea participării la cursuri susţinute de profesori de înaltă calificare
de la aceste instituţii. Catalogul SMAT include cursuri teoretice și
practice de prim nivel, care vizează gestionarea eficientă a unei sar-
cini sau a unui rolul și cursuri avansate, care ţintesc consolidarea și
aprofundarea cunoștinţelor și competenţelor individuale. Inovarea
tehnologică și înnoirea reglementărilor sunt două domenii prin
care se distinge „Şcoala de apă SMAT”.
Unele aspecte din catalog sunt prezentate mai jos:
• Gestionarea și optimizarea instalaţiilor de tratare a apei și a
celor de canalizare;
• Planificarea și întreţinerea reţelelor de canalizare și a puţurilor
• Controlul deșeurilor industriale pentru cei care se ocupă cu
sisteme de securitate;
• Cursuri de perfecţionare pentru tehnicienii din laboratoare-
le de analiză a apei.
Centrul de formare are trei camere dotate cu aparatură mul-
timedia și o sală pentru exerciţii practice. Metodologia utilizată
prevede, în plus faţă de prelegeri, exerciţii practice, simulări, stu-
diere unor cazuri concrete și vizite tehnice la punctele de lucru ale
societăţii.
Echipa SMAT realizează împreună cu Hydroaid și Şcoala In-
ternaţională de Dezvoltare a Apei un curs post universitar intitulat
„Managementul resurselor de apă și a serviciilor de alimentare cu
apă”. SMAT pune la dispoziţia utilizatorilor ghidul de urmărire a
punctelor de prelevare a apei potabile, unde este posibilă vizuali-
zarea tabelului actualizat cu datele privind compoziţia apei pentru
fiecare localitate unde acţionează SMAT. În continuare este sunt
menţionaţi termenii explicaţi într-un glosar pus la dispoziţi utiliza-
torilor: concentraţia ionilor de hidrogen (pH); conductivitate la 20
grade C; nitrit de amoniu; reziduu fix; duritate totală; ioni fluoru-
raţi; ioni cluoruraţi; nichel.
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 183
Relaţia cu clienţii. Grupul SMAT, în conformitate cu principi-
ile fundamentale și cu standardele de calitate enumerate în Carta
serviciului integrat de apă, privind serviciul prestat, consideră ne-
cesare asigurarea și verificarea opiniilor utilizatorilor, în mod con-
stant. Cu această premisă a fost semnat de către SMAT un protocol
de cooperare cu toate asociaţiile de consumatori care fac parte din
Consiliul Regional pentru Apărarea Sănătăţii Consumatorilor înre-
gistrat în regiunea Piemont.
Protocolul prevede punerea în aplicare a mai multor iniţiative
ale căror linii au fost definite de comun acord între SMAT și asoci-
aţii, cum ar fi: realizarea unui canal de comunicare directă între uti-
lizatori și SMAT; îmbunătăţirea informaţiilor privind activităţile de
comunicare și informare externă promovate de SMAT cu implica-
rea Asociaţiilor de Clienţi; și publicarea rezultatelor monitorizării
în cadrul conferinţelor de presă susţinute de SMAT și de Asociaţiile
de Consumatori.
Asociaţiile care au semnat protocolul de colaborare cu SMAT
sunt:
• ADICONSUM;
• ADOC Piemonte;
• FEDERCONSUMATORI;
• MOVIMENTO CONSUMATORI;
• MOVIMENTO DIFESA DEL CITTADINO;
• CITTADINANZ@TTIVA Regione Piemonte.
Tot în sprijinul clienţilor, SMAT a venit cu o inovaţie în cadrul
serviciului de alimentare cu apă și anume lansarea unui CARD
SMAT. Acesta, protejează utilizatorii de apariţia unor probleme
nedorite legate de scurgeri de apă, printr-un sistem dublu de asi-
gurare: primul compensează consumul în exces după punctul de
contorizare a apei, până la suma de 15.500 Euro pentru fiecare eve-
niment, iar al doilea ajută utilizatorii să depășească situaţiile de ur-
genţă. Avantajele concrete ale acestui card sunt următoarele:
184 | Oana Matilda Sabie
• Împiedicarea existenţei unor facturi exagerate. Astfel, Car-
dul SMAT are grijă să preia surplusul faţă de consumul
mediu, din care 75% este datorat conductelor sparte. Prin
intermediul Cardului, consumul anormal, superior mediei,
va fi rambursat în proporţie de 85% sau până la pragul de 20
de milioane de Euro. Deja există peste 300.000 de familii și
6000 de intreprinderi care sunt asigurate împotriva pierde-
rilor de apă.1
• Asigurarea de asistenţă non-stop. Prin intermediul acestui
Card, printr-un singur apel telefonic, consumatorii vor avea
la dispoziţie asistenţă specializată în maxim trei ore.
Apa şi dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă înseamnă
satisfacerea nevoilor proprii, fără a compromite satisfacerea nevoi-
lor generaţiilor viitoare.
Pentru a gestiona resursele de apă într-o manieră durabilă în-
seamnă:
• Nu folosiţi apa mai mult decât este necesar și decât poate
natura reface. Asigurând aprovizionarea pe termen lung,
prin investiţii în infrastructură pentru menţinerea eficienţei
acesteia și modernizarea sa;
• Asigurarea calităţii apei, care se găsește în natură de demult,
prin protejarea resurselor de apă și monitorizarea mediului;
• Asigurarea unui preţ convenabil pentru accesul tuturor la
apă.
Grupul SMAT a inclus conceptul de durabilitate între valorile
sale de referinţă. În fiecare an publică raportul socio – ambiental,
care reunește într-un singur document aspectele privind respon-
sabilitatea socială și ambientală, arătând rezultatele obţinute de
SMAT în consolidarea unui dialog care vizează simultan creșterea
companiei, dezvoltarea socială și îmbunătăţirea calităţii mediului.
1
http://www.smatorino.it/documenti/area_clienti/smatcard.pdf
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 185
SMAT se implică în educaţia privind mediul înconjurător.
Pentru o colectivitate profund legată de un teritoriu, voinţa de a
conserva patrimoniul natural pentru generaţiile viitoare, împreună
cu necesitatea de a asigura aprovizionarea cu apă potabilă de bună
calitate, suficientă pentru toţi, conduc la realizarea și punerea în
aplicare a proiectelor de comunicare dedicate copiilor și adolescen-
ţilor, dar și pentru ceilalţi cetăţeni, în general, având încrederea că
o mai bună cunoaștere și conștientizare cu privire la serviciul pe
care îl realizează poate crește sensibilitatea la mediul înconjurător,
precum și respectul său.
SMAT participă la programul educaţional „Crescere in Citta”,
promovat de Primăria din Torino, organizând vizite la propriile
centre de tratare și epurare a apei. Această preocupare a grupului
SMAT se datorează intenţiei sale de a promova cunoașterea apei și
a proprietăţilor sale, a proceselor de tratare, distribuţie și epurare,
precum și a tehnologiilor de recuperare și refolosire a apei tratate.
Compania are, de asemenea, o bogată colecţie de publicaţii
având caracter didactic. În scopul de a informa corect utilizatorii
despre activităţile prestate, de a ajuta la depășirea dubiilor și pre-
judecăţilor privind calitatea apei de la robinet și de a promova
comportamente ecologice care să reducă poluarea, SMAT a crescut
transparenţa activităţilor sale.
Iniţiativa „Sisteme deschise” este o ocazie unică de a cunoaște
compania SMAT. Astfel, cetăţenii pot vizita instalaţiile de tratare și
epurare a apei și pot participa la fiecare din expoziţiile tematice or-
ganizate, pot vizita alături de tehnicieni și pot asista la proiecţii de
film, toate permiţând observarea atentă și cunoașterea serviciului
integrat de apă (apă, canalizare și tratare a apei) prestat de SMAT.
Serviciul public de alimentare cu apă și canalizare din Torino
reprezintă pentru noi un model, fiind caracterizat de o foarte mare
eficienţă. Societatea Metropolitană Apa Torino dispune de un vo-
lum suficient de resurse, atât financiare cât și umane, pentru re-
186 | Oana Matilda Sabie
alizarea strategiilor și investiţiilor propuse. Datorită tehnologiilor
utilizate și a folosirii într-un procentaj mare a apelor subterane
tariful serviciului este unul dintre cele mai mici din Italia și chiar
din Uniunea Europeană. În plus, compania furnizoare a serviciului
derulează o serie de politici în domeniul protecţiei mediului și a
conștientizării populaţiei, fiind axată pe o bună desfășurare a acti-
vităţii, fără a afecta mediul înconjurător. De asemenea, SMAT fur-
nizează serviciul în conformitate cu o serie de certificate de calitate
europene sau mondiale.
Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că serviciul public
de alimentare cu apă și canalizare din Torino este un exemplu de
eficienţă și eficacitate pentru prestatorii de servicii de utilitate pu-
blică, așadar a fost identificată doar o serie redusă de modalităţi de
eficientizare a acestuia. Astfel, modalităţile de eficientizare identifi-
cate sunt următoarele: creșterea economiilor de scară și extinderea
serviciilor; dezvoltarea sinergiei, contribuind la crearea unei reţele
de sucursale regionale, prin intermediul parteneriatelor cu alte so-
cietăţi. Grupul SMAT este deja prezent în provinciile Asti, Alexan-
dria, Cuneo și Vercelli; valorificarea oportunităţilor noi de pe piaţa
serviciilor integrate de apă în mediul intern și extern, prin folosirea
competenţelor și a experienţei; participarea activă la toate iniţia-
tivele care vizează conservarea și protejarea resurselor de apă și a
mediului în Italia și în lume; și instituirea unor întâlniri semestriale
pentru consultare și informare a consumatorilor și pentru exami-
narea standardelor și propunerea de iniţiative pentru îmbunătăţi-
rea serviciului de comunicare cu utilizatorii.
În concluzie, provocarea viitorului constă în progresul din dez-
voltarea de servicii integrate de apă, în scopul de a extinde servi-
ciile de înaltă calitate realizate în zona geografică și atragerea unui
număr crescând de cetăţeni. Grupul SMAT este convins că poate
câștiga această provocare numai prin investiţii semnificative și prin
îmbunătăţirea continuă a măsurilor tehnice și tehnologice pentru a
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 187
garanta calitatea apei, siguranţa și capacităţile de răspuns în situaţii
de urgenţă.
SMAT dorește să-și manifeste convingător și eficace rolul de
serviciu în cadrul unui sistem strategic de apă, puternic susţinut de
autorităţile locale și comunităţile locale. SMAT consideră că dacă
va împărtăși obiectivele și va extinde zona de captare, este posibil
să se realizeze sinergii semnificative, având în acelașii timp și un
volum adecvat de investiţii pentru a da răspunsuri concrete prin-
cipiilor de calitate a mediului și de solidaritate socială care stau la
baza strategiilor și politicilor autorităţilor locale.
Grupul se angajează să consolideze și să îmbunătăţească activi-
tăţile de servicii pe teritoriul său «istoric» dar, de asemenea, pentru
a crea o reţea regională de alianţe și de sinergii cu alte companii
publice de apă din sectorul care operează în domenii din afara ora-
șului Torino. Într-o fază de deschidere a pieţei determinată de reor-
ganizarea și dezvoltarea de servicii integrate de apă, Grupul SMAT
a oferit experienţa sa de management și a sistemelor tehnologice
avansate, asumându-și astfel un rol de companie de referinţă pen-
tru dezvoltarea de servicii integrate din domeniul apei în Italia.
O dovadă a faptului că grupul a obţinut recunoaștere pe plan
internaţional o reprezintă activităţile sale de asistenţă tehnică în
proiecte de cooperare pentru punerea în aplicare și gestionarea sis-
temelor de apă și a infrastructurii.
Presupunând ca o premisă a activităţii proprii valorile etice și
integrând în strategiile de afaceri principiile de responsabilitate so-
cială, SMAT dezvoltă propriile sale politici care combină obiective-
le economice și financiare cu obiective care vizează asigurarea cali-
tăţii serviciului, pentru a valorifica resursele umane și tehnologice
și a îmbunătăţi imaginea și poziţia pe piaţă a companiei.
 BIBLIOGRAFIE

1. Abăluţă, O. 2008. Managementul serviciilor locale de gospodărie

comunală. Teza de doctorat.
2. Albin, B, Hjelm, K şi Chang Zhang, W 2010, Health care
systems in Sweden and China: Legal and formal organisational
aspect, Health Research Policy and Systems,8:20
3. Amr A. G. Hassanein, Reham A. Khalifa, 2007, Financial
and operational performance indicators applied to public and
private water and wastewater utilities, Journal of Engineering
Construction and Architectural Management, Vol.14, Nr.5, p.
479-492
4. Ancarani, G.Capaldo, 2001, Management of standardised
public service: a comprehensive approach to quality assessment,
Managing service Quality, Vol.11, Nr.5, p. 331- 341
5. Argento D., G. Jan van Helden, 2009, Reforming the Dutch water
chain – how radical ambitions turned into a moderate pace of
change, Journal of Accounting & Organizational change, Vol.5,
Nr.3, p.321-343
6. Atzmuller, R., Hermann, C. 2004. The liberalisation of public
services and its effects on employment, working conditions and
industrial relations. FORBA Working Life Research Centre
7. Băcanu, B. 1999, Strategia organizaţiei în abordări practice,
Editura INFOMARKET, Braşov
8. Bârliba, I şi Siniţchi, G 2008, Sisteme de sănătate europene,
Revista Practica Medicală, Vol. 3, Nr.3, Iaşi
9. Bjegovic, V, Vukovic, D, Terzic, Z, Milicevic, M şi Ulrich, T,
2007, Strategic Orientation of Public Health in Transition: An
190 | Oana Matilda Sabie
Overview of South Eastern Europe, Journal of Public Health
Policy 28. no. 1, pp. 94-101 (online ProQuest)
10. Bauby B., 2009, The French system of water services, working
paper CIRIEC
11. Bodik, I., Ridderstolpe, P. 2007. Sanitaţia durabilă în Europa
centrală şi de est – solutie pentru rezolvarea problemei apelor
uzate din satele si comunele mici si mijlocii, Global Water
Partnership Central and Eastern Europe
12. Boone R.L., Rosenthal M.T., Mccabe L.J., Millette J.R., 2008,
The Need to Control Asbestos Fibers in Potable Water Supply Sys-
tems, Health Effects Research Laboratory, U.S. Environmental
Protection Agency, Cincinnati, Ohio 45268, U.S.A.
13. Conceição, C şi McCarthy, M 2011, Public health research
systems in the European Union, Health Research Policy and
Systems, pag. 1-15 (online http://www.health-policy-systems.
com/content/9/1/38)
14. Di Ferrante, E. 2006. Cooperative Research on Water Quality and
Health Parameters in the European Community, Commission
of the European Communities, Brussels, Belgium
15. Drăgoi, C 2010, Sistemul de sănătate din România în context
European, Editura ASE, Bucureşti
16. Dumitrache, L. 2003, Geografie medicală. Metode şi tehnici de
analiză, Editura Universitară, Bucureşti
17. Florio, M. 2004. The great divestiture: Evaluating the Welfare
Impact of the British Privatizations, 1979-1997. MIT Press
18. Foreman P. n.d., Edward de Bono’s 6 Thinking Hats, vizualizat
la data de 04 aprilie 2012, http://www.richardjames.org.uk/
hchlogic/thinkhats.pdf
19. Glenngard, A, Hjalte, F, Svensson, M, Anell, A şi Bankauskaite,
V 2005, Health Systems in Transation, WHO Regional Office
for Europe, Copenhaga
20. Granados, J. şi Ionides, E. 2008. The reversal of the relation
between economic growth and health progress: Sweden in the
19th and 20th centuries, Journal of Health Economics 27, pag.
544- 563 (online Sciencedirect)
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 191
21. Hall, D. 1997. Restructuring and Privatisation in the Public
Utilities – Europe. ILO
22. Hogberg, D. 2007. Sweden’s Single-Payer Health System Provides a
Warning to Other Nations. National Policy and Analysis, nr. 555
23. International Monetary Fund. 2004. Public Private Partnership,.
vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://www.imf.org/
external/np/fad/2004/pifp/eng/031204.htm
24. Ioncică M, 2003, Economia serviciilor - teorie şi practică, ediţia
a III-a, Editura Uranus, Bucureşti
25. Lager, A, Guldbrandsson K şi Fossum B 2007, The chance of
Sweden’s public health targets making a difference, Health Policy
80, pag. 413-421 (online Scientdirect)
26. MILLETTE, J.R., BOONE, R.L., ROSENTHAL, M.T., MCCA-
BE, L.J., 2008. The Need to Control Asbestos Fibers in Potable Wa-
ter Supply Systems, Health Effects Research Laboratory, U.S. En-
vironmental Protection Agency, Cincinnati, Ohio 45268, U.S.A.
27. Moldoveanu, G. 2005, Analiză şi comportament organizaţional,
Editura Economică, Bucureşti
28. Muraro G., 2008, Water services and water policy in Italy, Sus-
tainable Development and Enviromental Management Experi-
ences and case studies, Berlin, Springer
29. Pang, T şi Terry, R, 2011, No Health Without Research: A
Call for Papers, WHO / PLoS Collection, vizualizat la data
de 26 ianuarie 2012, http://www.plosmedicine.org/article/
info:doi/10.1371/journal.pmed.100108
30. Plumb I., Androniceanu A., Abăluţă O., 2003, Managementul
serviciilor publice, Editura ASE, Bucureşti
31. Plumb I., Androniceanu A., Sabie (Abăluţă) O. M. 2009, Com-
parative study on health systems from the Netherlands and
Romania, Revista Analele Universităţii din Oradea Ştiinţe
Economice, Tom XVIII 2009 – Volumul IV – Sectiunea: MAN-
AGEMENT AND MARKETING, ISSN: 1582-5450
32. Rachel Griffith, R., Harrison R. 2004. The link between product
market reform and macroeconomic performance, European
Economic Papers No 209
192 | Oana Matilda Sabie
33. Raphael, D. şi Bryant, T. 2006, The state’s role in promoting
population health: Public health concerns in Canada, USA, UK,
and Sweden, Health Policy 78, pag. 39- 55 (online Sciencedirect)
34. Serrat, O. 2009, The SCAMPER Tehnique, Asian Development
Bank, vizualizat la data de 04 aprilie 2012, http://www.adb.org/
publications/scamper-technique
35. Stuart Ogden, Robert Watson, 1999, Corporate performance
and stakeholders management: Ballancing shareholder and
customer interest in U. K privatized water industry, Academy of
Management Journal, Vol.42, Nr.5,p. 526-538
36. VAN DAMME, J.M.G., 2005, Strategies for Water Supply Systems
in Developing Countries, Foundation International Reference
Centre for Community Water Supply and Sanitation (IRC),
Voorburg, the Netherlands, vizualizat la data de 12 noiembrie
2011. http://www.scopus.com/results/results.url?sort=cp-t&s
rc=s&imp=t&sid=zkIP4YcGk9RQKoEkucfFcMg%3a20&sot=
inw&sdt=a&sl=17&s=AU-ID%287102790956%29&origin=in
ward&txGid=zkIP4YcGk9RQKoEkucfFcMg%3a2
37. VERKERK, P.J., BOS, S.G., 2007, National Policy to Control
Hazardous Drinking Water Constituents in the Netherlands,
Ministry of Health and Environmental Protection, Leidschen-
dam, the Netherlands, vizualizat la data de 12 noiembrie 2011.
http://www.scopus.com/results/results.url?sort=cp-t&src=s&i
mp=t&sid=zkIP4YcGk9RQKoEkucfFcMg%3a40&sot=inw&s
dt=a&sl=17&s=AU-ID%287005400294%29&origin=inward&
txGid=zkIP4YcGk9RQKoEkucfFcMg%3a4
38. Willner, J., Parker, D. 2002. The relative performance of public and
private enterprise under conditions of active and passive owner-
ship, Centre on Regulation and Competition, Paper no 22
39. ADB. 2008. The Reframing Matrix. Manila. vizualizat la
data de 4 aprilie 2012, ww.adb.org/documents/information/
knowledgesolutions/the-reframing-matrix.pdf
40. ADB. 2008. Appreciative Inquiry. Manila. vizualizat la data
de 4 aprilie 2012, www.adb.org/documents/information/
knowledgesolutions/appreciative-inquiry.pdf
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 193
41. ADB. 2009. The Five Whys Technique. Manila. vizualizat la
data de 4 aprilie 2012, ww.adb.org/documents/information/
knowledgesolutions/default.asp?kstype=2
42. ACTIZ n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://
www.actiz.nl/home/home.do AmbienteDiritto n.d., Legislaţia de
mediu din Italia, vizualizat la data de 24 octombrie 2011, http://
www.ambientediritto.it/Legislazione/appalti/appalti.htm
43. CIVITAS n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://
www.civitas.org.uk
44. COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES, 2003,
GREEN PAPER ON SERVICES OF GENERAL INTEREST,
vizualizat la data de 18 octombrie 2007, http://eur-lex.europa.
eu/LexUriServ/site/en/com/2003/com2003_0270en01.pdf
45. Comisia Europeană. 2003. Cartea Verde a Serviciilor de Interes
General, vizualizată la date de 5 octombrie 2007, http://eur-lex.
europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!Do
cNumber&lg=en&type_doc=COMfinal&an_doc=2003&nu_
doc=270
46. INFOEUROPA n.d., vizualizat la data de 5 octombrie 2007,
http://www.infoeuropa.ro/docs/Tema_35.pdf
47. Communication from the Commission to the European
Parliament, the Council, the European Economic and Social
Committee and the Committee of the Regions of 12 May
2004 entitled „White Paper on services of general interest”
[COM(2004) 374 final – Not published in the Official Journal]
(Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către
Consiliu, către Comitetul Economic şi Social şi către Comitetul
Regiunilor din 12 mai 2004 - „Cartea albă privind serviciile de
interes general”) [COM(2004) final – Nepublicată în Jurnalul
Oficial], vizualizată la data de 6 noiembrie 2007, http://europa.
eu/legislation_summaries/competition/state_aid/l23013b_
ro.htm
48. COM(2007) 725 final - COMINICAREA COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL
ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL
194 | Oana Matilda Sabie
REGIUNILOR, de însoţire a Comunicării privind „O piaţă
unică pentru Europa secolului XXI”, Servicii de interes general,
inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament
european, retrived from http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=CELEX:52007DC0725:RO:NOT
49. Consiliul Uniunii Europene 26 Iunie 2006, 10917/06
50. DECIZIA COMISIEI din 18 August 2001 ce stabileşte criteriul
ecologic pentru acordarea etichetei comunitare pentru
amelioratorii de sol şi facilitatorii de creştere
51. Directiva 96/61/EC din 24 Septembrie 1996 cu privire la preveni-
rea și controlul poluării integrate (Directiva IPPC) focusată doar
la întreprinderile mari și nu este relevantă pentru acest studiu.
52. Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului
Europei ce stabileşte un cadru pentru acţiunea comunitară în
domeniul politicii apei (Directiva Cadru a Apei).
53. Directiva 91/271/EEC cu privire la epurarea apei uzate
orăşeneşti (Directiva Apelor Uzate Orăşeneşti).
54. Directiva 86/278/EEC cu privire la protecţia mediului, şi în
particular a solului, când nămolul rezultat din epurare este
folosit în agricultură (Directiva Apei Uzate în Agricultură).
55. Directiva 91/676/EEC cu privire la protecţia apelor împotriva
poluării cauzate de nitraţi din surse agricole (Directiva Nitraţi).
56. Directiva 1999/31/EC din 26 Aprilie 1999 privind depozitarea
deşeurilor (Directiva depozitării deşeurilor).
57. Document DG.ENV.B.1/BB D (2002), 7 February 2003, Brussels
58. European Commission DG Environment (2003) The Water
Framework Directive (DCA) and tools within the Common
Agricultural Policy (CAP) to support its implementation,
Working
59. ICCV, n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://
www.iccv.ro/
60. INSSE n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://
www.insse.ro/
61. IPP n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://www.
ipp.ro/
ManageMentul ServiciilOr Publice în uniunea eurOPeană | 195
62. Lexadin n.d., The Health and Medical Service Act (1982:763)
(Legea nr. 763 din 1982 privind sănătatea şi actul medical
Suedia), vizualizată la data de 6 februarie 2012, http://www.
lexadin.nl/wlg/legis/nofr/eur/lxwezwe.htm
63. Litemind. 2009. Creative Problem Solving with SCAMPER.
vizualizat la data de 4 aprilie 2012, http://litemind.com/
scamper/
64. Mairie de Paris – Direction de la Propriete et de l’Eau, 2006,
Synthese barometre 2006- satisfaction des usagers, vizualizat
la data de 25 februarie 2010, http://www.paris.fr/pratique/
eau/donnees-rapports/barometre-2010-de-satisfaction-des-
usagers-de-l-eau-a-paris/rub_6467_stand_15087_port_14623
65. Ministry of Health and Social Affairs 2010, Public Performance
Reports on Health care and Social Services, vizualizat la data
de 7 februarie 2012, http://www.sweden.gov.se/content/1/
c6/14/24/93/635ce768.pdf
66. MINVWS n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007, http://
www.minvws.nl/
67. OMS, 1987, Declaraţia de la Alma- Ata privind accesul la
îngrijirea medicală de bază ca un drept fundamental al omului,
vizualizată la data de 20 februarie 2012, http://www.decitit.ro/
modules/smartsection/item.php?itemid=35
68. OMS, Raportul privind Sănătatea în Lume 2000, 5, http://www.
onuinfo.ro/adrese_utile/resurse/
69. Regulamentul (EC) nr. 1980/2000 a Parlamentului European
şi al Consiliului din 17 Iulie 2000 privind elaborarea unui
sistem comunitar revizuit de atribuire a etichetei ecologice
(Regulamentul Etichetei Ecologice)
70. SMATORINO n.d., Bilanţul contabil al SMAT pe perioada
2010-2011, vizualizat la data de 26 octombrie 2011, http://www.
smatorino.it/documenti/area_istituzionale/Bilancio2010.pdf
71. SMATORINO n.d., Statutul Social al Societăţii Metropolitane
de Apă Torino, vizualizat la data de 26 octombrie 2011, http://
www.smatorino.it/documenti/area_istituzionale/Statuto_
Sociale.pdf
196 | Oana Matilda Sabie

72. SMATORINO n.d., vizualizat la data de 26 octombrie 2011,

web-site-ul Societăţii Metropolitane de Apă Torino, www.
smatorino.it
73. Swedish National Institute of Public Health, 2011. Public
health of the future – everyone’s responsibility. A summary of the
Swedish Public Health Policy Report 2010, vizualizat la data de
6 decembrie 2011, http://www.fhi.se/PageFiles/12962/Public-
health-of-the-future-everyones-responsibility.pdf
74. TANDARTS n.d., vizualizat la data de 12 noiembrie 2007,
http://www.tandarts.nl/