MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

L imba
ºi literatura românã
Manual pentru clasa a XI-a

Sofia Dobra
Monica Halaszi
Dorina Kudor
Luminiþa Medeºan


CORINT
EDUCAŢIONAL
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 4446 din 19.06.2006, `n urma
evalu\rii calitative organizate de c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea Manualelor [i este
realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului Educa]iei [i Cercet\rii
nr. 3252 din 13.02.2006.

Date despre autori:

Dr. SOFIA DOBRA, profesor gradul I didactic, {coala Nr. 131, Bucure[ti
MONICA HALASZI, profesor gradul I didactic, Colegiul Na]ional „Liviu Rebreanu”, Bistri]a
DORINA KUDOR, profesor gradul I didactic, Liceul Teoretic „Gheorghe {incai”, Cluj-Napoca
LUMINIÞA MEDE{AN, profesor gradul I didactic, Colegiul Na]ional „George Co[buc”, Cluj-Napoca
Referen]i:
Conf. univ. dr. Alina Pamfil, Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj-Napoca
Dr. Anca Davidoiu-Roman, profesor gradul I didactic, Colegiul Na]ional „Gheorghe Laz\r”, Bucure[ti
Dorin Z\pad\, profesor gradul I didactic, {coala Nr. 131, Bucure[ti
Redactare: Mioara Popescu
Tehnoredactare computerizat\: Corina Roncea
Copert\: Valeria Moldovan
Ilustra]ii selectate de: Mioara Popescu

Pentru comenzi ºi informaþii, adresaþi-vã la:

Editura CORINT EDUCAÞIONAL – Departamentul de Vânzari
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucure[ti, cod po[tal 060012
Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 0748.808.083, 0758.225.443
Fax: 021.319.88.66, 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Limba [i literatura român\: manual pentru clasa a XI-a /
Sofia Dobra, Monica Halaszi, Dorina Kudor, Lumini]a
Mede[an. – Bucure[ti: Corint Educa]ional, 2014
Index
ISBN 978-606-8609-49-2
I. Dobra, Sofia
II. Halaszi, Monica
III. Kudor, Dorina
IV. Mede[an, Lumini]a

811.135.1(075.35)
821.135.1.09 (075.35)

ISBN 978-606-8609-49-2
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Tiparul executat la:

FED PRINT S.A.

Not\. Con]inuturile marcate `n manual cu o stelu]\ intr\ în curriculumul diferen]iat de tip A

[i cele marcate cu dou\ stelu]e, în curriculumul diferen]iat de tip B.

2
 DE{TEAPT|-TE, ROMÂNE!
Versuri: Andrei Mure[anu
Muzica: Anton Pann

De[teapt\-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adâncir\ barbarii de tirani!
Acum ori niciodat\ croie[te-]i alt\ soarte,
La care s\ se-nchine [i cruzii t\i du[mani!

Acum ori niciodat\ s\ d\m dovezi `n lume

C\-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
{i c\-n a noastre piepturi p\str\m cu fal\-un nume
Triumf\tor în lupte, un nume de Traian!

Privi]i, m\re]e umbre, Mihai, {tefan, Corvine,

Româna na]iune, ai vo[tri str\nepo]i,
Cu bra]ele armate, cu focul vostru-n vine,
„Via]\-n libertate ori moarte!” strig\ to]i.

Preo]i, cu crucea-n frunte! c\ci oastea e cre[tin\,

Deviza-i libertate [i scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n lupt\, cu glorie deplin\,
Decât s\ fim sclavi iar\[i în vechiul nost’ p\mânt!
 UNITATEA 1: ~nceputuri Comunicare: Structuri discursive — textul narativ / 105

C „ Fundamente ale culturii române

Originile [i evolu]ia limbii române / 6
Comunicare: Tehnici de documentare pentru
„ Evaluare / 106

UNITATEA 3: Junimism

U realizarea proiectelor / 14
Perioada veche
Dimensiunea religioas\ a existen]ei / 18
„ Junimismul
Criticismul junimist [i modernizarea cultural\ / 108
Concep]ia estetic\ maiorescian\
Formarea con[tiin]ei istorice /22 Titu Maiorescu,

P Cronicarii moldoveni / 22
Figura istoric\ emblematic\ `n cronicile moldovene[ti
Grigore Ureche, Letopise]ul Þ\rii Moldovei / 26
O cercetare critic\ asupra poeziei de la 1867 / 111
Comunicare: Structuri discursive —
textul argumentativ / 114
Pictura medieval\ româneasc\ / 28 Limb\ român\: Norma literar\ / 115

R Portretul voievodal / 28
Comunicare: Structuri discursive — descrierea / 30
Istorie [i lupt\ politic\ / 31
Limb\ român\: Variante literare libere / 116
„ Marii clasici
Mihai Eminescu; Scrisoarea I / 117

I Cronicarii munteni / 31
„ Curente culturale
Umanismul / 33
Nostalgia romantic\ a absolutului
Mihai Eminescu, Floare albastr\ / 121
Metafizic\ de origine folcloric\
Iluminismul / 35 Mihai Eminescu, Revedere / 125

N Literatura iluminist\
*Ioan Budai-Deleanu, Þiganiada / 38
Limb\ român\: Denota]ie [i conota]ie / 42
Condi]ia uman\ [i romantismul înalt
Mihai Eminescu, Od\ (în metru antic) / 129
Comunicare: Figuri de stil / 133
Limb\ român\: **Fonetic\ / 44 „ Realismul

S „ Evaluare / 46

UNITATEA 2: Pa[optism
Realismul european [i realismul românesc / 135
Nuvela realist\
Ioan Slavici, Moara cu noroc / 138
*Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune
„ Curente literare în opera marilor clasici / 149
Romantismul / 48 Limb\ român\: **Grupul nominal / 152
„ Rolul literaturii în perioada pa[optist\ „ Evaluare / 154
Genera]ia scriitorilor pa[opti[ti / 51
Programul romantismului românesc
UNITATEA 4: Noi `nceputuri
Mihail Kog\lniceanu,
Introduc]ie la Dacia literar\ / 54 „ Neoromantism. Neoclasicism
Romantismul militant George Co[buc, Scara / 156
Grigore Alexandrescu, „ Simbolismul
Umbra lui Mircea. La Cozia / 57 Simbolismul european. Arte poetice / 160
Personajul romantic Simbolismul românesc / 164
Costache Negruzzi, Alexandru L\pu[neanul / 61 Natura la simboli[ti
Limb\ român\: **Vocabularul / 69 Alexandru Macedonski, Pe balta clar\ / 167
„ Forme hibride ale civiliza]iei [i ale culturii române[ti la Limb\ român\: Uzul diversificat al limbii / 170
mijlocul secolului al XIX-lea Comunicare: Prezentarea oral\ / 171
Clasicism, romantism, realism în epoca pa[optist\ / 71 „ Evaluare / 172
Contraste bizare
Vasile Alecsandri, Balta-Alb\ / 73 UNITATEA 5: Sincroniz\ri
Limb\ român\: Neologismele / 81
Comunicare: Eseul / 82 „ Sincronismul
„ România între Orient [i Occident / 83 Sbur\torul [i Eugen Lovinescu / 174
Modernizare [i balcanism / 84 Romanul psihologic
Limb\ român\: **Grupul verbal / 88 Camil Petrescu, Patul lui Procust / 177
„ Descoperirea literaturii populare Comunicare: Structuri discursive — textul informativ / 196
Folclorul la 1848 / 90 Romanul experien]ei
Un mit fundamental al culturii române moderne Mircea Eliade, Maitreyi / 198
Monastirea Arge[ului / 92 Modele epice în romanul interbelic / 212
Ecouri folclorice în literatura cult\ „ Evaluare / 215
*Lucian Blaga, Me[terul Manole / 99
Comunicare: Strategii specifice în dialog [i în monolog / 104 INDEX DE CONCEPTE. ABREVIERI / 216

4
U N I T A T E A
Document din 1695 (detaliu din frontispiciu)
1 ~nceputuri
„ Fundamente ale culturii române
Originile [i evolu]ia limbii române
Comunicare: Tehnici de documentare
pentru realizarea proiectelor
Perioada veche
Dimensiunea religioas\ a existen]ei
Formarea con[tiin]ei istorice
Cronicarii moldoveni
Figura istoric\ emblematic\ `n cronicile moldovene[ti
Grigore Ureche, Letopise]ul Þ\rii Moldovei
Pictura medieval\ româneasc\
Portretul voievodal
Comunicare: Structuri discursive — descrierea
Istorie [i lupt\ politic\
Cronicarii munteni
„ Curente culturale
Umanismul
Iluminismul
Literatura iluminist\
*Ioan Budai-Deleanu, Þiganiada
Limb\ român\: Denota]ie [i conota]ie
Limb\ român\: **Fonetic\
„ Evaluare
STUDIU DE CAZ

Fundamente
ale culturii române
SPRE TEM|

1. Preciza]i ce moment din istoria noastr\ este surprins

în urm\toarele versuri eminesciene:
„Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea
m\rire,
Soarele orbe[te-n ceruri de a armelor lucire,
Scuturi ard, car\le treier [i vuiesc asurzitor [...].” Asaltul Sarmizegetusei. Columna lui Traian
(Memento mori)
2. Completa]i schema de mai jos, spunând fiecare un
cuvânt legat de cele trei elemente ale câmpului lexi- 3. Lucra]i în grupe de patru elevi. Na[terea poporului
cal indicat. român poate reprezenta simbolic o construc]ie care
leag\ dou\ civiliza]ii diferite, cea roman\ [i cea daci-
c\. G\si]i un element care diferen]iaz\ [i unul care
construc]ie leg\tur\ leag\ cele dou\ civiliza]ii.
4. Lucra]i în perechi. Indica]i un cuvânt mo[tenit în
POD limba român\ din latin\ [i altul mo[tenit din limba
vorbit\ de daci.
5. G\si]i un argument prin care s\ ar\ta]i c\ orice limb\
continuitate este într-o permanent\ mi[care, modificându-se în
timp.

DESPRE TEM|

Originile [i evolu]ia limbii române

Limba român\ — limb\ romanic\
Limba este un fenomen în mi[care, astfel încât î[i
modific\ de-a lungul timpului structura, atât prin
evolu]ie normal\, cât [i prin influen]ele exercitate de
contactul cu alte limbi. În contradic]ie cu aceast\
tendin]\, limba manifest\ în acela[i timp o înclinare spre
conservarea fondului originar. Astfel, limba român\
poate fi considerat\, a[a cum aprecia Alexandru Rosetti,
limba latin\ vorbit\ neîntrerupt în partea oriental\ a
Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dun\rene
romanizate [...] din momentul p\trunderii limbii latine în
aceste provincii [i pân\ în zilele noastre (Istoria limbii
române, 1968).
Format\ într-un proces îndelungat [i complex, struc-
tura limbii române este esen]ial latin\, mo[tenind latina
popular\ sau vulgar\, limba vorbit\ în mod obi[nuit de
romani, limb\ vie, deosebit\ de latina clasic\, reprezen-
tând varianta literar\, aspectul îngrijit [i normat al aces-
tei limbi. Chiar denumirea acesteia sugereaz\ uzul,

6
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
fiindc\, în limba latin\, vulgus însemna mul]ime, mas\,
gloat\. Limba latin\ a fost relativ unitar\ în tot Imperiul
Roman pân\ în perioada lui de destr\mare, plasat\ între
secolele IV [i VI, când se nasc de fapt limbile romanice.
Unele dintre acestea au devenit mult mai târziu limbi
na]ionale (italiana, franceza, spaniola, portugheza, româ-
na), altele au r\mas la stadiul de limbi locale, vorbite pe
o arie restrâns\ (sarda, catalana, occitana, provensala,
roman[a, retoromana), sau chiar au disp\rut (dalmata).
Formarea limbii române
Na[terea unei limbi este un proces îndelungat [i nu
poate fi datat, astfel încât nu se poate spune cu exactitate
când a început transformarea limbii latine în limba
român\.
Romanii au p\truns în Peninsula Balcanic\ pe la sfâr-
[itul secolului al III-lea î.Hr., ajungând pân\ la Dun\re,
unde s-au izbit de rezisten]a popula]iei daco-gete.
R\zboaiele dintre daci [i romani au început cu înfrun-
tarea din anul 86 d.Hr., când romanii au fost nevoi]i s\ se
recunoasc\ învin[i la Tapae. Mai târziu, împ\ratul
Domi]ian a încheiat cu dacii o pace prin care a stârnit
nemul]umirea nobilimii romane. De-abia în momentul
urc\rii pe tron a lui Traian, în anul 98 d.Hr., înfrunt\rile
dintre daci [i romani devin din ce în ce mai violente, cul-
minând cu r\zboiul declan[at în 101 d.Hr. [i încheiat în
prim\vara anului urm\tor.
Dacii, numi]i de Herodot în Istoriile sale cei mai
drep]i [i mai viteji dintre traci, nu au acceptat cu u[urin-
]\ st\pânirea roman\. Astfel, Decebal, conduc\torul
dacilor, în]eles cu popoarele barbare, organizeaz\ un
atac în Dobrogea pentru a opri înaintarea roman\ spre
Sarmizegetusa, capitala Daciei. Din aceast\ cauz\,
Traian a fost nevoit s\ plece din Mun]ii Or\[tiei [i, chiar
dac\ a repurtat o victorie, a c\rei m\rturie este monu-
mentul cunoscut sub numele de Tropaeum Traiani de la
Adamclisi, unde sunt înscrise numele comandan]ilor ro-
mani c\zu]i pe câmpul de lupt\, s-a retras din Dacia.
St\pânirea roman\ s-a instalat îns\ definitiv în spa]iul
carpato-dun\rean în anul 106 d.Hr., când Traian a cuce-
rit Sarmizegetusa. Decebal se sinucide [i fostele triburi
sunt anihilate cu u[urin]\ de experimentata armat\
roman\. Chiar [i dacii liberi, r\ma[i în afara grani]elor
În vocabularul limbii române, sunt cuvinte p\strate
din latin\ în toate limbile romanice (ap\, bun, foc), dar [i
unele conservate doar în român\ (oaie din lat. ovis, cân-
tec din lat. canticum, farmec din lat. pharmacum).
Limba român\ ocup\ un loc aparte în cadrul limbilor
romanice prin faptul c\ este singura care reprezint\ zona
oriental\. Situat\ într-o arie lateral\ [i izolat\ de limbile
slave înconjur\toare, limba român\ a conservat mai bine
structura gramatical\ [i lexicul pe care le-a mo[tenit din
limba latin\.
romane, nu mai îndr\znesc s\ atace, fiind nevoi]i s\ se
reorganizeze.
Noul teritoriu cucerit a devenit provincie roman\,
prosperând destul de repede, fiindc\ avea nenum\rate
bog\]ii, care îi determinaser\ pe romani s\ o numeasc\
adeseori Dacia Felix (Dacia cea fericit\). Începe astfel
procesul de romanizare, care a constat în asimilarea
rapid\ a civiliza]iei, a culturii [i a limbii din Imperiul
Roman. Istoricul Eutropius afirma c\ Traian a colonizat
Dacia cu oameni adu[i din toate regiunile imperiului (ex
toto orbe romano — din toat\ lumea roman\). O popula]ie
atât de divers\ nu se putea în]elege decât cu ajutorul
limbii latine, pe care încep s\ o vorbeasc\ [i b\[tina[ii.
Treptat, limba popula]iei autohtone este din ce în ce mai
pu]in folosit\, fiindc\ numai latina asigura posibilitatea
comunic\rii localnicilor cu reprezentan]ii imperiului:
militari, func]ionari, comercian]i [i meseria[i.
Lupta de la Tapae. Columna lui Traian
7
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Vase dacice.
Romula, sec. II-III
Superioritatea civiliza]iei romane care a adus în
Dacia ora[ele, castrele, drumurile constituie un factor
de eficientizare a procesului de asimilare a popula]iei
autohtone. În aproximativ un secol, popula]ia b\[tina[\
folosea în mod curent limba latin\, dovad\ fiind
hot\rârea împ\ratului Caracalla de a da a[a-numita Con-
stitutio Antoniniana (212 d.Hr.), prin care acorda
cet\]enia roman\ tuturor locuitorilor Daciei.
Atacurile din ce în ce mai frecvente [i mai puternice
ale popoarelor migratoare au silit st\pânirea roman\ s\
se retrag\ în anul 271 d.Hr., în timpul împ\ratului
Aurelian. Romanizarea nu a fost îns\ un proces limitat la
cei 165 de ani de st\pânire roman\ în Dacia, continuând
dup\ retragerea aurelian\, fapt atestat de probe arheo-
logice [i lingvistice.
Procesul de asimilare a popula]iei autohtone s-a
extins dincolo de grani]ele provinciei, ajungând pân\ în
Trecerea de la limba latin\ la limba român\
Dac\ latina clasic\ este bine cunoscut\, latina vulga-
r\, care st\ la baza form\rii limbilor romanice, a[adar, [i
a limbii române, este reconstituit\ dup\ o serie de izvoa-
re, printre care se num\r\:
„ autorii clasici latini, în ale c\ror opere p\trund
forme de limb\ vorbit\ (Plaut, Petroniu, Hora]iu, Cicero);
„ traducerea Bibliei, cunoscut\ sub numele de
Vulgata, fiindc\ era adresat\ celor f\r\ o instruc]ie
deosebit\;
„ inscrip]iile, mai ales cele de la Pompei, ora[ul aco-
perit de lava unei erup]ii a vulcanului Etna;
„ lucr\rile lexicografice, printre care deosebit de
important este Appendix Probi, din secolul al III-lea d.Hr.;
8
zona Cri[urilor, a Tisei [i pân\ la Prut. Trebuie amintit
[i faptul c\, anterior cuceririi Daciei, în Dobrogea, ce
fusese supus\ de mult timp (fiind numit\ Scythia Mi-
nor), existau ora[e romane devenite centre de cultur\
care iradiau spre localit\]ile rurale, impunând folosirea
limbii latine.
Numeroasele cuvinte de origine latin\, în primul
rând din domeniul agricol, dovedesc asimilarea limbii
cuceritorilor. De exemplu, a ara vine din lat. arare, grâu
din lat. granum, secar\ din lat. secale, in din lat. linum
etc. Chiar cuvântul sat vine din latin\, de la fossatum,
care însemna localitate înt\rit\ printr-un [an].
Practic, se poate spune c\ procesul de impunere a
limbii latine în spa]iul carpato-dun\rean s-a încheiat în
secolul al VI-lea, de când dateaz\ un enun] considerat de
mai mul]i lingvi[ti ca apar]inând limbii române. Este
vorba de o men]iune f\cut\ în secolul al VIII-lea de cro-
nicarul bizantin Theophanes despre o expedi]ie armat\
din anul 587 d.Hr. El reia o m\rturie din secolul ante-
rior, apar]inând lui Simokattes, care relateaz\ despre
dezordinea produs\ de un soldat în clipa când s-a
adresat altuia în limba p\rinteasc\, spunându-i: Torna,
torna, fratre. Toat\ armata, în cadrul c\reia comenzile
erau date în latin\, în]elege c\ este vorba despre o
retragere, nu despre c\derea unei sarcini de pe un ani-
mal de povar\. Vocativul fratre, adaptare a latinescului
frater, care apare doar la Theophanes, poate fi consi-
derat o dovad\ a contur\rii, în linii mari, a limbii române.
este vorba despre o list\ de 227 de cuvinte populare,
înso]ite de corespondentele din latina clasic\; simpla
în[iruire a acestor cuvinte eviden]iaz\ faptul c\ româna
mo[tene[te latina vulgar\, a[a cum se poate observa din
exemplele urm\toare: auris non oricla, oculus non
oclus, rivus non rius;
„ gramaticile latine[ti, în care au fost semnalate gre-
[eli de pronun]are, dar [i de morfologie;
„ manuscrise, a[a cum este jurnalul de c\l\torie la
Locurile Sfinte al unei c\lug\ri]e din secolul al V-lea d.Hr.;
„ metoda comparativ-istoric\ de studiere a limbilor
romanice, putându-se astfel reconstitui forme neates-
tate la un moment dat pe baza coresponden]elor; de
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
exemplu, forma coda din latina vulgar\ a fost reconstitui-
t\ dup\ rom. coad\, it. coda, fr. queue, sp. coza etc., pen-
tru ca, ulterior, s\ fie atestat\ în inscrip]ii.
Din latina vulgar\ apare româna comun\, reprezen-
tând prima faz\ a evolu]iei limbii române, care mai este
cunoscut\ [i sub denumirea de protoromân\, str\româ-
n\ sau român\ primitiv\.
În româna comun\:
„ sistemul vocalic cuprindea [ase vocale: a, e, i, o, u,
\; vocala î apare mai târziu [i individualizeaz\ limba
român\ în cadrul limbilor romanice;
„ sistemul consonantic se caracterizeaz\ prin apa-
ri]ia unor sunete noi, care nu existau în latin\: ], [; de
exemplu, lat. negotium > rom. nego], lat. sic > rom. [i;
„ se produc modific\ri cu valoare de lege, printre
care se num\r\:
a. -l- intervocalic trece la -r-, fenomen cunoscut sub
numele de rotacism; de exemplu, lat. filum > rom. fir, lat.
solem > rom. soare, lat. gula > rom. gur\;
b. -ll- intervocalic se p\streaz\; de exemplu, lat. callis >
rom. cale, lat. stella > rom. stea;
c. consoanele m, n, s, t de la sfâr[itul cuvintelor lati-
ne[ti dispar; de exemplu, lat. sebum > sebu > rom. seu;
Teritoriul de formare a limbii române
Exist\ trei teorii în leg\tur\ cu teritoriul de formare a
limbii române:
1. teoria form\rii limbii române doar la nord de
Dun\re, sus]inut\ de Dimitrie Cantemir, Petru Maior,
Bogdan Petriceicu Hasdeu, care este infirmat\ de exis-
ten]a unor dialecte române[ti sud-dun\rene (dialectul
aromân, dialectul meglenoromân, dialectul istroromân);
2. teoria form\rii limbii române doar la sud de
Dun\re, sus]inut\ de lingvi[ti str\ini — Franz Joseph
Sulzer, Robert Roesler, Johann Christian Engel —, dar
[i de savan]i români, precum Ovid Densusianu [i Ale-
xandru Philippide; conform acestei teorii, dup\
retragerea aurelian\, s-ar fi produs o migra]ie masiv\ de
popula]ie din spa]iul fostei Dacii, care n-ar mai fi fost
locuit\; teoria imigra]ionist\ este infirmat\ de:
a. bogatele m\rturii arheologice prin care se demon-
streaz\ persisten]a popula]iei dacice în teritoriul de
ba[tin\: inscrip]ii cu nume dacice, cimitire cu nume
dacice, piese de ceramic\ dacice etc.;
d. vocala accentuat\ o, urmat\ de e, a, \, se difton-
gheaz\; de exemplu, lat. molam > rom. moar\;
„ cele cinci declin\ri latine[ti se reduc în limba
român\ la trei, disp\rând declin\rile a IV-a [i a V-a, redis-
tribuite altor declin\ri;
„ se p\streaz\ cazurile din limba latin\, cu excep]ia
ablativului;
„ se men]in cele trei genuri din latin\;
„ în limba român\, apare articolul, care nu exista în
latin\, acesta formându-se dintr-un pronume latinesc;
„ numeralele sunt în majoritate latine[ti;
„ pronumele î[i îmbog\]e[te formele, dar manifest\
[i o tendin]\ de regularizare a flexiunii;
„ verbul mo[tene[te cele patru conjug\ri, men]inân-
du-se, în mare, acelea[i categorii gramaticale specifice
din latin\;
„ p\r]ile de vorbire neflexibile sunt, de asemenea,
p\strate;
„ sintaxa este, în general, mo[tenit\ din limba latin\;
„ lexicul este în mare majoritate latinesc, vocabu-
larul fundamental fiind 60-66% de origine latin\.
Sinuciderea lui Decebal. Columna lui Traian
b. obiectele de cult cre[tin, cu inscrip]ii în limba
latin\, a[a cum este cel de la Biertan (din jude]ul Sibiu),
pe care scria Ego Zenovius votum posui (Eu, Zenovius,
am depus ofranda);
c. persisten]a în limba român\ a unor termeni latini
numai în vestul teritoriului românesc actual, precum ai
(usturoi), june (tân\r), nea (z\pad\), p\curar (cioban);
3. teoria form\rii limbii române atât la nordul, cât [i
la sudul Dun\rii, sus]inut\ de {coala Ardelean\ [i de
majoritatea lingvi[tilor contemporani.
9
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Fondul autohton
Limba vorbit\ de traco-ge]i constituie fondul autoh-
ton al limbii române. Identificarea acestui fond este îns\
dificil\, deoarece limba dacilor a disp\rut [i materialul
lingvistic este redus la un num\r destul de mic de
cuvinte, [i acestea incerte.
Se p\streaz\ din limba dacilor:
„ nume proprii: Arge[, Cerna, Cri[, Dun\re, Ia[i, Jiu,
Lotru, Oituz, Olt, Siret, Some[, Timi[, Turda, Bucur etc.;
„ substantive comune: abur, baci, balaur, barz\,
brad, brânz\, brâu, buz\, ceaf\, cioar\, copil, fluier, gard,
Limba român\ `n contact cu alte limbi
În secolul al VI-lea, limba român\ era conturat\ ca
structur\ gramatical\ [i avea un lexic predominant latin,
motiv pentru care influen]ele ulterioare s-au manifestat
doar la nivelul vocabularului.
„ Influen]a slav\
Migra]ia slavilor din secolele VI-VII a l\sat urme mai
ales în vocabularul românesc agricol [i casnic, argument
pentru faptul c\ ace[tia erau un popor pa[nic [i sedentar,
care a cultivat p\mântul în zonele unde s-a a[ezat. Printre
termenii de origine slav\ se num\r\: blid, brazd\, c\pi]\,
ciocan, ciread\, claie, cle[te, coas\, co[, cote], grajd,
grebl\, lopat\, ogor, pleav\, plug, sit\, vadr\ etc.
Pe lâng\ aceste împrumuturi din limba slav\ vorbit\,
în secolele IX-XIII, se pot aminti unele împrumuturi
c\rtur\re[ti din domeniul bisericesc: ceaslov, parastas,
pisanie, pop\, stare], stran\, vecernie, vl\dic\ etc. Lexi-
cul bisericesc fundamental este îns\ de origine latin\,
10
Sanctuar dacic. Sarmizegetusa Regia
ghimpe, groap\, grumaz, maz\re, mânz, m\rar, mo[,
pârâu, ra]\, scrum, stân\, strung\, [opârl\, ]ap, ]arc,
urd\, vatr\, viezure, zer etc.;
„ verbe: a b\ga, a (se) bucura, a cru]a, a sc\p\ra etc.;
„ unele sufixe: -esc, -e[te, -andru, -\ni etc.
S-au descoperit [i inscrip]ii dacice scrise cu litere
grece[ti, r\mase nedescifrate. A fost g\sit\ [i o inscrip-
]ie cu litere latine: Decebalus per Scorilo, tradus\ Dece-
bal fiul lui Scorilo.
dovedind r\spândirea cre[tinismului în Dacia, unde
predicase Sfântul Apostol Andrei înaintea sosirii slavilor;
astfel, biseric\ vine din lat. basillica, cruce din lat. cru-
cem, preot din lat. presbitem, Dumnezeu din lat. domine
deus.
Tot de la slavi s-au împrumutat câteva prefixe foarte
productive: ne-, r\s-, pre-, [i câteva sufixe: -eal\, -i[, -i[te,
-nic, -i]\ etc.
De asemenea, felul în care sunt construite numera-
lele cardinale, unele forme verbale, vocativul feminin în
-o este de origine slav\.
Au r\mas în limba român\ [i multe nume de per-
soan\ slave: Aldea, Bogdan, Dumitru, Vlad, Vlaicu etc.
„ Influen]a maghiar\
Influen]a maghiar\ începe în secolul al X-lea, când
acest popor migrator p\trunde în Panonia, unde s-a
a[ezat [i a fost cre[tinat. În secolele X-XI, maghiarii
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
ajung în Transilvania, l\sând urme mai ales în lexic:
alean, ald\ma[, bel[ug, c\tan\, gând, ginga[, hotar,
ima[, me[ter, ora[, s\la[, s\m\d\u, vam\, viclean etc.
„ Influen]a turc\
Începând din secolul al XVI-lea, p\trund în limb\ ter-
meni adu[i de st\pânirea otoman\: caimacam, capuche-
haie, geremea, pa[\ etc.
Multe cuvinte r\mase în limba român\ apar]in dome-
niului culinar: acadea, baclava, chiftea, ciulama, halva,
iahnie, iaurt, magiun, mezel, musaca, rahat, sarailie,
sarma, [erbet etc. Unele au intrat chiar `n vocabularul
fundamental: chef, chirie, cântar, du[man, murdar etc.
S-au p\strat [i câteva sufixe: -agiu (scandalagiu), -liu
(hazliu), -lâc (savantlâc).
Latinitate [i dacism
Etnogeneza român\ a fost una dintre preocup\rile
majore ale primilor no[tri cronicari, Grigore Ureche
notând în Letopise]ul Þ\rii Moldovei: Rumânii, câ]i s\
afl\ l\cuitori în Þara Ungureasc\ [i la Ardeal [i la
Maramoro[u, de la un loc sântu cu moldovenii [i to]i de
la Râm se trag. Aceast\ glorificare a latinit\]ii noastre a
devenit, dup\ Grigore Ureche, un adev\rat laitmotiv în
cultura român\, fiind întâlnit la Miron Costin, la stolnicul
Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu,
la Gheorghe {incai [i la al]ii.
Miron Costin m\rturisea în Predoslovia la De nea-
mul moldovenilor, din ce ]ar\ au ie[it str\mo[ii lor c\ s\
sparie gândul s\ scrie despre începuturile neamului ro-
mânesc, pe care le considera a fi disc\lecatul lui Traian,
împ\ratul Râmului.
În secolul al XIX-lea, interesul oamenilor de cultur\
se îndreapt\ spre fondul geto-dacic al etnogenezei, con-
stituindu-se chiar un ansamblu de teorii referitoare la
superioritatea dacilor fa]\ de latini. Nevoia g\sirii unei
identit\]i etnice anterioare romaniz\rii a generat în
perioada interbelic\ un curent numit chiar dacism, prin
care se omagiau spiritul de sacrificiu, senin\tatea în fa]a
mor]ii, c\utarea aventuroas\, tr\s\turi care caracterizau
popula]ia autohton\. Vasile Pârvan a publicat o lucrare
cu titlul Getica (1926), iar, în literatur\, Lucian Blaga [i
„ Influen]a greac\
În limba român\, elementele grece[ti au p\truns în-
cepând cu secolul al VI-lea [i pân\ în secolul al XV-lea.
De exemplu: a agonisi, arvun\, catastif, diac, flamur\,
molim\, omid\, plapum\, trandafir, zodie, zugrav etc.
„ Influen]a limbilor moderne
În secolul al XIX-lea, a început un proces de moder-
nizare a limbii române prin intermediul împrumuturilor
masive din limbile romanice sau din limba latin\, pe cale
savant\. Influen]a limbii franceze a fost cea mai puter-
nic\, dar exist\ multe cuvinte [i din italian\ — în dome-
niul muzical, bancar [i culinar.
De la na[terea ei, din secolul al III-lea, limba român\
a evoluat de-a lungul a 1 400 de ani, îmbog\]indu-se con-
tinuu, pân\ la forma din zilele noastre.
Mihail Sadoveanu vorbeau despre un p\gânism mitic [i
despre un vitalism specifice dacilor, pe care le opun
ra]ionalit\]ii latine.
Specificul na]ional este pus astfel sub semnul unor
fenomene antitetice, al unui amestec de Occident [i
Orient, al unei nevoi de modernizare, dar [i al uneia de
p\strare a tradi]iei, a unor tendin]e imitative, opuse afir-
m\rilor originale.
Epoca bronzului.
Ceramic\
de tip Wietenberg.
Sighi[oara,
cca 1700-1300 `.Hr.
11
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

2. Identifica]i dou\ cuvinte mo[tenite [i dou\ cuvinte

împrumutate pe cale savant\ din latin\ în versurile:
„Latina gint\ e regin\
Între-ale lumei ginte mari;
Ea poart\-n frunte-o stea divin\
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
M\re] îndreapt\ pa[ii s\i.
Ea merge-n capul altor ginte
V\rsând lumin\-n urma ei”.
(Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine)
3. Argumenta]i, în cel mult o jum\tate de pagin\, faptul
c\ versurile lui Vasile Alecsandri, reproduse la exerci-
]iul 2, sunt un omagiu adus originii noastre romane.
4. Ar\ta]i ce înseamn\ urm\toarele unit\]i frazeologice
Solda]i romani, sec. II. Muzeul Luvru de origine latin\, folosind, la nevoie, un dic]ionar:
„ ab initio „ ars poetica „ audiatur et altera pars „ de
gustibus non disputandum „ de profundis „ errare
TEMA ~N TEXTE humanum est „ fortuna labilis „ imago mundi „ me-
1. Lucra]i în grupe de trei elevi. G\si]i în versurile mento mori „ sic transit gloria mundi „ verba volant,
urm\toare, cu ajutorul unui dic]ionar, cuvintele nece- scripta manent.
sare complet\rii `n caiete a tabelului de mai jos. 5. Alc\tui]i un eseu nestructurat, de cel mult o pagin\,
despre importan]a surselor de cunoa[tere a form\rii
„La noi sunt codri verzi de brad [i a evolu]iei limbii române, care s\ aib\ ca motto
{i câmpuri de m\tas\; ultima unitate frazeologic\ de la exerci]iul 4.
La noi atâ]ia fluturi sunt, 6. Alege]i dintre unit\]iile frazeologice de la exerci]iul 4
{i-atâta jale-n cas\. una care s\ exprime situa]ia dacilor în lupta lor
Privighetori din alte ]\ri împotriva Imperiului Roman [i pe care s\ o folosi]i ca
Vin doina s\ ne-asculte; motto al unui eseu, de cel mult o jum\tate de pagin\,
La noi sunt cântece [i flori cu aceast\ tem\.
{i lacrimi multe, multe …” 7. Scrie]i expresiile corespunz\toare urm\toarelor
(Octavian Goga, Noi) abrevieri latine[ti: C.V., P.S., N.B. Ar\ta]i în ce situa-
]ii le folosi]i pe fiecare.
Cuvinte Cuvinte din Cuvinte 8. Face]i un meniu al unei mese festive în care s\ apar\
de origine latin\ fondul autohton de origine slav\ dou\ cuvinte de origine latin\, dou\ cuvinte din fon-
dul autohton, dou\ cuvinte din turc\ [i dou\ cuvinte
din alte dou\ limbi romanice, pe care s\ le indica]i.

DUP| TEM|
1. Proiect. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i
câte un poster în care s\ prezenta]i întâlnirea dintre
civiliza]ia latin\ [i cea dacic\, folosind ilustra]ii, sche-
me [i interpret\ri ale citatelor de mai jos.
a. Vrem s\ fim numai atât: latini — limpezi, ra]ionali,
cump\ta]i, iubitori de form\, clasici — dar vrând-ne-
vrând suntem mai mult. Însemnatul procent de
sânge slav [i trac ce clocote[te în fiin]a noastr\ con-
stituie pretextul unei probleme care ar trebui pus\ cu
mai mult\ îndr\zneal\ [...].
În spiritul românesc e dominant\ latinitatea, lini[-
tit\ [i prin excelen]\ cultural\. Avem îns\ [i un bogat
fond latent slavo-trac, exuberant [i vital care, oricât
ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola

12
U N I T A T E A 1 ~nceputuri

necunoscutului, r\s\rind puternic în con[tiin]e. este un început absolut, c\ nu exist\ continu\ri,

Simetria [i armonia latin\ ne e adeseori sfârtecat\ de relu\ri, linii [i directive [...]. Alte popoare [i-au tr\it
furtuna care fulger\ molcom în adâncimile oarecum începuturile naiv, incon[tient, nereflectat. Trezin-
metafizice ale sufletului românesc. E o revolt\ a du-se din somnul materiei la via]a istoric\ printr-un
sufletului nostru nelatin. insensibil proces, cu o evolu]ie natural\, cu o lune-
(Lucian Blaga, Revolta sufletului nostru nelatin) care insesizabil\. Noi, dimpotriv\, [tim [i trebuie s\
b. Ge]ii cred în nemurirea sufletului în sensul c\ ade- [tim c\ începem, suntem obliga]i a avea luciditatea
v\rata via]\ e abia cea viitoare într-un fel de Walhalla, începuturilor de via]\, con[tiin]a vie [i reflectat\ a
la un loc cu Zalmoxis; de aceea tot ce e trupesc, car- aurorii.
nea, vânatul, femeile, sunt de comb\tut dac\ vrem s\ Trezirea noastr\ la via]\ coincide cu o dilatare de
ajungem la gândul nemuririi. Zeul e în cer, iar nu pe perspectiv\, pe care celelalte popoare o cunosc în
p\mânt sau sub p\mânt. amurgurile lor.
(Vasile Pârvan, Getica) (Emil Cioran,
Schimbarea la fa]\ a României)
c. Ne iubim str\mo[ii, ne iubim îns\ [i str\nepo]ii: nu
suntem numai punctul ultim al unei linii de genera]ii, Prezenta]i lucr\rile voastre la evaluarea de la sfâr-
ce se pierde în trecut, ci [i punctul de plecare al [itul acestei unit\]i de studiu.
genera]iilor ce vor veni la lumin\; nu suntem numai
str\nepo]ii înc\rca]i de povara veacurilor, ci [i str\- 2. Proiect. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Citi]i cât
mo[ii virtuali ai str\nepo]ilor târzii; obliga]iile fa]\ de mai mult din operele citate la exerci]iul 1, legate de
viitor dep\[esc pe cele fa]\ de trecut. R\s\ritul ne tema Latinitate [i dacism. Realiza]i un poster cu
poate deci lega istorice[te; nu ne poate îns\ impune tipurile de orient\ri în problema dat\, pe care s\-l
[i condi]iile actuale ale vie]ii suflete[ti. Neajutându-ne prezenta]i în ora urm\toare.
în dezvoltarea idealit\]ii noastre, pentru ce l-am invo-
cat în hot\rârile zilei de azi? Fa]\ de ac]iunea lui
dizolvat\, veacul XIX reprezint\ o binef\c\toare revo-
lu]ie [...]; nu privim revolu]ia veacului XIX ca pe o
adev\rat\ solu]ie de continuitate fa]\ de esen]a îns\[i
a sufletului românesc, ci numai fa]\ de influen]ele
orientale ale veacurilor din urm\.
(Eugen Lovinescu,
Istoria civiliza]iei române moderne)
d. La fel ca într-un spa]iu, civiliza]ia noastr\ a fost
întru o limb\ cea latin\. Vecinii de jos, din stânga, din
dreapta, ne-au dat multe [i admirabile cuvinte, dar
toate s-au l\sat prinse în limba aceasta de obâr[ie
latin\. Iar când, în veacul al XIX-lea, leg\turile noas-
tre cu restul lumii s-au ref\cut, latinitatea limbii s-a
reg\sit nu numai ca obâr[ie, dar [i în act, prin absor-
birea, ca din c\m\rile proprii, a numeroase cuvinte
din limba-matc\, latin\ [i limba sor\, franceza.
(Constantin Noica,
Sentimentul românesc al fiin]ei)
e. Orice om care vrea sau este chemat s\ joace un rol
prolific în via]a României trebuie s\ se conving\ c\ în
]ara aceasta orice gest, orice ac]iune, orice atitudine Tezaurul de la Pietroasele, jud. Buzãu, sec. V

13
COMUNICARE
Tehnici de documentare
pentru realizarea proiectelor
Pentru realizarea proiectelor de orice fel sau a dezba-
terilor este necesar\ o documentare, adic\ o informare
am\nun]it\ [i temeinic\, prin consultarea mai multor
surse.
Surse de documentare
„ C\r]ile
Cele mai importante surse de documentare sunt c\r-
]ile, care se pot cump\ra din libr\rii sau se pot consulta
în biblioteci publice. Când se folose[te informa]ia
dintr-o carte, trebuie s\ se fac\ o trimitere bibliografic\.
Aceasta const\ în oferirea tuturor indica]ilor necesare
legate de apari]ia c\r]ii: numele autorului, titlul lucr\rii,
editura, locul [i anul public\rii ei.
În[iruirea lucr\rilor referitoare la o anumit\ proble-
m\ sau la un anumit autor, înso]it\ de trimiterile
amintite, se nume[te bibliografie. Un model de biblio-
grafie tematic\ este cel de mai jos.
Cri[an, Ion Hora]iu, Burebista [i epoca sa, Bucure[ti,
Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1977.
Daicoviciu, Hadrian, Dacii, Bucure[ti, Editura Enciclope-
dic\ Român\, 1972.
Dic]ionar de istorie veche a României, Bucure[ti, Editura
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1976.
Dio Cassius, Istoria roman\, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\
[i Enciclopedic\, 1973.
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Perit-au dacii?, Bucure[ti,
Editura Albatros, 1973.
Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria româ-
nilor, volumul I, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\, 1974.
Giurescu, Constantin C., Formarea poporului român,
Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1973.
Mommsen, Theodor, Istoria roman\, Bucure[ti, Editura
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1987.
Pârvan, Vasile, Dacia, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\, 1972.
14
În c\r]i, trimiterile bibliografice se g\sesc la notele
de subsol sau în bibliografiile plasate la sfâr[itul lucr\rii.
Exist\ [i volume întregi, numite bibliografii, ce sunt
redactate sub forma unor liste de lucr\ri care, a[ezate
în ordine alfabetic\, trateaz\ o anumit\ problem\.
La sfâr[itul unor c\r]i, se g\sesc indici, care sunt liste
alfabetice alc\tuite dup\ anumite criterii. Astfel, indicele
de autori înregistreaz\ to]i autorii cita]i într-o lucrare,
indicele de concepte — toate no]iunile teoretice discutate
într-o carte, a[a cum se face [i în indicele de la sfâr[itul
acestui manual. Fiecare autor sau no]iune care se înre-
gistreaz\ într-un indice are indicate pagina sau paginile la
care se g\se[te. În felul acesta, se poate afla foarte u[or ce
probleme sunt discutate în volumul respectiv.
Dic]ionarele sunt volume foarte eficiente destinate
inform\rii.
În primul rând, se pot consulta dic]ionare enciclope-
dice, în care se g\sesc date din diferite domenii ale
cunoa[terii, explicându-se no]iuni de cultur\ general\,
oferindu-se date despre personalit\]i, f\r\ a se pune
accentul pe problemele de limb\.
În al doilea rând, se pot folosi dic]ionare generale,
cum ar fi:
„ dic]ionare explicative: cuvintele sunt explicate în
func]ie de sensurile pe care le au; ele con]in [i informa]ii
referitoare la etimologie, la categorii gramaticale; astfel,
este recomandabil ca Dic]ionarul explicativ al limbii
române (DEX) s\ fie consultat pentru clarificarea sen-
surilor cuvintelor;
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

„ dic]ionare ortografice [i ortoepice: dau indica]ii II 3339

de scriere [i de pronun]are corect\ a cuvintelor; Dic]io- Eminescu, M., Opere alese, volumul I
narul ortografic, ortoepic [i morfologic al limbii române
Editura pentru Literatur\, Bucure[ti, 1964, 422 p.
(DOOM), edi]ia a doua (2005), este un instrument de
lucru absolut necesar pentru utilizarea formelor corecte Edi]ie îngrijit\ [i prefa]at\ de Perpessicius.
ale cuvintelor, în cazul oric\rei ezit\ri legate de scriere Volumul cuprinde lista manuscriselor lui M. Eminescu,
sau de pronun]are; note [i variante, indicele alfabetic al poeziilor dup\
„ dic]ionare de neologisme: cuprind cuvinte noi; primul vers, indicele alfabetic al poeziilor dup\ titlu.
„ dic]ionare de sinonime, de antonime, de omonime,
de paronime: pot fi folosite în redactarea lucr\rilor;
„ dic]ionare de expresii: sunt utilizate în vederea
Pentru a ob]ine cartea în vederea consult\rii ei, se
nuan]\rii exprim\rii; completeaz\ o cerere pentru sala de lectur\, ca în mo-
delul de mai jos.
„ dic]ionare onomastice etc.
În al treilea rând, exist\ multe dic]ionare de speciali-
tate, adresate speciali[tilor dintr-un anumit domeniu.
Pentru informare, pot fi consultate [i atlase, care sunt
culegeri de h\r]i, grafice, plan[e, fotografii referitoare la
un anumit domeniu.
Când se examineaz\ o carte, este bine s\ se fac\ fi[e
de lectur\ sau conspecte pentru informa]iile dorite. Fi[a
de lectur\ poate con]ine citate, rezumate, aprecieri per-
sonale etc. Conspectul const\ în notarea sintetic\ [i sche-
matic\ a datelor esen]iale dintr-o lucrare. O bun\ vizuali- Trebuie completate de cititor rubricile referitoare la
zare a informa]iei se poate face prin alc\tuirea de scheme, cota c\r]ii (ansamblul de litere [i de cifre care indic\
prin sublinieri, prin folosirea de culori diferite etc. locul c\r]ii în depozitul bibliotecii), la autor, titlul volumu-
lui, data solicit\rii c\r]ii, ocupa]ia [i semn\tura cititorului.
„ Cataloagele În unele biblioteci, exist\ cataloage electronice.
Cititorul introduce datele într-un computer [i pe ecran
Pentru a g\si c\r]ile citate într-o lucrare, trebuie con-
apar informa]iile cerute. De exemplu, dac\ se introduce
sultate cataloagele bibliotecilor, care sunt liste de volu-
numele unui autor, apare o list\ alfabetic\ a titlurilor
me aranjate alfabetic. Acestea sunt ordonate dup\ urm\-
c\r]ilor scrise de acesta existente în bibliotec\, solicitan-
toarele criterii:
tul alegând ceea ce îl intereseaz\. Mai exist\ cataloage
„ numele autorilor;
scoase de edituri pentru a-[i anun]a apari]iile, care pot fi
„ titlul lucr\rilor care trateaz\ o anumit\ problem\;
consultate pentru informare.
„ titlul lucr\rilor dintr-un domeniu de cunoa[tere;
„ titlul c\r]ilor ap\rute în anumite zone geografice;
„ titlul c\r]ilor nou ap\rute.
„ Periodicele
Bibliotecile folosesc un sistem de clasificare a c\r- Periodicele sunt publica]ii care apar la anumite inter-
]ilor pe baza cifrelor pentru fiecare domeniu. De exem- vale de timp: ziare, reviste, anuare. Acestea pot fi consul-
plu, cifra corespunz\toare limbii române este 0459. tate cu eficien]\ mai ales când este vorba despre reviste
Cataloagele pot fi tradi]ionale, adic\ o în[iruire de [tiin]ifice, specializate pe anumite domenii.
cartona[e cuprinzând informa]ii despre c\r]i, ca în mo-
delul dat, adic\ numele autorului, titlul operei literare, „ Casetele, CD-urile
editura, localitatea, anul apari]iei, num\rul de pagini, Casetele, CD-urile pot fi folosite pentru documentare
date despre edi]ie. în vederea realiz\rii unor proiecte.

15
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
„ Internetul
Numeroase informa]ii se g\sesc [i pe internet, cea
mai dezvoltat\ re]ea de calculatoare din lume. Siguran]a
informa]iei este îns\ relativ\, neputându-se verifica seri-
ozitatea oric\rui site, dar exist\ avantajul c\ aceasta se
poate ob]ine u[or de acas\ sau din laboratorul de infor-
matic\ al [colii. De exemplu, catalogul Bibliotecii
Centrale Universitare din Bucure[ti poate fi accesat
la adresa http://www.bcub.ro. Pentru a ob]ine infor-
ma]ii prin internet, se pot folosi motoarele de c\utare:
www.google.ro, www.yahoo.com etc.
EXERCI}II
1. C\uta]i în lec]ia precedent\ lucr\rile citate în leg\tu-
r\ cu tema Latinitate [i dacism. Trece]i-le într-o list\
bibliografic\.
2. Consulta]i, la biblioteca [colii, catalogul [i ad\uga]i
listei f\cute la exerci]iul 1 alte lucr\ri.
3. În laboratorul de informatic\, accesa]i adresa Biblio-
tecii Centrale Universitare din Bucure[ti [i g\si]i alte
lucr\ri pentru tema de la exerci]iul 1.
4. Proiect. Stabili]i o grup\ de patru-[ase elevi care s\
prezinte felul în care este oglindit\ în cinematografia
româneasc\ tema Latinitate [i dacism. Consulta]i la
bibliotec\ volumul Cinema... un secol [i ceva de Cris-
tina Corciovescu [i Bujor T. Rîpeanu, Bucure[ti,
2002. C\uta]i în indicele de titluri urm\toarele filme:
Dacii, Columna, Burebista, apoi nota]i numele regi-
zorilor [i anul apari]iei fiec\rui film. Pute]i folosi [i
alte lucr\ri despre cinematografia româneasc\ în
vederea rezolv\rii acestei cerin]e. Procura]i casetele
cu aceste filme [i vede]i-le. Redacta]i apoi o lucrare
16
„ Radioul [i televiziunea
Emisiunile de radio [i de televiziune pot fi surse de
informa]ii, unele fiind specializate în anumite domenii.
Concertele, filmele, dramatiz\rile etc. pe care le prezint\
se pot constitui, de asemenea, în surse de documentare.
„ Spectacolele
Manifest\rile artistice de cele mai diferite tipuri pot
deveni o modalitate de documentare într-o anumit\ pro-
blem\.
„ Audierea unor cursuri, discu]iile cu persoanele
autorizate
Cursurile ]inute de speciali[ti pot fi surse de docu-
mentare. Chiar discu]iile cu persoanele autorizate într-un
anumit domeniu ofer\ uneori informa]iile necesare pen-
tru realizarea unui proiect, a unei investiga]ii, a unei dez-
bateri, fiindc\ astfel se pot ob]ine date precise. De exem-
plu, dac\ se face o prezentare a unei localit\]ii, pentru a
ob]ine date despre dezvoltarea acesteia, se poate lua un
interviu primarului. O discu]ie cu unul dintre profesorii
vo[tri pentru a afla date despre o problem\ poate deveni
o surs\ de informa]ie.
de dou\-trei pagini pe tema dat\, prezentând-o în fa]a
clasei în ora urm\toare.
5. Proiect. Stabili]i o grup\ de cinci-[ase elevi care s\
consulte c\r]ile citate în modelul de bibliografie din
aceast\ lec]ie, la pagina 14, pentru a ob]ine date
despre romani [i daci. Grupa va redacta apoi un
referat, de cel mult dou\ pagini, pe care îl va prezen-
ta în ora urm\toare.
6. Proiect. Lucra]i în perechi. Citi]i Creanga de aur de
Mihail Sadoveanu [i Zamolxe de Lucian Blaga. Re-
dacta]i un eseu nestructurat de dou\-patru pagini
despre felul în care apar str\mo[ii no[tri în aceste
opere literare. Prezenta]i lucrarea voastr\ la evalua-
rea de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
7. Dezbatere. Organiza]i o dezbatere cu tema Latinitate
[i dacism. Stabili]i:
„ componen]a echipei afirmatoare [i a celei nega-
toare;
„ persoana care va fi moderator;
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
„ temele [i subtemele discu]iei;
„ timpul fiec\rei interven]ii.
Pentru documentarea în vederea dezbaterii:
„ citi]i lucr\rile din bibliografia stabilit\ la exerci]ile
1, 2 [i 3;
„ folosi]i [i citatele de mai jos, legate de tema dezb\-
tut\.
a. „Traian vine-n ast\ ]ar\,
{i de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugar\
Acum mâna a întins.
Atunci ea, cu grai fierbinte:
«Zamolxis, o zeu, striga,
Te giur pe al meu p\rinte,
Ast\zi rog nu m\ l\sa!»
Când întinde a sa mân\
Ca s-o strâng\-n bra] Traian,
De-al ei zeu scutit\, zâna
Se preface-n bolovan.”
(Gheorghe Asachi, Dochia [i Traian)
b. „Nu departe în fund se v\d zidurile cet\]ii. În stân-
ga o parte a templului, columne [i trepte jur-împrejur. În
fa]a templului, ceva mai înd\r\t, o spânzur\toare. Apus
de soare. Osta[i p\zesc templul; ei zac gr\mad\, numai
unul e în picioare pe trepte cu suli]a pe um\r. Doi munci-
tori întârzie cu cele din urm\ lucr\ri la spânzur\toare.
UN OSTA{ (c\tre osta[ul str\in): Unde te-au prins ai
no[tri?
OSTA{UL STR|IN: Lâng\ Dun\re.
ALT OSTA{: {i nu ]i-e niciodat\ dor de ]ara ta?
OSTA{UL STR|IN:
O, da. La noi cresc portocali cu fructe ro[ii;
zeii nu au coarne boure[ti cum cei hr\ni]i de voi,
[i iarna cerul nu roie[te fulgi de nea.
La noi e totul altfel,
dar soarele se-aseam\n\ a[a de mult cu cel de-aici,
c-aproape crezi, c\-i unul [i acela[i.
(To]i râd.)
ÎNTÂIUL OSTA{ (c\tre str\in):
Tu e[ti întâiul sclav care se bucur\
de-un slobod trai pe-aceste plaiuri.
Vie]uie[te cu-acelea[i drepturi ca [i noi.
Nu-]i [tiam prea-ndur\tor st\pânul.
R\spunde, libertatea cum ]i-ai dobândit-o?
OSTA{UL STR|IN ([iret): Cu... opincile profetului...
CEILALÞI: Cu ce? Haide, spune, poveste[te!
OSTA{UL STR|IN: E mult de când gonir\]i pe Zamolxe?
ÎNTÂIUL OSTA{: Vreo câ]iva ani.
OSTA{UL STR|IN:
Ei bine, mucenicii lui se tot sporesc de-atunci
pe sub p\mânt ca iepurii de cas\.
Altfel de ce-am p\zi noi templul zi [i noapte?
Magul se-nsp\imânt\ de puterea lor [i, precum [ti]i,
f\g\duit-a chiar pe fiica lui ca dar s\lbatic
celui ce va da de urma lui Zamolxe.
Ori a]i uitat?
AL DOILEA OSTA{: Ehei, Zemora tulbur\toarea! Câ]i
n-o doresc!
OSTA{UL STR|IN (zâmbind a glum\):
Cum eu tr\iam mai mult din mila câinilor,
m\ hot\râi s\ caut ascunzi[ul lui Zamolxe.
Am iscodit prin mun]i. Vreo nou\ zile ostenitu-m-am
prin v\g\uni, dar n-am g\sit
decât ni[te opinci întortocheate. Mi-am zis:
sunt ale profetului ! — Le-am d\ruit preotului.
E-adev\rat, îi aduceam numai opincile,
nu capul lui Zamolxe.”
(Lucian Blaga, Zamolxe)
În evaluarea dezbaterii, urm\ri]i:
„ coeren]a ideilor exprimate;
„ bog\]ia document\rii;
„ capacitatea de argumentare [i de convingere;
„ claritatea [i corectitudinea formul\rilor;
„ folosirea elementelor nonverbale [i paraverbale în
interven]iile f\cute.
J.- P. Perronneau,
Copil cu o carte
17
STUDIU DE CAZ
Perioada veche
SPRE TEM|
1. Scrie]i în caiete dou\ cuvinte care v\ vin în minte
când v\ gândi]i la religie. Face]i apoi pe tabl\ o list\
care s\ includ\ cuvintele care nu se repet\.
2. Lucra]i în grupe de [ase elevi. Discuta]i ce reprezint\
pentru voi practicile religioase, prezentând oral con-
cluziile grupei.
DESPRE TEM|
Dimensiunea religioas\ a existen]ei
~nceputurile culturii scrise române[ti
Cultura scris\ româneasc\ a fost marcat\ înc\ de la
început de dou\ fenomene, care se vor reg\si de-a lun-
gul istoriei noastre literare:
a. amestecul permanent de influen]e culturale occi-
dentale [i orientale;
b. desincronizarea fa]\ de cultura occidental\.
În Evul Mediu, spa]iul carpato-dun\rean reprezint\ o
grani]\ între cultura occidental\, dominat\ de utilizarea
limbii latine în biseric\ [i în cancelariile de stat, [i cultu-
ra oriental\, dezvoltat\ în jurul Bizan]ului, orientat\ spre
modelul grecesc [i influen]at\ ulterior de traducerile în
limba slavon\ ale scrierilor religioase. Aceast\ realitate
a f\cut ca poporul nostru, de origine romanic\, s\ folo-
seasc\, paradoxal, mai întâi limba slavon\ în cultura
scris\, primele c\r]i de cult fiind cele aduse în secolul
al XII-lea de la m\n\stiri bulg\re[ti [i sârbe[ti, unde
fuseser\ traduse în aceast\ limb\. De-abia ulterior slavo-
na devine limba cancelariilor domne[ti, ca o consecin]\
a importan]ei cultului religios, care ocupa un loc primor-
dial în organizarea primelor forma]iuni statale române[ti.
Manuscrisele în limba slavon\ au fost:
a. scrieri religioase, împ\r]ite în:
„ scrieri religioase canonice, copiile lor f\cându-se
în m\n\stiri de c\tre c\lug\rii ce înv\]au nu numai limba
slavon\, ci [i arta caligrafiei;
18
Simion {tefan,
Noul Testament
de la B\lgrad,
1648
„ scrieri apocrife, adic\ nerecunoscute de biseric\,
uneori chiar erezii împotriva doctrinei religioase ofi-
ciale;
„ scrieri de drept canonic, traduse de obicei din le-
gisla]ia bizantin\;
b. scrieri istorice, dintre care mai importante sunt:
„ cronicile bizantine [i sârbe[ti;
„ cronicile domne[ti originale, precum Cronica ano-
nim\ a lui {tefan cel Mare;
c. scrieri literare, de tipuri foarte variate, cum ar fi:
„ imnurile religioase;
„ povestirile hagiografice, în care sunt prezentate
vie]ile sfin]ilor;
„ c\r]ile populare, precum Alexandria [i Varlaam [i
Ioasaf, care au fost cunoscute de toat\ lumea medieval\.
În secolul al XVI-lea, sunt înfiin]ate primele tipografii
[i apar c\r]ile de cult în limba slavon\, care au avut o
larg\ circula]ie în aceast\ zon\. Tot în acest secol, v\d
lumina tiparului Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre
fiul s\u Teodosie, lucrare scris\ în limba slavon\ de dom-
nitorul muntean [i tradus\ în român\ în secolul urm\tor.
Aceast\ cultur\ scris\ în limba slavon\ nu poate fi in-
tegrat\ literaturii române, reprezentând, cum consider\
criticul literar Nicolae Manolescu, un epifenomen de la
sfâr[itul unei lungi tradi]ii — aceea bizantino-slav\ (Isto-
ria critic\ a literaturii române) [i mai pu]in o manifestare
a gândirii române[ti, dovad\ a decalajului fa]\ de cultura
occidental\.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Cultura scris\ `n limba român\
Cultura scris\ în limba român\ a ap\rut târziu,
primul document de acest fel fiind Scrisoarea lui Neac[u
din Câmpulung din 1521. Aceast\ scrisoare îi era adre-
sat\ lui Johannes Benkner, judele Bra[ovului, în[tiin-
]ându-l despre mi[c\rile trupelor turce[ti la Dun\re.
Documentul este un argument în sus]inerea ideii unei
desincroniz\ri fa]\ de cultura occidental\, în care
ap\ruse cu dou\ secole în urm\ Divina comedie a lui
Dante Alighieri, iar aproape contemporani cu Neac[u
din Câmpulung erau François Villon, marele poet fran-
cez, [i François Rabelais, autorul romanelor Gargantua
[i Pantagruel.
Dup\ traduceri în limba român\ ale unor c\r]i de
cult, r\mase în manuscris [i realizate la sfâr[itul secolu-
lui al XV-lea [i începutul secolului al XVI-lea (Codicele
vorone]ean, Psaltirea scheian\, Psaltirea vorone]ean\,
Psaltirea Hurmuzachi), apar scrierile tip\rite în limba
român\.
Diaconul Coresi înfiin]eaz\ la Bra[ov o tiparni]\ pro-
prie [i, începând din 1557, scoate c\r]i de cult în limbile
slavon\ [i român\. Cele nou\ c\r]i tip\rite de el în limba
român\ au circulat în toate cele trei ]\ri române[ti, jucând
un rol important în procesul de formare a limbii literare.
O însemn\tate excep]ional\ are, pentru cultura ro-
mân\, dar mai ales pentru evolu]ia limbii literare, apa-
ri]ia, în anul 1643, a operei de c\petenie a mitropolitului
Varlaam: Cazania sau Carte româneasc\ de înv\]\tur\.
Traducerea f\cut\ de marele c\rturar se remarc\ prin
cursivitate, claritate, prin lipsa regionalismelor, expri-
mând str\duin]a de a se adresa românilor de pretu-
tindeni (Alexandru Piru, Istoria literaturii române,
perioada veche). Limba acestei scrieri a influen]at pro-
cesul de formare a limbii literare, Cazania cunoscând
mai multe edi]ii [i fiind difuzat\ pe tot teritoriul româ-
nesc. Tot mitropolitului Varlaam i se datoreaz\ primele
versuri în limba român\: Stihuri la stema domniei Mol-
dovei, a[ezate în fruntea Cazaniei, [i versurile de la sfâr-
[itul celor dou\ p\r]i ale c\r]ii. Criticul literar Ion Rotaru
aprecia mai ales versurile finale, din pricin\ c\ mitropo-
litul, chiar a[a, spirit antiliric cum este, nimere[te peste
o compara]ie productiv\, aceea a asem\n\rii fr\mân-
t\rilor sufletului omenesc cu furtuna pe mare (Literatura
român\ veche):
„Valuri multe râdic\ furtuna pre mare,
mai vârtos gândul omului întru lucru ce are.”
Contemporan cu Varlaam, mitropolitul Simion {tefan
va face prima traducere integral\ a Noului Testament,
tip\rit în 1648, la Alba-Iulia, [i cunoscut sub numele de
Noul Testament de la B\lgrad. A fost o lucrare de o
importan]\ deosebit\ pentru dezvoltarea limbii literare,
mitropolitul propunându-[i s\ elimine din exprimare
orice regionalism [i asigurând astfel unitatea limbii ro-
mâne. În cuvântul c\tre cititori, Simion {tefan face o com-
para]ie, r\mas\ celebr\, între circula]ia cuvintelor [i cea a
banilor, spunând: „Bine [tim c\ cuvintele trebuie s\ fie ca
banii, c\ banii aceia sântu buni carii îmbl\ în toate ]\rile;
a[ia [i cuvintele acele sântu bune carele le în]eleg to]i.”
Eforturile de introducere a limbii române în cultul
religios au fost continuate de mitropolitul Dosoftei, care
este autorul primei traduceri în versuri a unui text reli-
gios: Psaltirea pre versuri tocmit\ (1673). Textul se
remarc\ prin str\duin]a de a-l adapta la realit\]ile româ-
ne[ti [i, uneori, prin imagini poetice surprinz\toare.
În secolul al XVIII-lea, Antim Ivireanul, mitropolitul
Þ\rii Române[ti, adaug\ literaturii religioase în limba
român\ un nou tip de scriere, acela al predicilor constru-
ite dup\ arta elocin]ei. Cele 28 de predici ]inute de
mitropolit la marile s\rb\tori au fost reunite sub titlul
Didahii [i au fost foarte cunoscute în epoc\.
Apari]ia în 1688 a primei edi]ii integrale a Bibliei,
traduse de fra]ii {erban [i Radu Greceanu [i tip\rite prin
grija domnitorului {erban Cantacuzino, reprezint\
momentul impunerii limbii române ca limb\ a cultului
ortodox. Bazându-se [i pe o serie de traduceri par]iale
anterioare, fra]ii Greceanu au reu[it s\ consacre limba
român\ ca limb\ literar\ prin claritatea textului [i prin
folosirea consecvent\ a unui vocabular bogat [i acce-
sibil. Aceast\ lucrare monumental\ poate fi considerat\
o încununare a scrierilor religioase de pe teritoriul
românesc din perioada medieval\.
~mp\rt\[ania
apostolilor.
Biserica
domneasc\ de la
Curtea de Arge[
(fragment)
19
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

TEMA ~N TEXTE

1. Citi]i textul de mai jos. 4. Dincolo de evocarea Þ\rii Sfinte, psalmul abordeaz\
problema patriotismului. Care sunt pedepsele divine
„La apa Vavilonului,
pe care ar trebui s\ le accepte cel care [i-ar uita ]ara?
Jelind de ]ara Domnului,
5. Preciza]i tipul de rim\ din psalmul de mai sus [i
Acoló [ezum [i plâns\m
m\sura versurilor.
La voroav\1 ce ne strâns\m,
6. Nota]i silabele accentuate [i neaccentuate din primele
{i cu inem\ amar\,
dou\ versuri. Preciza]i ritmul caracteristic psalmului.
Prin Sion [i pentru ]ar\,
7. Face]i acelea[i preciz\ri pentru urm\toarele versuri
Aducându-ne aminte,
populare:
Plângeam cu lacr\mi herbinte.
„Frunza-n codru cât învie, / Doina cânt de voinicie. /
{i bucine 2 ferecate
Cade frunza gios în vale, / Eu cânt doina cea de jale.”
L\s\m prin s\lci aninate,
8. [La apa Vavilonului (136)], psalmul versificat al lui
C\ acoló ne-ntrebar\
Aceia ce ne pr\dar\ Dosoftei, respect\ structura [i rezonan]a poeziei
S\ le zâcem viers de carte populare române[ti. Redacta]i un eseu, de maxim
Într-acea strein\tate [...] zece rânduri, în care s\ dezvolta]i observa]iile asupra
prozodiei psalmului studiat.
Ce nu ni s\ da-ndemân\
9. Citi]i urm\toarele versete din Psalmul 136 din Biblie:
A cânta-n ]ar\ strein\.
„1. La râul Babilonului, acolo am [ezut [i am plâns,
De te-a[ uita, ]ar\ svânt\,
când ne-am adus aminte de Sion.
Atuncea s\-mi vie smânt\ 3,
2. În s\lcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
{i direapta mea s\ uite
3. C\ acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut
A schimba viers în l\ute4!
nou\ cântare, zicând: «Cânta]i-ne nou\ din cânt\rile
{i s\ mi s\ prinz\ limba
Sionului!»
De gingini5, jelindu-mi scârba6 [...].”
(Dosoftei, Psaltirea în versuri
4. Cum s\ cânt\m cântarea Domnului în p\mânt
[La apa Vavilonului – 136]) str\in?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitat\ s\ fie dreapta
2. Tradus în secolul al XVII-lea, psalmul [La apa Vavi- mea!
lonului (136)] con]ine o serie de arhaisme. Identi- 6. S\ se lipeasc\ limba mea de grumazul meu, de
fica]i-le [i preciza]i felul lor. nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înain-
3. În captivitatea lor babilonic\, amintindu-[i de cetatea te Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.”
Ierusalimului, evreii cântau: La râul Babilonului, Considera]i c\ versificarea psalmului are un efect
acolo am [ezut [i am plâns, când ne-am adus aminte pozitiv asupra recept\rii sale? Argumenta]i-v\ r\s-
de Sion... Acest psalm al înstr\in\rii a devenit un cân- punsul.
tec despre îndep\rtarea omului de Dumnezeu. Iden- 10. Citi]i cu aten]ie textul urm\tor:
tifica]i sintagmele care sugereaz\ ideea captivit\]ii [i „De vom zice de pe dragoste, c\ suntem ale[i din
cea de îndep\rtare de divinitate. p\gâni, nici acéia nu o avem, c\ zice Ioann: «De va
zice cineva c\ iubé[te pre Dumnezeu [i pre fratele
1 s\u îl ur\[te, mincinos iaste; c\ de vréme ce nu
voroavã, s.f. (înv. ºi reg.): discuþie, convorbire.
2 iube[te pre fratele lui, c\-l véde, dar pre Dumnezeu,
bucin, s.n.: bucium, vechi instrument muzical cu coarde de felul
cobzei. c\ nu-l véde, cumu-l va putea iubi?» {i iat\, dar\, c\
3
smântã, s.f.: rãtãcirea minþii, smintealã, neplãcere. precum zic c\ neavând dragoste între noi [i nepoh-
4
a schimba viers în lãute: a mânui coardele lãutei. tindu-ne binele unul altuia, dup\ porunca lui
5
ginginã, s.f. (înv. ºi reg.): gingie. Dumnezeu, n-avem nici credin]\, nici n\diajde, nici
6
scârbã, s.f. (reg.): mâhnire. dragoste [i suntem mai r\i, s\ m\ erta]i, decât

20
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

p\gânii. C\ zice apostolul Pavel: «Limbile n-au lége [i

fac alte legii.» Iar\ noi, având lege, facem tot împotri-
va legii [i suntem mai p\c\to[ decât toate neamurile
[i decât toate limbile. {i pute] cunoa[te aceasta, c\
iaste a[a cum zic, c\ ce neam înjur\ ca noi, de lége,
de cruce, de cuminec\tur\7, de mor]i, de comân-
dare8, de lumânare, de suflet, de mormânt, de coliv\,
de prescuri9, de ispovidanie, de botez, de cununie [i
de toate tainele sfintei bisérici [i ne oc\râm [i ne
batjocorim noi în[ine légia?! Cine din p\gâni face
aceasta, sau cine-[ m\sc\ré[te légia ca noi? Oare nu
înjur\m cu acéstia toate pre Dumnezeu? Oare nu
oc\râm cu acéstia poruncile lui? C\ el singur ne-au
ar\tat [i ne-au înv\]at acéste taini, ca prin mijlocul lor
s\ ne cur\]im de p\cate [i s\-l îmblânzim asupra Scrisoarea lui Neac[u din Câmpulung c\tre Johannes Benkner,
noastr\ la scârbe [i la nevoi. judele Bra[ovului, 1521
Dar\ noi, deaca auzim pe cineva c\ înjur\ [în
„ enumera]ii lungi;
jur\minte] de cele ce am zis, în loc de a-l certa [i a-l
„ interoga]ii [i exclama]ii care stabilesc un dialog al
înfrunta, ca pre un om f\r’ de socoteal\, noao ne pare
predicatorului cu enoria[ii.
bine [i râdem. De sunt acéstia lucruri cre[tine[ti,
14. Un factor important în reu[ita unui discurs îl consti-
zic\ cine are Dumnezeu.”
tuie modul în care se realizeaz\ rela]ia dintre vor-
(Antim Ivireanul, La Dumineca Vame[ului,
bitor [i ascult\tor. Identifica]i m\rcile emi]\torului [i
cuvânt de înv\]\tur\, în Didahii 10 )
pe cele ale receptorului din fragmentul de mai sus.
15. Defini]i registrul stilistic predominant în didahia lui
11. Care este ideea central\ din fragmentul reprodus Antim Ivireanul. Alege]i dintre sugestiile de mai jos
mai sus? sau propune]i altele: „ stil sobru „ colocvial „ so-
12. Discursul mitropolitului se situeaz\ între mustrare [i lemn „ familiar „ pedant.
pild\. Identifica]i aspecte ale comportamentului 16. Predicile lui Antim Ivireanul sunt texte discursive
uman pe care acesta le combate [i discuta]i despre situate în sfera oratoriei religioase. Un bun orator
actualitatea observa]iilor lui Antim Ivireanul. încearc\ s\ capteze auditoriul, s\-i stârneas\ dorin]a
13. Didahiile lui Antim Ivireanul sunt discursuri rostite de a-l urm\ri pân\ în final. Demonstra]i, apelând la
din amvonul Mitropoliei Bucure[tiului, p\strând exemple din text, talentul de orator al mitropolitului.
structurile specifice oralit\]ii. Lucra]i pe grupe [i
identifica]i m\rcile oralit\]ii în textul dat:
„ forme ale graiului viu (expresii populare, particu- DUP| TEM|
larit\]i regionale sau populare ale vorbirii); 1. Proiect. Forma]i dou\ grupe de câte [ase elevi [i
„ interjec]ii; realiza]i dou\ postere cu informa]ii scrise, înso]ite de
ilustra]ii, abordând urm\toarele teme:
„ Literatura religioas\ în limba slavon\.
7
cuminecãturã, s.f. (în religia creºtinã): ritual care constituie una din- „ Literatura religioas\ în limba român\.
tre cele ºapte taine ºi constã în gustarea de cãtre credincioºi a vinu-
lui ºi a pâinii sfinþite de preot; împãrtãºanie.
2. Proiect. Forma]i grupe de câte patru elevi [i realiza]i
8
comândare, s.f. (înv.): pomanã, praznic, ospãþ la înmormântare. referate care s\ prezinte textele religioase din spa]iul
9
prescurã, s.f.: pâiniºoarã rotundã sau în formã de cruce, din care se românesc pân\ în secolul al XVII-lea. Prezenta]i
pregãteºte cuminecãtura ºi se taie anafura la bisericã. lucr\rile voastre la evaluarea de la sfâr[itul unit\]ii de
10
didahie, s.f. (înv.): predic\. studiu.

21
STUDIU DE CAZ

Formarea con[tiin]ei istorice

SPRE TEM|
1. Numi]i un eveniment istoric pe care îl considera]i
important pentru omenire.
2. Dac\ a]i vrea s\ afla]i ceva despre trecutul poporului
nostru, ce tip de scriere istoric\ dintre cele de mai
jos a]i alege?

CRONIC|, Fragment din Predoslovia la Letopise]ul lui Ion Neculce

ANALE HRONIC, CRONOGRAF
LETOPISEÞ 3. Lucra]i în grupe de patru elevi. Stabili]i dac\ citatul
de mai jos pledeaz\ pentru obiectivitatea sau subiec-
„ scrieri istorice „ lucrare istoric\, „ scriere de factu- tivitatea istoriei.
în care sunt înre- mai frecvent\ în r\ istoric\, înce- Cuvântul istorie are dou\ semnifica]ii distincte, pe
gistrate, an cu an, Evul Mediu, care pând cu facerea care publicul larg, dar [i mul]i profesioni[ti tind foarte
întâmpl\rile im- cuprinde o înregis- lumii, [i care se adesea a le confunda. Istoria define[te în acela[i timp
portante din via]a trare cronologic\ bazeaz\ pe izvoare ce s-a petrecut cu adev\rat [i reconstituirea a ceea ce
unui popor. a evenimentelor istorice, dar [i pe s-a petrecut, cu alte cuvinte, trecutul în desf\[urarea
sociale [i politice. legende populare.
sa obiectiv\ [i discursul despre trecut.
(Lucian Boia, Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\ )

DESPRE TEM|

Cronicarii moldoveni
Cronicile `n limba slavon\
Primele scrieri istorice din spa]iul carpato-dun\rean
au ap\rut în secolul al XV-lea, fiind scrise în limba sla-
von\, a[a cum este Cronica anonim\ a lui {tefan cel
Mare, comandat\ de însu[i voievodul moldovean.
Aceste letopise]e sunt un fel de pomelnice, notând
sumar nume de voievozi [i anii de domnie ai acestora.
În secolul urm\tor, istoria domniilor de dup\ moar-
tea lui {tefan cel Mare este continuat\ de cronicile slavo-
ne[ti ale c\lug\rilor Macarie, Eftimie [i Azarie — care
au ca model scrierile bizantine —, caracterizându-se
printr-o exprimare c\utat\, neglijând uneori claritatea [i
exactitatea în relatarea evenimentelor.
Cronicile `n limba român\
În secolul al XVIII-lea, apar cronici în limba român\
care încearc\ s\ recupereze trecutul. Acestea apar]in
unor c\rturari moldoveni cunosc\tori ai culturii occi-
dentale, cei mai mul]i dintre ei f\cându-[i studiile în
Polonia.
Cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin [i Ion
Neculce realizeaz\ o prim\ imagine a istoriei noastre,
reprezentând [i primii pa[i în evolu]ia prozei narative
române[ti, care face saltul de la un text nonliterar la
unul cu evidente valori estetice. Nu se poate vorbi
despre o coagulare con[tient\ a unor tehnici artistice de
construc]ie a discursului, care era în]eles în epoc\ doar

22
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
ca o manifestare cultural\ de c\utare a unei identit\]i
colective. Cronicarii au avut revela]ia necesit\]ii unei
disocieri între f\urirea evenimentului istoric [i consem-
narea lui ca modalitate de conservare a trecutului [i de
emancipare a omului în spiritul unui umanism târziu,
desincronizat fa]\ de Rena[terea european\ din secolele
al XIV-lea [i al XVI-lea.
Grigore Ureche spunea c\ l-a preocupat scrisul pen-
tru ca istoria s\ nu se asemene cu via]a fiarelor [i a
dobitoacelor celor mute [i f\r\ via]\, iar Miron Costin
dorea ca, prin opera lui, s\ nu se uite lucrurile [i cursul
]\rii. Acesta este motivul pentru care cei trei cronicari
moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin [i Ion Necul-
ce, au recurs la principiul continuit\]ii, asigurând o ima-
gine de ansamblu a trecutului de la origini pân\ în seco-
lul al XVIII-lea. Letopise]ul Þ\rii Moldovei de Grigore
Ureche prezint\ evenimentele istorice de la cel de-al
Istoriografia lui Grigore Ureche
Grigore Ureche a fost primul cronicar ce a scris o
nara]iune simpl\ cu tematic\ istoric\. Timpul folosit este
exclusiv trecutul, opera sa istoriografic\ fiind un text de
evocare, cu fapte pe care autorul nu le-a tr\it. Nara]iunea
respect\ ordinea cronologic\ a evenimentelor, prezen-
tând conflicte între dou\ persoane, soldate cu victoria
uneia dintre ele. Simplitatea acestor secven]e narative
duce la utilizarea cu prec\dere a înl\n]uirii în legarea
episoadelor descrise, rareori fiind folosit\ intercalarea [i
total absent\ alternan]a.
Forma în care se prezint\ textul a devenit un model
[i pentru ceilal]i cronicari, pentru ca mai târziu s\ fie
preluat\ [i de Mihail Sadoveanu în Zodia Cancerului sau
Vremea Duc\i-Vod\. Acest model al povestirii cronic\-
re[ti are în vedere împ\r]irea textului în paragrafe cu
titluri care anun]\ con]inutul, organizat, în general, în
jurul unui singur eveniment sau personaj istoric, pre-
cum se poate observa în urm\toarele exemple: De
moartea lui {tefan vod\ celui Bun, v\ leato 7012 (1504),
A doua domnie a lui Alixandru vod\ L\pu[neanul, carile
apoi au t\iat 47 de boieri, 7012 (1564), R\zboiul lui
{tefan vod\, când au b\tut pre Albrehtu craiu le[esc la
Codrul Cozminului, leat 7005 (1497), R\zboiu de la
doilea desc\lecat, adic\ de la Drago[-Vod\ (1359) pân\ la
cea de-a doua domnie a lui Aron-Vod\ (1594). Cronica
este continuat\ de Miron Costin pân\ la domnia lui
{tef\ni]\-Vod\ Lupu (1661). Letopise]ul lui Ion Neculce
începe cu anul 1662, [i anume cu Dabija-Vod\, [i con-
semneaz\ faptele petrecute pân\ la a doua domnie a lui
Constantin Mavrocordat (1743).
Pentru cultura noastr\, cronicile au o importan]\
deosebit\, [i anume:
„ istoric\ — pun bazele istoriografiei române[ti,
abordând probleme legate de originea latin\ a poporului
[i a limbii noastre, de continuitatea [i de unitatea
poporului român;
„ lingvistic\ — sunt o surs\ însemnat\ de cunoa[tere
a unei etape din evolu]ia limbii române;
„ literar\ — ofer\ forme incipiente ale prozei noastre
artistice.
Râmnic, când s-au b\tut {tefan vod\ cu Þ\p\lu[i vod\, v\
leatul 6989 (1481) iulie 8.
Cronica scris\ de Grigore Ureche se remarc\ prin:
„ imaginea sintetic\ asupra istoriei Moldovei în pe-
rioada descris\;
„ afirmarea con[tient\ a originii latine a tuturor
românilor;
„ concizia [i dinamismul nara]iunii;
„ arta portretului.
Schimbarea la fa]\. Pictur\ din naos, Vorone]
23
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Istoriografia lui Miron Costin
Proza lui Miron Costin,
Letopise]ul Þ\rii Moldovei
de la Aaron Vod\ încoace,
este mai subtil\ decât cea a
lui Grigore Ureche, aducând
ca element de noutate me-
dita]ia pe marginea eveni-
mentelor istorice [i fraza
ampl\, de tip c\rtur\resc.
Perspectiva se modific\, de-
oarece, pentru prima dat\,
faptele prezentate au fost
tr\ite de autor, el fiind ne-
voit s\ evalueze, având îndo-
ieli, admirând sau dispre-
]uind faptele [i personajele
despre care scrie, fiindc\
Miron Costin
Istoriografia lui Ion Neculce
Cronica lui Ion Neculce, Letopise]ul Þ\rii Moldovei
de la Dabija-Vod\ pân\ la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat, este cea mai important\ dintre toate croni-
cile moldovene[ti pentru evolu]ia prozei literare prin
arta nara]iunii, dovedind talentul de povestitor înn\scut
al autorului. Lucrarea, preponderent memorialistic\,
selec]ioneaz\ din multitudinea de evenimente tr\ite ati-
tudini omene[ti care imprim\ o direc]ie dramatic\ des-
tinului uman. Cronicarul este întemeietorul portretului
anecdotic, din care lipse[te descrierea, detaliile de ca-
racterizare moral\ [i psihologic\ adunându-se din întâm-
pl\ri pline de via]\, ca la romancierii de mai târziu.
TEMA ~N TEXTE
1. Citi]i fragmentul de mai jos [i argumenta]i faptul c\
este o descriere.
„Numai ce v\dzum despre amiadz\dzi unu nuor
cum s\ r\dic\ deoparte de ceriu, un nuor sau o negu-
r\. Ne-am gândit c\ vine o furtun\ cu ploaie, deodat\,
24
istoria este pentru cronicar un fapt viu, în relatarea c\ruia
se implic\. Sanctificarea sau demonizarea constituie un
proces la care este martor, putând contribui, prin con-
semnarea în cronic\, la p\strarea lui pentru genera]iile
urm\toare. De aici, [i efortul de reflec]ie, cronica fiind
plin\ de aforisme, biruit-au gândul fiind un astfel de
exemplu emblematic.
Nu întâmpl\tor, pasul înainte pe care îl face Miron
Costin în cristalizarea unor forme ale prozei române[ti
este legat de descriere, mod de expunere ce frâneaz\
derularea epic\, dar care, prin semnifica]iile puse în evi-
den]\, d\ un plus de valoare literar\ textului.
Continuând letopise]ul lui Grigore Ureche, Miron
Costin n-a putut aborda problema originii poporului ro-
mân, astfel c\ a sim]it nevoia s\ scrie o alt\ lucrare pe
aceast\ tem\: De neamul moldovenilor, din ce ]ar\ au
ie[it str\mo[ii lor. Opera a r\mas neterminat\, dar sur-
prinde patosul cronicarului în afirmarea originii latine a
poporului nostru [i convingerea c\, prin scrisul s\u res-
ponsabil, el poate scoate neamul din întunericul ne[tiin]ei.
Toate cele 42 de legende puse în fruntea Letopi-
se]ului, sub titlul de O sam\ de cuvinte, exprim\ atrac]ia
cronicarului pentru legendar [i anecdotic, în acela[i
timp. Acestea pot fi considerate un fel de exerci]ii nara-
tive care au introdus în literatura noastr\ genul povestirii
de delectare. Astfel, Ion Neculce subliniaz\ caracterul
oral al acestor nara]iuni [i rolul propriu în a le transfor-
ma în pove[ti scrise, privite ca elemente fabulatorii prin
raportarea la realitatea din cronic\. Nou\ legende îl au
ca erou pe {tefan cel Mare, r\mas [i pentru Ion Neculce
eroul ideal.
p\n\ ne-am timpinat cu nuorul cel de l\custe, cum
vine o oaste stol. În loc ni s-au luat soarele de desi-
mea mu[telor. Céle ce zbura mai sus, ca de trei sau
patru suli]e nu era mai sus, iar\ carile era mai gios,
de un stat de om [i mai gios zbura de la p\mântu.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Urlet, întunecare asupra omului sosindu, s\ r\dica
oarece mai sus, iar\ multe zbura al\turea cu omul,
f\r\ sial\ de sunet, de ceva. S\ r\dica în sus de la om
o bucat\ mare de ceia poiad\, [i a[ea mergea pe dea-
supra p\mântului, ca de doi co]i, p\n\ în trei suli]e în
sus, tot într-o desime [i într-un chip. Un stol ]inea un
ceas bun [i, dac\ trecea acéla stol, la un ceas [i
gium\tate, sosiia altul, [i a[ea, stol dup\ stol, cât ]inea
de la aprândzu p\n\ în desar\.”
(Miron Costin, Letopise]ul Þ\rii Moldovei
de la Aaron Vod\ încoace)
2. Preciza]i cine este personajul care face descrierea de
mai sus, ar\tând consecin]ele imediate în realizarea
organiz\rii acesteia (reperul, mi[carea, elementele
înconjur\toare etc.).
3. Indica]i traiectoria stolului de l\custe, a[a cum reiese
din cronic\.
4. Ar\ta]i ce sentiment produce, în textul dat, îmbinarea
imaginilor vizuale cu acelea auditive.
5. Ce efecte crede]i c\ produc repeti]iile din fragmentul
de cronic\?
6. Crede]i c\ textul este al unui istoric obiectiv sau nu?
Motiva]i-v\ r\spunsul.
7. Citi]i fragmentul urm\tor [i explica]i de ce poate fi
socotit o legend\ a neamului Movile[tilor.
DUP| TEM|
1. Proiect. Forma]i grupe de cinci-[ase elevi, care s\
realizeze, la alegere, câte o lucrare de trei-patru pa-
gini [i un poster pentru temele de mai jos:
a. Figura domnitorului Despot-Vod\ în Letopise]ul
Þ\rii Moldovei de Grigore Ureche [i în drama Des-
pot-Vod\ de Vasile Alecsandri.
b. Prezentarea nun]ii domni]ei Ruxanda, fiica lui
Vasile Lupu, cu Timu[, feciorul hatmanului c\z\cesc,
în Letopise]ul Þ\rii Moldovei de Miron Costin —
punct de plecare [i surs\ de informa]ii pentru Mihail
Sadoveanu în romanul Nunta Domni]ei Ruxanda.
c. Legendele despre {tefan cel Mare din O sam\ de
cuvinte de Ion Neculce — surs\ de inspira]ie pentru
scriitorii români.
Prezenta]i proiectele voastre în ora de evaluare de
la sfâr[itul acestei unit\]i de studiu.
„{tefan-vod\ cel Bun, când s-au b\tut cu Hroit
ungurul, precum dzicu unii la Ca[en, iar letopis\]ul
scrie c\ s-au b\tut la {cheie pe Siretiu, au fost c\dzut
calul cu {tefan-vod\ în r\zboiu. Iar\ un Purice aprodu
i-au dat calul lui. {i nu pute în grab\ înc\leca {te-
fan-vod\, fiind un om micu. {i au dzis Purice aprodul:
«Doamne, eu m\ voi face o movili]\, [i vino de te sui
pe mine [i încalec\.»
{i s-au suit pe dânsul {tefan-vod\: «S\race Purece,
de-oi sc\pa eu [i tu, atunce ]i-i schimba numeli din
Purice `n Movil\.»
{i au dat Dumnedzeu [i au sc\pat amândoi. {i l-au
[i f\cut boier, arma[ mare, pre Purece. {i dintru acel
Pureci aprodul s-au tras neamul Movile[tilor, de au
agiunsu de au fost [i domni dintru acel neam. Dar [i
aprodzii atunce nu era din oameni pro[ti, cum sunt
acum, ce era tot ficiori de boieri.”
(Ion Neculce, O sam\ de cuvinte —
legenda a V-a)
8. Ar\ta]i ce rol are folosirea dialogului în fragmentul
de cronic\ dat. Ar putea s\ apar\ într-un text [tiin-
]ific? Justifica]i-v\ r\spunsul.
9. Realiza]i oral portretul fizic al domnitorului, a[a cum
reiese din textul literar dat.
Petrache
Logof\tul,
C\l\re]i
25
 U N I T A T E A
{tefan cel Mare.
Tablou votiv, Vorone] (fragment)
Grigore Ureche
(1590?-1647)
Cronicar moldovean, considerat
întemeietorul istoriografiei în
limba român\.
Se trage dintr-o familie de mari
boieri moldoveni, atestat\ înc\ de
pe vremea lui {tefan cel Mare.
A studiat în Polonia, în afar\ de
latin\ [i, probabil, de greac\, artele
liberale, adic\ gramatica, retorica
[i poetica. Întors în ]ar\, a urcat pe
scara demnit\]ilor boiere[ti, ajun-
gând în vremea lui Vasile Lupu
mare vornic al Þ\rii de Jos, al doilea
boier în ierarhia rangurilor epocii.
Se presupune c\ Letopise]ul
Þ\rii Moldovei a fost scris spre
sfâr[itul vie]ii, cronicarul neter-
minându-l. Nu s-a p\strat origina-
lul, ci au r\mas doar copii ale cro-
nicii, cu unele complet\ri [i inter-
pret\ri eronate ale copi[tilor.
1
judeþu, s.n. (arh.): judecatã.
2
a scãpa, vb. refl. (arh.): a pierde.
3
sveti, adj.: sfânt.
26
1 ~nceputuri
Figura istoric\ emblematic\
`n cronicile moldovene[ti
SPRE TEXT
1. Lucra]i în grupe de patru elevi. Fiecare grup\ va aduce patru imagini cu
portrete diferite ale unor voievozi români din Evul Mediu. Alege]i unul,
prezentând oral motivele op]iunii.
2. Aminti]i-v\ de câteva portrete ale politicienilor din campania electoral\. Ce
le deosebe[te de portretele voievozilor? Ce rol crede]i c\ poate juca ast\zi
portretul unui politician?
Letopise]ul }\rii Moldovei
de Grigore Ureche
Fost-au acestu {tefan vod\ om nu mare de statu, mânios [i de grab\
v\rs\toriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospé]e omorâea f\r\ jude]u1.
Amintrilea era om întreg la fire, neléne[u, [i lucrul s\u îl [tiia a-l acoperi [i
unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de r\zboaie me[ter, unde era nevoie
însu[i s\ vârâia, ca v\zându-l ai s\i, s\ nu s\ înd\r\pteaze [i pentru acéia raru
r\zboiu de nu biruia. {i unde-l biruia al]ii, nu pierdea n\déjdea, c\ [tiindu-s\
c\zut jos, s\ r\dica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup\ moartea lui [i ficioru
s\u, Bogdan vod\, urma lui luas\, de lucruri viteje[ti, cum s\ tâmpl\ din pom
bun, road\ bun\ iese.
Iar\ pre {tefan vod\ l-au îngropat ]ara cu mult\ jale [i plângere în
m\n\stire în Putna, care era zidit\ de dânsul. Atâta jale era, de plângea to]i ca
dup\ un p\rinte al s\u, c\ cuno[tiia to]i c\ s-au sc\patu2 de mult bine [i de
mult\ ap\r\tur\. Ce dup\ moartea lui, p\n\ ast\zi îi zicu sveti3 {tefan vod\, nu
pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, c\ el înc\ au fostu om cu
p\cate, ci pentru lucrurile lui céle viteje[ti, carile niminea din domni, nici mai
nainte, nici acéia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui {tefan vod\ într-acela[i anu iarn\ grea [i
geroas\, câtu n-au fostu a[a nici odinioar\, [i décii preste var\ au fostu ploi
gréle [i povoaie de ape [i mult\ înecare de ap\ s-au f\cut.
Au domnitu {tefan vod\ 47 de ani [i 2 luni [i trei s\pt\mâni [i au f\cut 44
m\n\stiri [i însu[i ]iitoriu preste toat\ ]ara.
(Letopise]ul Þ\rii Moldovei,
Edi]ia P.P. Panaitescu, Bucure[ti,
Editura de Stat pentru Literatur\ [i Art\, 1958)
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Dic]ionar literar
„ Portretul literar const\ în pre-
zentarea unui personaj dintr-o
oper\ epic\ prin calificare, prin
în[iruirea unor tr\s\turi, f\r\ a
le justifica îns\.
Ca mod de expunere, portre-
tul este o descriere.
Portretul poate fi:
„ static, atunci când personajul
este descris ca [i când pozeaz\
pentru un tablou;
„ dinamic, atunci când perso-
najul este descris ac]ionând,
urm\rindu-i-se comportamen-
tul, gesturile, mimica, atitudi-
nile care îi dezv\luie caracterul.
În func]ie de aspectele pre-
zentate, se poate vorbi despre
diferite tipuri de portrete ale
personajelor:
„ fizic, axat pe înf\]i[area lui
exterioar\;
„ moral, în care predomin\
tr\s\turile lui de caracter;
„ mixt, atunci când sunt reda-
te, în acela[i timp, fizicul [i ca-
racterul s\u.
În cazul unui portret fizic, se
pot urm\ri:
„ unghiul din care se reali-
zeaz\ portretul (de sus, de jos,
din fa]\, din spate, din profil);
„ integralitatea imaginii (în
picioare, bust, cap, gros-plan,
adic\ prezentarea unui detaliu
fizic).
Atenuarea contrastelor, armonia,
constituie o metod\ a cronicarului.
{tefan nu este „mic” de statur\, ci
„nu este mare”; nu se întâmpl\ s\ fie
„învins”, ci s\ „nu biruie”; nu este
învins el, ci „biruie al]ii” etc. Toate
aceste construc]ii par s\ fie cerute
de sensul general al figurii care
implic\ grandiosul, monumentalul.
(Silviu Angelescu,
Portretul literar)
PRIN TEXT
1. Fragmentul de cronic\ reprodus face parte dintr-o scriere istoric\. G\si]i
cel pu]in dou\ argumente pentru faptul c\ portretul realizat de Grigore
Ureche reu[e[te s\ transforme persoana descris\ într-un personaj.
2. Delimita]i, în fragmentul dat, portretul fizic de portretul moral. De ce
crede]i c\ a ales cronicarul succesiunea din text?
3. Ar\ta]i ce sugereaz\ folosirea modului indicativ, timpul perfect compus cu
form\ invers\, plasat la începutul fragmentului reprodus.
4. Preciza]i tr\s\tura fizic\ dominant\ a voievodului, a[a cum reiese din cro-
nica lui Grigore Ureche. A influen]at aceasta p\rerile contemporanilor
despre {tefan cel Mare?
5. Lucra]i în grupe de patru elevi. Jum\tate dintre grupe vor g\si în text
tr\s\turile pozitive ale voievodului [i jum\tate, pe cele negative. Face]i apoi
un inventar al acestora.
6. Adverbul „amintrilea” face trecerea de la tr\s\turile negative la cele pozi-
tive. Cum v\ explica]i c\, printre tr\s\turile pozitive, se num\r\ disimula-
rea, fiindc\ voievodul „lucru s\u îl [tiia a-l acoperi”?
7. Motiva]i apari]ia în fragmentul de text a antonimelor negate: „om nu mare
de statu, nelene[u”.
8. Ar\ta]i ce rol are în textul dat evocarea fiului domnitorului, Bogdan.
9. Ce motiva]ie crede]i c\ are apari]ia numeralelor în finalul fragmentului?
10. G\si]i o semnifica]ie pentru felul în care se manifest\ natura în anul mor]ii
lui {tefan cel Mare.
11. Cum apare, în fragmentul dat, rela]ia dintre domnitor [i popor? Ce figur\
de stil o eviden]iaz\?
12. De ce ]ine cronicarul s\ fac\ o diferen]\ între domnul {tefan [i omul {tefan?
13. Care este criteriul sanctific\rii domnitorului, ajuns dup\ moarte „sveti
{tefan vod\”?
14. Ipostaza eroic\ este ultima amintit\ în acest portret realizat de cronicar.
Urm\ri]i gradarea ascendent\ a însu[irilor domnitorului, stabilind ordinea
apari]iei în textul cronicii a acestora.
15. G\si]i o motiva]ie pentru idealizarea portretului voievodului, folosindu-v\
[i de urm\toarele justific\ri:
„ imaginea creat\ domnitorului în legendele populare;
„ respectarea regulilor de la curte, care nu permiteau folosirea direct\ a
unor termeni ce ar fi afectat imaginea suveranului.
DESPRE TEXT
1. Redacta]i o compunere, de cel mult o pagin\, în care s\ prezenta]i portre-
tul lui {tefan cel Mare.
2. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Alc\tui]i un referat în care s\ compa-
ra]i imaginea lui {tefan cel Mare din culegerea de povestiri O sam\ de
cuvinte, plasat\ de Ion Neculce la începutul cronicii sale, cu imaginea reali-
zat\ de Grigore Ureche.
3. Proiect. Vede]i piesa Apus de soare de Barbu {tef\nescu-Delavrancea [i
organiza]i apoi o discu]ie despre conven]ia literar\ a idealiz\rii, care poate
transforma o persoan\ real\ într-un personaj.
27
STUDIU DE CAZ
Pictura medieval\ româneasc\
SPRE TEM|
1. Numi]i biserici române[ti celebre pentru pictura
acestora, ridicate în Evul Mediu.
2. Lucra]i în grupe de patru elevi, ar\tând ce rol au
icoanele pentru voi.
DESPRE TEM|
Portretul voievodal
~nceputurile picturii religioase române[ti
Între secolele al X-lea [i al XII-lea, preocup\rile artis-
tice din spa]iul carpato-dun\rean au vizat mai ales dome-
niul religios, fiind vorba de icoane, de picturi murale
amintite în documentele timpului, neconservate îns\.
Rela]iile cu Bizan]ul au influen]at materialul iconic al
cultului ortodox, completat de me[teri locali care practi-
cau o art\ naiv\ nesupus\ canoanelor vremii.
Începând din secolul al XIII-lea, pictura bisericeasc\
devine o modalitate de expresie a spiritului medieval
Pictura religioas\ `n timpul lui {tefan cel Mare
{tefan cel Mare a fost renumit pentru efortul de a
ridica biserici [i m\n\stiri, transformate apoi în ade-
v\rate centre artistice ale vremii. Arta de curte,
sus]inut\ nu numai de domnitor, ci [i de înal]i dreg\tori,
a valorificat mo[tenirea din secolele precedente,
p\strând autoritatea modelelor bizantine, dar cu elemen-
te originale, care pream\reau noble]ea omului, mai po-
trivite concep]iilor renascentiste ale vremii. Dorin]a de
afirmare a libert\]ii de crea]ie se observ\ în pictura
mural\, dar [i în miniaturile de pe manuscrise [i în car-
toanele broderiilor.
Principalul [antier artistic al vremii a fost la Putna,
ctitoria preferat\ a lui {tefan cel Mare, ridicat\ între
1466 [i 1469. Tot aici a fost executat\ mai târziu, pentru
28
{tefan cel Mare. Tablou votiv
din biserica m\n\stirii Dobrov\] (jud. Ia[i)
care se afirm\, l\ca[urile de cult ridicate [i împodobite
cu art\ fiind o dovad\ concret\ a puterii feudale. Dom-
nitorii, dar [i boierii au ridicat biserici a c\ror pictur\
continu\ s\ fie influen]at\ de cea bizantin\. Arta rea-
liz\rii portretelor în pictura mural\, costumele, coafurile,
coloritul bogat, toate sunt o expresie a tradi]iilor artisti-
ce orientale, a[a cum o dovedesc picturile bisericii dom-
ne[ti de la Curtea de Arge[.
mormântul Mariei de Mangop, a doua so]ie a domni-
torului, o broderie bogat\, care s-a p\strat, indicând ni-
velul ridicat al artei medievale române[ti.
Biserica m\n\stirii Vorone], construit\ în 1488, este
împodobit\ cu o pictur\ original\, nota specific\ fiind
dat\ de prezen]a grupurilor compacte de personaje,
redate în linii reduse la esen]ial, cu o cromatic\ expre-
siv\. De[i se respect\ în general modelele bizantine,
chipurile umane sunt personalizate. Figurile sunt reali-
zate de zugravul anonim în compozi]ii rafinate [i în varia-
te ipostaze. Tabloul votiv, pictur\ mural\ care îi repre-
zint\ pe ctitori cu miniatura bisericii în mân\, înf\]i[eaz\
familia voievodului moldovean.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

Fiind vorba de pictur\ monumental\ [i religioas\,

arta medieval\ româneasc\ urm\re[te s\ impresioneze,
s\ impun\ ideea idealiz\rii marilor voievozi, prezen]i în
primul rând în tablourile votive ale bisericilor ctitorite.

TEMA ~N TEXTE

1. Observa]i tabloul votiv de la Vorone], ar\tând locul în

care este plasat domnitorul {tefan cel Mare. Ce con-
secin]e crede]i c\ are aceast\ pozi]ie?
2. Ar\ta]i care este diferen]a de pozi]ionare pe vertical\
între Dumnezeu [i voievod. Ce sugereaz\ aceasta?
Face]i o paralel\ cu portretul pe care i l-a f\cut lui
{tefan cel Mare Grigore Ureche în Letopise]ul Þ\rii
Moldovei.
3. Preciza]i care sunt diferen]ele compozi]ionale între
tabloul votiv de la m\n\stirea Vorone] [i cel de la
Dobrov\]. {tefan cel Mare [i familia.
4. Vorbind despre mijloacele creatorilor de art\ mo- Tablou votiv de la Vorone]
numental\ de a eviden]ia dimensiunile neobi[nuite,
Charles Bouleau ar\ta c\ ace[tia au dou\ posibilit\]i:
fie s\ se confrunte, în cadrul aceluia[i monument, Care dintre aceste posibilit\]i este folosit\ în tablou
personajele mari cu cele mici, uria[ii cu figurile de votiv de la Dobrov\]? Seam\n\ cu vreo tehnic\
talia noastr\; sau s\ se modifice propor]iile obi[nuite folosit\ de Grigore Ureche în portretul f\cut domni-
ale corpului omenesc (Geometria secret\ a pictorilor). torului în cronic\?
5. Explica]i pozi]ia voievodului din imaginea votiv\ din
evangheliarul de la Humor. Ce însu[ire a domnitoru-
lui, amintit\ de Grigore Ureche, ilustreaz\ aceast\
pozi]ie?
6. Care dintre imaginile votive reproduse în manual vi
se pare mai apropiat\ de portretul voievodului rea-
lizat de Grigore Ureche? Prin ce anume?

DUP| TEM|
1. Alc\tui]i un referat cu tema Portretul lui {tefan cel
Mare, de la text la imagine, în care s\ prezenta]i
imaginea voievodului în textul lui Grigore Ureche [i
în tablourile votive reproduse în aceast\ lec]ie.
2. Proiect. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi [i rea-
liza]i postere în care s\ reproduce]i tablouri votive
din bisericile române[ti din Evul Mediu. Eviden]ia]i,
{tefan cel Mare.
Imagine votiv\
într-un text, de cel mult dou\ pagini, inclus pe poster,
din evangheliarul caracteristicile acestora. Prezenta]i proiectele voas-
de la Humor tre în evaluarea de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.

29
COMUNICARE

Structuri discursive: descrierea

Descrierea const\ în prezentarea particularit\]ilor Apar expresii precum: mi se pare c\..., cred c\... etc. [i
spa]iului fizic sau ale înf\]i[\rii persoanelor / personaje- frecvent figuri de stil. Nu este prezent\ doar în textele
lor sau obiectelor. literare, ci [i în comunicarea cotidian\, în textele publi-
Obiectul descris este anun]at printr-un substantiv, citare etc.
plasat, adeseori, la începutul pasajului descriptiv. Se tre- Descrierea obiectiv\ ofer\ informa]ii conforme cu
ce apoi la prezentarea elementelor componente ale realitatea, f\r\ implicarea celui care face descrierea.
obiectului, denumite tot prin substantive, înso]ite, frec- Limbajul este neutru, cu date precise, cu termeni de spe-
vent, de adjective, care pot fi atribute sau nume predica- cialitate, utilizându-se numai persoana a III-a. Figurile de
tive sau chiar propozi]ii atributive. În exemplul de mai stil sunt aproape absente. Apare în texte nonliterare, cu
jos, se poate urm\ri felul în care se organizeaz\ o prec\dere în textele [tiin]ifice, dar [i `n texte publicis-
descriere. tice, în pliante de prezentare etc.
„O [...] hain\ de origine oriental\, venit\ pe filier\ Operele literare în care apare descrierea pot apar]ine:
bizantin\, era caftanul cu mâneci foarte lungi, atârnând „ genului epic, reprezentând o pauz\ în desf\[urarea
pe spate, cu despic\turi pentru trecerea bra]elor, purtat ac]iunii [i înf\]i[ând un loc, un obiect, un personaj;
întâi de doamne [i de boieri înc\ de la sfâr[itul secolului „ genului liric, dând o percep]ie subiectiv\ asupra
al XV-lea.” fenomenelor;
(Adina Nanu, Art\, stil, costum) „ genului dramatic, ap\rând în indica]iile scenice ale
autorului, dar [i în discursul personajelor.
Textele descriptive sunt scrise în versuri sau în
ELEMENT EXTIN- proz\. Timpul folosit în descriere este prezentul sau
OBIECTUL COMPONENT DERE
caftan mâneci foarte lungi imperfectul.
Tipurile descrierii literare sunt:
„ tabloul, care înf\]i[eaz\ un aspect din natur\ sau
din interior, dintr-o privire de ansamblu;
EXTIN- ELEMENT EXTIN- „ portretul, care const\ în descrierea personajului.
DERE COMPONENT DERE
pentru Pentru a realiza o descriere, trebuie avute în vedere
oriental despic\turi
bra]e urm\toarele repere: „ indicarea obiectului descris [i a
Doamna Elena (Moldovi]a) componentelor lui „ tipurile de receptare (vizual\, audi-
tiv\ etc.) „ organizarea descrierii dup\ locul, deplasarea
Descrierea apare în textele literare sau nonliterare, privitorului /obiectului, elemente înconjur\toare etc. „
fiind o descriere subiectiv\ sau obiectiv\. vocabularul (câmpuri lexicale, cuvinte-cheie, termeni de
Descrierea subiectiv\ ofer\ informa]ii care constituie specialitate etc.) „ func]iile descrierii (informare, crea-
impresii personale ale celui ce face descrierea. Limbajul re de atmosfer\, caracterizare, producerea de semnifi-
este mai pu]in specializat, folosind mai ales persoana I. ca]ii cu valoare simbolic\ etc.).

EXERCI}II
1. Redacta]i o compunere în care s\ descrie]i într-un
limbaj obi[nuit un costum de epoc\. Transforma]i-o
apoi într-o descriere literar\.
2. Lucra]i în grup de patru elevi. Realiza]i un poster,
eventual ilustrat, pentru o reclam\ la una dintre
m\n\stirile din nordul Moldovei.
30
3. C\uta]i într-o carte de istorie [i în Fra]ii Jderi de
Mihail Sadoveanu un portret al lui {tefan cel Mare.
Redacta]i o compunere, de cel mult dou\ pagini, în
care s\ compara]i aceste descrieri.
**4. Redacta]i o descriere în care s\ prezenta]i un mo-
nument istoric elevilor de opt ani.
**5. Descrie]i o biseric\, folosind termeni religio[i.
SUT NUI T DA TIE U
A 1D E C A Z
Istorie [i lupt\ politic\
SPRE TEM|
1. A[eza]i în ordine descresc\toare urm\toarele valori
pe care le mai au, pentru cititorul contemporan,
cronicile istorice: documentar\, polemic\, literar\,
patriotic\, educativ\, moralizatoare. Stabili]i ierarhia
clasei, num\rând valorile situate pe locul I.
2. Enumera]i motivele scrierii letopise]elor de c\tre cro-
nicarii moldoveni [i aminti]i sursele lor de informare.
DESPRE TEM|
Cronicarii munteni
Cine au fost cronicarii munteni
Sub denumirea generic\ de cronicari munteni a
r\mas în cultura român\ un grup de c\rturari din Þara
Româneasc\, unii anonimi, autori de cronografe sau de
letopise]e în secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea.
Cronologic, ace[tia au scris mai târziu fa]\ de cronicarii
moldoveni. De[i la cur]ile domne[ti muntene ale lui
Matei Basarab, Radu cel Mare sau Neagoe Basarab a
existat o înfloritoare via]\ cultural\, un letopise] siste-
matic [i complet al ]\rii nu s-a p\strat.
Cronicile muntene[ti înfloresc în a doua jum\tate a
secolului al XVII-lea, dou\ lucr\ri fiind mai cunoscute:
„ Letopise]ul cantacuzinesc, oper\ a unui partizan al
familiei Cantacuzinilor, care prelucreaz\ în prima parte,
pân\ la domnia lui Matei Basarab (1654), o serie de sur-
se mai vechi, apoi î[i exprim\ opinia personal\ despre
evenimentele istorice, fiind, în mod evident, subiectiv
(are numai cuvinte de laud\ fa]\ de Cantacuzini, con-
damnându-i excesiv pe adversarii lor);
„ Cronicile B\lenilor, oper\ anonim\, ap\rut\ ca o
replic\ la scrierea favorabil\ Cantacuzinilor [i la fel de
polarizat\ ideologic [i de agresiv\ în limbaj.
Ambele cronici debuteaz\ cu întemeierea Þ\rii
Române[ti, plasat\ în 1290, [i se termin\ cu referiri la
anul 1688, când, pentru o scurt\ perioad\, cele dou\ fa-
milii rivale s-au împ\cat. Aceste cronici anonime au fost
continuate — prima, pân\ la 1690 [i a doua, pân\ la 1699.
Anastasie Crimca, Miniatur\
Suirea pe tron, în 1688, a lui Constantin Brâncoveanu
a însemnat [i o modificare de atitudine fa]\ de cronicile
anonime. Cele dou\ letopise]e fuseser\ continuate, dar
noul domnitor le dezaprob\, nu pentru atitudinea lor
partizan\, ci pentru simpatia pe care o avea pentru o alt\
fac]iune1, care îl avea în frunte pe stolnicul Constantin
Cantacuzino. Domnitorul încredin]eaz\ scrierea cronicii
sale oficiale lui Radu Greceanu, înv\]at recunoscut în
epoc\, unul dintre traduc\torii Bibliei de la Bucure[ti.
Aceast\ cronic\ se ocup\ doar de epoca Brâncoveanu,
oprindu-se cu pu]in înaintea tragicii mor]i a acestuia.
Domnia lui Constantin Brâncoveanu este prezentat\
[i într-o alt\ cronic\ anonim\, atribuit\ lui Radu
Popescu, un text care exprim\ opinia autorului bazat\ pe
m\rturii ale contemporanilor [i pe observa]ii proprii.
Acest letopise] anonim se opre[te la anul 1717.
În timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, marele
vornic Radu Popescu este desemnat s\ scrie cronica
oficial\. S-au p\strat dou\ letopise]e semnate de acesta,
unul care continu\ o cronic\ moldoveneasc\ [i altul în
care doar partea de la 1699 pân\ la 1729 îi apar]ine cu
siguran]\, partea de început fiind o compila]ie dup\
cronicile anterioare.
Istoria Þ\rii Rumâne[ti a stolnicului Constantin
Cantacuzino este o oper\ cu adev\rat [tiin]ific\, desprin-
s\ complet de tonul partizan al cronicilor muntene[ti.
1
facþiune, s.f.: grup de persoane unite prin interese politice; partidã.
31
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Caracteristicile cronicilor muntene[ti
Cronicile muntene[ti sunt diferite de cele moldove-
ne[ti, fiind mai pu]in documentate [i mai pu]in obiective.
Autorii lor nu au forma]ia intelectual\ a moldovenilor. În
plus, cronicarii munteni reprezint\ fac]iuni politice boie-
re[ti în lupta pentru putere. E vorba de lupta dintre par-
tida Cantacuzinilor [i aceea a B\lenilor, declan[at\ în cel
de-al [aptelea deceniu al secolului al XVII-lea (Ion Rota-
ru, Literatura român\ veche). Cronicarii moldoveni au
dat sinteze ale surselor anterioare lor, scriind despre ce
s-a întâmplat în continuare. În schimb, muntenii o iau
TEMA ~N TEXTE
1. Fragmentul de mai jos este un rezumat al luptei de la
C\lug\reni. Face]i o statistic\ a verbelor [i a numelor
proprii, ar\tând ce efect au în text.
„{i la C\lug\reni s-au întâlnit cu vizirul [i, dând
r\zboi viteje[te, p\ Sinan-pa[a înc\ l-au oborât2 dup\
cal în gârl\, [i un spahiu l-au scos a[a oc\rât3. C\
Mihai-vod\ ca un fulger umbla pen oaste, t\ind [i
oborând jos, [i cu mâna lui, p\ Caraiman-pa[a l-au
t\iat. V\zând vizirul acestea, s-au întorsu la locul unde
era t\b\rât4, iar Hassan-pa[a cu Mihnea-vod\ venea
pen p\dure s\ loveasc\ oastea lui Mihai-vod\ pe
denapoi; c\rora prinzându-le de veste s-au pornit
însu[i cu sabiia în mân\; [i vitejii lui dup\ dânsul au
intrat ca lupii în oi, [i când de când era s\ ajung\ p\
Hassan-pa[a s\-l taie cu mâna lui” (Cronica B\lenilor).
2. Compara]i fragmentul extras din Cronica B\lenilor
cu balada Pa[a Hassan a lui George Co[buc [i cu
relatarea aceluia[i episod în Românii supt Mihai-Vo-
ievod Viteazul de Nicolae B\lcescu. Realiza]i un
poster în care s\ prezenta]i asem\n\rile [i deosebi-
rile dintre cele trei texte.
3. Replica de mai jos, a lui Constantin Brâncoveanu,
este rostit\ înaintea întemni]\rii lui Staico, mustrat
cu pref\cut\ blânde]e, fiindc\ îl prinsese complotând
împotriva sa. Identifica]i cuvintele [i figura de stil
prin care se realizeaz\ disimularea sup\r\rii în text.
„N-a[ fi gândit, Staico, s\ v\z una ca aceasta, z\u,
n-a[ fi gândit în viea]a mea. Acela ce într-atâta vreme,
printr-atâtea locuri [i cu atâtea fealiuri di umblete
ast\zi s\ te v\z a[a denaintea mea într-acest chip, z\u,
n-a[ fi gândit” (Anonimul brâncovenesc).
32
fiecare de la început, ca [i când nu ar fi avut predecesori,
toate cronicile începând cu desc\lecatul lui Negru-Vod\,
plasat la 1290.
O alt\ caracteristic\ este faptul c\ unele cronici au
r\mas anonime sau se pot atribui cu dificultate unor
autori. F\r\ a fi lipsite de valoare documentar\ [i de im-
boldul reconstituirii trecutului, cronicile muntene[ti au
mai degrab\ un caracter formal, legitimând îndrept\]irea
partidei boiere[ti pe care o reprezint\ la conducerea ]\rii.
Caracterul evident polemic le d\, îns\, valoare literar\.
4. Replica de mai jos este adresat\ arma[ului, domnito-
rul vorbindu-i cu aparent plictis. Argumenta]i faptul c\
textul con]ine indici ai falsei polite]i [i ai cinismului.
„Arma[, ia p\ dumnealor de-i du în pu[c\rie, unde
[-au g\tit, c\ noi avem alt\ treab\, s\ bem ast\zi”
(Anonimul brâncovenesc).
5. Citatul urm\tor se refer\ la un adversar al Cantacuzi-
nilor, c\ruia i se repro[eaz\ originea modest\. Iden-
tifica]i elementele de pamflet din acest fragment.
„Iar Radu arma[ul era de mo[ie rumân5. {i tat\-s\u
era gr\dinariu de verze la Ploie[ti. Pentru aceea
numele s\u s-au poreclit de i-au zis V\rzariul. O rea
s\mân]\ au fost, c\ nu s-au f\cut varz\ bun\, ci de mic
au r\s\rit fiiul dracului” (Letopise]ul cantacuzinesc).
6. G\si]i m\rcile oralit\]ii în textele de la exerci]iile 3,
4 [i 5.
Dic]ionar literar
„ Pamfletul este o specie literar\ având caracter satiric
[i fiind generat\ de un interes ocazional, care, de obicei,
se pierde cu timpul. Scriind în versuri sau în proz\,
autorul de pamflet înfiereaz\ tr\s\turi ale unei persoane,
aspecte negative ale vie]ii sociale [i politice etc. Ast\zi
exist\ un tip de pamflet practicat în pres\.
2
oborât, adj. (înv.): doborât.
3
oc\rât, adj. (înv.): umilit.
4
a t\b\rî, vb. (înv.): a pune tab\r\.
5
rumân, s.m. (arh.): ]\ran [erb.
STUDIU DE CAZ
Curente culturale
SPRE TEM|
1. Lucra]i în perechi. Indica]i trei calit\]i ale omului
care trebuie respectate în orice situa]ie. Forma]i din
dou\ perechi o grup\. Re]ine]i dintre calit\]ile indi-
cate doar dou\ [i prezenta]i-le în fa]a clasei.
2. Indica]i „[tiin]ele umaniste” pe care le studia]i.
DESPRE TEM|
Umanismul
Sensurile termenului umanism
Prin umanism se poate în]elege:
„ în sens larg, o ampl\ mi[care care pune în centrul
lumii omul [i afirmarea liber\ a personalit\]ii sale;
„ în sens restrâns, studiul umanioarelor, adic\ al lim-
bilor greac\ [i latin\, al literaturilor [i al filosofiei;
„ un curent cultural care a ap\rut în Italia, în secolul
al XV-lea, în strâns\ leg\tur\ cu Rena[terea, una dintre
Umanismul european
Din Italia, umanismul s-a r\spândit în restul Europei
occidentale [i apoi, tot mai spre est, în primul rând în
]\rile catolice a c\ror limb\ de cultur\ era latina. Repre-
zentan]ii cei mai importan]i sunt: Michelangelo Buona-
rotti, Leonardo da Vinci, Pico della Mirandola, Giovanni
Boccaccio, Niccolo Machiavelli (în Italia), François Ra-
belais, Michel de Montaigne (în Fran]a), Francis Bacon,
Thomas Morus (în Anglia), Erasmus din Rotterdam (în
Þ\rile de Jos). William Shakespeare [i Miguel de Cervan-
tes încheie seria marilor reprezentan]i ai umanismului.
Idealul uman este omul universal, personalitate
Umanismul românesc
În ]\rile române, umanismul [i Rena[terea s-au afir-
mat mai târziu, în secolele al XVI-lea [i al XVII-lea, având
particularit\]i care ]in de limba de cultur\, slavona pân\
Leonardo da Vinci,
Fecioara `ntre stânci (fragment)
cele mai înfloritoare etape din cultura Europei, legat\ de
dezvoltarea ora[elor [i a burgheziei, de descoperirile
geografice [i de setea de libertate a arti[tilor. Umanis-
mul s-a manifestat în filologie, arhitectur\ (caracterizat\
de un stil armonios, geometric [i de gustul pentru
monumental), în artele plastice (se impune portretul), în
filosofie [i istorie, în pedagogie [i medicin\ etc.
armonioas\, care îmbin\ calit\]i fizice [i intelectuale,
cunoa[te limbile clasice [i filosofia, muzica [i literatura.
Curentul umanist se caracterizeaz\ prin: „ importan-
]a acordat\ omului ca fiin]\ împlinit\ în aceast\ lume prin
nelimitatele sale puteri spirituale „ alegerea drept model
a anticilor „ dezvoltarea [tiin]elor [i a artelor.
Umani[tii renascenti[ti vor impune noi valori [i idea-
luri, precum libertatea [i demnitatea fiin]ei umane, în-
crederea [i ra]iunea, convingerea c\ omul este perfec-
tibil, armonia dintre om [i natur\, care este aleas\ ca
model în art\.
la un moment dat, [i de formele de manifestare (afirmarea
originii latine a limbii române [i a romanit\]ii poporului
român, recunoa[terea prestigiului Antichit\]ii, valoarea
33
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
literar\ a scrierilor istorice sau didactice, dar [i caracte-
rul antiotoman al cronicilor). Cel mai bine reprezentat a
fost umanismul istoric, par]ial [i cel filologic.
Primul umanist român a fost Nicolaus Olahus. Lucra-
rea sa fundamental\, Hungaria (1536), scris\ în limba
latin\, nu a intrat în circuitul culturii române.
O particularitate a Rena[terii române[ti o constituie
faptul c\ voievozii folosesc nu numai for]a armat\, ci [i
cultura pentru a st\vili expansiunea otoman\. {tefan cel
Mare este un astfel de domnitor, al c\rui ideal era foarte
apropiat de cel al unui principe occidental, el fiind [i ini-
]iatorul primelor scrieri despre istorie.
Un alt voievod renascentist a fost Neagoe Basarab,
domnitor al Þ\rii Române[ti, ctitor al bisericii domne[ti
de la Curtea de Arge[. Este autor al unei scrieri elabo-
rate între 1512 [i 1521, Înv\]\turile lui Neagoe Basarab
c\tre fiul s\u Theodosie, o capodoper\ româneasc\ a
umanismului, scris\ ini]ial în slavon\. Este o oper\ cu un
caracter didactic, înrudit\ cu Principele de Niccolo
Machiavelli, contemporanul s\u.
Rena[terea româneasc\ are un moment de vârf prin
apari]ia operelor cronicarilor moldoveni. ~n Þara Româ-
neasc\, stolnicul Constantin Cantacuzino (c. 1640-1716)
a fost un mare savant umanist, format la Constantinopol
[i la Padova. De]in\tor al unei copii a Letopise]ului lui
Grigore Ureche, a patronat traducerea [i editarea Bibliei
de la Bucure[ti (1688), prima traducere integral\ în
limba român\, realizat\ în timpul domniei lui {erban
TEMA ~N TEXTE
1. Identifica]i un motiv literar de circula]ie universal\:
„Acum, trupule [i sufletul mieu, toat\ slava lumii
ace[tiia o am l\sat [i m\re]ele [i trufiia noastr\ o am
p\r\sit [i s\ r\sipir\ de la noi ca un fum, când îl
love[te un vânt mare [i cu ploae répede.”
(Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Thedosie)
2. Compara]i textul lui Neagoe Basarab de la exerci]iul
1 cu expresia pe care o ia motivul identificat în poe-
mul Via]a lumii de Miron Costin:
„Fum [i umbr\ sunt toate, visuri [i p\rere.”
3. Eviden]ia]i caracterul umanist al aprecierii de mai jos:
„Mintea treaz\ iaste priiaten mai bun [i mai cinstit
împ\ra]ilor [i domnilor decât toat\ avu]iia [i bog\]ia
lor cea mult\. Un b\rbat în]elept mul]ime de oameni
st\pâne[te [...].”
(Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Thedosie)
34
Cantacuzino, fratele stolnicului. Este autorul Istoriei
Þ\rii Rumâne[ti, înso]ite de prima hart\ a ]\rii, publicat\
la Padova, în 1700. Istoria lui, r\mas\ neterminat\, înce-
pe cu dacii [i se încheie cu invaziile barbare.
Cel mai mare umanist român a fost Dimitrie Cante-
mir (1674-1723), personalitate multilateral\, cea mai lu-
minat\ minte a veacului al XVIII-lea. Umanist deplin, cu
preocup\ri în filosofie, istorie, literatur\, muzic\, mate-
matic\, geografie, format la Academia Patriarhiei Orto-
doxe din Constantinopol, el [i-a însu[it o cultur\ vast\,
prin care [i-a dep\[it cu mult contemporanii. Cunosc\tor
al numeroase limbi, Dimitrie Cantemir [i-a scris opera în
român\ (Istoria ieroglific\, Hronicul vechimei a roma-
no-moldo-vlahilor), în latin\ (Descriptio Moldaviae, ela-
borat\ la cererea Academiei din Berlin, al c\rei membru
a fost, Istoria Imperiului Otoman), în greac\ (p\r]i din
Divanul sau gâlceava în]eleptului cu lumea).
Dimitrie Cantemir este [i autorul unei capodopere
literare, Istoria ieroglific\, roman alegoric, în care ani-
male [i p\s\ri devin simboluri care întruchipeaz\ rivali-
tatea Cantemire[tilor cu Brâncovenii. Cartea sa de c\p\-
tâi r\mâne Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,
lucrare fundamental\ a culturii române, de o erudi]ie
ie[it\ din comun (lista bibliografic\ cuprinde 150 de au-
tori, o cifr\ enorm\ pentru acea vreme). Dimitrie Can-
temir afirm\ originea roman\ [i comun\ a românilor,
exagerând puritatea acesteia, cu scopul afirm\rii unei
obâr[ii nobile a neamului nostru.
4. Identifica]i ideea umanist\ exprimat\ mai jos:
„[Traian] au fost s\ditorul, [i p\rintele mo[ilor [i
str\mo[ilor no[tri Românilor în Dachia. Ce precum
el cu mâna lui, ca pre un sad ales într-o livad\, i-au
împlântat [i i-au s\dit: a[é necl\ti]i, [i în véci nemu-
ta]i i-au l\sat: carii [i pân\ ast\zi Lumea îi vede [i-i cu-
noa[te tot acel vechiu neam românesc a fi în Mol-
dova [i Þara toat\ Munteneasc\, [i Ardealul tot acel
vechiu [i a mai marilor s\i nume de Români ]iind.”
(Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor)
5. Cultura umanist\ sau disciplinele umaniste au un rol
fundamental atât în formarea culturii generale, cât [i
în conturarea personalit\]ii. Organiza]i o dezbatere
în care s\ pune]i în discu]ie urm\toarea mo]iune:
Disciplinele umaniste [i-au pierdut importan]a în
epoca actual\?
STUDIU DE CAZ
Curente culturale
SPRE TEM|
1. G\si]i cât mai mul]i termeni din familia lexical\ a
cuvântului lumin\.
2. Din punct de vedere cultural [i pedagogic, ce anume
asocia]i ideii de lumin\?
3. Da]i o defini]ie termenului enciclopedie.
DESPRE TEM|
Iluminismul
Secolul „luminilor” `n Europa
Iluminismul sau „epoca luminilor” este o mi[care ide-
ologic\ [i cultural\ caracteristic\ secolului al XVIII-lea
european, având consecin]e pe plan politic, istoric [i
artistic. A ap\rut pe fondul crizei feudalismului [i al dez-
volt\rii burgheziei, care devenea o for]\ tot mai dinamic\
din punct de vedere economic, revendicându-[i puternic
drepturile politice [i social-economice. A[adar, Iluminis-
mul a avut un caracter antifeudal [i antidogmatic, a
exprimat încrederea în progres, f\când elogiul ra]iunii [i
al [tiin]ei, propunând emanciparea omului prin cultur\.
N\zuin]a general\ era de a pune cultura în slujba oame-
nilor prin „luminarea” poporului. Specifice epocii au fost:
cultul vie]ii intelectuale, al ra]iunii, al [tiin]ei, al umanis-
mului, elogiul adus toleran]ei [i muncii libere.
Originea Iluminismului poate fi plasat\ în Rena[tere,
dar aduce în plus dorin]a de întemeiere a unei noi ordini
sociale [i spirituale, c\utarea societ\]ii ideale. Ilumini[tii
au elaborat conceptul de cet\]ean al lumii, a[a cum uma-
ni[tii se considerau reuni]i într-o republic\ a literelor,
aflat\ dincolo de grani]e. Reprezentan]ii mi[c\rii ofer\
oamenilor cuno[tin]e despre ei în[i[i [i despre univers,
despre drepturile [i datoriile pe care le au în societate,
cu scopul de a realiza o orânduire social\ ra]ional\.
Luminile `n Transilvania — {coala Ardelean\
La noi, Iluminismul a p\truns mai târziu din cauza
unui feudalism autoritar [i a domina]iei otomane. Cea
mai unitar\ [i sistematic\ manifestare iluminist\ a fost
Peter Lely, Dou\ femei din familia Lake
Pe lâng\ teoria dreptului natural (oamenii se nasc
egali), Jean-Jacques Rousseau elaboreaz\ [i teoria con-
tractului social, dup\ care oamenii tr\iesc pe baza unei
în]elegeri cu monarhul luminat.
Ap\rut în Fran]a [i în Anglia, Iluminismul se r\spân-
de[te în restul Europei în manifest\ri mai reduse ca am-
ploare, dominate îns\ de un spirit reformist [i protestatar.
Din punct de vedere cultural, Iluminismul a dus la
formarea unui nou spirit filosofic, la o bogat\ literatur\,
situat\ în continuarea esteticii clasice din secolul anteri-
or, la dezvoltarea eticii [i a pedagogiei, ca [i a [tiin]ei. Un
produs tipic al Iluminismului este Enciclopedia, redac-
tat\ între 1751 [i 1772, în Fran]a, de un colectiv sub con-
ducerea lui Diderot.
Reprezentan]ii de seam\ ai curentului — scriitori [i
filosofi precum Voltaire, Montesquieu, Jean-Jacques
Rousseau, Diderot, d’Alambert, Helvetius, Beaumarchais,
D’Holbach, La Mettrie (în Fran]a), Kant, Lessing,
Herder, Schiller, Goethe (în Germania), Locke [i Hume
(în Anglia), Goldoni (în Italia) — fac din Iluminism una
dintre cele mai ample mi[c\ri culturale [i spirituale din
istoria omenirii.
{coala Ardelean\, denumire sub care este cunoscut\ o
grupare de intelectuali din Transilvania de la sfâr[itul
secolului al XVIII-lea [i începutul celui de-al XIX-lea.
35
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Mi[carea urm\rea emanciparea social\, na]ional\ [i cul-
tural\ a românilor din Imperiul Habsburgic pe cale lega-
l\. În 1791, reprezentan]ii {colii Ardelene redacteaz\ un
memoriu adresat împ\ratului Leopold al II-lea, Supplex
libellus valachorum Transilvaniae, cerând drepturi egale
pentru românii din Transilvania, cerere respins\ de diet\.
Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior, Ioan
Budai-Deleanu, reprezentan]i ai curentului iluminist, ci-
teau [i scriau latine[te. Activitatea lor a cunoscut dou\
direc]ii: una practic\, militant\, de culturalizare a popo-
rului prin înfiin]area de [coli rurale [i tip\rirea de ma-
nuale, bro[uri de popularizare, calendare, catehisme
etc., [i alta [tiin]ific\, erudit\, nu mai pu]in militant\,
care a avut ca urmare întemeierea istoriei [i a filologiei
ca [tiin]e. Cu operele lor istorice [i lingvistice, reprezen-
tan]ii {colii Ardelene îi continu\ pe cronicari.
„ Lucr\rile istorice ale reprezentan]ilor
{colii Ardelene
Operele istorice ale reprezentan]ilor {colii Ardelene
dovedesc o concep]ie clar\ asupra scopului pentru care
scriau, cu un acut spirit militant, ce îl dubleaz\ pe cel
[tiin]ific, [i anume argumentarea romanit\]ii poporului
[i a continuit\]ii lui. Astfel, Samuil Micu scrie Istoria [i
lucrurile [i întâmpl\rile românilor (nepublicat\), o prim\
încercare de a cuprinde toat\ istoria poporului român.
Gheorghe {incai redacteaz\ Hronica românilor [i a mai
multor neamuri...(1808), o istorie foarte documentat\, dar
care nu are construc]ie [i nici expresie literar\ (George
C\linescu, Istoria literaturii române de la origini pân\ în
prezent). Petru Maior, cu Istoria pentru începutul româ-
nilor în Dachia (1812), marcheaz\ debutul istoriografiei
Paolo Veronese,
Frumoasa Nani
36
române moderne. Ioan Budai-Deleanu redacteaz\,
exclusiv în latin\, o lucrare de o erudi]ie impresionant\,
De originibus populorum Transilvaniae (neterminat\ [i
nepublicat\), neacceptând p\rerea potrivit c\reia dacii
ar fi fost extermina]i de romani.
„ Lucr\rile filologice ale {colii Ardelene
Lucr\rile filologice ale reprezentan]ilor {colii Arde-
lene au avut un rol important în adoptarea alfabetului
latin, în impunerea normelor limbii literare [i în fixarea
unor norme ortografice, dovedind în primul rând origi-
nea latin\ a limbii române.
Lucrarea lui Samuil Micu [i al lui Gheorghe {incai,
Elementa linguae daco-romanae sive valahicae (1780, în
limba latin\), este considerat\ prima gramatic\ tip\rit\ a
limbii române [i întâia lucrare cu adev\rat [tiin]ific\ des-
pre limba noastr\. Samuil Micu semneaz\ [i prima carte
în limba român\ tip\rit\ cu litere latine, Carte de roga-
cioni pentru evlavia omului chrestin, Viena (1779). Petru
Maior scrie Diserta]ie pentru începutul limbei româ-
ne[ti (1812), prima lucrare filologic\ în care se afirm\ c\
limba român\ î[i are originea în latina vulgar\.
Lexiconul de la Buda, ini]iat de Samuil Micu în 1805,
este primul dic]ionar etimologic al limbii române, la care
au colaborat [i ceilal]i înv\]a]i ai mi[c\rii iluministe.
Ioan Budai-Deleanu scrie Fundamenta gramaticae
linguae romanicae (1812), redactat\ în latin\ [i prelu-
crat\ apoi în române[te: Temeiurile gramaticii româ-
ne[ti. Autorul a intuit originea indoeuropean\ a limbii
noastre, discutând unele etimologii [i ocupându-se
sumar de fondul autohton. Este singurul înv\]at al {colii
Ardelene care admite, indirect, existen]a în limba
român\ a cuvintelor de alt\ origine decât cea latin\.
„ Exager\ri [i purism
Prin toate aceste opere de erudi]ie, de vast\ docu-
mentare, reprezentan]ii {colii Ardelene au urm\rit nu
numai un scop [tiin]ific, ci [i ]eluri social-politice. Astfel,
au exagerat, afirmând originea pur latin\ a limbii,
cerând eliminarea cuvintelor de alte origini [i propu-
nând o ortografie etimologic\. Acela[i lucru se poate
constata [i în privin]a originii poporului nostru, conside-
rat urma[ direct al romanilor, f\r\ amestecul altor etnii.
Exager\rile se explic\ îns\ prin caracterul polemic al
scrierilor lor, care urm\reau trezirea con[tiin]ei na]io-
nale. Aceast\ tendin]\ a fost continuat\ în a doua jum\-
tate a secolului al XIX-lea de un a[a-numit curent latinist.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Iluminismul `n Moldova [i `n Þara Româneasc\
În ]\rile române, se manifest\ forme mai pu]in tipice
de Iluminism, p\truns sub influen]\ greceasc\ [i rus\. În
a doua jum\tate a secolului al XVIII-lea, se fac multe tra-
duceri, mai ales literare, semn al dezvolt\rii gustului
pentru citit, [i se r\spândesc câteva dintre ideile enciclo-
pedi[tilor.
În perioada 1774-1829, înv\]\mântul se afl\ sub înrâu-
rirea curentului iluminist. Gheorghe Asachi, în Moldo-
va, [i Gheorghe Laz\r, în Þara Româneasc\, întemeiaz\
în 1818 înv\]\mântul superior în limba român\. Au loc
primele reprezenta]ii teatrale în limba român\ (1816 la
Ia[i [i 1818 la Bucure[ti). Apare presa, primele gazete
române[ti fiind conduse de Ion Heliade R\dulescu [i de
Gheorghe Asachi.
TEMA ~N TEXTE
1. G\si]i ideile iluministe din urm\torul fragment,
având în vedere [i aprecierea critic\ citat\:
„ „Acum au sosit acel timp bine primit ca românii,
smulgându-se din grosul întuneric al urâtei ne[tiin]e,
s\ se de[tepte a-[i l\muri limba sa cea român\ [i, lu-
crând cu bunul s\u talent, s\ se procopseasc\ [instru-
iasc\, n.n.] întru [tiin]e, din care se na[te întregirea
na]iei [i tot felul de fapte bune.”
(Petru Maior, Diserta]ie pentru începutul limbei române[ti)
„ Este aici un crez luminist autentic, întemeiat pe
[tiin]\, o încredere ne]\rmurit\ în ra]iune [i în capaci-
t\]ile creatoare ale poporului român.
(Pompiliu Teodor, în Istoria literaturii române, II)
2. Exprima]i-v\ p\rerea despre cele afirmate de Nicolae
Iorga, ]inând cont [i de urm\toarele sugestii:
Literatura lor este o literatur\ de idei [i de lupt\;
curentul lor este închis între cei patru pere]i ai unei
biblioteci. Î]i pare r\u c\ suflete a[a de mari nu s-au
l\sat libere pe drumurile cele mari ale literaturii.
(Nicolae Iorga, Istoria literaturii române[ti.
Introducere sintetic\)
DUP| TEM|
1. Un scop polemic, cât de nobil ar fi el, justific\ neade-
v\rul în [tiin]\? Argumenta]i.
2. Ce crede]i c\ mai este valabil ast\zi din ideologia ilu-
minist\? Gândi]i-v\ la politic\, filosofie, etic\ [i mai
ales la [coal\ [i la pedagogie.
3. Cea mai modern\ enciclopedie este un adev\rat
În ]\rile române, este bine reprezentat\ literatura sub
forma unui clasicism întârziat (George C\linescu), prin
poe]ii V\c\re[ti, în Þara Româneasc\, [i Costache Cona-
chi, în Moldova. Prin operele lor, au contribuit hot\râtor
la formarea limbii literare.
Un foarte interesant caz de Iluminism întârziat este
Dinicu Golescu, boier muntean, autor al primului jurnal
de c\l\torie românesc: Însemnare a c\l\toriei mele,
Constantin Radovici din Gole[ti, f\cut\ în anul 1824,
1825, 1826. Cartea este un adev\rat program iluminist.
Scopurile sale sunt „pedagogice”: el dore[te s\ infor-
meze, s\ conving\ [i s\ influen]eze (Mircea Iorgulescu,
Postfa]\ la Însemnare a c\l\toriii mele).
„ Nicolae Iorga nu ]ine seama de specificul epocii
„ reprezentan]ii {colii Ardelene au inten]ionat s\ se
impun\ în circuitul [tiin]ific european, nu s\ scrie
literatur\ „ ilumini[tii români nu aveau talent literar
„ literatura român\ nu avea tradi]ie, iar limba literar\
nu era format\.
3. Citi]i cu aten]ie fragmentul urm\tor:
„Binele l-au înv\]at oamenii întâi unii de la al]ii,
neamurile mai pre urm\ unul de la altul, precum
vedem în istorii: c\ elinii prin c\l\torii la Eghipet au
tras de acolo lumin\rile [tiin]ilor, multe din me[-
te[uguri, [i romanilor, str\mo[ilor no[tri, înmul]ite
le-au comunicat. Iar ace[tia în toat\ Evropa cea lumi-
nat\ le-au rev\rsat, [i aceasta, din zi în zi sporindu-le,
însutit roditoare le-au f\cut.”
(Dinicu Golescu,
Însemnare a c\l\toriei mele)
„ Identifica]i concep]ia despre progres a autorului.
„ Indica]i fragmentul unde este exprimat\ ideea lati-
nit\]ii românilor.
motor de c\utare pe Internet. C\uta]i pe Google chiar
termenul enciclopedie.
4. În perspectiva integr\rii europene a României, putem
afirma c\ aceasta va putea des\vâr[i proiectul ilumi-
nist al secolului al XVIII-lea? Organiza]i o dezbatere
pe aceast\ tem\.
37
 U N I T A T E A 1
SPRE TEXT
1. Numi]i formele de organizare statal\ pe care le cunoa[te]i.
2. Pe care dintre ele o considera]i mai bun\ [i de ce?
Pagina de titlu a Þiganiadei
Ioan Budai-Deleanu
(1760-1820)
Poet, filolog [i istoric, a fost unul
dintre membrii grup\rii iluministe
cunoscute sub numele de {coala
Ardelean\. Originar din zona Hu-
nedoarei, provenind dintr-o familie
de preo]i, [i-a f\cut studiile la Blaj
[i apoi la Viena, unde a urmat
cursuri de filosofie, teologie [i
drept. Este locul în care s-a întâlnit
cu Gheorghe {incai [i cu Samuil
Micu, având în acest fel un prim
contact cu ideile iluministe. {tia
greac\, latin\, maghiar\, german\,
francez\ [i era cunosc\tor al litera-
turilor italian\, francez\ [i, proba-
bil, polon\. S-a întors la Blaj, ca
profesor la seminar, dar, intrat în
conflict cu reprezentan]ii Bisericii,
pleac\ la Lemberg (Lvov), în Gali-
]ia, unde se autoexileaz\ pân\ la
sfâr[itul vie]ii. De[i departe de
]ar\, a p\strat leg\tura cu românii
de acas\, fiind la curent cu evolu]ia
ideilor, a crea]iilor lor literare, îm-
p\rt\[ind ideile istorice, filologice
[i istorice ale celorlal]i c\rturari ai
{colii Ardelene.
1
Deci (zice Janal\u) eu din sine nu voi
l\uda nice pe o st\pânire, nice o voi
def\ima, ci numa voi ar\ta cele bune [i
rele, ce s\ afl\ în st\pânia monarhi-
ceasc\ [i democraticeasc\. (n. aut.)
38
Literatura iluminist\
*}iganiada de Ioan Budai-Deleanu
Cântecul a XI
(fragment)
45 Deac\ vom lua la socoteal\
Cum c\ to]i oamenii de la fire
S\ nasc într-un chip, prin o tocmeal\,
Nice s-afl\-între dân[ii os\bire
Vom afla c\-asemene dreptate
Trebuie s-aib\ to]i în cetate.
46 Nici poate unul [-altul zice
C\tr\ cei deopotriv\ [ie:
„Eu îs mai mare din to]i aice!”
C\ci împotriv\-i s\ scoal\-o mie
{i-i arat\, prin dovad\ tare,
C\ el ca [-al]ii numai un cap are1. [...]
48 Cel mai în]\lept înc\ r\mâne
În urm\-om p\tima[ ca [i noi;
{i deac\-i vom da bici s\ ne mâne
Înc\tro va vrea, ca pe ni[te boi,
Mai pe urm\ el a mâna s\-nva]\
{i uit\ de-a tr\g\torilor grea]\.
50 Drept aceasta, ori sângura lege,
Ori nime-altul s\ ne st\pâneasc\,
C\petenia cet\]ii-ntrege
Legea s\ fie!... s\ ne domneasc\!...
Asta s\ ne fie fund\mânt
La cest al nostru a[ez\mânt.
51 Întâi dar\ legi bune [i drepte
S-izvodim în ]ig\neasca ]ar\,
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
Socotit de unii critici [i istorici
literari drept primul mare scriitor
român, Ioan Budai-Deleanu a scris
o oper\ unic\ în literatura noastr\,
Þiganiada, singura epopee termi-
nat\ (pân\ în 1990, când a ap\rut
Levantul de Mircea C\rt\rescu) [i
care, dac\ ar fi fost cunoscut\ în
epoc\, ar fi determinat hot\râtor
evolu]ia literaturii.
Th. Aman,
Eliberarea ]iganilor
2
Drept aceasta nime s\ nu st\pâneasc\,
f\r\ numai legea; s\ hot\râm dar legi
bune, dup\ care s\ fim cârmuiþi prin
alese dintre noi persoane cinstite. Însã
acele persoane sã nu fie la dregãtorii
pânã la moartea lor, ci numai pânã la
vreme hotãrâtã, cãci, zice el, dregãtorii
ce-s rânduiþi pe toat\ viaþa lor, sunt un
feliu de despoþi. M.P. (n. aut.)
3
Destul c\ Janal\u purt\ biruin]\, c\ to]i
s\ plecar\ dup\ sfatul lui, adic\ f\cur\
o st\pânire, unde precum norodul, a[a
[i cei ale[i din norod s\ aib\ cuvânt
[i sfat la trebile ]\rii de ob[te, îns\ în
sine s\ fie republic\, cu putere la
deos\bite împrejur\ri s\ poat\ alege
[-un dictator. Cu un cuvânt, au ales
dintru chipurile de st\pânie cele ce
sunt mai bune. Erudi]ian. (n. aut.)
Fe]e apoi s-alegem în]\lepte,
Cunoscu]i despre vârtute rar\,
Ce cu purtare-întreag\, viteaz\,
S\ priveasc\ spre-a legilor paz\.
52 Îns\ ca niceo dreg\torie
S\ fie purure tr\itoare,
C\-acesta-i un feliu de despo]ie,
{i persoanele poruncitoare,
Prin lung\ vreme, s\-învolnicesc,
Legile frâng sau le schimosesc 2. [...]
57 Deci v\ sf\tuiesc ca st\pânia
Ce-ave]i s\ a[eza]i, ca dintru toate
S\ pune]i în frunte monarhia,
Îns\-în hotar\ foarte strâmtate
{i numai la vreme de trebuin]\,
Când s\ nu fie alt\ mântuin]\. [...]
59 Întru-alte, dup\ legi a[ezate
Norodul are s\ st\pâneasc\
Prin persoane-alese delegate,
Care n-au alta numa s\ p\zasc\
Ca legile-odat\ hot\râte,
Cu de-am\nunt s\ fie p\zite. [...]
66 Iar dup\ ce fâr[i Janal\u,
Nimene dup\ dânsul vru s\-ureze,
Ci to]i î[i deder\ votul s\u
Într-acel chip lucru s\ a[eze
{i cu cea form\ de st\pânie,
Precum Janal\u mai bine [tie. [...]
69 Din care va vedea fie[tine
C\ ]iganii din toate [tiute
Forme de chivernisiri streine,
N-au a[ezat vr-una, ci din toate
Luând cel mai bun [i de folos,
Toate cele-întoars\r\ pe dos,
70 Adic\ puser\ s\ nu fie
St\pânia lor nici monarhic\,
Nici orice feliu de-aristocra]ie,
Dar nici cu totul democratec\,
Ci demo-aristo-monarhiceasc\
S\ fie [-a[a s\ s\ numeasc\ 3. [...]
(Þiganiada. Edi]ie critic\ de Florea Fugariu,
Bucure[ti, Editura Tineretului, colec]ia Lyceum, 1969)
39
 U N I T A T E A
Nicolae Grigorescu, Cap de ]iganc\
Dic]ionar literar
„ Epopeea este o specie a ge-
nului epic în versuri, de mari
dimensiuni, în care se nareaz\
fapte eroice din via]a unui
popor petrecute în împrejur\ri
miraculoase. Epopeea apare în
Antichitate, marcând geneza
unui neam (Mahabharata [i
Ramayana, în cazul indienilor,
Eneida de Vergiliu), dispari]ia
(Iliada lui Homer) sau momen-
te decisive din via]a popoarelor.
Caracteristic\ este interven]ia
zeilor, care îi ajut\ pe unii dintre
eroi [i se opun altora. Epopeea
revine în aten]ie în Evul Mediu
[i în Rena[tere, cu prelungiri
pân\ în Iluminism, dar dispare
în epoca modern\, puternic
concurat\ de roman. Este com-
pus\ din cânturi, având o com-
pozi]ie de obicei u[or de obser-
vat, ac]iunea desf\[urându-se pe
dou\ planuri: unul real [i altul
fantastic. Pe lâng\ epopeile
eroice, istorice, filosofice, înc\
din Antichitate s-a scris epopee
eroi-comic\, o parodie a celei
eroice. Din aceast\ categorie
face parte [i Þiganiada.
40
1 ~nceputuri
TEXT {I CONTEXT
Þiganiada a cunoscut dou\ variante. Prima, terminat\ în 1800, a fost publi-
cat\ abia în 1875-1877 într-o revist\ ie[ean\, f\r\ niciun ecou îns\ în epoc\. A
doua, datând din 1812, a v\zut lumina tiparului abia în 1925.
Textul este precedat de un Prolog (semnat Leonachi Dianeu, anagram\ a
numelui autorului) [i de o Epistol\ închin\toare c\tre Mitru Perea, vestit cân-
t\re] (aici e vorba de Petru Maior, c\ruia Ioan Budai-Deleanu îi scria cu scopul
de a-[i explica inten]iile). Autorul declar\ c\ a dorit „a introduce un gust nou
de poesie româneasc\” [i c\ Þiganiada este „o alegorie în multe locuri, unde
prin ]igani s\ în]\leg [-al]ii carii tocma a[a au f\cut [i fac, ca [i ]iganii oarecând.
Cel în]\lept va în]\lege!”
Ac]iunea este plasat\ în Þara Româneasc\, în timpul domniei lui Vlad
Þepe[, care se preg\te[te de r\zboi cu turcii. Acesta este fundalul eroic al
epopeii bogate în întâmpl\ri, la care particip\ numeroase personaje.
Domnitorul hot\r\[te eliberarea ]iganilor, propunându-[i s\ fac\ din ei solda]i
disciplina]i. Pentru a se opune planurilor lui Þepe[, voievod cre[tin, Satana
intervine de partea turcilor. Întâmpl\rile de natur\ fictiv-istoric\ au loc pe de
o parte într-un cadru geografic delimitat, dar pe de alt\ parte [i într-un cosmos
de dimensiuni mitologice (Lucian Blaga, Gândirea româneasc\ în Transilva-
nia în secolul al XVIII-lea), planul comic [i satiric fiind reprezentat de menta-
litatea [i de obiceiurile ]iganilor pu[i în situa]ii incompatibile cu statutul lor
(eroismul devine la[itate, interven]ia zeilor este înlocuit\ de miraculosul popu-
lar, totul, într-un limbaj colocvial [i familiar).
Prin intermediul ]iganilor, Ioan Budai-Deleanu î[i transmite mesajul ilumi-
nist, punând pe seama lor defecte ale societ\]ii vremii. În Þiganiada, nu atât
întâmpl\rile intereseaz\, cât viziunea sa satiric caricatural\, enorma jovialitate,
verva parodistic\, formidabila ironie (Al. Piru, Istoria literaturii române, vol.
II). Un plus de originalitate dau epopeii numeroasele note de subsol, un text
paralel cu textul propriu-zis, în care autorul d\ cuvântul unor a[a-zi[i comen-
tatori cu rolul de a explica, de a comenta [i de a sublinia ideile sau faptele per-
sonajelor. În fragmentul reprodus, comentatorii sunt M.P. (Mitru Perea) [i
Erudi]ian.
Cânturile al X-lea [i al XI-lea prezint\ dezbaterile ]iganilor legate de proble-
ma întemeierii unui stat propriu [i de alegerea formei de guvern\mânt. Este
un prilej pentru Ioan Budai-Deleanu de a-[i exprima ideile iluministe privind
dreptul natural [i contractul social.
PRIN TEXT
1. Lucra]i în perechi. Urm\ri]i ideile expuse de Janal\u, respectiv de narator, [i
de comentatori. Apoi compara]i-le, ar\tând punctele comune [i diferen]ele.
2. Citi]i într-un dic]ionar explicativ defini]iile cuvintelor monarhie [i republi-
c\, apoi observa]i în ce m\sur\ acestea sunt clarificate în text de orator, de
narator [i de comentatori.
3. Identifica]i pasajele în care apar ideile de libertate, de egalitate [i observa]i
cum sunt ilustrate acestea.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
C.P. Szathmary,
Târgul Mo[ilor (fragment)
Dic]ionar literar
„ Comicul este o categorie
estetic\ fundamental\ care se
caracterizeaz\ prin contrastul
dintre esen]\ [i aparen]\, dintre
ceea ce sunt [i ce vor s\ par\
oamenii. Comicul cunoa[te nu-
meroase nuan]e, de la umor
pân\ la satir\. Efectul lui ime-
diat este râsul, de la cel îng\dui-
tor pân\ la cel sarcastic.
Emil Volkers, Popas
Dic]ionar
„ Utopia este o concep]ie poli-
tic\ sau social\ generoas\, pro-
gresist\, dar irealizabil\, din
cauza unor condi]ii obiective.
4. Janal\u î[i exprim\ neîncrederea în conduc\tori, oricare ar fi ei, c\ci, tot
oameni fiind, la un moment dat, devin abuzivi [i corup]i. G\si]i pasajul [i
comenta]i-l.
5. Fragmentele reproduse `n manual nu ilustreaz\ comicul, acesta fiind impli-
cit. Ar\ta]i dac\ în text se verific\ afirma]ia lui Ioan Budai-Deleanu: „toat\
povestea mi s\ pare c\-i numa o alegorie [...], unde prin ]igani s\ în]\leg
[-al]ii”. Raporta]i-v\ [i la urm\torul citat critic:
Multe efecte sunt scoase în cânturile X-XI. Aici ]iganii fac congres ºi iau
în discu]ie toate formele de guvern\mânt. Punerea unor astfel de abstrac-
]iuni în gura ]iganilor e de un comic inedit.
(George C\linescu,
Istoria literaturii române de la origini pân\ în prezent)
6. Notele de subsol ale Þiganiadei clarific\, explic\ [i înt\resc cele spuse în
text. Ar\ta]i importan]a lor pentru în]elegerea acestuia.
7. Limba folosit\ de poetul iluminist a fost apreciat\ de comentatorii Þiga-
niadei drept una deosebit de expresiv\ prin îmbinarea neologismelor cu
arhaismele [i cu regionalismele din zona Hunedoarei. Împ\r]i]i-v\ în trei
grupe [i g\si]i termeni din cele trei categorii amintite. Textul este inteligi-
bil pentru cititorul secolului al XXI-lea?
DESPRE TEXT
1. Exprima]i-v\ p\rerea despre actualitatea subiectului Þiganiadei atât în
epoca în care a tr\it autorul ei, cât [i în vremurile noastre. Este satira un
mijloc eficient de a atrage aten]ia societ\]ii asupra unor probleme grave în
fondul lor?
2. Organiza]i o dezbatere pornind de la urm\torul citat:
Þiganiada apare în forma cunoscut\ nu atât din pricin\ c\ starea de
atunci a limbii literare nu îng\duie epopeea eroic\. Cine era în stare s\
creeze poeme eroi-comice ar fi putut s\ creeze [i limba epopeii serioase.
Dar spiritul poetului, solicitat prea mult de aspectele actuale ale societ\]ii,
nu se putea devota decât acelor subiecte care îng\duiau prelungirea inte-
resului s\u în actualitate, unde avea s\ recolteze defectele ce puteau fi
ridiculizate.
(Dumitru Popovici, Studii literare)
DUP| TEXT
1. Crede]i c\ forma de guvern\mânt a unui stat se poate alege prin nego-
ciere? Argumenta]i-v\ p\rerea.
2. Textul reprodus `n manual din Þiganiada contureaz\ o societate utopic\
atât pentru epoca lui Vlad Þepe[, cât [i pentru cea a autorului [i, `n cele din
urm\, chiar pentru a noastr\. Citi]i defini]ia utopiei [i verifica]i afirma]ia de
mai sus.
3. Urm\ri]i o dezbatere parlamentar\ [i observa]i cum se desf\[oar\. Exist\
asem\n\ri cu aceea sugerat\ de textul lui Ioan Budai-Deleanu?
41
LIMB| ROMÂN|
Denota]ie [i conota]ie
Denota]ia [i conota]ia sunt valori ale cuvântului baza-
te, fiecare, pe o alt\ modalitate de reflectare a realit\]ii.
Valoarea denotativ\ sau conotativ\ a unui termen se
pune în eviden]\ numai într-un context.
Sensul denotativ sau denota]ia unui cuvânt este sen-
sul obiectiv, conceptual, sensul de baz\ al acestuia, pe
care dic]ionarele explicative îl men]ioneaz\ întotdeauna
(pe primul loc). Se caracterizeaz\ printr-un grad de rela-
tiv\ stabilitate, orice cuvânt având un singur sens deno-
tativ, care trimite întotdeauna direct la realitatea pe care
o denume[te, indiferent de atitudinea vorbitorului fa]\
de aceasta.
Stilul [tiin]ific [i cel juridico-administrativ, prin nevo-
ia de claritate [i de precizie, fac apel la sensul denotativ
al cuvintelor.
Sensul conotativ sau conota]ia reprezint\ totalitatea
sensurilor figurate pe care le dezvolt\ un cuvânt, plusul
semantic al acestuia interpretat în mod personal, subiec-
tiv de vorbitor. Având în vedere polisemia, muzicalitatea
[i caracterul abstract al unor cuvinte, sensul lor conota-
tiv poate fi determinat de factori psihologici [i / sau de
factori sociali, cuvântul fiind asociat de vorbitor unui
anumit context sau registru stilistic. De exemplu,
EXERCI}II
1. Identifica]i în versurile de mai jos cuvintele care sunt
folosite cu sens denotativ [i pe cele folosite cu sens
conotativ:
„Tocma s-aib\ ei minte îngereasc\
{i cu toat\-în]\lepciunea plin\!
Eu, de voie bun\, nu mi-oi pune
Jugul în grumazi, v\ spun [-oi spune!”
(Ioan Budai-Deleanu, Þiganiada)
2. Construi]i câte dou\ enun]uri pentru fiecare dintre
cuvintele de mai jos, unul în care s\-l folosi]i cu sens
denotativ [i altul, cu sens conotativ: vedet\, fum,
vulpe, tun, vili[oar\, ]eap\, varz\.
3. Explica]i care sunt conota]iile cuvintelor subliniate,
apoi construi]i enun]uri cu sensul denotativ al acestora.
42
Eduard Manet,
Émile Zola
înainte de anul 1989, substantivul sect\, care, conform
DEX, denume[te comunitatea religioas\ desprins\ de
biserica oficial\ respectiv\, a dobândit conota]ii nega-
tive. La fel s-a întâmplat [i cu substantivul chiabur, care,
în perioada colectiviz\rii for]ate a agriculturii, în anii ’50,
s-a înc\rcat de conota]ii negative, de[i sensul de baz\ al
cuvântului este de ]\ran înst\rit, bogat.
Conota]iile sunt fie bine fixate, cunoscute de majori-
tatea vorbitorilor, fie subiective, legate de experien]a
personal\ a vorbitorului. Ele sunt frecvent folosite în
stilul beletristic, în cel publicistic [i, uneori, în cel coloc-
vial. Orice sens conotativ se explic\ printr-o deplasare
de la cel denotativ, chiar dac\ leg\tura nu este evident\
întotdeauna.
a. Vlad a mi[cat în front, a[a c\ a fost chemat de
urgen]\ la direc]iune.
b. A venit îmbr\cat\ la cursuri cu hainele aduse de
curând din str\in\t\]uri.
c. De[i i s-a spus c\ nu poate s\ se înscrie la acest
op]ional, a r\mas pe baricade [i, în cele din urm\, a
câ[tigat.
d. For]a de pace a fost luat\ la capace de c\tre insur-
gen]ii din zon\.
4. Ce conota]ii au cuvintele tangou [i tehno pentru un
octogenar? Dar pentru voi?
5. Ce conota]ii da]i culorilor: negru, alb, ro[u, verde,
galben?
6. Ar\ta]i dac\ diminutivele din exemplele urm\toare
sunt folosite cu sens denotativ sau conotativ.
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri

a. Autorul cronicii atribuite lui Radu Popescu era un 12 Explica]i în ce m\sur\ contextul determin\ schim-
boiera[ care îl admira pe Constantin Brâncoveanu. barea sensului denotativ al cuvintelor în versurile de
b. R\ze[ul st\tea într-o c\su]\ de la marginea satului mai jos. Care este atitudinea poetului fa]\ de trecutul
de munte. istoric?
c. Voinicului îi cam pl\cea b\uturica, chiar dac\ nu „Dar ce tot r\sfoiesc eu cartea asta cu poze?
p\rea. Mai bine m\ uit în sus
d. Fata c\pitanului era frumu[ic\. Fiindc\ cerul nostru e zugr\vit,
e. Tân\rul avea o slujbuli]\ bun\ la cancelarie. Ca Vorone]ul,
f. Poezioara închinat\ evenimentului de ieri n-avea Cu toat\ istoria românilor.
nicio valoare. Deasupra Posadei e lupta de la Posada.
g. Mamei `i place din când `n când o cafelu]\ prelun- Deasupra Podului Înalt
git\ cu prietenele. E lupta de la Podul Înalt.
7. Indica]i conota]ia arhaismelor din enun]urile de mai Deasupra C\lug\renilor
jos [i schimba]i-le apoi cu termeni denotativi. E lupta de la C\lug\reni.
a. Directorul liceului nostru a fost mazilit s\pt\mâna
trecut\. Sunt b\t\lii pe to]i pere]ii,
b. Nu pot negocia cu furnizorul, dac\ n-am o patala- {i în firide [i ocni]e,
ma de la patron în acest sens. Pe stele e chipul încruntat al b\rba]ilor de
c. Odrasla vecinului a vrut neap\rat o ma[in\ ro[ie. demult.
d. Diriguitorii finan]elor au promis s\ ]in\ infla]ia în Iar sus, în turla neagr\,
frâu în acest an. St\ Decebal pe nori de otrav\
e. Parcul a disp\rut sub obl\duirea prim\riei. Bând otrav\,
8. Ar\ta]i ce sensuri conotative au cuvintele subliniate {i otrava prelingându-se de pe must\]ile lui.”
(Marin Sorescu, B\rba]ii)
în enun]urile de mai jos.
a. Guvernul a anun]at rea[ezarea pre]urilor la carbu-
ran]i.
b. Directorul întreprinderii va trece la numeroase
disponibiliz\ri pentru realizarea rentabilit\]ii.
c. Dup\ ce a luat plicul, func]ionarul i-a rezolvat cererea.
9. Preciza]i ce tip de conota]ie este determinat de pro-
nun]ia fragmentului de mai jos.
„DANDANACHE: Nu spui ]ine — persoan\ însem-
nat\... Când i-am pus pi]orul în prag — ori coledzi, ori
«R\sboiul», m\-n]eledzi — tronc! depesa...”
(Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdut\)
10. Realiza]i o descriere denotativ\, de cel mult zece rân-
duri, a copilului din tabloul al\turat. Transforma]i-o
apoi în una conotativ\.
11. Identifica]i sensurile figurate din versurile de mai jos,
redactând un comentariu de cel mult zece rânduri
despre felul în care se prezint\ trecutul nostru.
„Când privesc zilele de aur a scripturelor române,
M\ cufund ca într-o mare de vis\ri dulci [i senine
{i în jur parc\-i colind\ dulci [i mândre prim\veri,
Sau v\d nop]i ce-ntind deasupr\-mi oceanele de Nicolae Vermont,
stele.” (Mihai Eminescu, Epigonii) Copil

43
L UI M
N I TBA |
T E A R 1O M Â N |

** Fonetic\
Ce este fonetica?
Fonetica (din grece[te phone: sunet, voce) este
[tiin]a care se ocup\ cu studiul sunetelor produse de
vocea uman\, analizând aspectul fizic al sunetelor, de la
articulare pân\ la percep]ie. În enun]ul Limbile n-au lége
[i fac alte legii (Antim Ivireanul), exist\ o latur\ de con-
]inut [i alta de expresie, pe care o percepem auditiv
(prin sunete, accent [i prin intona]ie) [i vizual (prin lite-
re, spa]iile albe dintre cuvinte, punctua]ie [i prin semne
grafice). Pierre-Auguste Renoir, Loja

Sunetele limbii române

Dup\ natura lor acustic\, sunetele limbii române
sunt:
„ Vocalele [a, e, i, o, u, \, î ] sunt sunete la rostirea
c\rora aerul nu întâlne[te niciun obstacol la ie[irea din
aparatul fonator, adic\ din por]iunea cuprins\ între
pl\mân [i gur\. Ele pot forma singure silab\.
„ Consoanele [b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, [,
t, ], v, w, x, z] sunt sunete la rostirea c\rora aerul întâl-
ne[te obstacole la ie[irea din aparatul fonator. Ele nu pot
forma singure silab\.
„ Semivocalele [e, i, o, u] sunt sunete care seam\n\
c, v), iar o liter\ poate transcrie mai multe sunete (de
exemplu: litera x transcrie dou\ sunete). Exist\ în limba
român\ [i grupurile de litere, ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe,
ghi, care pot nota doar un sunet, [i anume o consoan\
(de exemplu: ceas, geam, chec, gheat\), sau pot nota
dou\ sunete — consoanele respective [i vocalele e sau i
(de exemplu: ciment, giraf\, ghe]ar, ghidon).
Diftongul este grupul de sunete alc\tuit dintr-o voca-
l\ [i o semivocal\ pronun]ate în aceea[i silab\. În func]ie
de pozi]ia vocalei în acest grup de sunete, diftongii sunt:
„ diftongi descenden]i (vocal\ + semivocal\): ai, au,

(
(
(
(
(

cu vocalele [i nu pot alc\tui singure silab\. ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, \i, \u, îi, îu;
(
(

La sfâr[itul cuvintelor, dup\ consoane, poate ap\rea „ diftongi ascenden]i (semivocal\ + vocal\): ea, eo,

(
un i scurt, nonsilabic (de exemplu: pomi ). ia, ie, io, iu, oa, ua, u\.
(

(
(

Triftongul este grupul de sunete alc\tuit dintr-o

„ Coresponden]a sunet-liter\ vocal\ [i dou\ semivocale pronun]ate în aceea[i silab\.
Litera este semnul grafic al unui sunet. În general, în Hiatul apare între dou\ vocale al\turate, pronun]ate
limba român\, o liter\ transcrie un singur sunet. Unele îns\ în silabe diferite; de exemplu: a-ur, Þi-ga-ni-a-da.
sunete pot fi redate prin mai multe litere (de exemplu: î,

Desp\r]irea `n silabe
La desp\r]irea cuvintelor în silabe trebuie s\ ]inem trece la silaba dinainte [i a doua, la silaba urm\toare; de
seama de urm\toarele reguli: exemplu: stam-p\, mul-te, în-ger; dac\, în grupul de dou\
„ o consoan\ între dou\ vocale trece la silaba urm\- consoane, a doua este l sau r [i prima este b, c, d, f, g, h,
toare; de exemplu: ca-s\, po-di[, lu-n\; p, t, v, desp\r]irea se face înaintea întregului grup; de
„ când exist\ dou\ consoane între dou\ vocale, prima exemplu, a-cru, ca-blu, su-bli-ni-e-re;

44
 U N I T A T E A 1 ~nceputuri
„ trei sau mai multe consoane între dou\ vocale se
despart în felul urm\tor: prima trece la silaba dinainte [i
celelalte, la silaba urm\toare; de exemplu: fil-tru, lin-
gvist, as-pri-me; în cazul grupurilor de consoane lpt, mpt,
mp], nc[, nct, nc], ndv, rct, rtf, stm, desp\r]irea se face
dup\ a doua consoan\ din grup: sculp-tor, con-junc-tiv.
Conform Dic]ionarului ortografic, ortoepic [i morfo-
logic al limbii române (DOOM), edi]ia a II-a, 2005:
„ desp\r]irea dup\ structur\ este acceptat\ atunci
când cap\tul rândului corespunde cu limita dintre com-
ponentele cuvintelor derivate sau compuse, dar nu mai
este obligatorie; de exemplu, se recomand\ desp\r]irea
al-tun-de-va (se admite [i alt-un-de-va), des-pre (se admite
[i de-spre), drep-tunghi (se admite [i drept-unghi), de-
ze-chi-li-bru (se admite [i dez-e-chi-li-bru), i-ne-gal (se
admite [i in-e-gal), su-bli-ni-a (se admite [i sub-li-ni-a);
„ la derivatele cu sufixe, desp\r]irea se face înaintea
sufixului, când acesta începe cu o consoan\ [i se adaug\
unei r\d\cini terminate într-un grup de consoane; de
exemplu: vârst-nic, sa-vant-lâc;
Valori stilistice ale fenomenelor fonetice
Desp\r]irea în silabe eviden]iaz\ metrica, în cazul
poeziei, stabilind m\sura versurilor (num\rul de silabe
dintr-un vers). Succesiunea identic\ sau asem\n\toare
de sunete de la sfâr[itul unui vers `ncepând cu vocala
accentuat\ stabile[te rima.
EXERCI}II
1. Desp\r]i]i în silabe cuvintele plurisilabice din textul
urm\tor [i explica]i regulile pe care le-a]i aplicat:
„Simetria [i armonia latin\ ne e adeseori sfârticat\
de furtuna care fulger\ molcom în adâncimile oare-
cum metafizice ale sufletului românesc.”
(Lucian Blaga,
Revolta fondului nostru nelatin)
2. Indica]i timpul de diftongi din textul de la exerci]iul 1.
3. Identifica]i diftongii, triftongii [i vocalele în hiat din
urm\toarele texte [i ar\ta]i ce rol au:
a. „La apa Vavilonului, / Jelind de ]ara Domnului, /
Acoló [ezum [i plâns\m / La voroav\ ce ne strâns\m.”
(Dosoftei, [La apa Vavilonului (136)])
„ normele actuale nu mai admit desp\r]irile dup\
structur\, care pot conduce la secven]e care nu sunt si-
labe; astfel, se recomand\ desp\r]irea în-tra-ju-to-ra-re,
ne-vral-gi-e; s-a renun]at la silabarea dup\ structur\ [i
în cazul cuvintelor cu elementele componente neevi-
den]iate, desp\r]indu-se, de exemplu, ab-stract, su-biect,
o-biect, a-bro-ga;
„ tot ca element de noutate în edi]ia a II-a a DOOM-ului,
nu se mai admite desp\r]irea în silabe a numelor proprii
de persoane, recomandându-se s\ nu se scrie pe rânduri
diferite nici prenumele [i numele de familie;
„ se tolereaz\ plasarea pe rânduri diferite a abrevie-
rilor sau a numelor proprii din denumirea unor institu]ii,
în anumite limite; de exemplu: F.C. [i, separat, pe alt
rând, Dinamo.
Accentul
Accentul reprezint\ pronun]area mai intens\ a unei
silabe într-un cuvânt. În limba român\, accentul nu are
un loc fix, fiind liber.
Alitera]iile [i asonan]ele sunt figuri de sunet prin care
se realizeaz\ expresivitatea textului.
Desp\r]irea în silabe este folosit\ în operele literare [i
pentru a reproduce rostirea sacadat\, cu valoare stilistic\,
a unor cuvinte: La-[u-le!
b. „Deac\ vom lua la socoteal\ / Cum c\ to]i oamenii
de la fire / S\ nasc într-un chip, prin o tocmeal\, / Nice
s-afl\ între dân[ii os\bire / Vom afla c\-asemene drep-
tate / Trebuie s-aib\ to]i în cetate.”
(Ioan Budai-Deleanu, Þiganiada)
4. Urm\ri]i distribuirea accentelor în textele de la exer-
ci]iul anterior [i explica]i rolul pe care îl au în context.
5. Indica]i câte litere [i câte sunete au urm\toarele cu-
vinte din textul de la exerci]iul 3b: chip, cetate.
6. Stabili]i m\sura versurilor de la exerci]iul 3.
7. Desp\r]i]i în silabe urm\toarele cuvinte: alt`ncotro
„ binoclu „ a dezaproba „ inaccesibil „ inabil
„ inelegant „ nestr\b\tut „ prescriere „ portavion
„ transatlantic „ a transfigura.
45
 E V A L U A R E
I. Citi]i textul urm\tor [i r\spunde]i la cerin]ele de
mai jos:
„Ne întoarcem cu dor unde-am fost [i-am iubit
Pe p\mântul umbrit al b\trânului schit.
Ca un cric r\t\cit, ca un vreasc sub]iat
Suntem mu]i când vorbim despre ce ni s-a dat.
Noi mereu c\ut\m un albastru de pre]
Ce-ntr-un veac este cer [i-n alt veac Vorone].
Pe p\mântu-ncuibat cu s\mân]\ de somn,
Cresc copaci r\muro[i, pirostrii pentru Domn.
Dar ace[ti vechi pere]i spun întruna ceva,
Ca [i cum ar boci, ca [i cum ar cânta.
S\ t\cem s-auzim ce spun vechii pere]i,
Poate vom deslu[i taina de Vorone].
Poate-albastrul la care fiii no[tri revin
Este limba român\ tradus\-n senin,
Poate carii stelari noaptea turlele rod,
Poate-altaru-i un pod, poate-albastru-i un cod.
O, ace[ti vechi pere]i spun întruna ceva,
Ca [i cum ar boci, ca [i cum ar cânta.”
(Constan]a Buzea, Vorone])
1. Preciza]i originea urm\toarelor cuvinte din textul
dat: a iubi, p\mânt, veac, a cânta. (4 puncte)
2. Men]iona]i dou\ modific\ri cu valoare de lege care
au dus la apari]ia cuvântului românesc cer, din textul
dat, de la latinescul caelum. (4 puncte)
3. Desp\r]i]i în silabe urm\toarele cuvinte din textul
dat: b\trân, despre, albastru, întruna. (4 puncte)
4. Stabili]i m\sura primelor dou\ versuri din textul dat.
(4 puncte)
5. Indica]i patru cuvinte folosite cu sens conotativ în
ultimele dou\ strofe ale textului dat, ar\tând ce sem-
nifica]ie le da]i. (4 puncte)
6. Comenta]i, în maximum dou\zeci de rânduri, strofa a
[aptea din textul dat, referindu-v\ [i la începuturile
culturii scrise române[ti. (4 puncte)
7. Explica]i, în cinci rânduri, titlul poeziei. (4 puncte)
8. Ar\ta]i, în cel mult zece rânduri, cum apare portretul
voievodal în strofa a patra. (4 puncte)
46
9. Indica]i câte un cuvânt a c\rui origine s\ fie în fondul
autohton, în limba turc\, în limba greac\ [i în limba
englez\. (4 puncte)
10. Numi]i un text religios din Evul Mediu românesc pe
care îl considera]i important pentru cultura român\,
motivându-v\, în cel mult cinci rânduri, op]iunea.
(4 puncte)
II. Redacta]i un text descriptiv, de cel mult zece rânduri,
în care s\ v\ prezenta]i liceul unor prieteni francezi.
Ve]i avea `n vedere:
a. precizarea principalelor caracteristici ale liceului;
(4 puncte)
b. selectarea unui vocabular adecvat; (2 puncte)
c. respectarea normelor gramaticale, ortografice [i de
punctua]ie, a[ezarea textului în pagin\. (4 puncte)
III. Redacta]i un eseu structurat de dou\-patru pagini în
care s\ prezenta]i valorile umaniste [i literare ale
lucr\rilor cronicarilor.
Ve]i avea în vedere:
a. prezentarea idealului umanist de dezvoltare a
[tiin]elor [i a artelor; (4 puncte)
b. eviden]ierea valorilor literare ale lucr\rilor croni-
carilor moldoveni; (4 puncte)
c. ilustrarea cu un fragment dintr-o cronic\ moldove-
neasc\; (4 puncte)
d. eviden]ierea valorilor literare ale lucr\rilor croni-
carilor munteni; (4 puncte)
e. exemplificarea continu\rii preocup\rii cronicarilor
de a prezenta originea poporului [i a limbii române
de c\tre c\rturarii umani[ti [i ilumini[ti, prin amin-
tirea a cel pu]in patru personalit\]i; (4 puncte)
f. redactarea eseului, urm\rind organizarea ideilor în
scris, utilizarea limbii literare, argumentarea, orto-
grafia, punctua]ia, a[ezarea textului în pagin\ [i lizi-
bilitatea. (20 de puncte)
Se acord\ din oficiu 10 puncte.
EVALUARE ALTERNATIV|
Portofoliu. Alc\tui]i o map\ cu trei lucr\ri realizate de-a
lungul studiului acestei unit\]i [i care considera]i c\
v\ reprezint\. Pune]i în map\ [i o lucrare pe care
dori]i s\ o reface]i în urm\toarele dou\ s\pt\mâni.
Prezentare de proiecte. Alege]i cele mai bune postere [i
prezenta]i-le `n fa]a clasei.
U N I T A T E A
Costache Petrescu, Grup de manifestan]i
pentru Constitu]ia de la 1848
2 Paºoptism
„ Curente literare
Romantismul
„ Rolul literaturii în perioada pa[optist\
Genera]ia scriitorilor pa[opti[ti
Programul romantismului românesc
Mihail Kog\lniceanu, Introduc]ie la Dacia literar\
Romantismul militant
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia
Personajul romantic
Costache Negruzzi, Alexandru L\pu[neanul
Limb\ român\: **Vocabularul
„ Forme hibride ale civiliza]iei [i ale culturii
române[ti la mijlocul secolului al XIX-lea
Clasicism, romantism, realism în epoca pa[optist\
Contraste bizare
Vasile Alecsandri, Balta-Alb\
Limb\ român\: Neologismele
Comunicare: Eseul
„ România între Orient [i Occident
Modernizare [i balcanism
Limb\ român\: **Grupul verbal
„ Descoperirea literaturii populare
Folclorul la 1848
Un mit fundamental al culturii române moderne
Monastirea Arge[ului
Ecouri folclorice în literatura cult\
*Lucian Blaga, Me[terul Manole
Comunicare: Strategii specifice în dialog [i în monolog
Comunicare: Structuri discursive — textul narativ
„ Evaluare
STUDIU DE CAZ

Curente literare
SPRE TEM|
1. Lucra]i în perechi astfel: un elev s\ g\seasc\ argu-
mente pentru afirma]ia c\ omul trebuie s\ ac]ioneze
conform ra]iunii [i cel\lalt elev, c\ este bine ca omul
s\-[i urmeze sentimentele. Prezenta]i în fa]a clasei
câte o justificare pentru fiecare afirma]ie.
Arnold
2. Exemplifica]i printr-o situa]ie din via]\ ce înseamn\ Böcklin,
pentru voi termenul romantic. Muza lui
Anacreon

DESPRE TEM|

Romantismul
Sensurile termenului romantism

Termenul de romantism a avut diferite sensuri de-a Dic]ionar literar

lungul vremii:
„ Curentul literar este un fenomen artistic amplu [i de
a. un ansamblu de elemente psihice prin care este sur-
durat\, care presupune gruparea unor scriitori pe baza
prins\ o sensibilitate de factur\ liric\; unor convergen]e ideologice (artistice [i filosofice), te-
b. un stil caracteristic produc]iilor artistice apar]inând matice [i stilistice.
mai ales primei jum\t\]i a secolului al XIX-lea;
c. un curent literar european manifestat cu prec\dere în
prima jum\tate a secolului al XIX-lea.

Romantism [i clasicism
Curentul romantic a ap\rut ca reac]ie la regulile „ de loc (întâmpl\rile se desf\[oar\ de la început la
rigide ale clasicismului, curent literar manifestat în cul- sfâr[it în acela[i loc);
tura apusean\ începând cu secolul al XVII-lea. „ de timp (durata ac]iunii este de doar 24 de ore);
Pentru arta clasic\, adev\rul devine un scop, tran- „ de ac]iune (opera are o intrig\ unic\).

sformându-se într-o categorie estetic\. Nicolas Boileau
spunea, în L’Art poétique (Arta poetic\): Rien n’est beau
que le vrai (Nimic nu e frumos ca adev\rul). Consecin]a
imediat\ este afirmarea preferin]ei pentru ra]ional în
art\. Încercând s\ introduc\ rigoare în art\ [i literatur\,
clasicismul elaboreaz\ reguli precise, a[a cum era în
tragedie regula celor trei unit\]i:
Trebuia respectat\ [i unitatea stilistic\, nefiind per-
mis amestecul genurilor literare. O aten]ie deosebit\ se
d\dea formei operei literare, care trebuia s\ fie armo-
nioas\, exprimat\ într-un limbaj accesibil [i clar.
Personajele erau animate de idealuri eroice [i de princi-
pii morale înalte — cum ar fi patriotismul, sentimentul
datoriei, noble]ea comportamentului —, manifestându-se
o preferin]\ pentru figurile Antichit\]ii.

48
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

Scriitorilor li se cere, printre altele, înfrânarea pasiu-

nilor egoiste, autocontrolul, care s\-i orienteze spre cul-
tivarea unor specii literare dominate de reflec]ie, cum
sunt fabula, satira, oda, imnul [i poemul eroic.
Clasicismul are mari reprezentan]i în literatura
francez\ prin Pierre Corneille, autorul celebrei tragedii
Le Cide (Cidul), Jean Racine, care scrie piese inspirate
din Antichitatea roman\, Molière, dramaturgul care
satirizeaz\ moravurile epocii într-o serie de comedii, pre-
cum Don Juan, L’Avare (Avarul), Le Bourgeois gentil-
homme (Burghezul gentilom) [i prin Jean de la Fon-
taine, celebrul fabulist.
În secolul al XVIII-lea [i mai ales la începutul secolu-
lui urm\tor, apar opere literare având ca dominante liris-
mul [i exaltarea sentimentalismului, v\zute în opozi]ie
cu ra]iunea, considerat\ pilon al clasicismului, unii isto-
rici literari numind aceast\ perioad\ preromantism.
Criticul Virgil Nemoianu realizeaz\, în studiul The
Taming of Romanticism (Îmblânzirea romantismului), o
periodizare, în care se disting dou\ etape ale roman-
tismului:
a. High Romanticism (romantismul înalt), situat între
1790 [i 1815, caracterizat prin radicalism ideologic, vizio-
narism, sim] cosmic, integrarea contrariilor, misticism,
intensitate pasional\; manifestat în Anglia, Germania [i
Fran]a, acest tip de romantism constituie o expresie a
rupturii provocate de Revolu]ia Francez\ de vechile
mentalit\]i;
b. Biedermeier Romanticism (romantismul Bieder-
meier), care preia metaforic numele unui personaj sim-
bolizându-l în sens negativ pe micul burghez al timpului;
este plasat între 1815, anul c\derii lui Napoleon, [i 1848,
Henri
Fantin-Latour,
Trandafiri [i
n\sturei `n vas
momentul revolu]iilor burgheze; aceast\ etap\ a ro-
mantismului se caracterizeaz\ prin preferin]a pentru
înalte valori morale [i domestice, intimism, idilism, pa-
siuni temperate, militantism, conservatorism, ironie [i
resemnare.
Punctul maxim de dezvoltare a curentului este atins
în Fran]a, unde tradi]ia clasic\ era foarte puternic\ [i
noua orientare ia o direc]ie polemic\, fiind cunoscut\
a[a-zisa b\t\lie pentru Hernani (1830), piesa lui Victor
Hugo la premiera c\reia partizanii clasicismului [i ai
romantismului s-au înfruntat.
Afirmând ideea revolu]ionar\ a libert\]ii crea]iei, pri-
matul sentimentului [i al fanteziei în literatur\, necesi-
tatea originalit\]ii [i a libert\]ii formelor de exprimare,
scriitorii romantici au avut, în acela[i timp, con[tiin]a
limitelor, pe care o va ilustra tema bolii secolului (le mal
du siècle). Aceasta duce la abordarea unor specii noi,
preponderent lirice, a[a cum sunt medita]ia, elegia [i
poemul filosofic, dar [i la amestecul genurilor [i al speci-
ilor literare, consecin]a fiind apari]ia dramei în teatru.
Romantismul are elemente caracteristice pentru toa-
te cele trei genuri literare:

Genul liric Genul epic Genul dramatic

„ subiectivism „ situa]ii neprev\zute „ interesul pentru trecutul na]ional

„ spontaneitate
„ imagina]ie
„ prezen]a naturii
„ atrac]ia pentru spa]ii exotice
„ preocuparea pentru folclor
(mituri, basme, legende etc.)
„ folosirea antitezelor
„ utilizarea de simboluri.
„ antiteze puternice „ preferin]a pentru situa]ii [i
„ personaje de excep]ie (genii, personaje excep]ionale
titani, revolta]i prometeici sau „ l\rgirea categoriei frumosului
luciferici) (se include [i grotescul).
„ rela]ii de opozi]ie între personaje
(angelice-demonice, pozitive-ne-
gative etc.).

49
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

TEMA ~N TEXTE

1. Citi]i fragmentele lirice de mai jos [i identifica]i teme
[i motive romantice.
„O, lac sfânt! Abia anul în scurgerea-i înceat\
Trecu, [i lâng\ unda cea lini[tit\-a ta
M-a[ez ca [i-alt\dat\ pe-aceea[i piatr\, iat\,
Pe care [i ea sta! [...]”
Alphonse de Lamartine, Lacul
(traducere de Ioan I. Cior\nescu)
„Pe-aici trecut-au turcii. Ruin\, jale, piatr\.
Chios1, cu vii vestite, e-o insul\ de[art\.”
Victor Hugo, Copilul
(traducere de Veronica Porumbacu)
„Sus, luna care trece
Pe frunte î[i petrece
Un nor, cu-argint sm\l]at
{i înstelat.”
Alfred de Musset, Vene]ia
(traducere de Lasc\r Iliescu)
2. Indica]i crea]ii ale scriitorilor români în care a]i întâl-
nit temele [i motivele desprinse din textele literare
de la exerci]iul 1.
3. Lucra]i în grup. Citi]i fragmentele de mai jos.
„O, ziduri întristate! O, monument sl\vit!
În ce m\rime nalt\ [i voi a]i str\lucit,
P\ când un soare dulce [i mult mai fericit
Î[i rev\rsa lumina p-acest p\mânt robit!”
(Vasile Cârlova, Ruinurile Târgovi[tii)
„E noapte nalt\, nalt\; din mijlocul t\riei
Vesmântul s\u cel negru, de stele sem\nat,
Destins coprinde lumea, ce-n bra]ele somniei
Viseaz\ câte-aievea de[teapt\ n-a visat.”
(Ion Heliade R\dulescu, Zbur\torul)
Nemoianu, a]i încadra aceste crea]ii. Realiza]i un pos-
ter cu observa]iile voastre [i prezenta]i-l oral în fa]a
clasei.
4. Redacta]i un eseu, de maximum dou\ pagini, în care
s\ prezenta]i asem\n\rile [i deosebirile dintre ro-
mantismul european [i cel românesc, pornind de la
urm\toarea apreciere critic\ formulat\ de Nicolae
Manolescu:
[...] romantismul românesc [...] poate fi conside-
rat de tipul B.R., atât prin eclectismul lui, cât [i prin
înclina]ia c\tre forme neradicale [i detotalizate, c\tre
istoric [i etnic, cu, desigur, precizarea c\ el comport\
nuan]e absolut particulare ce se cuvin relevate. Chiar
[i strict istoric, epoca romantic\ se suprapune la noi
acestui al doilea romantism european.
(Istoria critic\ a literaturii române)
5. Realiza]i o plan[\ în care s\ exemplifica]i rela]ia din-
tre clasicism [i romantism în literatura român\, folo-
sindu-v\ de urm\torul citat critic:
Realitatea literar\ este infinit mai complex\ [i abia
recentele analize stilistice o scot la iveal\, ca pe o
superb\ statuie deshumat\ de arheologi [i f\cut\ s\
contrazic\ teoriile lini[titoare. Este de ajuns s\
observ\m c\ între ultimele decenii ale secolului al
XVIII-lea [i anul 1830, departe de a fi o ruptur\, exist\
un continuum stilistic aproape perfect.
(Mihai Zamfir, Din secolul romantic)

„C\ci în b\t\lie so]ul ei dorit

A plecat cu oastea [i n-a mai venit.
Ochii s\i alba[tri ard în l\crimele,
Cum lucesc în rou\ dou\ viorele.”
(Dimitrie Bolintineanu, Muma lui {tefan cel Mare)

Identifica]i teme [i motive romantice [i ar\ta]i în Maurice Chabas,

ce tip de romantism, dup\ clasificarea lui Virgil Contemplare
1
(fragment)
Chios, s.pr.: insulã greceascã.

50
SUT NUI TDA TIE U
A I2D E C A Z

Rolul literaturii Gheorghe Asachi

(1788-1869)

`n perioada pa[optist\ (tablou de C.D. Stahi)

SPRE TEM|
1. Ce v\ sugereaz\ cuvântul genera]ie?
2. Numi]i câteva personalit\]i ale genera]iei voastre.
Ion Heliade R\dulescu
(1802-1872)
Dic]ionar (tablou de Th. Aman)
„ O genera]ie literar\ este alc\tuit\ din scriitori care
s-au n\scut [i au debutat cam în aceea[i perioad\, având
acelea[i p\reri, idealuri, manifestând atitudini [i prefe-
rin]e estetice apropiate.
„ Pa[optismul este mi[carea de emancipare social-po-
litic\, cultural\ [i na]ional\ dintre 1830 [i 1860, având în
centru Revolu]ia de la 1848. Cuvântul pa[optism este
format prin derivare, cu sufixul -ism, de la pa[opt (pro- Cezar Bolliac (1813-1881)
nun]area prescurtat\ a lui patruzeci [i opt). (tablou de Th. Aman)
În perioada pa[optist\, s-au pus bazele culturii mo-
derne prin dezvoltarea înv\]\mântului, a presei, a unui
teatru na]ional, a societ\]ilor culturale, a literaturii [i a
[tiin]elor, prin înfiin]area bibliotecilor [i a libr\riilor.
Dezvoltarea cultural\ a avut la baz\ un program politic
animat de idealul unit\]ii na]ionale, de trezirea con-
[tiin]ei patriotice [i de promovarea specificului na]ional.
În aceast\ perioad\, se contureaz\ o prim\ etap\, cea „a
deschiz\torilor de drumuri”, caracterizat\ prin constitui-
Nicolae B\lcescu
rea institu]iilor culturale: presa, teatrul, [colile de diver-
(1819-1852)
se tipuri etc. Dup\ anul 1840, accentul se pune pe afir-
(tablou de Gh. Tattarescu)
marea identit\]ii crea]iei literare române[ti.
Trecerea spre urm\toarea etap\, cea marcat\ de
activitatea societ\]ii ie[ene „Junimea”, este numit\ peri-
oada postpa[optist\.

DESPRE TEM|

Genera]ia scriitorilor pa[opti[ti

Nevoia de modernizare
Contextul istoric al perioadei pa[optiste este dominat activitatea lor social\, politic\ [i literar\, scriitorii acestei
de o stare de spirit puternic antifeudal\, sim]indu-se ne- epoci au contribuit la modernizarea societ\]ii române[ti
voia de schimbare a sistemului de guvern\mânt. Prin pe toate planurile, la realizarea idealului de unitate na]ional\.

51
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Cei mai mul]i dintre scriitorii epocii au început
înv\]\tura cu profesori particulari, dup\ obiceiul vremii,
continuându-[i apoi studiile în str\in\tate, în special
în Fran]a. Aceste perioade petrecute `n str\in\tate au
Implicare `n via]a social\
Antrena]i permanent [i activ în via]a public\, mul]i
scriitori au ocupat func]ii importante. Astfel, Gheorghe
Asachi, în calitate de îndrum\tor oficial al înv\]\mântu-
lui din Moldova, a elaborat programe [i manuale
[colare, a contribuit la dezvoltarea înv\]\mântului în
limba na]ional\ prin înfiin]area unor [coli: o [coal\ de
ingineri hotarnici, o [coal\ elementar\, prima [coal\
normal\, un gimnaziu la Trei Ierarhi, Academia Mih\i-
lean\, cu trei facult\]i: de filosofie, de drept [i de teolo-
gie. Ion Heliade R\dulescu a dus mai departe ini]iativa
lui Gheorghe Laz\r, contribuind la ridicarea primei pro-
mo]ii de profesori români forma]i la Colegiul „Sf. Sava”
din Bucure[ti. A fost, printre altele, membru fondator al
Societ\]ii Academice Române. Grigore Alexandrescu,
membru al Societ\]ii Filarmonice, a ocupat func]ii im-
portante în domeniul cultural-politic: a fost director al
Cl\direa culturii moderne
În vederea dezvolt\rii unei prese în limba român\,
scriitorii din genera]ia pa[optist\ au contribuit la
înfiin]area multor ziare sau au fost colaboratori activi ai
publica]iilor vremii. Din ini]iativa lui Gheorghe Asachi, a
Ion Popp, Concert
52
reprezentat un prilej de a intra în contact cu idei so-
cial-politice [i culturale apusene, revolu]ionare pentru
epoca respectiv\.
Arhivelor Statului, al Eforiei Spitalelor Civile, al De-
partamentului Cultului [i Instruc]iei Publice, ministru
ad-interim la Culte.
Cei mai mul]i dintre ace[tia au participat la Revolu]ia
de la 1848, fiind apoi obliga]i s\ plece în exil. Astfel,
Vasile Alecsandri a pledat cauza revolu]iei române[ti la
Paris, f\când apoi parte din Comitetul Unirii (1856),
fiind deputat în Divanul ad-hoc (1857) [i apoi ministru.
Dup\ alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, a plecat la Paris
pentru a ob]ine recunoa[terea Unirii, ajungând ministru
al României la Paris. Exilat, asemenea celorlal]i partici-
pan]i la revolu]ie, la Paris, Dimitrie Bolintineanu a cola-
borat la publica]iile editate de revolu]ionarii români,
pledând pentru unire [i pentru un regim democratic în
]\rile române.
ap\rut la Ia[i, în 1829, Albina româneasc\, una dintre
primele gazete în limba na]ional\. Ion Heliade R\dules-
cu a înfiin]at Curierul românesc la Bucure[ti, în 1829, iar
Dimitrie Bolintineanu a condus ziarul Poporul suveran.
Mihail Kog\lniceanu, preluând modelul lui Ion Heliade
R\dulescu [i al lui Gheorghe Asachi, [i-a cump\rat o
tipografie [i a editat opere în limba român\, francez\ [i
`n german\, conducând [i revista Dacia literar\, inter-
zis\ doar dup\ trei numere.
În domeniul teatrului, Gheorghe Asachi [i Ion
Heliade R\dulescu au organizat primele reprezenta]ii
teatrale în limba român\, au tradus [i mai ales au adap-
tat piese de teatru, au scris piese originale inspirate
din trecutul istoric na]ional. În 1840, la conducerea
Teatrului Na]ional din Ia[i au venit Mihail Kog\lnicea-
nu, Vasile Alecsandri [i Costache Negruzzi, mari c\rtu-
rari care au promovat piese originale, urm\rind mai ales
formarea spiritului critic împotriva nedrept\]ilor sociale.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

Al\turi de traduceri, se poate vorbi despre apari]ia

unei literaturi originale, scriitorii pa[opti[ti semnând
opere epice, lirice [i dramatice. Sunt abordate specii lite-
rare variate: fabula, legenda, balada, medita]ia, satira,
epistola, sonetul, elegia, imnul, nuvela istoric\, fiziolo-
gia, memorialul de c\l\torie [i comedia. Sunt valorificate
în crea]iile literare, folosite drept inepuizabile surse de
inspira]ie folclorul, istoria na]ional\, frumuse]ile patriei,
la fel ca realit\]ile societ\]ii contemporane. În crea]ia
artistic\ a scriitorilor epocii, iese în eviden]\, aproape
f\r\ excep]ie, idealul eliber\rii [i al unit\]ii na]ionale.
Alecu Russo proclam\ necesitatea cre\rii unei literaturi
na]ionale, afirmând faptul c\ „literatura este expresia
vie]ii unei na]ii”. Sub aspect estetic, literatura pa[optist\
este eterogen\, reprezentat\ de crea]ii literare în care Honoré
elemente apar]inând romantismului, clasicismului [i Daumier,
Sfat
realismului se împletesc, se amestec\, de cele mai multe
pentru un
ori în propor]ii inegale. tân\r artist
O tr\s\tur\ definitorie a genera]iei pa[optiste este
credin]a în for]a cuvântului scris [i în menirea scriitoru- care îi consider\ un exemplu pentru contemporanii s\i
lui de a fi o prezen]\ activ\, vie în via]a social\, con- dec\zu]i:
tribuind la progresul societ\]ii române[ti. În poezia „Voi credea]i în scrisul vostru [...]
Epigonii, Mihai Eminescu a realizat un memorabil {i de-aceea spusa voastr\ era sânt\ [i frumoas\,
portret colectiv al scriitorilor din genera]ia pa[optist\, pe C\ci de min]i era gândit\, c\ci din inimi era scoas\.”

TEMA ~N TEXTE

1. C\uta]i [i alte informa]ii despre implicarea scriito-
rilor în via]a social\, politic\ [i literar\ din epoca
pa[optist\. Astfel, pute]i citi biografiile scriitorilor din
acea perioad\, prefe]ele scrise de critici literari
cunoscu]i la unele dintre operele lor literare sau
pute]i folosi internetul, accesând adresele:
http://www.agonia.ro;
http://www. romanianvoice. com;
http://www.ro.wikipedia.org;
http://www. google.ro.
Consulta]i [i un manual de istorie, selectând infor-
ma]ii relevante despre perioada care v\ intereseaz\.
În final, scrie]i un eseu, de cel mult dou\ pagini, cu
titlul Aspecte din via]a social-politic\ [i literar\ în
perioada pa[optist\.
2. Defini]i spiritul genera]iei pa[optiste, valorificând
idei din biografiile [i din operele scriitorilor epo-
cii. Completa]i portretul acestei genera]ii cu idei
selectate din partea a doua a poeziei Epigonii de
Mihai Eminescu.
3. Citi]i poeziile: Albina [i trântorul de Gheorghe
Asachi, Poezia de Ion Heliade R\dulescu, Adio. La
Târgovi[te de Grigore Alexandrescu, Ruinurile
Târgovi[tii de Vasile Cârlova [i selecta]i citate care
s\ ilustreze idei, teme [i motive deseori `ntâlnite `n
literatura pa[optist\. Scrie]i un eseu de dou\ pagini
despre rolul scriitorului [i al literaturii în perioada
pa[optist\.
4. Realiza]i, în grupe de patru elevi, câte un poster prin
care s\ prezenta]i urm\toarele aspecte legate de ge-
nera]ia scriitorilor pa[opti[ti:
a. elementele de modernitate în cultura de la 1848;
b. teme ilustrate în operele literare din epoc\;
c. genuri [i specii literare promovate de scriitorii
pa[opti[ti.

53
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Mihail Kog\lniceanu
(1817-1891)
Îndrum\tor cultural [i literar,
prozator, memorialist.
Fiu al unei familii care a avut tre-
cere pe lâng\ Mihai Sturza, Mihail
Kog\lniceanu a primit o educa]ie
aleas\, mai întâi, conform obiceiu-
lui vremii, în cas\, apoi la un pen-
sion francez [i la un institut fran-
cez nou înfiin]at. De[i se dove-
de[te slab la aritmetic\, exceleaz\
la francez\, elin\, german\, dar [i
la geografie [i istorie. Pasiunea
pentru istorie îl îndeamn\ s\ ci-
teasc\ letopise]ele aflate atunci în
casele boiere[ti. În 1834, pleac\ la
studii în Fran]a, împreun\ cu cei
doi fii ai lui Vod\ Sturza, apoi în
Germania.
Întors în ]ar\ în 1838, redacteaz\
dou\ publica]ii (Al\uta româneas\,
suprimat\ la nr. 5, [i Foaea s\teas-
c\ a prin]ipatului Moldaviei). Pre-
g\te[te o edi]ie complet\ a operei
lui Dimitrie Cantemir, se ocup\ de
publicarea letopise]elor [i de o
1
foaie, s.f.: (aici) gazet\.
2
I. Eliad: Ion Heliade R\dulescu.
3
f\când abnega]ie, expr. vb.: (aici) f\-
când abstrac]ie.
54
Programul romantismului românesc
SPRE TEXT
1. Enumera]i titlurile celor mai cunoscute ziare [i reviste contemporane, cu
acoperire na]ional\ sau regional\, [i numi]i-i, dac\ [ti]i, pe directorii sau pe
redactorii acestora. Grupa]i aceste publica]ii în func]ie de orientarea lor:
politic\, economic\, literar\, [tiintific\, de divertisment etc.
2. Indica]i câteva titluri de ziare [i de reviste pe care le-au înfiin]at sau la care
au colaborat scriitorii din genera]ia pa[optist\. Preciza]i rolul presei în
perioada pa[optist\.
Introduc]ie
la Dacia literar\
Cele mai bune foi1 ce avem ast\zi sunt Curierul rumânesc, sub redac]ia
d. I. Eliad2, Foaia inimii a d. Bari] [i Albina româneasc\, carea în anul acesta mai
ales, a dobândit îmbun\t\]iri sim]itoare. Îns\, afar\ de politic\, care le ia mai
mult pe jum\tate din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai pu]in o color\
local\. Albina e prea moldoveneasc\, Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne
bag\ în seam\, Foaia inimii, din pricina unor greut\]i deos\bite, nu este în
putin]\ de a avea împ\rt\[ire de înaintirile intelectuale ce se fac în ambele prin-
cipaturi. O foaie dar carea, p\r\sind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatu-
ra na]ional\, o foaie carea, f\când abnega]ie3 de loc, ar fi numai o foaie româ-
neasc\, [i prin urmare s-ar îndeletnici cu produc]iile române[ti, fie din orice
parte a Daciei, numai s\ fie bune, aceast\ foaie, zic, ar împlini o mare lips\ în
literatura noastr\. O asemenea foaie ne vom sili ca s\ fie Dacia literar\. [...]
Dacia, afar\ de compuneri originale a redac]iei [i a conlucr\torilor s\i, va
primi, în coloanele sale, cele mai bune scrieri originale ce va g\si în deose-
bitele jurnaluri române[ti. A[adar, foaia noastr\ va fi un repertoriu general al
literaturei române[ti, în carele, ca într-o oglind\, se vor vede scriitori mol-
doveni, munteni, ardeleni, b\n\]eni, bucovineni, fie[tecarele cu ideile sale, cu
limba sa, cu tipul s\u.
Urmând unui asemine plan, Dacia nu poate decât s\ fie bine primit\ de
publicul cetitor. Cât pentru ceea ce se atinge de datoriile redac]iei, noi ne vom
sili ca moralul s\ fie purure pentru noi tabl\ de legi, [i scandalul o urâciune
izgonit\. Critica noastr\ va fi nep\rtinitoare; vom critica cartea, iar nu per-
soana. Vr\jma[i ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari în judec\]ile noastre lite-
rare. Iubitori ai p\cei, nu vom priimi nici în foaia noastr\ discu]ii ce ar pute s\
se schimbe în vrajbe. Literatura are trebuin]\ de unire, iar nu de dizbinare. [...]
În sfâr[it, ]\lul nostru este realiza]ia dorin]ii ca românii s\ aib\ o limb\ [i o
literatur\ comun\ pentru to]i.
Dorul imita]iei s-au f\cut la noi o manie primejdioas\ pentru c\ omoar\ în
noi duhul na]ional. Aceast\ manie este mai ales covâr[itoare în literatur\. [...]
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
publica]ie cu documenta]ie istori-
c\, Arhiva româneasc\. Preluând
modelul lui Ion Heliade R\dulescu
[i al lui Gheorghe Asachi, î[i cum-
p\r\ o tipografie [i începe s\ edite-
ze lucr\ri în limba român\, fran-
cez\ [i `n german\. În anul 1840,
ajunge la direc]ia Teatrului Na]io-
nal, al\turi de Costache Negruzzi
[i Vasile Alecsandri, [i public\
revista Dacia literar\, care va fi
interzis\ dup\ doar trei numere.
Rela]iile cu domnitorul [i cu
tat\l s\u se altereaz\ în urma
discursului ]inut la deschiderea
cursului de istorie na]ional\ la
Academia Mih\ilean\, pres\rat cu
idei care ar fi însp\imântat orice
cenzur\. Î[i d\ demisia din armat\
[i pleac\, în 1844, la Viena, iar la
întoarcere este arestat. Eliberat în
1845, vinde tipografia [i pleac\ în
Fran]a.
În anul 1848, particip\ la mi[ca-
rea revolu]ionar\ din Ia[i [i se
refugiaz\ apoi la Cern\u]i pentru a
sc\pa de prigoana domitorului.
4
sujet, s.n.: tem\ sau subiect al unei
lucr\ri.
Traduc]iile îns\ nu fac o literatur\. Noi vom prigoni cât vom pute aceast\
manie ucig\toare a gustului original, însu[irea cea mai pre]ioas\ a unei litera-
turi. Istoria noastr\ are destule fapte eroice, frumoasele noastre ]eri sunt
destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitore[ti [i de poetice pen-
tru ca s\ putem g\si [i noi sujeturi4 de scris, f\r\ s\ avem pentru aceasta tre-
buin]\ s\ ne împrumut\m de la alte na]ii. Foaia noastr\ va priimi cât se poate
mai rar traduceri din alte limbi, compuneri originale îi vor umple mai toate
coloanele.
(Mihail Kog\lniceanu, Scrieri literare, istorice, politice, Bucure[ti, Editura Tineretului, 1967)
TEXT {I CONTEXT
Articolul Introduc]ie a fost publicat în primul num\r al revistei Dacia lite-
rar\ (an I, tom I, ianuarie-februarie), ap\rute la Ia[i, în anul 1840, sub condu-
cerea lui Mihail Kog\lniceanu. Revista a fost interzis\ dup\ doar trei numere.
PRIN TEXT
Începutul presei literare române[ti
1. Preciza]i care este „lipsa pe care o împline[te” apari]ia revistei Dacia lite-
rar\ în peisajul presei din perioada pa[optist\.
2. Mihail Kog\lniceanu enumer\ „cele mai bune foi” din acel moment. Având
în vedere contextul istoric, politic [i cultural al epocii, explica]i scopul aces-
tei enumer\ri, apelând la sugestiile de mai jos:
a. nu exist\ o direc]ie comun\ în dezvoltarea literaturii române[ti;
b. este nevoie de o convergen]\ a eforturilor pentru realizarea unit\]ii
literaturii române;
c. exist\ divergen]e între principiile promovate de aceste publica]ii;
d. autorul apreciaz\ importan]a eforturilor înainta[ilor.
3. Explica]i de ce, în peisajul presei române[ti din perioada pa[optist\, era
nevoie de o revist\ literar\.
4. Numele unui ziar sau al unei reviste este purt\tor de semnifica]ii. Comen-
ta]i valoarea simbolic\ a titlului revistei Dacia literar\.
Scop [i principii
5. Selecta]i din textul Introduc]iei pasajele care exprim\: „ scopul apari]iei
revistei „ ideea de armonizare a diversit\]ii lingvistice, ideatice „ princi-
piile promovate de redac]ia revistei.
6. Formula]i obiectivele propuse de Mihail Kog\lniceanu în domeniul: „ lim-
bii „ al literaturii „ al criticii literare.
De la traduceri [i imita]ii la crea]ii originale
7. Identifica]i dou\ argumente culturale [i politice din perioada pa[optist\
prin care s\ sus]ine]i afirma]ia lui Mihail Kog\lniceanu: „Traduc]iile îns\
nu fac o literatur\.”
8. Enumera]i temele care asigur\ originalitatea [i specificul na]ional al litera-
turii române.
55
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dup\ 1849, se dedic\ carierei
politice, fiind deputat în Divanul
ad-hoc (1857), prim-ministru al lui
Al. Ioan Cuza, apoi ministru de
externe (1877). Discursurile ]inute
în Parlamentul României l-au f\cut
cunoscut [i ca un str\lucit orator.
A scris un început de roman
(Tainele inimei), proz\ de obser-
va]ie (Fiziologia provincialului în
Ia[i) [i proz\ memorialistic\ (Iluzii
pierdute…, Un întâi amor).
Gh. Tattarescu, De[teptarea României
Privit\ în total, activitatea lui
Kog\lniceanu se poate urm\ri [i
clasifica pe baza cronologiei: în înce-
puturi, mai mult istorie [i literatur\;
apoi, preocupat foarte pu]in de lite-
ratur\, u[or de istorie [i aproape
exclusiv de politic\. Accentul esen-
]ial cade asupra acesteia din urm\,
de[i el este studiat mai mult ca un
creator de curent literar. [...]
Kog\lniceanu se define[te din
plin ca un spirit p\truns de doctrina
democratic\ [i na]ional\ a secolului
al XIX-lea.
(Dimitrie Popovici,
Romantismul românesc)
56
9. Citi]i urm\toarele enun]uri [i ordona]i-le astfel, încât s\ constituie premisa,
argumentele [i concluzia desprinse din articolul Introduc]ie:
a. Prin publicarea scrierilor originale din toate provinciile române[ti [i prin
respingerea imita]iilor [i a traducerilor lipsite de valoare se va forma lite-
ratura na]ional\.
b. În peisajul presei române[ti, nu exist\ o publica]ie cu orientare pur lite-
rar\, care s\ dep\[easc\ nivelul regional.
c. Promovarea spiritului critic va asigura o judecat\ literar\ obiectiv\.
d. Literatura na]ional\ original\ trebuie s\ fie inspirat\ din istoria na]ional\,
natur\ [i din folclor.
e. Respingerea polemicilor [i a vrajbei din paginile revistei confer\ litera-
turii un rol important în realizarea unit\]ii na]ionale.
f. Dacia literar\ va fi „un repertoriu general al literaturei române[ti”.
Spiritul critic
10. Identifica]i `n textul dat fragmentul referitor la spiritul critic [i comenta]i-l.
DESPRE TEXT
1. Articolul Introduc]ie este considerat manifestul romantismului românesc.
Identifica]i ideile promovate de Mihail Kog\lniceanu [i stabili]i conexiuni
cu doctrina romantismului european, referindu-v\ la:
a. principiile estetice: afirmarea individualit\]ii, a originalit\]ii;
b. sursele de inspira]ie: folclorul, natura local\, trecutul istoric;
c. l\rgirea [i îmbog\]irea limbii literare: limbajul popular, arhaic.
2. Revista a fost interzis\ dup\ doar trei numere. Explica]i, prin referire la
contextul cultural [i politic al vremii, suspendarea revistei.
DUP| TEXT
1. G. C\linescu îl nume[te pe Mihail Kog\lniceanu un mesianic pozitiv, consi-
derându-l cel mai pu]in teatral [i cel mai constructiv dintre toate spiritele
epocii. Realiza]i un portret intelectual al lui Kog\lniceanu, ilustrând calitatea
acestuia de mentor, cu o viziune coerent\, impunând o direc]ie în dezvoltarea
literaturii române. Folosi]i prezentarea biobibliografic\, articolul Introduc]ie
[i citatul critic al lui Dimitrie Popovici din coloana al\turat\.
2. C\uta]i pe internet, la adresa http://www.google.ro, exemple prin care s\
ilustra]i recunoa[terea pe care posteritatea i-a acordat-o lui Mihail Kog\l-
niceanu, numele s\u fiind dat unor institu]ii, localit\]i, str\zi etc.
3. Scrie]i un eseu de una-dou\ pagini despre rolul personalit\]ilor culturale sau
al liderilor de opinie în societate.
4. Realiza]i dou\ mese rotunde cu urm\toarele teme: Traducerile nu fac o lite-
ratur\ [i Polemicile literare / culturale distrug unitatea na]ional\. Alege]i una
dintre teme [i scrie]i un text de una-dou\ pagini în care s\ v\ argumenta]i
punctul de vedere cu privire la tema aleas\.
5. Scrie]i un articol cu valoare de program al unei publica]ii reprezentative pen-
tru genera]ia voastr\. În redactarea articolului, face]i referire la urm\toarele
aspecte: „ tipul de publica]ie „ titlul „ publicul c\ruia v\ adresa]i „ motiva-
]ia necesit\]ii unei asemenea publica]ii „ scopul apari]iei.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

Romantismul militant
SPRE TEXT
1. Ilustra]i cu exemple patru modalit\]i prin care trecutul istoric este p\strat
în con[tiin]a contemporanilor.
2. Ar\ta]i care este numele domnitorului legat de m\n\stirea Cozia [i mai
ales prin ce anume.

Umbra lui Mircea. La Cozia

de Grigore Alexandrescu

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;

Grigore Alexandrescu
(1810?-1885)
Poet, traduc\tor, gazetar. S-a n\s-
cut la Târgovi[te, în leg\tur\ cu
anul na[terii existând mai multe
variante: 1810, 1812 sau 1814. Pro-
vine dintr-o familie de boierna[i,
moartea timpurie a p\rin]ilor obli-
gându-l s\-[i caute un rost în via]\.
Pleac\ în 1830 la Bucure[ti, unde
urmeaz\ cursurile pensionului con-
dus de francezul Vaillant, apoi
cursurile de la „Sfântul Sava”. Îi cu-
noa[te pe Ion Ghica, pe Iancu V\c\-
rescu [i pe Ion Heliade R\dulescu.
Intr\ în armata na]ional\, proasp\t
înfiin]at\ în 1834, ca ofi]er, dar se
retrage dup\ trei ani.
Fire meditativ\, a fost mai degra-
b\ înclinat s\ observe societatea
decât s\ se implice în schimbarea
ei. Astfel, în timpul Revolu]iei de la
1848, în calitate de redactor al unei
gazete, pare mai mult partizan al
revolu]ionarilor decât al revolu]iei
propriu-zise.
A fost o persoan\ implicat\ în
via]a public\, ocupând func]ii im-
portante în domeniul cultural-po-
litic: director al Arhivelor Statului,
1
legioanã, s.f. (înv.): legiune (romanã).
C\tre ]\rmul dimpotriv\ se întind, se prelungesc,
{-ale valurilor mândre genera]ii spumegate
Zidul vechi al m\n\stirei în caden]\ îl izbesc.
Dintr-o pe[ter\, din râp\, noaptea iese, m\-mpresoar\:
De pe muche, de pe stânc\, chipuri negre se cobor;
Mu[chiul zidului se mi[c\… pântre iarb\ s\ strecoar\
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul n\lucirei: un mormânt se desv\le[te,
O fantom\-ncoronat\ din el iese… o z\resc…
Iese… vine c\tre ]\rmuri… st\… în preajma ei prive[te…
Râul înapoi se trage… mun]ii vârful î[i cl\tesc.
Asculta]i!… marea fantom\ face semn… d\ o porunc\…
O[tiri, taberi f\r\ num\r împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, cre[te, repetat din stânc\-n stânc\,
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute
{i puternici legioane1 p-a ta margine-ai privit,
Virtu]i mari, fapte cumplite î]i sunt ]ie cunoscute,
Cine oar’ poate s\ fie omul care te-a-ngrozit?
Este el, cum îl arat\ sabia lui [i armura,
Cavaler de ai credin]ei, sau al Tibrului st\pân,
Traian, cinste a Romei ce se lupt\ cu Natura,
Uria[ e al Daciei, sau e Mircea cel B\trân?
Mircea! îmi r\spunde dealul; Mircea! Oltul repeteaz\.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dun\rea se-n[tiin]eaz\,
{-ale ei spumate unde c\tre mare îl pornesc.

57
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
al Eforiei Spitalelor Civile, al De-
partamentului Cultelor [i Instruc-
]iei Publice, ministru ad-interim la
Culte, membru al Societ\]ii Filar-
monice. Începând din anul 1860,
are grave probleme de s\n\tate, de
care nu scap\ pân\ la sfâr[itul
vie]ii, tr\ind perioade de întunec\ri
[i de lumin\ri succesive ale min]ii.
Opera sa cuprinde medita]ii ro-
mantice, satire, fabule, proz\ des-
criptiv\ romantic\ (memorial de
c\l\torie), tratând teme specifice
romantismului european: invoca]ia
trecutului, medita]ia nocturn\,
melancolia desp\r]irii, societatea
dominat\ de nedreptate [i impos-
tur\. Concep]ia sa despre literatu-
r\ este exprimat\ în prefe]ele
edi]iilor din 1842 [i 1847 [i în
Epistol\ c\tre Voltaire. Scriitorul
se arat\ preocupat de problema
geniului, a crea]iei artistice, de
imitarea naturii, de stil [i de limba
literar\.
Mircea cel B\trân.
Tablou votiv din Biserica episcopal\
de la Curtea de Arge[
58
S\rutare, umbr\ veche! priime[te-nchin\ciune
De la fiii României care tu o ai cinstit;
Noi venim mirarea noastr\ la mormântu-]i a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al t\u nume l-au hr\nit.
Râvna-]i fu neobosit\, îndelung-a ta silin]\:
Pân\ l-adânci b\trâne]e pe români îmb\rb\ta[i;
Îns\, vai! n-a iertat soarta s\-ncununi a ta dorin]\,
{-al t\u nume mo[tenire libert\]ii s\ îl la[i.
Dar cu slabele-]i mijloace faptele-]i sunt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ]i-a câ[tigat:
Întreprinderea-]i fu dreapt\, a fost nobil\ [i mare,
De aceea al t\u nume va fi scump [i nep\tat.
În acel loca[ de piatr\, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gânde[ti poate la norodul ce-ai iubit,
Cât\ ai sim]it pl\cere când a lui Mihai so]ie
A venit s\-]i povesteasc\ fapte ce l-a str\lucit!
Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armur\
Ce un uria[ odat\ în r\zboaie a purtat;
Greutatea ei ne-apas\, trece slaba-ne m\sur\,
Ne-ndoim dac-a[a oameni întru adev\r au stat.
…………………………………………………
Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte str\lucite,
Îns\ triste [i amare; legi, n\ravuri se-ndulcesc:
Prin [tiin]e [i prin arte na]iile înfr\]ite
În gândire [i în pace drumul slavei îl g\sesc.
C\ci r\zboiul e bici groaznic, care moartea îl iube[te,
{i ai lui sângera]i dafini na]iile îi pl\tesc;
E a cerului urgie, este foc care tope[te
Crângurile înflorite, [i p\durile ce-l hr\nesc.
……………………………………………..
Dar a nop]ei neagr\ mant\ peste dealuri se l\]e[te,
La apus se adun norii, se întind ca un ve[mânt;
Peste unde [i-n t\rie întunerecul domne[te;
Tot e groaz\ [i t\cere… umbra intr\ în mormânt.
Lumea e în a[teptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor j\lesc;
{i-ale valurilor mândre genera]ii spumegate
Zidul vechi al m\n\stirei în caden]\ îl izbesc.
(Versuri [i proz\, Bucure[ti, Editura Tineretului, 1967)
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Solu]iile pe care le propune sunt
de factur\ clasic\, urmare a educa-
]iei primite la „Sfântul Sava”, unde
îl studiase pe Boileau, pe Montes-
quieu [i pe Voltaire.
În prefa]a edi]ei poeziilor sale
din 1847, poetul afirm\ c\ poezia
„este datoare s\ exprime trebuin-
]ele societ\]ii [i s\ de[tepte sim]\-
mintele frumoase [i nobile, care
înal]\ sufletul prin idei morale [i
divine pân\ în viitorul nem\rginit
[i în anii cei vecinici”.
Privit în contextul epocii sale,
Grigore Alexandrescu apare ca un
spirit bipolar, articulat atât de edu-
ca]ia clasic\, cât [i de efervescen]a
ideilor romantice generalizate în
Europa acelei vremi. În peisajul li-
terar românesc, este scriitorul care
modernizeaz\ expresia liric\, anun-
]ând versul eminescian.
Dic]ionar literar
„ Pastelul este o specie a ge-
nului liric în versuri, în care se
descrie un tablou din natur\
sau un interior, prilej pentru a
exprima sentimente general
umane.
„ Oda este o specie a genului
liric prin care se exprim\ admi-
ra]ia pentru o idee, o persoan\
sau un eveniment, având un
caracter solemn. A fost culti-
vat\ în literatura antic\ greac\
(Alceu, Sappho, Anacreon, Pin-
dar) [i latin\ (Hora]iu). Tempo-
rar, oda a cunoscut [i o form\
fix\, dar poezia modern\ nu
mai p\streaz\ structurile rigide
ale versifica]iei clasice. Are o
tematic\ divers\, existând ode
religioase, eroice, patriotice,
erotice etc.
TEXT {I CONTEXT
Poezia a fost publicat\ în revista Prop\[irea, la 7 mai 1844. Este inspirat\
de c\l\toria poetului, în vara anului 1842, împreun\ cu Ion Ghica, în Oltenia.
M\n\stirea Cozia este descris\ de Grigore Alexandrescu [i în proz\, în
Memorialul de c\l\torie, poetul-c\l\tor notând aspecte care sunt valorificate în
prima [i în ultima strof\ a poeziei.
PRIN TEXT
„Este ceasul n\lucirei”
1. Selecta]i din primele trei strofe elemente care circumscriu cadrul roman-
tic al evoc\rii trecutului, referindu-v\ la spa]iu, timp [i atmosfer\.
2. Comenta]i rolul verbelor la modul indicativ, timpul prezent, persoana a
III-a, din primele trei strofe, pornind de urm\toarele sugestii:
a. creeaz\ impresia de real [i de prezent etern;
b. prin frecven]a lor, confer\ dinamism imaginii;
c. prin semantica lor, contribuie la crearea tensiunii [i a atmosferei de mis-
ter specifice „ceasului n\lucirei”.
3. Delimita]i în propozi]ii frazele din strofa a treia, preciza]i felul acestora [i
modalitatea de realizare a coordon\rii. Comenta]i, în trei-cinci rânduri,
efectul acestora în amplificarea emo]iei.
4. Identifica]i [i comenta]i semnifica]ia a dou\ figuri de stil diferite (com-
para]ie, personificare) din primele trei strofe.
5. Demonstra]i faptul c\ primele trei strofe ale poeziei constituie un pastel.
„…marea fantom\ face semn”
6. Selecta]i substantivele în cazul vocativ [i preciza]i rolul acestora.
7. Explica]i rolul întreb\rii retorice „Cine oar’ poate s\ fie omul care te-a-ngro-
zit?” adresate Oltului.
8. Enumera]i elementele naturii care recunosc „marea fantom\”.
9. Realiza]i portretul lui Mircea cel B\trân, valorificând referirile poetului la
meritele domnitorului, care au asigurat atât p\strarea amintirii acestuia, în
ciuda curgerii neînduplecate a timpului, cât [i intrarea lui în legend\.
10. Demonstra]i faptul c\ strofele 4-12 cuprind elemente specifice odei.
{tefan Popescu,
Detalii de pictur\
[i de sculptur\
de la Cozia
59
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
M\n\stirea Cozia, secolul al XIV-lea
Dic]ionar literar
„ Medita]ia este o specie a poe-
ziei lirice filosofice dezvoltat\
mai ales în romantism, în care
lirismul, de natur\ reflexiv\, se
ridic\ la o treapt\ de contempla-
]ie intelectual\. Problemele abor-
date privesc divinitatea, moar-
tea, iubirea, timpul, istoria etc.
Radoslav [i David, Adormirea Maicii
Domnului. Pictur\ de pe bolni]a Coziei
Dic]ionar
„ Meliorismul este o concep-
]ie potrivit c\reia lumea nu este
nici cea mai rea cu putin]\, nici
iremediabil rea, ci poate fi ame-
liorat\ sau este în curs de ame-
liorare.
60
„C\ci r\zboiul e bici groaznic, care moartea îl iube[te”
11. Stabili]i în ce const\ antiteza dintre trecutul dominat „de fapte str\lucite /
Îns\ triste [i amare” [i prezentul în care „Prin [tiin]e [i prin arte na]iile
înfr\]ite / În gândire [i în pace drumul slavei îl g\sesc.”
12. Ilustra]i viziunea progresist\ a poetului, care dezv\luie consecin]ele dra-
matice ale conflictelor dintre popoare.
13. Demonstra]i c\ strofele 13-14 constituie o medita]ie pe tema r\zboiului.
„Tot e groaz\ [i t\cere… umbra intr\ în mormânt”
14. Indica]i trei motive romantice din ultimele dou\ strofe ale poeziei.
15. Comenta]i rolul repeti]iei versurilor „{i-ale valurilor mândre genera]ii
spumegate / Zidul vechi al m\n\stirei în caden]\ îl izbesc” în prima [i ulti-
ma secven]\ a textului.
16. Interpreta]i semnifica]ia enun]ului „Lumea e în a[teptare …”, având în
vedere [i urm\toarele sugestii:
a. speran]a c\ viitorul nu va mai repeta gre[elile trecutului;
b. credin]a c\ progresul [tiin]ei [i al artei asigur\ pacea între popoare;
c. poetul este un spirit meliorist, având speran]a într-un viitor mai bun.
17. Ilustra]i simetria compozi]ional\ a textului, prin revenirea în final la cadrul
nocturn ini]ial.
DESPRE TEXT
1. Pornind de la afirma]ia criticului literar Paul Cornea c\ Grigore Alexan-
drescu este un romantic printre clasici [i un clasic printre romantici, scrie]i
un eseu de dou\ pagini în care s\ ilustra]i coexisten]a romantismului [i a
clasicismului în poezia Umbra lui Mircea. La Cozia.
2. Ilustra]i muzicalitatea textului prin referire la frecven]a imaginilor auditive,
la amplitudinea [i caden]a solemn\ a versurilor.
DUP| TEXT
1. Identifica]i argumente pro sau contra pentru a ilustra afirma]ia poetului
referitoare la trecut exprimat\ în versul „Au trecut vremile-acelea, vremi
de fapte str\lucite, / Îns\ triste [i amare”.
2. Proiect. G\si]i o alt\ oper\ literar\ în care apare figura domnitorului
Mircea cel B\trân [i realiza]i un poster în care s\ eviden]ia]i asem\n\rile [i
deosebirile dintre cele dou\ portrete literare.
3. Perspectiva meliorist\ asupra viitorului formulat\ de Grigore Alexandres-
cu s-a dovedit utopic\, deoarece secolul al XX-lea a cunoscut dou\ r\zboaie
mondiale, în ciuda dezvolt\rii civiliza]iei [i a progresului cultural-[tiin]ific.
Secolul al XXI-lea este, de asemenea, fr\mântat de numeroase conflicte
militare. Scrie]i un eseu cu titlul R\zboi [i pace în secolul al XXI-lea, ilus-
trând eforturile umanit\]ii pentru pace, dar [i amenin]\rile r\zboiului.
 U N I T A T E A 2
Costache Negruzzi
(1808-1868)
Prozator, poet, dramaturg, me-
morialist. Se na[te în Trife[tii
Vechi, lâng\ Ia[i. Dup\ obiceiul
vremii, înva]\ cu dasc\li particulari
în limba greac\, francez\ [i abia
apoi `n român\. În 1821, pribe-
ge[te cu familia sa în Basarabia,
revenind în ]ar\ dup\ doi ani.
De-a lungul vie]ii, ocup\ mai mul-
te func]ii, între care [i cea de pri-
mar al Ia[ului, între 1840 [i 1843.
Este surghiunit de dou\ ori la
mo[ia sa de la Trife[ti, ultima oar\
pentru povestirea Toderic\, publi-
cat\ în Prop\[irea, revist\ care va
fi suprimat\. Contribuie, în 1840, la
editarea revistei Dacia literar\.
Între 1840 [i 1842, este director al
Teatrului Na]ional din Ia[i, împre-
un\ cu Vasile Alecsandri [i Mihail
Kog\lniceanu. A fost partizan al
Unirii de la 1859. Grav bolnav, nu
poate da curs invita]iei f\cute în
1867 de a deveni membru al
Academiei Române. Moare în anul
urm\tor, în urma unei crize de
apoplexie.
1
spahiu, s.m.: soldat din cavaleria oto-
man\.
2
aprod, s.m. (arh.): dreg\tor al cur]ii
domne[ti în Moldova [i Þara Româ-
neasc\.
Personajul romantic
SPRE TEXT
1. Numi]i ultimul film cu tem\ istoric\ pe care l-a]i v\zut.
2. Preciza]i ce v-a impresionat cel mai mult: epoca surprins\, ac]iunea, per-
sonajele, coloana sonor\, realizarea artistic\ etc.
Alexandru L\pu[neanul
1564-1569
de Costache Negruzzi
I
Dac\ voi nu m\ vre]i, eu v\ vreu…
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui {tefan
Tom[a, care acum cârmuia ]ara, dar Alexandru L\pu[neanul, dup\ înfrân-
gerea sa în dou\ rânduri, de o[tile Despotului, fugind la Constantinopol,
izbutise a lua o[ti turce[ti [i se înturna acum s\ izgoneasc\ pre r\pitorul
Tom[a [i s\-[i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de
boieri. Întrase în Moldavia, întov\r\[it de [epte mii spahii1 [i de vreo trei mii
oaste de strânsur\. Îns\ pe lâng\ aceste, avea porunci împ\r\te[ti c\tr\ hanul
tatarilor Nogai, ca s\-i deie oricât ajutor de oaste va cere.
[Pe drumul spre Moldova, L\pu[neanu discut\ cu vornicul Bogdan despre [anse-
le lui de izbând\.]
Vorbind a[a, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposir\ la o dumbrav\.
— Doamne, zise un aprod 2 apropiindu-se, ni[te boieri sosind acum cer voie
s\ se înf\]i[eze la M\ria Ta.
— Vie, r\spunse Alexandru.
Curând întrar\, sub cortul unde el [edea încungiurat de boierii [i c\pitanii
s\i, patru boieri, din care doi mai b\trâni, iar doi juni. Ace[tii erau vornicul
Mo]oc, postelnicul Veveri]\, spatarul Spancioc [i Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vod\, se închinar\ p\n\ la p\mânt, f\r\ a-i
s\ruta poala, dup\ obicei.
— Bine-a]i venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi.
— S\ fii M[\ria] Ta s\n\tos, r\spunser\ boierii.
— Am auzit, urm\ Alexandru, de bântuirile ]\rii [i am venit s-o mântui; [tiu
c\ ]ara m-a[teapt\ cu bucurie.
— S\ nu b\nuie[ti, M\ria Ta, zise Mo]oc, ]ara este lini[tit\, [i poate c\
M\ria Ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; c\ci a[a este obiceiul norodului
nostru, s\ fac\ din ]ân]ar, armasar. Pentru aceea ob[tia ne-au trimis pre noi
61
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Lucr\rile sale, predominant ro-
mantice, au fost reunite în volumul
P\catele tinere]ilor, publicat în
1857 [i structurat în patru sec]iuni:
Amintiri de june]e, cuprinzând
memorialistic\ [i nuvele sentimen-
tale, Fragmente istorice, cu lucr\ri
de inspira]ie istoric\, Neghin\ [i
P\l\mid\, con]inând poezie [i
teatru, [i Negru pe alb. Scrisori la
un prietin, în care se reg\sesc 30
de epistole cu tematic\ divers\.
Petru Rare[ cu familia.
Tablou votiv de la m\n\stirea Moldovi]a
Dic]ionar literar
„ Nuvela este o specie a genu-
lui epic în proz\, cu un singur
fir narativ [i o intrig\ mai com-
plicat\, care determin\ conflic-
te puternice, dezvoltate pentru
a pune în eviden]\ caracterul
mai multor personaje. Cu o ac-
]iune concentrat\ în jurul unei
situa]ii centrale, nuvela este un
text epic de dimensiune medie,
între schi]\ [i roman.
Din punct de vedere tematic,
exist\ nuvel\ istoric\, psiholo-
gic\, fantastic\ [i social\.
3
Miron Costin (n. aut.).
4
lefegiu, s.m.: nume dat mercenarilor
din þ\rile române `n Evul Mediu.
62
s\-]i spunem c\ norodul nu te vrea, nici te iube[te [i M[\ria] Ta s\ te întorci
înapoi ca…
— Dac\ voi nu m\ vre]i, eu v\ vreu, r\spunse L\pu[neanul, a c\ruia ochi
scântier\ ca un fulger, [i dac\ voi nu m\ iubi]i, eu v\ iubesc pre voi [i voi
merge ori cu voia, ori f\r\ voia voastr\. S\ m\-ntorc? Mai degrab\-[i va
întoarce Dun\rea cursul înd\r\pt. A! Nu m\ vrea ]ara? Nu m\ vre]i voi, cum
în]\leg 3?
[Boierii încearc\ s\-l conving\ s\ renun]e la planul de a intra în Moldova, dar
L\pu[neanu nu cedeaz\ în fa]a lor. Delega]ia de boieri se retrage, Mo]oc r\mâne [i,
c\zut în genunchi în fa]a fostului domnitor, îi cere s\ intre în Moldova f\r\ oaste,
promi]ându-i ajutor. L\pu[neanu intuie[te inten]iile boierului [i îl refuz\. Îi spune îns\
c\ nu-l va pedepsi pentru îndr\zneala sa, m\rturisindu-i c\ are nevoie de el pentru
a-[i duce planul la bun sfâr[it.]
II
Ai s\ dai sam\, doamn\!…
[L\pu[neanu ajunge pentru a doua oar\ pe tronul Moldovei, primele m\suri pe
care le ia având scopul de a-i centraliza puterea: incendiaz\ cet\]ile Moldovei, cu
excep]ia Hotinului, confisc\ averile boierilor [i îi decapiteaz\ pe unii dintre ace[tia
pentru gre[eli reale sau imaginare, î[i organizeaz\ o gard\ personal\ din lefegii4
str\ini [i reduce num\rul solda]ilor din oastea Moldovei.]
Întru o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese o lung\
vorb\ cu Mo]oc, care întrase iar în favor, [i care ie[ea, dup\ ce îi înf\]o[\se
planul unei nou\ contribu]ii. Se p\rea nestâmp\rat, vorbea singur [i se cuno[-
tea c\ mediteaz\ vreo nou\ moarte, vreo nou\ daun\, când o u[\ laturalnic\
deschizându-se, l\s\ s\ intre doamna Ruxanda.
La moartea p\rintelui ei, bunului Petre Rare[, care, zice hronica, cu mult\
jale [i mâhniciune a tuturor s-au îngropat în sf. monastirea Probota, zidit\ de
el, Ruxanda r\m\sese, în fraged\ vrâst\, sub tuturatul a doi fra]i mai mari, Ilia[
[i {tefan. Ilia[, urmând în tronul p\rintelui s\u, dup\ o scurt\ [i desfrânat\
domnie, se duse la Constantinopol, unde îmbr\]o[\ mahometismul, [i în locul
lui se sui pe tron {tefan. Acesta fu mai r\u decât fratele s\u; începu a sili pre
str\ini [i pre catolici a-[i lep\da relegea, [i multe familii bogate ce se locuiser\
în ]ar\ pribegir\ din pricina aceasta, aducând s\r\cie p\mântului [i c\dere
nego]ului. Boierii, care, cei mai mul]i, era încuscri]i cu polonii [i cu ungurii, se
sup\rar\ [i, cor\spunzându-se cu boierii pribegi, hot\râr\ peirea lui. Poate ar
fi mai întârziat a-[i pune în lucrare planul, dac\ desfrânarea lui nu l-ar fi gr\bit.
„Nu h\l\duia de r\ul lui nici o jupâneas\, dac\ era frumoas\”, zice hronicarul
în naivitatea sa. Într-o zi, când se afla la Þu]ora, nemaia[teptând sosirea boie-
rilor pribegi, boierii ce erau cu dânsul, ca s\ nu-l scape, au t\iat frânghiile cor-
tului sub carele el [edea [i, dând n\val\, l-au ucis.
Acum numai Ruxanda r\m\sese din familia lui Petru Rare[ [i pre dânsa
boierii uciga[i o hot\râser\ a fi so]ie un oarec\rui numit Jolde, pre care ei îl
aleses\r\ de domn. Dar L\pu[neanul, ales de boierii pribegi, întâmpinând pre
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

Joldea, îl birui [i prinzându-l îl t\ie nasul [i-l dete la c\lug\rie; [i ca s\ trag\

inimile norodului în care via înc\ pomenirea lui Rare[, se însur\ [i lu\ el pre
fiica lui.
Astfel ginga[a Ruxanda ajunses\ a fi parte biruitorului.
Când într\ în sal\, ea era îmbr\cat\ cu toat\ pompa cuvenit\ unii so]ii, fiice
[i surori de domn.
Peste zobonul5 de stof\ aurit\, purta un beni[el6 de felendre[7 albastru
bl\nit cu samur8, a c\ruia mânice atârnau dinapoi; era încins\ cu un colan de
aur, ce se închia cu mari paftale9 de matostat10, împregiurate cu petre scumpe;
iar pe grumazii ei atârna o salb\ de multe [iruri de margaritar. {licul11 de
samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci12 alb [i sprijinit cu o
floare mare de smaragde. P\rul ei, dup\ moda de atuncea, se împ\r]ea
despletit pe umerii [i spatele sale. Figura ei avea acea frumuse]\ care f\cea
odinioar\ vestite pre femeile României [i care se g\se[te rar acum, dege-
nerând cu amestecul na]iilor str\ine. [...]
Apropiindu-se, se plec\ [i-i s\rut\ mâna. L\pu[neanul o apuc\ de mijloc, [i
r\dicând-o ca pre o pan\, o puse pe genuchii s\i.

[Doamna Ruxanda î[i manifest\ dorin]a ca so]ul ei s\ înceteze v\rsarea de sânge,

Portretul votiv dar L\pu[neanu reac]ioneaz\ violent.]
al lui Alexandru L\pu[neanu,
dnera de la Slatina
— De a[ [ti c\ m\ vei [i omorî, nu pot s\ tac. Ieri, când voiam s\ întru, o
jupâneas\ cu cinci copii s-au aruncat înaintea r\dvanului13 meu [i m-au oprit
ar\tându-mi un cap ]intuit în poarta cur]ii; „Ai s\ dai sam\, doamn\! îmi zise,
c\ la[i pre b\rbatul t\u s\ ne taie p\rin]ii, b\rba]ii [i fra]ii… Uit\-te, doamn\,
acesta-i b\rbatul meu, tat\l copiilor acestora, care au r\mas s\raci! Uit\-te!”
5
zobon, s.n.: hain\ lung\, deschis\ dina- [i îmi ar\ta capul sângeros [i capul se uita la mine grozav! Ah! St\pâne! de
inte (n. aut.). atunci neîncetat v\d capul acela [i mi-e tot fric\! Nu pot s\ m\ odihnesc!
6
beni[ (bini[), s.n. (arh.): hain\ boie- — {i ce vrei? întreb\ L\pu[neanul zâmbind.
reasc\ lung\ de ceremonie, cu mâne-
— Vreau s\ nu mai ver[i sânge, s\ încetezi cu omorul, s\ nu mai v\d capete
cile largi [i despicate, strâns\ pe bust
[i larg\ la poale. t\iete, c\ sare inima din mine.
7
felendre[, s.n.: catifea (n. aut.). — Î]i f\g\duiesc c\ de poimâne nu vei mai vedea, r\spunse Alexandru-vo-
8
samur, s.m.: (aici) blan\ de samur. d\; [i mâne î]i voi da un leac de fric\.
9
pafta, s.f.: cing\toare lucrat\ de obicei
din metal pre]ios. [Dup\ ce doamna Ruxanda se retrage, L\pu[neanu poart\ o scurt\ discu]ie cu
10
matostat, s.n.: piatr\ semipre]ioas\ de arma[ul14 s\u pe tema osp\]ului de a doua zi.]
culoare verde.
11
[lic (i[lic), s.n. (arh.): c\ciul\ mare, ci-
lindric\, de postav sau de blan\ scum- III
p\, purtat\ de boieri sau de so]iile lor. Capul lui Mo]oc vrem…
12
surguci, s.n. (arh.): podoab\ din pene,
purtat\ la turban sau la i[lic. [A doua zi, L\pu[neanu particip\ la liturghie, în mitropolie.]
13
r\dvan s.n.: un fel de caret\ a[ezat\ pe
dricuri (n. aut.). Dup\ ce a ascultat sf. slujb\, s-a coborât din stran\, s-a închinat pe la icoane
14
arma[, s.m.: dreg\tor domnesc îns\rci- [i, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a plecat cu mare smerenie [i a
nat cu paza temni]elor, cu aplicarea pe-
depselor corporale [i cu aducerea la
s\rutat moa[tele sfântului. Spun c\ în minutul acela el era foarte galben la fa]\
îndeplinire a pedepselor capitale. [i c\ racla sfântului ar fi tres\rit.

63
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dup\ aceasta, suindu-se iar\[i în stran\, se înturn\
c\tr\ boieri [i zise:
— Boieri dumneavoastr\! De la venirea mea cu a
doua domnie [i p\n\ ast\zi, am ar\tat asprime c\tre
mul]i; m-am ar\tat cumplit, r\u, v\rsând sângele multo-
ra. Unul Dumnezeu [tie de nu mi-a p\rut r\u [i de nu m\
c\iesc de aceasta; dar dumneavoastr\ [ti]i c\ m-a silit
numai dorin]a de a vedea contenind gâlcevirile [i
vânz\rile unora [i altora, care ]inteau la r\sipa ]\rii [i la
peirea mea. Ast\zi sunt altfel trebile. Boierii [i-au venit
în cuno[tiin]\; au v\zut c\ turma nu poate fi f\r\ p\stor,
pentru c\ zice Mântuitorul: „Bate-voi p\storul, [i se vor
împr\[tia oile.”
Boieri dumneavoastr\! S\ tr\im de acum în pace,
iubindu-ne ca ni[te fra]i, pentru c\ aceasta este una din
cele zece porunci: „S\ iube[ti pre aproapele t\u ca însu]i
pre tine [i s\ ne iert\m unii pre al]ii, pentru c\ suntem
muritori, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos —
î[i f\cu cruce — s\ ne ierte nou\ gre[alele, precum
iert\m [i noi gre[i]ilor no[tri.”
Sfâr[ind aceast\ de[\n]at\ cuvântare, merse în mij-
locul bis\ricii [i, dup\ ce se închin\ iar\[i, se înturn\
spre norod în fa]\, în dreapta [i în stânga, zicând:
— Ierta]i-m\, oameni buni [i boieri dumneavoastr\!
— Dumnezeu s\ te ierte, M\ria Ta! r\spunser\ to]i,
afar\ de doi juni boieri ce sta gânditori, r\z\ma]i de un
mormânt lâng\ u[\, îns\ nime nu le-a luat seama.
L\pu[neanul ie[i din biseric\, poftind pre boieri s\
vie ca s\ osp\teze împreun\; [i înc\lecând, se înturn\ la
palat. To]i se împr\[tiar\.
— Cum î]i pare? zise unul din boierii care i-am v\zut
c\ nu iertase pre Alexandru-vod\.
— Te sf\tuiesc s\ nu te duci ast\zi la dânsul la mas\,
r\spunse celalalt; [i se amestecar\ în norod. Ace[tii erau
Spancioc [i Stroici.
[Cei 47 de boieri care particip\ la osp\] sunt uci[i din po-
runca domnitorului. În paralel cu uciderea acestora, au loc
lupte [i între slugile din curte. Unele reu[esc s\ se salveze [i
r\scoal\ mul]imea din cetate. L\pu[neanu îl întreab\ pe
Mo]oc ce p\rere are despre ceea ce se întâmpl\, iar acesta se
gr\be[te s\-i aprobe gestul.]
În vremea aceasta, arma[ul se suise pe poarta cur]ii
[i, f\când semn, strig\:
— Oameni buni! M\ria Sa vod\ întreab\ ce vre]i [i ce
ceri]i? [i pentru ce a]i venit a[a cu zurba?
64
Prostimea r\mas\ cu gura c\scat\. Ea nu se a[tepta
la asemenea întrebare. Venise f\r\ s\ [tie pentru ce au
venit [i ce vrea. Începu a se strânge în cete, cete, [i a
se întreba unii pe al]ii ce s\ cear\. În sfâr[it, începur\ a
striga:
— S\ mic[ureze d\jdiile15! — S\ nu ne zapciasc\16!
— S\ nu ne mai împlineasc\17! — S\ nu ne mai
j\fuiasc\!
— Am r\mas s\raci! — N-avem bani! — Ne i-au luat
to]i Mo]oc! — Mo]oc! Mo]oc! — El ne bele[te [i ne
prad\! — El sf\tuie[te pre vod\! S\ moar\!
— Mo]oc s\ moar\! — Capul lui Mo]oc vrem!
Acest din urm\ cuvânt, g\sind un eho în toate inimi-
le, fu ca o schinteie electric\. Toate glasurile se f\cur\
un glas [i acest glas striga: „Capul lui Mo]oc vrem.”
— Ce cer? întreb\ L\pu[neanul, v\zând pre arma[ul
întrând.
— Capul vornicului Mo]oc, r\spunse.
— Cum? Ce? strig\ acesta s\rind ca un om ce calc\
pe un [\rpe; n-ai auzit bine, fârtate! vrei s\ [uguie[ti, dar
nu-i vreme de [ag\. Ce vorbe sunt aceste? Ce s\ fac\ cu
capul meu? Î]i spun c\ e[ti surd; n-ai auzit bine!
— Ba foarte bine, zise Alexandru-vod\, ascult\ sin-
gur. Strig\rile lor se aud de aici.
Într-adev\r, osta[ii nemaiîmprotivindu-se, norodul
începuse a se c\]\ra pe ziduri, de unde striga în gura
mare: „S\ ne deie pe Mo]oc! Capul lui Mo]oc vrem!”
— Oh! p\c\tosul de mine! strig\ tic\losul. Maic\
preacurat\ fecioar\, nu m\ l\sa s\ m\ pr\p\desc!… Dar
ce le-am f\cut oamenilor acestora? N\sc\toare de
Dumnezeu, scap\-m\ de primejdia aceasta [i m\ jur s\
fac o biseric\, s\ postesc cât voi mai ave zile, s\ ferec cu
argint icoana ta cea f\c\toare de minuni de la mon\sti-
rea Neam]ului!… Dar, milostive Doamne, nu-i asculta
pre ni[te pro[ti, pre ni[te mojici18. Pune s\ deie cu
tunurile într-în[ii… S\ moar\ to]i! Eu sunt boier mare; ei
sunt ni[te pro[ti19!
— Pro[ti, dar mul]i, r\spunse L\pu[neanul cu sânge
rece; s\ omor o mul]ime de oameni pentru un om, nu ar
15
dajdie, s.f. (înv.): impozit, dare, bir.
16
a zapcii, vb. (înv.): a încasa cu for]a d\rile sau datoriile de la cineva.
17
a împlini, vb. (înv. [i reg.): a obliga pe un datornic s\ pl\teasc\ banii
datora]i.
18
mojic, s.m. (înv. [i reg.): ]\ran, om de rând.
19
prost, adj.: (aici) simplu, de condi]ie social\ modest\.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Abgar
Baltazar,
„Vrem capul
lui Moþoc”
fi p\cat? Judec\ dumneata singur. Du-te de mori pentru
binele mo[iei dumitale, cum ziceai însu]i când îmi
spuneai c\ nu m\ vrea, nici nu m\ iube[te ]ara. Sunt
bucuros c\-]i r\spl\te[te norodul pentru slujba ce mi-ai
f\cut, vânzându-mi oastea lui Anton Sechele20 [i mai pe
urm\ l\sându-m\ [i trecând în partea Tom[ii.
[Mo]oc este dat pe mâna mul]imii, care îl lin[eaz\. L\pu[-
neanu cere s\ fie retezate capetele boierilor uci[i, pe care le
a[az\ sub forma unei piramide, dup\ neam [i rang. Imaginea
piramidei de capete, „leacul de fric\” promis în ziua prece-
dent\, îi provoac\ le[inul doamnei Ruxanda. Spancioc [i
Stroici, dup\ care L\pu[neanu î[i trimite oamenii, reu[esc s\
fug\ în Lehia.]
IV
De m\ voi scula, pre mul]i am s\ popesc [i eu…
Patru ani trecuser\ de la scena aceasta, în vremea
c\rora Alexandru-vod\, credincios f\g\duin]ei ce dase
doamnei Ruxandei, nu mai t\iese nici un boier. Dar pen-
tru ca s\ nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri
omene[ti, n\scoci feluri de schingiuiri.
[Retras la Hotin, pentru a fi mai aproape de ]ara le[easc\,
unde se refugiaser\ boierii Spancioc [i Stroici, Alexandru
L\pu[neanu se îmboln\ve[te de febr\ tifoid\. În pragul mor]ii,
cere s\ fie c\lug\rit.]
Abia amurgise când Stroici [i Spancioc sosir\.
Desc\lecând pe la gazde, alergar\ cu prip\ la cetate.
Cetatea era mut\ [i pustie ca un mormânt de urie[. Nu
se auzea decât murmura valurilor Nistrului, ce izbea
regulat stâncoasele ei coaste, sure [i goale, [i strig\tul
monoton a osta[ilor de straj\, carii întru lumina crepus-
culului se z\reau r\z\ma]i pe lungile lor lance. Suindu-se
în palat, îi cuprinse nu pu]in\ mirare neîntâlnind pre
nime; în sfâr[it, o slug\ le ar\t\ camera bolnavului.
Voind s\ intre, auzir\ un mare zgomot [i se oprir\ ca s\
asculte.
L\pu[neanul se trezise din letargia sa.
Deschizând ochii, v\zu doi c\lug\ri stând unul la cap
[i altul la picioarele sale, neclinti]i ca dou\ statuie de
bronz; se uit\ pe dânsul [i se v\zu coperit cu o ras\; pe
c\p\tâiul s\u sta un potcap21. Vru s\ r\dice mâna [i se
împedec\ în ni[te metanii de lân\. I se p\ru c\ viseaz\ [i
iar\[i închise ochii; dar redeschizându-i peste pu]in, v\-
zu acelea[i lucruri, metaniile, potcapul, c\lug\rii.
— Cum te mai sim]i, frate Paisie? îl întreb\ unul din
monahi, v\zându-l c\ nu doarme.
Numele acesta îi aduse aminte de toate cele ce se
petrecuser\. Sângele într-însul începu a ferbe [i, sculân-
du-se pe jum\tate:
— Ce pocit\nii sunt aceste? strig\. A! voi v\ juca]i cu
mine! Afar\, boaite! Ie[i]i! c\ pre to]i v\ omor! {i c\uta o
arm\ pre lâng\ el, dar neg\sind decât potcapul, îl azvârli
cu mânie în capul unui c\lug\r.
Întru auzul strig\rilor lui, doamna cu fiiul ei, mitropo-
litul, boierii, slugile întrar\ to]i în odaie.
[La îndemnul lui Spancioc [i al lui Stroici, doamna
Ruxanda î[i otr\ve[te so]ul. Spancioc [i Stroici îl oblig\ s\
bea drojdiile otr\vii, astfel c\ domnitorul moare în chinuri
groaznice.]
Acest fel fu sfâr[itul lui Alexandru L\pu[neanul, care
l\s\ o pat\ de sânge în istoria Moldaviei.
La monastirea Slatina, zidit\ de el, unde e îngropat,
se vede [i ast\zi portretul lui [i a familiei sale.
(Alexandru L\pu[neanul. Antologie, postfa]\ [i bibliografie
de Ion Dodu B\lan. Bucure[ti, Editura Minerva, 1979)
20
Anton Sechele: vestit general ungur (n. aut.).
21
potcap, s.n.: acoper\mânt al capului, de form\ cilindric\, purtat\ de
preo]ii [i c\lug\rii ortodoc[i.
65
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dic]ionar literar
„ Personajul este persoana,
obiectul, animalul care ac]io-
neaz\ sau este implicat în ac]iu-
nea prezentat\ într-o scriere
epic\ sau dramatic\.
Personajul se distinge de
persoan\, el fiind o fic]iune care
tr\ie[te doar în opera literar\,
spre deosebire de persoan\, o
fiin]\ uman\ din realitate. Per-
sonajul este o proiec]ie imagi-
nar\, o incarnare fictiv\ a unei
persoane legate de o epoc\ sau
alta. Uneori, construc]ia perso-
najului porne[te de la existen]a
unei persoane reale, atestate
istoric, în rest fiind rodul imagi-
na]iei scriitorului.
„ Criterii de clasificare a
personajelor:
1. în func]ie de rolul pe care îl
joac\ în economia textului, per-
sonajele sunt: principale, secun-
dare [i episodice;
2. în func]ie de criteriul etic,
personajele pot fi pozitive [i
negative;
3. în func]ie de raportul cu
realitatea, exist\ personaje isto-
rice, legendare [i fantastice;
4. în func]ie de curentul este-
tic în care se încadreaz\, perso-
najele literare pot fi: personaje
clasice, „caractere”, personaje
romantice, excep]ionale în situa-
]ii excep]ionale, construite în
antitez\, personaje realiste, „ti-
puri”, identificabile în realitate;
5. în func]ie de complexita-
tea personajelor, E.M. Forster
le consider\ „plate” (construite
în jurul unei singure idei sau
calit\]i, putând fi prezentate
într-o singur\ fraz\, recognosci-
bile în orice situa]ie narativ\) [i
personaje „rotunde” (surprind
cititorul cu reac]ii imprevizibile,
66
TEXT {I CONTEXT
Nuvela Alexandru L\pu[neanul a fost publicat\ în anul 1840, în primul
num\r al revistei Dacia literar\, imediat dup\ articolul-program Introduc]ie,
elaborat de Mihail Kog\lniceanu.
PRIN TEXT
Construc]ia textului
1. Organiza]i-v\ în patru grupe [i alege]i-v\ câte unul dintre capitolele
nuvelei. Realiza]i un poster în care s\ r\spunde]i la urm\toarele cerin]e:
a. nota]i mottoul capitolului;
b. identifica]i cui îi apar]in cuvintele din motto;
c. preciza]i care sunt timpul [i spa]iul desf\[ur\rii ac]iunii;
d. identifica]i momentul subiectului con]inut de capitolul respectiv;
e. numi]i personajele care particip\ la ac]iune;
f. transcrie]i m\rcile naratoriale identificate în text.
Reprezentantul fiec\rei grupe prezint\ posterul realizat în fa]a clasei.
2. Compozi]ia textului literar este linear\ [i echilibrat\. Structurarea pe cele
patru capitole apropie nuvela de o oper\ dramatic\, aspect sesizat [i de
critica literar\:
Alexandru L\pu[neanul, dup\ cum s-a observat uneori, este propriu-zis
o dram\ în mai multe acte, în care un conflict primitiv se rezolv\ printr-o
catastrof\ (Tudor Vianu, Arta prozatorilor români ).
Analiza]i rolul decupajului în capitole al operei [i discuta]i efectul artis-
tic al mottourilor.
3. Una dintre tr\s\turile romantismului este anularea regulii clasice a celor
trei unit\]i: de timp, de spa]iu, de ac]iune. Prezenta]i cadrul spa]io-tempo-
ral al nuvelei din aceast\ perspectiv\, valorificând observa]iile de la exer-
ci]iul anterior.
4. Ac]iunea nuvelei nu este complicat\. Identifica]i momentele subiectului [i
prezenta]i pe scurt ac]iunea.
5. Un element important al oric\rei nuvele este conflictul. În nuvela Ale-
xandru L\pu[neanul, exist\ un conflict exterior, între domnitor [i boierii
tr\d\tori, dintre care se desprinde chipul lui Mo]oc, [i un conflict interior,
între dorin]a de r\zbunare a lui L\pu[neanu [i patriotismul s\u. Care din-
tre aceste conflicte este mai important? Argumenta]i-v\ op]iunea.
6. Arta romantic\, în opozi]ie cu arta clasic\, preocupat\ de unitate, este ca-
racterizat\ de amestecul genurilor, de renun]area la reguli în numele
verosimilului [i al culorii locale. Un mare eveniment istoric, va sublinia
Victor Hugo, nu poate s\ se desf\[oare doar într-un loc [i în decurs de do-
u\zeci [i patru de ore. Tabloul amplu al vie]ii necesit\ amestecul genurilor.
Demonstra]i valabilitatea acestei afirma]ii, valorificând textul nuvelei
Alexandru L\pu[neanul.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
devenind memorabile prin ges-
turi [i fapte);
6. dup\ capacitatea de tran-
sformare, personajele sunt: di-
namice (evolueaz\ [i surprind
cititorul prin calit\]ile lor), stati-
ce (nu se schimb\ pe parcursul
ac]iunii [i nu surprind cititorul,
fiind previzibile).
Personajul mai poate fi: indi-
vidual (întruchipeaz\ o singur\
persoan\), colectiv (reprezint\
un grup).
Când personajul este o indi-
vidualitate care devine un mo-
del, o culme a unor tr\s\turi mo-
rale, se nume[te caracter.
Alexandru L\pu[neanu
[i doamna Ruxanda,
detaliu din dnera de la Slatina (1561)
Ceea ce izbute[te în chip uimitor
la Negruzzi în Alexandru L\pu[nea-
nul este des\vâr[ita eliminare a pro-
priei sale imagini din povestirea pe
care o întreprinde. [...] Autorul aces-
tei nuvele a realizat cu plin\tate
norma impersonalit\]ii din primul
moment în care a vrut s\ scrie o
nuvel\, [i nu o amintire.
(Tudor Vianu,
Arta prozatorilor români )
Chipurile [i vocile din text
7. Clasifica]i personajele din nuvel\ în func]ie de rolul pe care îl au în econo-
mia textului, folosind [i informa]iile din dic]ionarul literar.
8. Argumenta]i afirma]ia c\ Alexandru L\pu[neanu este, în nuvela lui Cos-
tache Negruzzi, un personaj, nu o persoan\.
9. Într-o nuvel\, accentul cade pe eviden]ierea caracterului personajelor în
defavoarea ac]iunii. Fiind personajul principal, Alexandru L\pu[neanu se
afl\ în centrul nuvelei. În grupe de câte patru elevi, identifica]i dou\
tr\s\turi reprezentative ale personajului [i ilustra]i-le cu scene din text.
Prezenta]i în fa]a clasei alegerile f\cute.
10. Caracterul demonic al lui Alexandru L\pu[neanu reiese din faptele sale.
Justifica]i aceast\ tr\s\tur\ a personajului romantic valorificând afirma]ia
lui George C\linescu, potrivit c\reia L\pu[neanu este un damnat, osândit
de Providen]\ s\ verse sânge [i s\ n\zuie dup\ mântuire. El sufer\ de o
melancolie sangvinar\, colorat\ cu mizantropie (Istoria literaturii române
de la origini pân\ în prezent ).
11. Discursul rostit de L\pu[neanu în biseric\ demonstreaz\ c\ domnitorul
st\pâne[te arta persuad\rii, c\ are puterea de a convinge. Identifica]i mij-
loacele la care acesta apeleaz\ pentru a-[i atinge scopul propus.
12. Personaj excep]ional, L\pu[neanu este construit în spiritul esteticii roman-
tice, din calit\]i [i din defecte, iar situa]iile excep]ionale în care se afl\ sunt
menite s\-i demonstreze felul s\u de a fi. Eviden]ia]i acest caracter antite-
tic în rela]ia cu celelalte personaje.
13. Reciti]i secven]ele dialogate dintre L\pu[neanu [i Mo]oc din primul [i al
treilea capitol [i scena care con]ine discu]ia pe care domnitorul o poart\
cu doamna Ruxanda în capitolul al II-lea. Identifica]i tr\s\turile pe care [i
le dezv\luie fiecare dintre participan]ii la dialog.
14. De[i sunt personaje secundare, Spancioc [i Stroici apar în momente impor-
tante [i confer\ nuvelei echilibru compozi]ional. De asemenea, ei ilus-
treaz\ boierimea cu dragoste de ]ar\, ceea ce le justific\ rolul de justi]iari.
Ilustra]i caracterul lor romantic într-un text de maximum zece rânduri.
15. În nuvela Alexandru L\pu[neanul, apare, pentru prima dat\ în literatura
român\, personajul colectiv, C. Negruzzi dovedindu-[i capacitatea de a sur-
prinde psihologia mul]imii. Analiza]i secven]a în care este prezentat\ mul]i-
mea revoltat\ [i modul în care comportamentul acesteia se modific\.
16. Discuta]i modul în care se realizeaz\ obiectivitatea naratorului în nuvela
Alexandru L\pu[neanul, pornind de la citatul reprodus `n coloana al\turat\.
Limbajul textului
17. Romanticii se opun purit\]ii lingvistice [i sunt partizani ai l\rgirii voca-
bularului prin p\trunderea arhaismelor, a regionalismelor [i a cuvintelor
populare. Explica]i rolul acestora în descrierea mesei la care sunt invita]i
cei 47 de boieri.
18. Identifica]i pauzele descriptive care apar în cadrul nuvelei [i preciza]i
func]iile lor. Exprima]i-v\ opinia despre modul în care aceste secven]e
descriptive recreeaz\ atmosfera epocii [i accentueaz\ culoarea local\.
67
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
a. „A doa domnie a lui Alixandru
vod\ L\pu[neanul, carile apoi au
t\iai 47 de boieri, 7072 <1564>. [...]
Deac\ au mersu solii Tom[ii [i i-au
spus, zic s\ le fie zis Alixandru vod\:
«De nu m\ vor, eu îi voiu pre ei [i de
nu m\ iubescu, eu îi iubescu pre
dân[ii [i tot voiu mérge, ori cu voie,
ori f\r\ voie.» Décii pre soli i-au oprit
[i au mers hochimurile împ\ratului
la t\tari, de au acoperit ]ara ca un
roiu, pr\dându [i arzându. De alt\
parte el au întrat cu turcii [i cu oas-
tea ce au avut lâng\ sine. V\zându
Tom[a vod\ c\ împotriva acei puteri
nu va putea sta, cu sfétnicii s\i, cu
Mo]oc vornicul [i Véveri]\ postél-
nicul [i cu Spanciog sp\tar, au trecut
în Þara Le[easc\ [i s-au a[ezat la
Liov, dup\ ce au domnitu 5 s\pt\-
mâni.”
(Grigore Ureche,
Letopise]ul Þ\rii Moldovei)
b. „Dup\ ce s-au a[ezat Alixandru
vod\ al doilea rându la scaun [i de
moartea lui {tefan vod\ Tom[a. [...]
Craiul pentru pacea ce avea cu tur-
cul, a doao [i pentru mult\ pâr\ ce-l
pârâia lé[ii pentru moartea lui
Vi[nove]schi [i pentru slu]ia a mul]i
ce f\cuse, au trimis pre sluga sa, pre
Crasi]schii la Liov, de i-au t\iat capul
Tom[ii [i lui Mo]oc, vornicul [i lui
Spanciog sp\tariul [i lui Véveri]\
postélnicul, pre carii i-au îngropat
afar\ din târgu, la m\n\stirea lui
sfeti Onofrie. {i a[a au fost sfâr[itul
Tom[ei.”
(Grigore Ureche,
Letopise]ul Þ\rii Moldovei)
68
Text literar [i adev\r istoric
19. Evocarea trecutului este pentru romantici o form\ de a insufla contempo-
ranilor idealuri na]ionale înalte. În realizarea nuvelei sale, Costache Ne-
gruzzi s-a inspirat din diverse documente istorice, mai ales din Letopise]ul
Þ\rii Moldovei de Grigore Ureche, de[i în notele de subsol, care `i apar]in
scriitorului, acesta face trimiteri la cronica lui Miron Costin, din dorin]a de
a atesta veridicitatea nara]iunii. Cu toate acestea, el se abate de la datele
cronicii, fie modificând adev\rul istoric, fie ad\ugând scene imaginare, rod
al fic]iunii creatoare. Identifica]i în fragmentele reproduse al\turat din
cronica lui Grigore Ureche aspecte valorificate de prozator, exprimându-v\
p\rerea în leg\tur\ cu motivele care au determinat modificarea adev\rului
istoric.
20. Redacta]i un eseu de o pagin\ în care s\ eviden]ia]i rela]ia dintre realitate
[i fic]iune în nuvela Alexandru L\pu[neanul de Costache Negruzzi.
DESPRE TEXT
1. În Scrisoarea XIX (Ochire retrospectiv\), inclus\ de Costache Negruzzi în
ciclul Negru pe alb. Scrisori la un prietin, se fac referiri la domnitorul
Alexandru L\pu[neanu, spunându-se:
„Un veac era de când aristocra]ia domnea [i poporul gemea în tic\lo[ie
[i asuprire! Atunci providen]a, v\zând-o b\trân\ [i slu]it\ de nelegiuiri,
tinde mâna [i alege din ea pre un neînsemnat boier, pre un oarecare Petre
Stolnicul, om prost [i necunoscut. Îl suie pe tron [i îi d\ sabia r\zbun\rii în
mân\. Acesta, sub numele de Alexandru L\pu[neanul, va sparge cuibul [i
va strivi acest furnicar de intrigan]i ce f\cea [i desf\cea domni.”
Compara]i atitudinea lui Costache Negruzzi fa]\ de persoana Alexandru
L\pu[neanu, a[a cum reiese din acest fragment, [i imaginea pe care proza-
torul i-o construie[te în nuvel\.
2. Discuta]i, din perspectiva cititorului din secolul al XXI-lea, urm\toarea afir-
ma]ie a lui George C\linescu, din revista Steaua, 1958:
Alexandru L\pu[neanul [...] ar fi devenit o scriere celebr\ ca [i Hamlet
dac\ literatura român\ ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.
DUP| TEXT
1. Citi]i nuvela istoric\ Mihnea-Vod\ cel R\u de Alexandru Odobescu [i com-
para]i-o cu nuvela Alexandru L\pu[neanul de Costache Negruzzi, evi-
den]iind asem\n\rile dintre cele dou\ texte literare.
2. Redacta]i un eseu de o pagin\ în care s\ v\ exprima]i opinia despre Evul
Mediu românesc, valorificând atât informa]iile oferite de nuvela Alexandru
L\pu[neanul, cât [i pe cele pe care le ave]i de la orele de istorie. Pute]i s\
v\ orienta]i asupra aspectelor comportamentale, vestimentare, asupra
rela]iilor familiale, interumane, politice etc.
LIMB| ROMÂN|

** Vocabularul
Vocabularul, care cuprinde totalitatea cuvintelor unei
limbi, se îmbog\]e[te atât prin mijloace interne, cât [i
prin mijloace externe (prin împrumuturi vechi [i noi).
Mijloacele interne de îmbog\]ire a vocabularului
sunt urm\toarele: „ derivarea (progresiv\ [i regresiv\)
„ compunerea „ conversiunea. Jean François-Raffaelli, Arcul de Triumf

DERIVAREA COMPUNEREA CONVERSIUNEA

1. progresiv\ 1. prin al\turare (juxtapunere): 1. substantivizarea

a. cu sufixe: juc\tor, fricos, br\det,
botni]\, domnie, viteje[te, sucevean,
c\lu], pietroi etc.;
b. cu prefixe: ne[ans\, a reaminti, a
preface, str\mo[ etc.;
c. cu sufixe [i prefixe, în acela[i timp
(derivare parasintetic\): a în[ira, a
descre]i etc.;
d. cu sufixe [i prefixe care formeaz\
derivate în serie: Olt + -ean oltean +
-e[te oltene[te etc.;
2. regresiv\, prin înl\turarea de su-
fixe: portocal\ portocal, nemul]umit
a nemul]umi, a alinta alint etc.
câine-lup, de la, dinspre etc.;
2. prin subordonare: ochiul-boului,
vorb\-lung\, floare-de-col], pap\-lapte
etc.;
3. prin abreviere (prescurtare):
B.C.R. / BCR, Tarom / TAROM,
Asirom / ASIROM, NATO etc.;
4. cu prefixoide [i sufixoide: auto-
mobil, astrolog, insecticid, aerogar\,
telespectator, francofonie, centrifug,
radioscopie etc.
a. adjectivului: adâncul p\durii etc.;
b. verbului la participiu, supin [i ge-
runziu: r\t\ci]ii din p\dure, mersul pe
jos, suferindul din spital etc.;
c. a pronumelui: iau ni[te nimicuri etc.;
2. adjectivizarea
a. verbului la participiu [i gerunziu:
carte citit\, plete fluturânde etc.;
b. pronumelui: acest volum etc.;
c. adverbului: haine gata etc.;
3. adverbializarea
a. adjectivului: scrie frumos etc.;
b. verbului la participiu: cânt\ îngânat
etc.;
c. substantivului: toamna plou\.

Între cuvintele unei limbi se pot stabili, în func]ie de sensuri, diferite rela]ii semantice, [i anume: sinonimia, anto-
nimia, omonimia, polisemia [i paronimia.

Sinonimele

SINONIMELE sunt cuvinte cu form\ diferit\ [i cu
sens identic sau asem\n\tor. Sinonimia perfect\ sau
total\ este întâlnit\ mai rar (kaliu–potasiu, nicicând–nicio-
dat\ etc.), cea mai frecvent\ fiind sinonimia par]ial\,
prezent\ la cuvintele polisemantice, unde echivalen]ele
se fac pentru fiecare sens al cuvântului (drum = cale,
traseu, curs\, deplasare etc.).
Sinonimele se pot diferen]ia prin: „ gradul de inten-
sitate exprimat: boare, vânt, furtun\, uragan; „ posi-
bilitatea de utilizare contextual\: a muri = a pieri, a se
pr\p\di (se folosesc pentru fiin]e); a deceda, a r\posa, a
disp\rea (se folosesc pentru oameni); a deceda apare în
limbajul administrativ, a sucomba, în limbajul literar pre-
ten]ios, a cr\pa, în limbajul familiar sau argotic.
În perioada pa[optist\, s-a produs un proces de mo-
dernizare a limbii române, ap\rând numeroase perechi
sinonimice prin introducerea unor împrumuturi neolo-
gice de origine romanic\ (din francez\, italian\): n\dej-
de–speran]\, rig\–rege, molim\–epidemie etc.

69
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Antonimele
ANTONIMELE sunt cuvinte cu sensuri diametral
opuse. Perechea de antonime poate fi alc\tuit\ din cuvin-
te cu form\ total diferit\ (bucurie–triste]e, înalt–scund
etc.) sau din cuvinte diferen]iate doar prin prefix
(atent–neatent, a face–a desface etc.).
Antonimele se stabilesc pentru fiecare sens al cuvân-
tului polisemantic (prost = de[tept, cult, bun) [i pot fi
uneori limitate de context (înalt opus lui jos pentru obiec-
te, grav pentru timbru vocal, sc\zut pentru vorbire etc.).
Omonimele
OMONIMELE sunt cuvinte cu aceea[i form\ [i cu
sens complet diferit.
Omonimele pot fi:
1. lexicale, când sunt p\r]i de vorbire identice, fiind
împ\r]ite, la rândul lor, în omonime: a. totale, identice în
toat\ flexiunea (lac–lacuri); b. par]iale, diferite în flexi-
une (band\–benzi, bande);
EXERCI}II
1. Identifica]i cuvintele ob]inute prin derivare [i prin
conversiune din textul de mai jos, explicând for-
marea lor:
„Perdelele-s l\sate [i lampele aprinse;
În sob\ arde focul, tovar\[ mâng\ios,
{i cadrele-aurite, ce de p\re]i sunt prinse
Sub palid\ lumin\, apar misterios.”
(Vasile Alecsandri, Serile la Mirce[ti)
2. G\si]i câte un sinonim pentru cuvintele din textul de
la exerci]iul 1: cadr\, a fi prins, palid, misterios.
3. G\si]i câte un antonim pentru cuvintele din textul de
la exerci]iul 1: l\sat, aprins, lumin\, a ap\rea.
4. Construi]i enun]uri cu patru sensuri diferite ale
cuvântului polisemantic foc, indicându-le pe fiecare.
5. Identifica]i cuvintele compuse din urm\torul text,
precizând procedeul de compunere:
„Încep a luci stele rând una câte una
{i focuri în tot satul încep a se vedea;
Târzie ast\-sear\ r\sare-acum [i luna,
{i, cobe, câteodat\ tot cade câte-o stea.”
(Ion Heliade R\dulescu, Zbur\torul)
70
2. lexico-gramaticale, când sunt p\r]i de vorbire
diferite (sare — substantiv [i verb).
Omonimele sunt obligatoriu omofone.
Cuvintele polisemantice
CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvintele care
au dou\ sau mai multe sensuri legate între ele: baie —
a. îmb\iere, sc\ldat; b. înc\pere special amenajat\ pen-
tru îmb\iere; c. cad\; d. (la plural) sta]iune balnear\.
Paronimele
PARONIMELE sunt cuvintele cu form\ asem\n\-
toare [i cu sens diferit. Se deosebesc, de obicei, printr-un
sunet (atlas–atlaz, temporal–temporar etc.) sau prin dou\
sunete (conjunctur\–conjectur\). Uneori, difer\ ordinea
sunetelor (a revela–a releva) sau diferen]a dintre cuvinte
este dat\ de un sunet în plus (miner-minier).
Confuziile paronimice apar din necunoa[terea sensu-
lui exact al fiec\rui cuvânt.
6. Indica]i un alt sens decât cel din textul de la exerci-
]iul 5 al omonimelor a r\s\ri [i lun\, construind câte
un enun] pentru fiecare.
7. Ar\ta]i, în cel mult cinci rânduri, ce impresie v\ pro-
duc derivatele diminutivale din urm\torul fragment,
precizând [i mecanismul de formare a acestora:
„Pe o stânc\ neagr\, într-un vechi castel,
Unde cur\-n vale un râu mititel,
Plânge [i suspin\ tân\ra domni]\
Dulce [i suav\ ca o garofi]\.”
(Dimitrie Bolintineanu, Muma lui {tefan cel Mare)
8. Explica]i sensul urm\toarelor paronime [i construi]i
enun]uri cu acestea: „ arbitrar / arbitral „ depen-
den]\ / dependin]\ „ familial / familiar „ inept / inapt
„ maestru / maistru „ miner / minier „ mochet\ / ma-
chet\ „ numerar / numeral „ a preveni / a proveni
„ pronume / prenume.
9. Indica]i cele dou\ forme de plural pentru omonimele
par]iale urm\toare în enun]uri: arc, bob, curs, glob,
index, pas, sol, [ah.
10. Construi]i enun]uri cu urm\toarele cuvinte compuse:
„ alt\dat\ / alt\ dat\ „ de alt fel / de altfel.
STUDIU DE CAZ
Forme hibride
ale civiliza]iei [i ale culturii
române[ti la mijlocul
secolului al XIX-lea
SPRE TEM|
1. Fiecare elev prime[te un bile]el. Jum\tate dintre
elevi trebuie s\ scrie pe foaia primit\ un cuvânt din
câmpul lexical al termenului clasic [i jum\tate, un
cuvânt din câmpul lexical al termenului romantic.
Re]ine]i numai termenii care nu se repet\.
2. Lucra]i în grupe de patru elevi. G\si]i cel pu]in trei
argumente pentru sus]inerea urm\toarei aprecieri:
DESPRE TEM|
Clasicism, romantism, realism `n epoca pa[optist\
Pa[optismul — o epoc\ a amestecului de curente literare
În epoca pa[optist\, curentul predominant a fost
romantismul, teoretizat de Dacia literar\ [i confirmat de
multe dintre crea]iile scriitorilor vremii. Cum acest
Primele orient\ri realiste
Se constat\ c\ apar în acela[i timp, în literatura
pa[optist\, caracteristici ale realismului, din cauza rela-
]iei complexe dintre real [i imaginar în art\ [i ]inând de
un fel de „realism etern”.
Ca un curent literar ce teoretizeaz\ construirea unui
univers fic]ional care s\ fie oglinda realului, s\ dea iluzia
vie]ii, realismul se na[te în 1856, odat\ cu apari]ia revis-
tei Le Réalisme (Realismul), în Fran]a, fiind simultan cu
perioada de declin a romantismului. Ca atare, în literatu-
ra noastr\, aspectele teoretice p\trund mai târziu, dar
chiar din perioada pa[optist\, unele dintre scrieri vor
Theodor Pallady, Pia]a Furstemberg
Cea mai frapant\ tr\s\tur\ a prozei în epoca
pa[optist\ este caracterul memorialist, lipsa inven]iei
pure, a fic]iunii.
(Mihai Zamfir, Literatura pa[optist\)
Prezenta]i argumentele grupei în fa]a clasei.
curent literar nu a ap\rut la noi ca o reac]ie la regulile
rigide ale clasicismului, cele dou\ orient\ri au coexistat,
manifestându-se, uneori, chiar în opera aceluia[i creator.
purta amprenta veridicului, vor tinde s\ fie o copie a
realit\]ii.
Mul]i scriitori ai epocii scriu jurnale de c\l\torie, me-
morii, amintiri sau pleac\ în conceperea operelor lite-
rare de la personalit\]i reale. Vasile Alecsandri a publicat
jurnale de c\l\torie, O primblare la mun]i [i C\l\torie în
Africa, a[a cum au f\cut [i Grigore Alexandrescu —
Memorialul de c\l\torie [i Dimitrie Bolintineanu — C\-
l\torii pe Dun\re [i în Bulgaria sau C\l\torii în Palestina
[i Egipt. Multe scrieri din aceast\ perioad\ prezint\ fap-
te tr\ite, ca, de exemplu: Negru pe alb de Costache
71
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Negruzzi, Dispozi]iile [i încerc\rile mele de poezie de
Ion Heliade R\dulescu, Amintiri de Alecu Russo, Scri-
sori c\tre Vasile Alecsandri de Ion Ghica. Fascina]ia
pentru istoria na]ional\, care ]ine de spiritul romantic, îi
determin\ pe scriitori s\-[i aleag\ ca personaje perso-
nalit\]i istorice: Alexandru L\pu[neanu în bine-cunoscu-
ta nuvel\ a lui Costache Negruzzi, {tefan cel Mare în
Dumbrava Ro[ie de Vasile Alecsandri, Mihai Viteazul în
mai multe dintre poeziile din Legende istorice de Dimi-
trie Bolintineanu sau în Românii supt Mihai-voievod
Forme artistice hibride `n epoca pa[optist\
Epoca pa[optist\ este eterogen\ în privin]a orien-
t\rilor estetice, p\trunse lent în literatura român\, f\r\ s\
genereze gesturi de revolt\, cum s-a întâmplat în litera-
tura occidental\. Consecin]ele acestui fenomen sunt
[tergerea grani]elor dintre doctrinele literare [i apari]ia
de forme artistice hibride, rezultate din amestecul orien-
t\rilor clasice, romantice [i realiste, manifestate în epoc\.
Acest amestec de ideologii, de modele, de gusturi
caracterizeaz\ societatea româneasc\, în ansamblu, la
începutul secolului al XIX-lea manifestându-se o dorin]\
de modernizare, o deschidere spre civiliza]ia occidental\,
TEMA ~N TEXTE
1. Organiza]i o discu]ie în care s\ sus]ine]i urm\toarea
apreciere critic\ prin exemple din operele scriitorilor
pa[opti[ti studia]i.
Nu exist\ în realitate un fenomen artistic pur, cla-
sic ori romantic.
(George C\linescu, Clasicism, romantism, baroc,
în volumul Impresii asupra literaturii spaniole)
2. Identifica]i în fragmentul din nuvela Zoe de Costache
Negruzzi elemente romantice [i realiste.
„O calea[c\ trecu în fuga cailor pe uli]a mare,
apuc\ uli]a Sf. Ilie, [i f\când în stânga, lu\ la deal pe
lâng\ zidul Sf. Spiridon, [i tot suindu-se pân\-n maha-
laua S\r\riei, st\tu la porti]a unei c\su]e cu dou\ fe-
restre cu perdele verzi. Din tr\sur\ se coborî un
tân\r elegant cocona[, a c\rui costum era dup\ moda
cur]ii.
72
Viteazul de Nicolae B\lcescu, oper\ istoric\ intrat\ în
zona literarului prin frumuse]ea stilului.
Aceast\ caracteristic\ a literaturii pa[optiste de a se
îndrepta spre faptul real a fost eviden]iat\ într-o formula-
re memorabil\ de c\tre Tudor Vianu, în Arta prozato-
rilor români, atunci când scria:
Primul realism românesc este astfel un realism
memorialistic. Înainte de a ob]ine o icoan\ vie a realului
în sinteza imagina]iei, literatura noastr\ resimte nevoia
a-[i men]ine modelul sub ochi…
f\r\ a putea elimina adânc înr\d\cinatele tipare orien-
tale. Criticul Paul Cornea observa c\, la noi, pân\ târziu,
dincolo de mijlocul secolului al XIX-lea, vor d\inui con-
traste bizare în institu]ii, moravuri, îmbr\c\minte etc.,
suscitând nu o dat\ uimirea c\l\torilor str\ini (Originile
romantismului românesc).
Coexisten]a orient\rilor literare în epoc\ a fost deter-
minat\ [i de necesitatea de a produce opere originale
într-o cultur\ care f\cea eforturi de sincronizare cu mo-
delele vremii [i care, neavând practica scrisului, era mai
pu]in preocupat\ de aspectele doctrinare.
El purta un antereu de suvaia1 alb, era încins cu un
[al ro[u cu flori, din care o poal\ i se slobozea pe
coapsa stâng\, iar capetile [...] c\deau apoi peste
papucii lui cei galbeni. [...] În camera unde intr\, pe
un crevat2 [...] [edea o feti[oar\ rez\mat\ într-un cot
pe perin\. Fusta ei de atlaz albastru-deschis, de sub
care se z\rea un picioru[ gras [i mic; p\rul ei casta-
niu ce se slobozea în unde de m\tase pe albii ei gru-
mazi; pozi]ia ei cea lenoas\, în sfâr[it lumina murind\
a unei lampe ar fi înfl\cârat pe Xenocrat, dac\ ar fi
fost la Ia[i la 1827, în camera aceea.”
3. G\si]i în textul de la exerci]iul 2 forme hibride ale
civiliza]iei române[ti.
1
suvaia (sevai), s.n. (arh.): ]es\tur\ de m\tase cu fire de aur sau de
argint.
2
crevat (crivat), s.n. (reg.): pat.
 U N I T A T E A 2
Vasile Alecsandri
(1821/1818?-1890)
Este cel mai important scriitor al
epocii pa[optiste [i una dintre
importantele personalit\]i politice
ale vremii, participând la Revolu]ia
de la 1848, la înf\ptuirea Unirii din
1859, fiind ministrul de externe
care a ob]inut recunoa[terea în
Occident a noilor grani]e ale ]\rii
[i ambasador la Paris, spre sfâr-
[itul vie]ii. N\scut în familia unui
boier moldovean, viitorul scriitor
tr\ie[te la Mirce[ti o copil\rie
fericit\, într-o atmosfer\ cald\ în
care basmele doicii se amestecau
cu înv\]\turile grece[ti, române[ti
[i fran]uze[ti primite de la dasc\li
diferi]i. Î[i va continua studiile la
Paris, unde ob]ine bacalaureatul [i
începe studii universitare de
chimie, medicin\, drept [i ingine-
rie, f\r\ a ob]ine o diplom\. Întors
în ]ar\, a de]inut mai multe dem-
nit\]i publice, printre care pe
1
divan, s.n.: canapea fãrã spãtar pe care
se stã sau se doarme.
2
ciubuc, s.n.: pipã cu þeavã lungã.
3
zugrav s.m.: (aici, arh.) pictor.
4
antropofag, s.m.: persoanã care se
hrãneºte cu oameni; canibal.
5
tractir, s.n.: han, birt, ospãtãrie.
Contraste bizare
SPRE TEXT
1. Alege]i fiecare un continent în care a]i vrea s\ face]i o c\l\torie, fiindc\ vi
se pare interesant [i misterios. Scrie]i pe un bilet motivul op]iunii voastre
[i lipi]i-l pe o hart\ a lumii. Citi]i biletele destinate continentului situat pe
locul întâi.
2. Numi]i cel pu]in trei elemente contrastante ale spa]iului românesc pe care
le-a]i prezenta unui c\l\tor str\in.
Balta-Alb\
de Vasile Alecsandri
D-lui I. B\l\ceanu
Într-o sar\ din luna trecut\ eram aduna]i mai mul]i prietini, to]i lungi]i pe
divanuri1, dup\ obiceiul oriental, [i înarma]i de ciubuce2 mari, carele produ-
ceau o atmosfer\ de fum. [...]
Pintre noi se g\sea un tân\r zugrav3 fran]ez, care pentru întâia oar\ ie[ise
din ]ara lui spre a face un voiaj în Orient.
— Domnilor, ne zise el, v\ m\rturisesc cu ru[ine c\, p\n-a nu veni în ]\rile
d-voastre, nici nu prepuneam c\ se afla în Evropa o Moldavie [i o Valahie. Dar
nu m\ plâng nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut pl\cere a
descoperi eu însumi aceste frumoase p\r]i ale lumei [i a m\ încredin]a c\,
departe de a fi locuite de antropofagi4, ele cuprind în sânul lor o so]ietate
foarte pl\cut\.
— Domnule, r\spunse unul din noi, nu te încrede a[a lesne în descoperirea
d-tale, pentru c\ cine [tie dac\ p\n-în sfâr[it nu-i fi pus în frigare [i osp\tat de
s\lbaticii acestor ]\ri!
— Domnilor, ad\ug\ str\inul râzând, v\ în[tiin]ez c\, de-oi mai [edea multe
zile la masa de la tractirul 5 d-lui Regensburg, s\lbaticii ce-or vroi s\ m\ pre-
fac\ în friptur\ nu or g\si pe mine decât pelea [i oasele. Cu toate aceste,
p\n-a nu m\ face jertfa descoperirei mele, da]i-mi voie s\ v\ istorisesc [i eu
partea cea mai curioas\ din c\l\toria mea.
Plecând din Paris, spre a întreprinde un voiaj în Orient, lucru ce, precum
[ti]i, s-au f\cut ast\zi de mod\, am agiuns bun s\n\tos la Viena: [i de aici
m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborî Dun\rea p\n-în Marea
Neagr\, f\r-a m\ opri nic\ire.
Cred c\ nu e nici unul din d-voastr\ care s\ nu fi f\cut voiajul Dun\rei [i s\
nu se fi mirat ca mine de s\lbatica frumuse]\ a malurilor acestui râu între
Banat [i Serbia. [...] C\pitanul, ce vorbea pu]in fran]uze[te, îmi t\lm\ci c\
p\mântul ce se videa de-a stânga noastr\ se numea Valahia [i c\ era locuit de
un neam de oamini cu totul str\ini de na]ia otoman\!... S\ v\ spun mirarea mea
la aceast\ descoperire e peste putin]\! [...]
73
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
aceea a conducerii Teatrului Na-
]ional din Ia[i, al\turi de Mihail
Kog\lniceanu [i Costache Negruzzi.
A fost un deschiz\tor de dru-
muri într-o literatur\ tân\r\, abor-
dând toate genurile literare, impu-
nând specii noi, inovând stilistic,
g\sind surse originale de inspira-
]ie, motiv pentru care Garabet
Ibr\ileanu considera timpul s\u
epoca Alecsandri, iar Mihai Emi-
nescu, în Epigonii, îl numea „acel
rege-al poeziei, vecinic tân\r [i
ferice”.
Implicat puternic în social,
Vasile Alecsandri a scris, în spiritul
romantismului militant, o poezie
de atitudine civic\, în care a inter-
pretat marile evenimente istorice
tr\ite: Revolu]ia de la 1848, Unirea
din 1859, R\zboiul pentru Indepen-
den]\ de la 1877. În 1842, în urma
unei c\l\torii în mun]ii Moldovei, a
descoperit, în spiritul ideologiei
romantice, valoarea estetic\ a fol-
clorului, care i-a marcat definitiv
crea]ia poetic\. Va impune culege-
rea de folclor prin apari]ia volumu-
lui Balade adunate [i îndreptate de
V. Alecsandri (1852), dar mai ales
prin Poezii populare ale românilor
(1866). Pornind de la folclor, a
creat un ciclu de poezii originale,
Doine, [i mai târziu, când a publi-
cat Legendele, a reluat teme folclo-
rice în Dumbrava Ro[ie, Dan,
c\pitan de plai, Legenda ciocârliei.
6
arnãut, s.m.: (aici) servitor înarmat,
angajat de boieri pentru paza personalã.
7
malpost (malposta) s.n.: trãsurã care
transporta pe vremuri poºta ºi doi-trei
cãlãtori.
8
diligenþã, s.f.: trãsurã mare, pentru tran-
sportul periodic de poºtã ºi de cãlãtori
pe distanþe mai mari; poºtalion.
9
allons (limba francezã): haidem.
10
de izvoanã, loc. adv.: încã o datã.
74
Oprindu-se vaporul la Br\ila, m\ hot\râi a m\ coborî pe uscat [i a întrerupe
c\l\toria mea în Orient, pentru a m\ r\t\ci cât\va vreme în câmpiile Valahiei.
Speram s\ întru într-o via]\ nou\ [i plin\ de întâmpl\ri originale. [...]
La consulat se afla aduna]i mai mul]i str\ini care vorbea cu mare entuziasm
de o balt\ f\c\toare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câ]iva ani,
[i care se numea Balta-Alb\.
Dup\ zisa acelor prietini a domnului consul, peste zece mii de oamini se
g\sea acum împregiurul acelei b\l]i [i se lecuia, v\zându-i cu ochii, de tot soiul
de patimi. În acel izvor de t\m\duire orbii câ[tiga vederile, surzii auzul, ologii
picioarele, b\trânii puterile! [i c.l.
Cum auzii pomenind de o asemine minune, rugai pe d. consul s\-mi
înlesneasc\ vreun chip de a m\ duce îndat\ la Balta-Alb\ [i, peste o gium\tate
de ceas, un arn\ut6 intr\ în salon vestindu-mi c\ tr\sura era gata. Îmi lu\i un
sac de drum [i m\ coborâi iute în uli]\.
Când acole, ce s\ v\d?... În loc de malpost 7 sau de diligen]\ 8, o cutioar\
plin\ de fân, pe patru ro]i de lemn cu schi]ili stricate. Patru cai mici, numai
oasele [i pelea, pe care era s\pate urme adânci de bici, [i un om s\lbatic,
b\rbos, stren]eros [i înarmat cu un harapnic lung de un stânjin!... Acesta era
echipajul meu! R\m\sei încremenit la o a[a de ciudat\ priveli[te, dar consulul
ce se coborâse dup\ mine începu a râde [i, încredin]ându-m\ c\ acela era chi-
pul de a c\l\tori în Valahia, m\ îndemn\ a m\ sui în c\ru]\.
— N-ai grij\, ad\ug\ el; cu tr\sura aceasta primitiv\ [i cu caii ace[tia care
sam\n\ mai mult a ni[te mâ]e postite, îi face un drum de care ]i-i aduce aminte
cât îi tr\i. Þine-te bine, îns\!
Priimii aceste sfaturi ca o glum\ din partea compatriotului meu [i, cl\-
tinând din cap, drept s\mn de îndoial\, m\ aruncai în cutie, strigând la po[ta[:
allons 9.
Deodat\ c\ru]a fugi de sub mine ca un [erpe! iar eu, f\când în aer o tumb\
nea[teptat\, m\ trezii pe pave. Ce se întâmplase? Nu [tiu. Atâta numai îmi
aduc aminte c\, în vreme cât m-am sculat din colb, ame]it [i zdruncinat,
echipajul meu se f\cuse nev\zut.
Consulul î[i ]inea [oldurile de râs, [i oamenii din uli]\, care fuseser\ fa]\ la
aceast\ întâmplare comic\, zicea hohotind: neam]o dracoli.
Peste zece minute c\ru]a veni înapoi ca s\ m\ ieie de a doua oar\. Posta[ul
se zbuciuma de râs pe cal; iar eu, astfel eram de tulburat, încât mi se p\rea c\
[i ro]ile râdea scâr]âind de mine!
M\ urcai în sfâr[it de iznoav\10 pe cuibul acel de fân; dar ast\ dat\ m\ apu-
cai cu mânile ]ap\n de c\ru]\: Allons.
— Alon, domnule! strig\ posta[ul [i, în]epenindu-se în sc\ri, [i chiuind ca
un furios, [i pocnind grozav din harapnic, el porni ca o bomb\.
Ce s\ v\ spun, domnilor?... De când sunt nu mi-am închipuit o alergare a[a
de infernal\, un lucru atât de original!
Într-un nor de colb ce zbura pe fa]a p\mântului, caii alerga ca [i când ar fi
întrat dracul într-în[ii; c\ru]a fugea încât nu mai avea vreme s\ scâr]âie: ro]ile
se alunga, s\ltând din hopuri în hopuri [i azvârlindu-m\ în sus ca pe o minge;
surugiul ]ipa, vorbea, pocnea de asurzea câmpii [...] [i de câte ori m\ v\itam
la vreun hop mai adânc, de câte ori strigam: ai, ai! posta[ul îmi r\spundea: hai,
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Ciclul Pastelurilor, scris între
1867 [i 1869, impune o specie
literar\ nou\, de factur\ clasic\,
într-o poezie în care admirarea pei-
sajului, surprins în toate anotim-
purile, este de origine romantic\.
Rafinamentul plastic al acestor
crea]ii a avut ecouri în poezia
româneasc\ ulterioar\.
A fost un inovator [i în drama-
turgie, debutând în 1840 cu Farma-
zonul din Hârl\u, c\ruia îi urmeaz\
Iorgu de la Sadagura. Succesul cel
mai mare l-a avut în comedie, cu
piesele: Chiri]a în Ia[i sau Dou\
fete [i-o neneac\, Chiri]a în provin-
]ie, Chiri]a în balon, Coana Chiri]a
în voiaj, impunând tipul provin-
cialului care vrea s\ parvin\. Cân-
ticelele comice, scurte monolo-
guri, au impus tipuri ale vremii:
Clevetici ultrademagogul, Sandu
Napoil\ ultraretrogradul, Mama
Anghelu[a. Cu Despot-Vod\ s-a
n\scut drama istoric\ româneasc\,
prin care modelul romantic al lui
Victor Hugo se autohtonizeaz\.
Celelalte dou\ drame ale lui Vasile
Alecsandri, Fântâna Blanduziei [i
Ovidiu, sunt inspirate din Antichi-
tatea roman\.
În proz\, scriitorul a sintetizat
direc]iile pa[optiste. A debutat în
Dacia literar\ cu Buchetiera de la
Floren]a, o nuvel\ romantic\, bo-
gat\ în elemente autobiografice. A
valorificat direc]ia memorialistic\
a prozei pa[optiste în jurnale de
c\l\torie cum sunt O primblare la
mun]i, C\l\torie în Africa. Total
diferit\ este atmosfera din proza
ironic\, în care se observ\ tipuri
umane, contraste sociale, ca în
Balta-Alb\, Borsec, Ia[ii în 1844.
Opera scriitorului devine, în an-
samblul ei, o concentrare a formu-
lelor literare ale epocii pa[optiste.
hai, domnule! [i b\tea caii din nou, [i chiuia înc\ mai s\lbatic, [i c\ru]a fugea
înc\ mai iute, [i eu ame]eam înc\ mai tare.
[Pe drum, s-a rupt o roat\, dar surugiul a reparat-o [i a pornit cu doar trei cai la
c\ru]\. Pe la dou\sprezece noaptea, c\l\torii au ajuns la Balta-Alb\. Str\inul constat\
c\ nu era vorba de un târg, fiindc\ nu a g\sit niciun restaurant [i niciun han la care s\
doarm\. Surugiul îl p\r\se[te în mijlocul unei pie]e.]
Închipui]i-v\, domnilor, pozi]ia mea. Str\in, într-un col] de p\mânt necunos-
cut mie, r\t\cit într-un sat unde nu se z\rea nici ]ipenie de om, încongiurat de
vro dou\zeci de câni care vroia numaidecât s\ afle ce gust are carnea de
fran]ez, ne[tiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipui]i-v\ toate aceste
împrejur\ri pe capul unui om [i m\ ve]i crede lesne dac\ v-oi spune c\ admi-
rarea poetic\ ce m\ cuprinsese, deocamdat\, se pref\cu într-o grij\, var\
primar\ cu spaima. [...]
Un ceas întreg am umblat ca o n\luc\ printre gardurile satului, când s\rind
peste o vac\ culcat\ în mijlocul uli]ii, când trezind vreun cuco[ adormit, care
s\rea sp\riet de pe gard pe cas\, când împedecându-m\ de giugul unui car
l\sat în drum, când ferindu-m\ de a pica într-o fântân\, pentru c\ am p\catul
de a nu videa prea bine noaptea. Dar în z\dar! Nici una din acele case nu avea
înf\]o[are de tractir; [i dup\ o lung\ primblare, r\m\sei încredin]at c\ ceea ce
c\utam nu se afla în Balta-Alb\! [...]
[A ap\rut o calea[c\ [i str\inul a crezut c\ a întâlnit ni[te compatrio]i, dar a con-
statat c\ era vorba de localnici vorbitori de francez\. Calea[ca nu a oprit, dar cavalerul
care o înso]ea c\lare s-a întors [i l-a ajutat s\ g\seasc\ un om care s\-l g\zduiasc\
peste noapte. C\l\torul a fost dus într-un bordei cu u[a joas\, de tocul c\reia, neatent,
s-a lovit. Pe întuneric, s-a aruncat pe patul de lemn, f\r\ a[ternut, sco]ând un r\cnet
care a determinat-o pe gazd\ s\-i aduc\ un ]ol [i o cerg\. A dormit adânc pân\ a doua
zi.]
[...] Diminea]a, pe la opt ceasuri, m\ trezii într-un vuiet înfrico[at, într-o
h\rm\laie infernal\ de sunete, de clopote de cai, de pocnite de bice [i de
r\cnite de oamini! Ce putea fi acel zgomot?... Casele ardea? Sau o band\ de
s\lbatici du[mani daser\ n\val\ în sat?
Gium\tate sp\riet [i buim\cit de somn, ie[ii iute afar\, cu pistoalele în
mâni; dar în loc de cele ce gândeam, v\zui, plin de mirare, vro triizeci de tr\-
suri de toat\ forma: brisce, bra[ovance, carete, cale[te, toate înhamate cu câte
Nicolae
Grigorescu,
Plug cu boi
75
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
patru, [ese sau opt cai, [i toate îndreptându-se, în fuga
mare, c\tr\ o balt\ ce steclea departe la razele soarelui.
Acea balt\ era izvoru minunilor de care auzisem
vorbind la Br\ila cu atâta entuziasm! M\ pornii [i eu
îndat\ pe urma tr\surilor, f\r\ a [ti l\murit ce f\ceam,
pentru c\ de când pusesem piciorul pe p\mântul
Valahiei, îmi perdusem de tot [irul ideilor.
{i asta nu trebuie s\ v\ mire, domnilor, dac\ v\ ve]i
aduce aminte prin câte sâm]iri deosebite [i împrotivi-
toare trecusem eu în vreme de câteva ceasuri. Giudeca]i
chiar sânguri.
Întru în Valahia ca într-o ]ar\ pustie, [i deodat\ aud
vorbind de o societate de zece mii de suflete adunate la
ni[te b\i, aproape de Br\ila. Aceast\ aflare m\ sâle[te
s\-mi schimb ideea [i s\ cred c\ Valahia ar putea fi o ]ar\
mai civilizat\, de vreme ce are b\i carele trag atâta lume
la dânsele. Îns\ c\ru]a po[tii [i întâmpl\rile nepl\cute ce
întâmpin pe drum [i în satul de la Balta-Alb\ m\ fac a m\
întoarce iar\[i la ideea mea cea dintâi [i, în urmare, m\
culc cu încredin]are c\ m\ g\sesc într-o ]ar\ s\lbatic\.
Închipui]i-v\ dar ce revolu]ie s-au f\cut în crierii mei
când a doua zi diminea]\ am v\zut o mul]ime de cale[te
evropiene[ti pline de fâguri evropiene[ti [i de toalete
evropiene[ti! Nu puteam crede c\ eram treaz [i m\
socoteam a fi fa]\ la vreo fantasmagorie11 nepriceput\;
fantasmagorie cu atât mai curioas\ c\ îmi înf\]o[a tot
soiul de contrasturi, precum: baloane12 de Viena cu
înh\m\turi necunoscute pe la noi; p\l\rii de Fran]a cu
[lice13 orientale; frace cu anterie14; toalete pariziane cu
costumuri str\ine [i originale. Mai ad\ugi]i la aceste
pocnitele [i r\cnitele posta[ilor, mi[carea a triizeci de
tr\suri ce se întrecea pe câmp, mul]imea cailor înh\ma]i
la dânsele, clopo]eii ce suna la gâtul lor [i, în sfâr[it,
efectul nout\]ii acestor lucruri în ochii unui str\in, [-a[a
v\ ve]i putea lesne închipui expresia comic\ a figurei
mele în fa]a unui spectacul atât de nea[teptat.
M\ pornii precum v-am spus pe urma tr\surilor, cu
presâm]ire de a întâlni în drumul meu alte nou\ minuni;
[i, într-adev\r, acea presâm]ire nu m\ în[\l\; c\ci lucru-
rile ce v\zui m\ aruncar\ într-o mirare [i mai adânc\!
11
fantasmagorie, s.f.: (aici) imagine vizualã bizarã, neverosimilã, pro-
prie unei imaginaþii tulburate; priveliºte irealã, fantasticã.
12
balon, s.n.: (aici, arh.) caretã, cupeu.
13
ºlic (iºlic), s.n.: cãciulã din blanã scumpã sau din postav, purtatã de
boieri.
14
anteriu, s.n.: hainã lungã pe care o purtau în trecut boierii.
76
Pe marginea unei b\l]i late z\rii deodat\ un soi de
târg ce nu era târg, un soi de bâlci, ce nu era bâlci; o
adun\tur\ estraordinar\, o în[irare neregulat\ de cor-
turi, de c\su]i de scânduri, de vizuini, f\cute în rogojini,
de bra[ovence15, de cai, de boi, de oamini, care informa
de departe una din priveli[tile cele mai originale de pe
fa]a p\mântului. Lâng\ o cutie de scânduri, unde boga-
tul tr\gea ciubuc16, se c\tina de vânt o [atr\ de ]oluri
rupte, în care s\racul se pârlea la soare. Aproape de
aceasta, se râdica o cu[c\ de rogojini lipit\ de o bra[o-
vanc\ ce slujea de camer\ de culcat. Mai încolo, un car
mare, coperit de un l\icer17, figura ca un palat cu dou\
rânduri, c\ci la rândul de sus, adic\ în car, sta gr\m\di]i
o femeie cu trii copii, iar la rândul de gios, adic\ sub car,
g\zduia b\rbatul împreun\ cu un câne [.c.l.
Ce s\ v\ spun, domnilor, în sfâr[it? Nu cred s\ fie alt
spectacul în lume care s\-mi poat\ face o impresie mai
mare decât aceea ce mi-au pricinuit privirea acelui târg
nou, care la cel mai mic vânt era în primejdie de a s\
preface în ruine. [...]
[Str\inul a intrat `n ap\ [i, `ntâlnind femei [i b\rba]i sc\l-
dându-se împreun\ în balt\, s-a sim]it jenat [i a vrut s\ ias\ pe
mal. Auzind discu]ia purtat\ de trei tineri despre un francez
pe care l-au ajutat s\ g\seasc\ o gazd\ în timpul nop]ii prece-
dente, pictorul s-a apropiat de ei [i le-a mul]umit pentru ser-
viciul f\cut. Cei patru s-au împrietenit [i au plecat împreun\
s\ viziteze Balta-Alb\, pe care unul dintre tineri o prezint\ cu
evident\ ironie.]
— Iat\ o lume ce în ochii d-tale pare a fi s\lbatic\, dar
care are soiul ei de civiliza]ie deosebit\. Aici ne g\sim în
împ\r\]ia contrasturilor celor mai originale; aici luxul [i
s\r\cia, durerea [i veselia, ideile nou\ [i ideile vechi,
costiumele Evropei [i costiumele române[ti, toate sunt
unite la un loc, sunt mestecate la un loc [i produc un
efect neînchipuit atât ochilor cât [i mintei; aici…
— Aici, ad\ug\ altul, privirea se îndestuleaz\, dar
stomahul r\mâne de[ert! Haide]i mai bine aiure s\
[idem la mas\.
Îndat\ ne suir\m într-o dro[c\ cu [\se cai [i în cu-
rând agiunser\m în satul Balta-Alb\, la o cas\ ]\r\neasc\.
15
braºoveancã, s.f.: (aici) cãruþã mare, fãrã arcuri, cu coviltir, fabri-
catã la Braºov.
16
ciubuc, s.n.: (aici) pipã orientalã cu þeavã lungã.
17
lãicer, s.n. (reg.): covor þãrãnesc de lânã.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Camera în care întrar\m era tot a[a de mic\ [i de bine
mobilat\ ca aceea a str\jerului meu.
— Domnilor, zise râzând st\pânul vremelnic al acelei
case, v\ poftesc s\ fi]i cu cea mai mare luare-aminte în
privirea mobilelor [i a oglinzilor ce acop\r p\re]ii... Cu
ast\ condi]ie v\ poftesc la mas\!
{i, zicând aceste, el întinse gios la p\mânt o rogojin\,
puse în mijloc o m\su]\ rotund\ cu picioarele scurte,
arunc\ pe dânsa patru [ervete [i patru linguri de lemn
[i ne îndemn\ pe to]i s\ ne a[ez\m turce[te împregiurul
mesei. Pe urm\ b\tu în palme [i trii slugi întrar\
aducând unul o tabla cu pâne alb\, al doile un castron cu
bor[, iar al triile câteva butelci de Bordeaux18.
— Domnilor — ne zise iar tân\rul ce ne osp\ta —,
fiindc\ paharele sunt de prisos în satul acesta, fiecare
din noi s\ se înarmeze cu o butelc\ [i s\ fac\ cu ea ce va
socoti de cuviin]\ spre a-[i stânge s\tea. [...]
Nu voi uita niciodat\ acea mas\ original\ [i pozi]ia
noastr\ la p\mânt, [i veselia ce au domnit între noi p\n\
la sfâr[it, [i r\cnitele ]iganilor l\utari ce cânta la u[\, [i
entuziasmul cu care tovar\[ii meu au purtat un toast19
Fran]iei, [i dan]urile na]ionale ce au giucat ei, [i d\rnicia
lor c\tr\ l\utari. [...]
Înspre sar\ ne duser\m c\l\ri iar\[i pe malul b\l]ii, cu
gând de a face o primblare cu vaporul! În]\lege]i prea
bine, domnilor, c\ ideea unui vapor pe Balta-Alb\ era în
stare s\-mi aduc\ o mirare nem\rginit\; dar când z\rii
ma[ina ce purta un nume atât de falnic, începui a râde ca
un nebun. Vaporul B\l]ii-Albe era o plut\ de grinzi, având
un cort mare drept coperi[ [i dou\ ro]i mici de moar\
aninate pe laturile ei. Acele ro]i, care îi meritaser\ nu-
mele de vapor, erau învârtite în ap\ de patru oamini. [...]
Ne suir\m pe dânsa vro triizeci de persoane, dame [i
cavaleri, precum [i o band\ de l\utari ]igani [i, p\n\ pe
la opt ceasuri de sar\, f\cur\m o primblare sentimental\
sub razele lunii ce se râdicase în cer. [...] Ne întoarser\m
la mal teferi, voio[i [i gata de a merge la balul ce se da
în satul Balta-Alb\.
Acel bal, care era menit a-mi r\sturna toate ideile
mele asupra st\rii s\lbatice a Valahiei, m\ aduse într-o
încântare nea[teptat\! Peste dou\ sute de persoane
18
Bordeaux, s.pr.: (aici) vin roºu din aceastã regiune a Franþei.
19
toast s.n.: urare fãcutã la o masã în cinstea unei persoane sau a unui
eveniment, însoþitã de ridicarea paharului; scurt discurs þinut cu
acest prilej.
Th. Aman,
La serat\
adunate într-o sal\ mare ce purta nume de Cazino alc\-
tuia o so]ietate cu totul evropieneasc\, atât prin toaletele
lor pl\cute, cât [i prin a lor maniere civilizate. V\ las dar
s\ gândi]i, domnilor, ce impresie îmi f\cu acea adunare,
mie care eram înc\ asurzit de strig\rile furioase a
posta[ului din Br\ila, mie care eram înc\ stâlcit de patul
casei str\jerului, mie în sfâr[it, care asistasem la scenele
din târgul a[ezat pe malul b\l]ii! Dar, mai cu sam\, când
f\cui cuno[tin]\ cu câteva dame românce tinere [i fru-
moase [i când le auzii pe toate vorbind limba fran]ez\
întocmai ca ni[te pariziane, crede]i-m\ c\ m\ socotii în
palatul încântat al unui vr\jitor. [...]
În adev\r, Valahia este o ]ar\ plin\ de minuni! [...]
Iat\, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Alb\. În
24 de ceasuri am v\zut atâte lucruri nepotrivite, atâte
contrasturi originale, c\ nu [tiu nici acum dac\ Valahia
este o parte a lumii civilizate sau de este o provin]ie
s\lbatic\! Dumneavoastr\, domnilor, care m\ încre-
din]a]i c\ nu-i nicio deosebire între Valahia [i Moldova,
pute]i s\-mi t\lm\ci]i acest problem.
(Proz\, Bucure[ti, Editura pentru Literatur\, 1967)
TEXT {I CONTEXT
Balta-Alb\ a fost scris\ în 1847, dup\ o c\l\torie în
sta]iunea cu acela[i nume, [i a ap\rut în 1848 în
Calendarul Albinei. În 1854, în revista Illustration,
autorul public\ o variant\ în limba francez\, amplificat\
din inten]ii propagandistice.
Textul folose[te motivul str\inului, impus în literatu-
ra universal\ de Montesquieu cu volumul Scrisori per-
sane (1721), care a atras aten]ia prin satira politic\
îndr\znea]\ [i prin critica virulent\ a moravurilor. Se sta-
bile[te astfel o leg\tur\ între Iluminismul secolului al
XVIII-lea [i spiritul romantic al secolului al XIX-lea.
77
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Th. Aman,
Aduna]i la m\m\lig\
Dic]ionar literar
„ Ironia este o form\ a comi-
cului prin care vorbitorul su-
gereaz\ contrariul a ceea ce
spune sau simuleaz\ acordul cu
un punct de vedere ridicol.
Figuri de stil
Elemente componente
[i rolul acestora
ale descrierii
Dic]ionar literar
„ Autoironia se manifest\
când vorbitorul ia în derâdere
propriile defecte sau p\reri.
78
PRIN TEXT
Realitate [i imagina]ie în proza secolului al XIX-lea
1. Indica]i cel pu]in dou\ opere memorialistice ale scriitorilor pa[opti[ti.
2. Delimita]i în text etapele c\l\toriei pictorului francez, indicând traseul
urmat de acesta.
3. Ce scop are francezul în c\l\toria sa: cunoa[terea, aventura, distrac]ia,
c\utarea, explorarea, cucerirea? Motiva]i-v\ alegerea.
4. Ar\ta]i ce diferen]e exist\ între ceea ce î[i imagineaz\ c\l\torul occidental
despre lumea în care intr\ [i realit\]ile acesteia. G\si]i în text cel pu]in
patru asemenea structuri opozitive.
5. Lucra]i în perechi. Un elev g\se[te argumente c\ Valahia este o ]ar\ a
s\lb\ticiei [i cel\lalt, c\ este o ]ar\ a civiliza]iei.
6. Uni]i-v\ câte dou\ perechi, confrunta]i-v\ argumentele [i p\stra]i pentru
fiecare aspect vizat doar dou\. Face]i apoi o list\ cu argumentele g\site de
toate grupele.
7. Rezuma]i în 20-25 de rânduri întâmpl\rile prin care trece pictorul în
c\l\toria lui de la Br\ila pân\ la Balta-Alb\.
Contraste în descrierea civiliza]iei române[ti
8. Urm\ri]i în descrierea c\ru]ei de po[t\ rolul epitetelor [i al diminutivului.
9. Indica]i modul [i timpul verbelor din descrierea goanei nocturne. Ce efect
expresiv au acestea?
10. Identifica]i elementele componente ale descrierii satului Balta-Alb\ în seara
sosirii c\l\torului francez. Le-a]i putea apropia de realit\]i contemporane?
11. Argumenta]i faptul c\ descrierea amintit\ la exerci]iul precedent este
subiectiv\.
12. Împ\r]i]i-v\ în cinci grupe de câte [ase elevi. Fiecare grup\ trebuie s\ rea-
lizeze un poster cu prezentarea construc]iei uneia dintre urm\toarele des-
crieri din text: „ satul Balta-Alb\ diminea]a „ balta „ masa ]\r\neasc\
„ c\l\toria cu vaporul „ balul.
În realizarea posterului, v\ pute]i ghida dup\ schema de mai jos.
Lexicul Prezen]a ironiei Impresia l\sat\
(arhaisme, regionalisme, sau a autoironiei de descrierea analizat\
neologisme)
Scenografia unei relat\ri
13. Incipitul povestirii este reprezentat de o descriere de interior cu aer
oriental. Care crede]i c\ este rolul acestei „scenografii”?
14. G\si]i un argument pentru faptul c\ incipitul pune textul sub semnul dia-
logului.
15. Prima replic\ a tân\rului „zugrav fran]ez” anticipeaz\ câteva teme ale
povestirii pe care o va nara: diferen]a dintre civiliza]ii, sentimentul
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dic]ionar literar
„ Povestirea este o nara]iune
care prezint\ o singur\ întâm-
plare, cel mai adesea relatat\ la
persoana I, presupunând obli-
gatoriu un grad mare de im-
plicare a naratorului, ceea ce
produce o subiectivare a textu-
lui. Accentul cade pe situa]ia
prezentat\, nu pe creionarea
personajului.
„ Incipitul este secven]a ini-
]ial\ a unui text, care imprim\
acestuia un anumit tip de orga-
nizare. În operele narative, el
este diversificat [i nu trebuie
confundat cu expozi]iunea cla-
sic\.
„ Naratorul este persoana sau
vocea care poveste[te o anumi-
t\ întâmplare.
„ Naratarul este destinatarul
c\ruia i se adreseaz\ naratorul.
Poate fi un auditoriu prezent în
text.
J.-B. Camille Corot,
Mal de ap\ (fragment)
realiz\rii unei descoperiri, ciud\]enia lumii necunoscute. Cita]i din aceast\
replic\ fragmentele în care apar temele amintite.
16. Identifica]i în text formulele de adresare specifice inser]iei (procedeu de
legare a secven]elor narative cunoscut [i sub denumirea de povestire în
ram\), recitind începutul [i sfâr[itul acestuia.
17. Puzzle. Argumenta]i c\ Balta-Alb\ este ca specie literar\ o povestire.
Pentru aceasta, lucra]i în grupe de patru-[ase elevi, care s\ prezinte
urm\toarele caracteristici ale textului: „ oralitatea (urm\ri]i accentul pe
func]ia fatic\ a comunic\rii prin vocative, interjec]ii, construc]ii incidente,
formule de polite]e, utilizarea persoanei în narare) „ ceremonialul spune-
rii (eviden]ia]i sistemul de conven]ii de cucerire a publicului, apari]ia po-
vestitorului) „ atmosfera (prezenta]i intimitatea cadrului, frustrarea a[tep-
t\rilor receptorilor, transformarea banalului în senza]ional) „ evocarea
unui timp trecut (ar\ta]i distan]area naratorului de faptele trecute).
Fiecare grup\ realizeaz\ apoi un poster cu observa]iile f\cute.
18. Redacta]i o compunere, de cel mult patru pagini, în care s\ argumenta]i
faptul c\ Balta-Alb\ este ca specie literar\ o povestire.
Naratori [i naratari
19. Indica]i tipul de narator al povestirii-cadru din Balta-Alb\, orientându-v\
dup\ schema de mai jos.
NARATORUL NARATORUL NARATORUL
OMNISCIENT IMPLICAT NEIMPLICAT
{tie tot despre personaj [i Este un personaj în ac]i- Este un martor la desf\-
despre întâmpl\rile petre- une, totul fiind v\zut prin [urarea întâmpl\rilor, obser-
cute în opera literar\. Este ochii lui, gândurile celorlal- vând f\r\ s\ se implice [i
un fel de aparat de filmat te personaje fiindu-i necu- necunoscând gândurile per-
plasat la în\l]ime (focalizare noscute. Seam\n\ cu un ope- sonajelor (focalizare exter-
zero / „viziune din spate”). rator care filmeaz\ din in- n\ / viziune „din afar\”).
N>P terior ceea ce se întâmpl\ N<P
(focalizare intern\ / viziune
„cu”).
N=P
20. Identifica]i naratarii în povestirea francezului, precizând rolul acestora.
21. Urm\ri]i efectele plas\rii str\inului în rolul de narator, ar\tând:
a. cum î[i prezint\ motivele c\l\toriei;
b. ce a[tept\ri are în privin]a locurilor vizitate;
c. cum î[i schimb\ impresiile;
d. care sunt reac]iile lui emo]ionale.
79
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Nicolae Grigorescu,
Studiu de car cu boi
„Provin]ialul îmbl\ încoto[m\nat
într-o grozav\ [ub\ de urs; poart\
arn\ut în coada dro[cii înarmat cu
un ciubuc înc\l\fat [i lulea ferecat\
cu argint; [uba de urs, arn\utul [i
ciubucul sunt cele trei neap\rate
elemente a boierului ]inuta[; f\r\ ele
nu se vede nic\ieri.
Figura lui e lesne de cunoscut;
cele mai adese este gros [i gras, are
fa]a înflorit\, favori]i tufo[i [i muste]i
r\sucite. [...] Cum a sosit în capitalie,
înt\ia lui treab\ este s\ se duc\ la
Miculi, ca s\-[i cumpere ochilari sau
lornet\ cu care se uit\ seara obr\zni-
ce[te prin toate lojele teatrului.”
(Costache Negruzzi,
Opere, volumul I)
80
22. Ar\ta]i ce rol are cunoa[terea sau necunoa[terea limbii în rela]ia dintre
str\in [i localnici, raportându-v\ la plecarea spre Balta-Alb\ [i la întâlnirea
tr\surii în timpul nop]ii.
23. Liviu Papadima f\ce urm\toarea observa]ie legat\ de textul literar:
Avem de-a face, în Balta-Alb\, cu o tripl\ perspectiv\: cea dintâi, precum-
p\nitoare, a „fran]uzului” însu[i, cea de a doua, a modului în care localnicii
îl privesc pe c\l\torul str\in, cea de a treia, a unor intermediari ocazionali,
care încearc\ s\ pun\ în acord p\]aniile [i intui]iile excursionistului cu
cunoa[terea de sine a oamenilor locului.
(Literatur\ [i comunicare)
Prezenta]i, în cel mult dou\ pagini, ultimele perspective indicate de criti-
cul literar.
DESPRE TEXT
1. Realiza]i pe o coal\ o diagram\, dup\ modelul de mai jos, în care s\ prezen-
ta]i asem\n\rile [i deosebirile dintre Orient [i Occident, a[a cum apar în
Balta-Alb\. Alege]i cele mai bune trei proiecte.
DEOSEBIRI DEOSEBIRI
ASEM|N|RI
OCCIDENT ORIENT
2. Argumenta]i, într-un eseu de cel mult patru pagini, faptul c\ Balta-Alb\ este
o critic\ la adresa formelor hibride ale civiliza]iei române[ti de la mijlocul
secolului al XIX-lea.
DUP| TEXT
1. Citi]i Borsec [i Ia[ii în 1844 de Vasile Alecsandri. Compara]i cele dou\
texte literare cu Balta-Alb\ [i g\si]i trei argumente prin care s\ sus]ine]i c\,
pentru autor, Principatele sunt un t\râm al contrastelor.
2. Organiza]i o dezbatere în care o echip\ s\ sus]in\ caracterul memorialistic
al povestirii Balta-Alb\ [i alta, pe cel fictiv, plecând de la urm\toarea
afirma]ie a criticului Mihai Zamfir:
Proza româneasc\ modern\ de dup\ 1830 are substan]\ aproape exclu-
siv memorialistic\, valorificând la maximum virtu]ile documentului pree-
xistent (scriptic ori tr\it) [i punând între paranteze imagina]ia.
(Din secolul romantic)
3. Proiect. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i o lucrare, de cel mult
patru pagini, în care s\ ar\ta]i cum apar formele hibride ale civiliza]iei
române[ti la mijlocul secolului al XIX-lea în operele scriitorilor pa[opti[ti.
Folosi]i povestirea Balta-Alb\ [i fragmentul din Fiziologia provin]ialului
reprodus în coloana al\turat\. Pute]i exemplifica [i cu alte opere.
LIMB| ROMÂN|
Neologismele
Neologismele sunt cuvintele noi, împrumutate din
alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau
compunere, pe baza unor elemente neologice de formare.
Stabilirea momentului de la care apar neologismele
în limba noastr\ are o precizie relativ\, pentru c\ prime-
le împrumuturi sau inova]ii lexicale apar de la sfâr[itul
secolului al XVIII-lea, fiind, a[adar, destul de vechi.
Acestea corespund, în general, unui fond cultural de cir-
cula]ie interna]ional\ [i au devenit ast\zi arhaisme fone-
tice (de exemplu, harmonie, la Dimitrie Cantemir, pen-
tru armonie, relighie, la Ioan Budai-Deleanu, pentru
religie etc.).
Neologismele au p\truns în limba român\ mai ales în
perioada pa[optist\, în special din francez\ [i, pe cale
savant\, din latin\. S-a produs astfel o modernizare a
limbii noastre pe baza unui fond lexical predominant
EXERCI}II
1. Identifica]i neologismele din urm\toarele fragmente
din Balta-Alb\ de Vasile Alecsandri:
a. „De când sunt nu mi-am închipuit o alergare a[a
infernal\, un lucru atât de original.”
b. „Iat\ o lume ce în ochii d-tale pare a fi s\lbatic\,
dar care are soiul ei de civiliza]ie deosebit\. Aici ne
g\sim în împ\r\]ia contrasturilor celor mai originale;
aici luxul [i s\r\cia, durerea [i veselia, ideile nou\ [i
ideile vechi, costiumele Evropei [i costiumele
române[ti.”
c. „[...] pute]i s\-mi t\lm\ci]i acest problem.”
2. Ar\ta]i care dintre neologismele identificate la exer-
ci]iul 1 sunt ast\zi considerate învechite.
3. G\si]i un sinonim neologic pentru urm\toarele
cuvinte din textele de la exerci]iul 1: a fi, a-[i închipui,
s\lbatic, vechi, a t\lm\ci.
4. Înlocui]i neologismele marcate în enun]urile de mai
jos cu termeni din fondul vechi al limbii.
a. Am f\cut un voiaj într-un ]inut exotic, de unde ]i-am
expediat dou\ scrisori [i o carte po[tal\.
b. M-a surprins opulen]a din vechiul hotel în care am
fost caza]i.
romanic, înlocuindu-se cu asemenea neologisme cuvin-
tele vechi din turc\ [i din greac\, numeroase în limba ro-
mân\ la un moment dat (de exemplu, insul\ îl înlocu-
ie[te pe ostrov, decret pe ucaz, pompier pe pojornic etc.).
În secolul al XIX-lea [i chiar la începutul secolului al
XX-lea, apar numeroase neologisme formate cu sufixele
-ie sau -iune, limba alegând ulterior una dintre forme. De
exemplu, în Balta-Alb\ de Vasile Alecsandri, apare ter-
menul na]ie, care este înlocuit ulterior cu na]iune, în O
noapte furtunoas\ de I.L. Caragiale, este folosit\ forma
inspira]iune, înlocuit\ apoi, de limba `n continu\ evo-
lu]ie, cu inspira]ie.
Ast\zi, cele mai numeroase neologisme sunt angli-
cismele, multe neadaptate înc\ fonetic [i grafic la lim-
ba român\: site, cool, mouse, CD, racket, shopping,
showroom, walkie-talkie, tsunami, cheesburger etc.
c. Era straniu c\ nu puteam s\ ne form\m o opinie
despre ]inut, fiindc\ nu aveam un ghid care s\ ne ara-
te locurile mai importante sau mai atractive.
5. Alege]i seria în care se g\sesc numai neologisme:
a. a oxida, dot\, solitudine, asem\n\tor;
b. pueril, animat, obez, f\]arnic;
c. altruist, egoist, benefic, malefic.
6. Citi]i urm\toarele neologisme, consultând Dic]iona-
rul ortografic, ortoepic [i morfologic al limbii române
(DOOM), edi]ia a II-a, 2005: airbag, babysitter, banner,
blazer, bodyguard, bleumarin, bordeaux, chat, dance,
déjà-vu, diesel, DJ, design, föhn, thriller, walkman,
weekend, apoi c\ut\]i-le într-un dic]ionar de neolo-
gisme pe cele al c\ror sens nu-l [ti]i.
7. Indica]i formele corecte ale urm\toarelor cuvinte,
consultând, acolo unde nu [ti]i, DOOM-ul, edi]ia a
II-a: „ angro / en gros „ anticamer\ / antecamer\
„ asterix / asterisc „ corijent / corigent „ disident /
dizident „ reincarnare / reîncarnare „ hipi / hippy
„ itinerar / itinerariu „ pancart\ / pancard\ „ pre[e-
din]ie / pre[eden]ie „ sacrosant / sacrosanct „ sirin-
g\ / sering\ „ vaselin\ / vasilin\.
81
COMUNICARE
Eseul
Eseul este o lucrare de mic\ dimensiune, în care se
trateaz\, dintr-un punct de vedere personal, original, o
problem\, f\r\ preten]ia de a fi epuizat\.
Acest tip de studiu se situeaz\ la grani]a dintre lite-
ratur\ [i filosofie, accentul c\zând pe originalitatea idei-
lor [i a exprim\rii.
„ Eseul structurat este o lucrare de tip argumentativ
pe o tem\ dat\. ~n redactarea lui se impun anumite repe-
re, f\r\ a se cere s\ fie respectat\ ordinea acestora,
admi]ându-se justific\ri de cele mai diferite tipuri.
Creativitatea celui care scrie un eseu se manifest\ în
modalitatea de îmbinare a reperelor impuse.
Într-un eseu structurat, se urm\re[te:
„ atingerea tuturor reperelor impuse prin cerin]e;
„ claritatea înl\n]uirii argumentelor folosite;
„ diversitatea [i pertinen]a tipurilor de argumente
aduse;
„ utilizarea exemplelor din opera literar\ vizat\ care
s\ probeze buna ei cunoa[tere;
„ buna organizare a discursului (introducere, cu-
prins, încheiere);
„ exprimarea corect\, nuan]at\, clar\;
„ utilizarea unui vocabular adecvat [i bogat;
„ a[ezarea corect\ în pagin\ a textului (organizarea
lui în alineate, plasarea titlului, scris lizibil [i îngrijit, f\r\
[ters\turi).
EXERCI}II
1. Alc\tui]i un eseu structurat de dou\-patru pagini, în
care s\ prezenta]i caracteristicile literaturii din pe-
rioada pa[optist\. Ve]i avea în vedere:
a. prezentarea ideologiei romantice reflectate în pro-
gramul revistei Dacia literar\;
b. oglindirea ideologiei romantice în operele scriito-
rilor de la 1848;
c. exemplificarea temelor [i a motivelor romantice
printr-o oper\ liric\ [i una epic\;
d. prezentarea operelor literare alese prin referire la
urm\toarele elemente: antitez\, momentele subiec-
tului literar, descrierea subiectiv\;
82
Gheorghe P\tra[cu, Vas cu flori
„ Eseul nestructurat este o lucrare apropiat\ de
eseul literar. Se indic\ doar tema care trebuie tratat\,
neimpunându-se abordarea anumitor aspecte. Acest tip
de text pune în eviden]\ în mai mare m\sur\ originali-
tatea [i creativitatea celui care scrie.
„ Etapele redact\rii unui eseu sunt urm\toarele:
„ notarea ideilor legate de o tem\ dat\, f\r\ a se
impune o anumit\ ordine;
„ documentarea, realizarea prin consultarea mai
multor lucr\ri [tiin]ifice, dic]ionare, prin g\sirea pe inter-
net a unor site-uri legate de tem\ etc.;
„ alc\tuirea planului lucr\rii;
„ redactarea eseului într-o prim\ form\, pe ciorn\;
„ verificarea [i revizuirea textului, faz\ în care se pot
completa unele idei neclare sau incomplet formulate, se
corecteaz\ cacofoniile, gre[elile de ortografie [i de punc-
tua]ie, se elimin\ repeti]iile etc.;
„ redactarea formei finale a eseului.
e. eviden]ierea îmbin\rii elementelor clasice, roman-
tice [i realiste în literatura pa[optist\;
f. redactarea propriu-zis\, urm\rind organizarea
ideilor în scris, utilizarea limbii literare, argumen-
tarea, ortografia, punctua]ia, a[ezarea textului în pa-
gin\ [i lizibilitatea.
2. Redacta]i un eseu nestructurat cu tema Europenism
[i autohtonism în literatura genera]iei pa[optiste.
Selecta]i prin vot cele mai originale eseuri, tehno-
redacta]i-le, ilustra]i-le [i realiza]i un volum al clasei
cu cel pu]in zece dintre cele mai bune lucr\ri.
DEZBATERE
România `ntre
Orient [i Occident
SPRE PROBLEM|
1. G\si]i cât mai multe sinonime pentru termenul dez-
batere.
2. Dac\ a]i avea prilejul s\ participa]i la un asemenea tip
de discu]ie, ce tem\ v-ar pl\cea s\ dezbate]i?
3. Indica]i un aspect care v\ atrage la cultura oriental\
[i unul care v\ place la cultura occidental\.
Dic]ionar
„ Dezbaterea, în sens larg, desemneaz\ o analiz\ am\-
nun]it\, o deliberare sau o discu]ie larg\ asupra unei pro-
bleme de interes general.
În didactic\, dezbaterea devine o metod\ de înv\]are
bazat\ pe dialog, dar desf\[urat\ dup\ reguli precise. Ea se
folose[te de argumente, nefiind o simpl\ enun]are de opinii.
Cel mai cunoscut model de dezbatere este cel elaborat
pe baza ideilor filosofului britanic Karl Popper (Societatea
deschis\ [i du[manii ei, 1945, traducere româneasc\ 1993).
În alt\ lucrare a sa, Logica cercet\rii, din 1936 (traducere
româneasc\ 1981), filosoful afirm\ c\ acest tip de logic\ este
de fapt logica înv\]\rii din gre[eli.
Dezbaterea de tip Karl Popper valorific\ atât informa]ia,
cât [i abilit\]ile de comunicare [i de cooperare ale partici-
pan]ilor, care înva]\ unii de la al]ii. Un model simplificat al
acestui tip de dezbatere se poate folosi în clas\.
„ Etapele dezbaterii
1. Fixarea temei. Tema unei dezbateri, numit\ mo]iune,
trebuie s\ admit\ atât argumentele afirmatoare, cât [i pe
cele negatoare, s\ fie limpede formulat\ [i s\ ofere posi-
bilit\]i de documentare. Este de dorit ca mo]iunea s\ pro-
pun\ o tem\ de actualitate, de larg interes, cu impact asupra
publicului. Exemple de mo]iuni: Pedepsele mai aspre vor
reduce rata criminalit\]ii; Elevii ar trebui consulta]i în
deciziile care îi privesc. Publicitatea este împotriva eticii etc.
2. Preg\tirea dezbaterii. Dup\ alegerea temei, se alc\tu-
ie[te un plan general de discu]ie, completat apoi cu subte-
mele care trebuie abordate. Pentru documentare, se las\ un
interval de câteva s\pt\mâni pentru consultarea bibliografiei
Nicolae Vermont, Hora
recomandate. În textele examinate, se vor c\uta argumente
[i dovezi pentru sus]inerea sau pentru respingerea
mo]iunii. În vederea cre[terii eficien]ei dezbaterii, este bine
s\ se lucreze în grup, întrucât astfel documentarea poate fi
mai ampl\, iar ideile, clarificate pe baza discu]iilor. Grupu-
rile se pot stabili pe baza afinit\]ilor, de exemplu, pe baza
cuno[tin]elor în domeniu ale participan]ilor.
3. Desf\[urarea dezbaterii. Este de dorit ca aceast\ faz\
s\ se poat\ desf\[ura pe durata a dou\ ore succesive. În
prima, to]i elevii particip\ la un exerci]iu în care se trec în
revist\ toate argumentele pro [i contra identificate în surse-
le bibliografice. Acestea pot fi notate pe tabl\ sau pe dou\
postere.
Etapa urm\toare este alegerea echipelor de câte trei
elevi care vor sus]ine dezbaterea propriu-zis\. Trebuie s\ se
desemneze [i un responsabil cu eviden]a duratei interven-
]iilor. Restul clasei se grupeaz\ în echipe de arbitri (trei-cinci
elevi). Arbitrii î[i vor întocmi, sub îndrumarea profesorului,
fi[e în care vor consemna calitatea argumentelor [i a dove-
zilor, abilit\]ile de exprimare ale fiec\rui vorbitor, respec-
tarea timpului alocat, impresii personale etc. Ei vor decide,
la sfâr[itul dezbaterii, echipa câ[tig\toare.
Se desemneaz\ [i un moderator, adic\ un elev care con-
duce dezbaterea, deschizând discu]iile, anun]ând tema pro-
pus\ [i subtemele care se vor aborda pe baza planului sta-
bilit anterior. Tot moderatorul este acela care îi prezint\ pe
participan]i (sau le cere s\ se prezinte) [i men]ioneaz\ regu-
lile dup\ care se vor desf\[ura discu]iile, ca, de exemplu:
„ fiecare vorbitor are la dispozi]ie 3 minute;
„ vorbitorii intervin alternativ, din câte o echip\, pân\
când iau cuvântul to]i;
83
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dic]ionar
„ când se simte nevoia, se cere timp pentru consult\ri —
maximum 3 minute —, pentru reconstruirea argumentelor
sau a contraargumentelor, în func]ie de afirma]iile echipei
adverse;
„ ultimul din fiecare echip\ trage concluzii privind
pozi]ia grupului din care face parte;
„ dezbaterea nu va dep\[i 30 de minute;
„ arbitrii vor avea 5 minute pentru a delibera [i a nego-
cia, pe baza observa]iilor f\cute, asupra câ[tig\torilor —
echipa [i cel mai bun vorbitor.
Moderatorul trebuie s\ p\streze echilibrul în situa]iile
conflictuale, f\r\ a obliga participan]ii la discu]ie s\ ajung\
la un consens. El nu trebuie s\ monopolizeze discu]ia, s\-i
întrerup\ nejustificat pe vorbitori, asigurând buna desf\[u-
rare a dezbaterii.
Interven]iile participan]ilor la dezbatere trebuie:
„ s\ respecte tema dat\;
DESPRE PROBLEM|
Modernizare [i balcanism
Orient [i Occident
Orientul este, geografic, un punct cardinal, [i anume
r\s\ritul. Din punct de vedere cultural, Orientul semni-
fic\ lumea situat\ la est de un punct de referin]\, care
poate fi, `n acest caz, Europa occidental\. Pe baza aces-
tei împ\r]iri, o parte a Europei balcanice ]ine de Orient.
Este vorba de acele zone care sunt urma[ele Imperiului
Roman de R\s\rit.
Despre Orient ar fi probabil mai corect s\ se vor-
beasc\ într-o dubl\ accep]ie: aceea clasic\, vizând culturi
ce s-au cristalizat independent de Europa (chinez\ sau
hindus\) [i ipostaza, restrictiv\ într-un fel, a culturilor de
impact direct [i secular cu Europa (cultura islamic\)
(Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc).
Occidentul este, geografic, vestul. Din perspectiv\
cultural\, Occidentul este ansamblul ]\rilor din Europa
occidental\, urma[ele Imperiului Roman de Apus. Spa-
]ial vorbind, în]elegem prin Occident culturile europene
originale [i cele transplantate în continentul Americii,
84
„ s\ fie clare, evitând frazele lungi, complicate;
„ s\ utilizeze mijloace de captare a aten]iei auditoriului
(folosirea umorului, a referin]elor la experien]e comune etc.);
„ s\ se adapteze mersului discu]iilor;
„ s\ respecte regulile stabilite, f\r\ s\ întrerup\ vor-
bitorul sau s\-[i exprime în forme agresive dezacordul etc.;
„ s\ utilizeze mijloacele nonverbale [i paraverbale de
captare a aten]iei publicului (gesturi, mimic\, ton, intona]ie
etc.).
4. Analiza dezbaterii de c\tre profesor este ultima etap\,
`n care acesta va aprecia calitatea ei, atitudinea echipelor etc.
Scopul dezbaterii este exersarea abilit\]ilor de comuni-
care pe o tem\ dat\. Chiar dac\ participan]ii nu se reg\sesc
în cazul pe care trebuie s\-l sus]in\, ei fac un exerci]iu de
obiectivare [i de judecat\ „la rece” a problemei propuse.
Este de dorit ca dezbaterile s\ se finalizeze cu unul sau
mai multe eseuri prin care elevii s\-[i fixeze [i s\-[i clarifice
problemele dezb\tute.
iar, din punct de vedere spiritual, Occidentul este reduc-
tibil la matricea greco-latin\ la care s-a ad\ugat, simbiotic
adesea, ideologia cre[tinismului (Mircea Muthu, op. cit.).
În timp, teoreticienii au ata[at celor doi poli ai culturii
mai multe cupluri de opozi]ii. Astfel, Orientul ar fi con-
templativ, resemnat, etern, de]in\tor al [tiin]ei sacre [i
guvernat de cârmuiri despotice, în vreme ce Occi-
dentului îi sunt caracteristice tr\s\turi cum ar fi spiritul
practic, „zbuciumul”, sim]ul istoric, crearea [tiin]ei pro-
fane, guvernarea democratic\ [i individualismul politic.
Balcanismul se refer\ la tot ce ]ine de specificul
pestri] [i pitoresc al mentalit\]ii [i al moravurilor din
zona Peninsulei Balcanice.
Tradi]ia balcanismului literar este început\ la noi de
Anton Pann [i continuat\ de Nicolae Filimon, Ion Ghica,
Ion Luca Caragiale [i de Mateiu Caragiale.
No]iunea a fost redimensionat\ într-un sens diferit,
chiar opus, prin crea]ia poetic\ a lui Ion Barbu, care
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

vede în spa]iul balcanic o zon\ de spiritualitate, de asce-

z\, de în]elepciune, de[i atmosfera r\mâne de un
pitoresc intens. Poeziile care alc\tuiesc ciclul balcanic
g\sesc motive de inspira]ie la un înainta[ al balcanismu-
lui literar, [i anume la Anton Pann. Nastratin, personaj
preluat de Ion Barbu de la acesta, are un destin tragic,
are ceva din alc\tuirea moral\ a profetului (Al. Rosetti [i
Liviu C\lin, Cuvânt înainte la Ion Barbu, Ochean).
Spa]iul românesc fiind situat între Orient [i Occident,
este marcat din punct de vedere cultural de aceste dou\
tipuri de civiliza]ie. Cei mai mul]i oameni de cultur\ din
secolul al XIX-lea [i apoi cei care au privit retrospectiv,
din secolul urm\tor, fenomenul moderniz\rii României
au considerat adoptarea valorilor occidentale un câ[tig,
sinonim cu civilizarea [i cu sincronizarea noastr\ cu Th. Aman, Joc de c\r]i
valorile europene.
Stabili]i într-o dezbatere în ce m\sur\ se poate vorbi la apelurile istoriei — de societatea nou\ — laic\,
despre balcanism în literatura român\. occidentalizat\, dinamic\, rea[ezat\ în confluen]a
vremii [i deschis\ dialogului culturilor.
„ Documentarea pentru dezbatere (Paul Cornea, Originile romantismului românesc)
Pentru a stabili planul dezbaterii, pute]i folosi [i 4. [...] balcanismul nu poate fi considerat un curent lite-
punctele de vedere critice de mai jos. rar artistic, în genul romantismului, de exemplu,
1. A[a cum Rena[terea italian\ a reu[it s\ abat\ literatu- adic\ o mi[care unitar\ cu statut estetic, ci o cate-
ra francez\ de pe vechiul ei f\ga[, tot a[a literatura gorie tipologic\ constitutiv\ spa]iului peninsular [i
francez\ avea s\ creeze o nou\ literatur\ român\ fa]\ de care nord-dun\reanul — dincolo de „conta-
complet diferit\ de cronicari [i de scrierile religioase min\rile” motivate istoric de Bizan] [i Semiluna
ale secolului al XVII-lea — [i în scurta istorie a otoman\ — are avantajul unei deta[\ri, de unde o
scrisului românesc, ca [i în lunga istorie a literaturii posibil\ teoretizare, tocmai la noi, a conceptului.
franceze, urmau s\ existe dou\ literaturi inspirate de (Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc)
dou\ tipuri de spiritualitate cu totul distincte.
(Pompiliu Eliade, Influen]a francez\
5. Ca în orice ]ar\ pe cale de regenerare, sunt la noi
asupra spiritului public în România) dou\ principii care stau în lupt\, o lupt\ în\bu[it\,
îns\ uria[\ [i necontenit\, între b\trân [i tân\r, între
2. S\ fi fost ]\rile noastre, pân\ la primele semne ale
obiceiul c\zut [i ve[ted [i inova]ia cutez\toare, plin\
influen]ei franceze, adâncite în beznele inculturii [i
de putere [i de via]\; o lupt\ pe moarte între vechi [i
ale tiraniei mo[tenite dintr-un Ev Mediu prelungit de
nou, în care biruin]a greu câ[tigat\ va fi a celui din
domina]ia otoman\ prin mijlocirea fanario]ilor? Iar
urm\.
tot ce este ast\zi valabil pe plan cultural, social, poli-
(Alecu Russo, Ia[ii [i locuitorii lui în 1840)
tic s\ se datoreze numai [i numai „influen]ei franceze
asupra spiritului public în România”? Instinctiv mi se 6. Cufundat\ pân\ la începutul secolului al XIX-lea în
p\rea c\ realitatea era mai nuan]at\... barbaria oriental\, societatea român\ pe la 1820
(Neagu Djuvara, Între Orient [i Occident. începu a se trezi din letargia ei, apucat\ poate de abia
Þ\rile române la începutul epocii moderne [1800-1848 ]) atunci de mi[carea contagioas\, prin care ideile Re-
3. [...] anul 1821 poate fi considerat în mod simbolic volu]iunii franceze au str\b\tut pân\ în extremit\]ile
drept linia de clivaj care desparte societatea veche geografice ale Europei. Atras\ de lumin\, junimea
româneasc\ — încremenit\ în ortodoxie, patriarhali- noastr\ întreprinse acea emigrare extraordinar\ spre
tate, moravuri semiorientale, smuls\ din timp [i pasiv\ fântânele [tiin]ei din Fran]a [i Germania, care pân\

85
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Ad\post la câmp. Fotografie de Kurt Hielscher
ast\zi a mers tot crescând [i care a dat mai ales Ro-
mâniei libere o parte din lustrul societ\]ilor str\ine.
(Titu Maiorescu, În contra direc]iei
de ast\zi în cultura român\)
7. Dac\ menirea poporului românesc este aceea de a
crea o cultur\ dup\ chipul [i asem\narea lui, afirma-
]ia aceasta implic\ [i solu]ia unei orient\ri. Cine pre-
conizeaz\ orientarea spre Occident roste[te un non-
sens. Orientarea cuprinde în sine cuvântul Orient [i
înseamn\ îndreptarea spre Orient, dup\ Orient.
Altarele se a[az\ spre Orient, icoanele c\minului se
a[az\ pe peretele dinspre Orient, ]\ranul când se
închin\ pe câmp se întoarce spre Orient. Zicala
spune pretutindeni c\ lumina vine de la R\s\rit. {i
cum noi ne afl\m geografic în Orient [i cum, prin reli-
gia ortodox\, de]inem adev\rul lumii r\s\ritene, ori-
entarea noastr\ nu poate fi decât spre Orient, adic\
spre noi în[ine, spre ceea ce suntem prin mo[tenirea
de care ne-am învrednicit.
(Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei)
8. Dac\ observ\m bine, cu toat\ aten]ia, moravurile, in-
stitu]iile, felul de a reac]iona al poporului nostru, vom
ajunge u[or la concluzia c\ psihologia sa intr\ în
acest fel de comportare echidistant între voluntaris-
mul 1 activist al Apusului [i pasivitatea fatalist\ a
Orientului. A[eza]i geografice[te [i suflete[te între
influen]ele care ne vin dintr-o parte [i din alta, sufle-
tul nostru [i-a alc\tuit un echilibru din caractere luate
[i dintr-o parte [i din alta. Aceste influen]e duble n-au
r\mas îns\ între ele în conflict, în dualism. În sufletul
1
voluntarism, s.n.: concepþie psihologicã atribuind voinþei rolul hotã-
râtor în viaþa psihicã.
86
nostru s-au topit formând o sintez\ nou\, un echili-
bru. Echilibrul nostru sufletesc se cheam\ adaptabi-
litate. Prin el ne deosebim de toat\ lumea Orientului,
dar [i de aceea a Apusului. Exist\ în caracterul nos-
tru excese de lene, de plictiseal\, de îndurare, de
r\bdare excesiv\, care ne împiedic\ de a fi occiden-
tali. Pe de alt\ parte, g\sim în noi ini]iative, o anumit\
h\rnicie în a pricepe ce e bun în alt\ parte [i a ni-l
apropia, o vioiciune în a pricepe imediat mecanismul
unei nout\]i, o agerime în a nu fi dezorienta]i [i nici
intimida]i în fa]a neprev\zutului, care ne îndep\r-
teaz\ cu mult de apatia indolent\ a Orientului. N-am
avut timpul s\ construim nout\]i, dar am avut meri-
tul de a pricepe [i asimila imediat ce au f\cut bun
al]ii. Aceast\ adaptabilitate am perfec]ionat-o f\când
din ea arma noastr\ de lupt\ în existen]\.
(Mihai Ralea, Fenomenul românesc)
9. Epoca 1830-1860 a fost, la noi, o epoc\ de tranzi]ie. În
r\stimpul câtorva decenii, ]\rile române str\bat o pe-
rioad\ de mari transform\ri sub raport social-politic,
al culturii [i al moravurilor. Amploarea f\r\ prece-
dent a schimb\rilor angajeaz\ toate sferele vie]ii
sociale, producând la tot pasul contraste [i discordan-
]e, iar prin ele un acut sentiment al muta]iei. Timpul,
care, pân\ mai ieri, curgea molcom în vechea lui
albie, se umple acum de lucruri nea[teptate, apte prin
ineditul lor s\ seduc\ sau s\ indispun\, în orice caz,
s\ reclame adoptarea unei atitudini [i s\ creeze situa-
]ii polemice. Tot ce poart\ sigiliul nout\]ii, începând —
s\ zicem — cu moda vestimentar\ [i terminând cu
formulele de adresare în societate, genereaz\ reac]ii
diverse, de la îmbr\]i[area entuziast\ pân\ la respin-
gerea indignat\.
({tefan Cazimir, Alfabetul de tranzi]ie)
10. Se petrece îns\, în aceea[i perioad\ [1821-1866] un
proces în profunzime, care preface nu doar temeliile
politice, ci temeliile civiliza]iei române[ti. Elita ro-
mâneasc\ opteaz\, pe cât de nea[teptat, pe atât de
radical [i de rapid, pentru valorile occidentale de
civiliza]ie. Dinspre Balcani, România se orienteaz\
brusc spre lumea apusean\. Am simplifica prea mult
lucrurile dac\ am spune c\ nu existaser\ deloc sem-
ne prevestitoare. Raporturile cu Occidentul erau,
fire[te, mai vechi. Între R\s\rit [i Apus nu a existat
niciodat\ un zid etan[. Înc\ din Evul Mediu, leg\-
turile cu Ungaria [i Polonia deschideau o fereastr\
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
spre lumea catolic\ [i de expresie latin\ a Occiden-
tului. S\ nu confund\m îns\ contactele [i influen]ele
cu structurile. Cadrul de via]\ [i atmosfera tradi]io-
nal-ortodoxe, înc\ de tip medieval, contrastau cu dina-
mismul transformator al Occidentului. În secolul
al XVIII-lea se produce prima bre[\ important\. Tre-
cerea la catolicism — în varianta greco-catolic\ — a
unei p\r]i dintre românii transilv\neni a avut drept
urmare redescoperirea latinit\]ii [i afirmarea rapor-
turilor simbolice cu Roma. [...] În Principate [...],
„fanario]ii”, în genere persoane cultivate, au întocmit
unele reforme, în spiritul european al vremii, dar [i
acestea inevitabil adaptate la structuri sociale [i men-
tale departe de cele ale Occidentului. [...] Secolul
al XVIII-lea a însemnat în Principate chiar o accen-
tuare a orientalismului. Românii (elita, se în]elege)
se îmbr\cau turce[te, vorbeau grece[te [i scriau cu
caractere slavone. Câteva decenii mai târziu aveau s\
scrie cu caractere latine, s\ se îmbrace europene[te
[i s\ vorbeasc\ fran]uze[te!
(Lucian Boia, România, ]ar\ de frontier\ a Europei)
11. Nastratin Hogea este o figur\ reprezentativ\ pentru
Orient, ap\rând în dou\ ipostaze diferite în literatura
român\. Eviden]ia]i diferen]ele de viziune pe baza
fragmentelor urm\toare.
a. „Nastratin Hogea-ntr-o sear\ la fereastr\
cum [edea
Î[i lungea nasul aiurea, p-al]ii f\r\ a-i vedea;
Trecând unul din prietini: — Ce miro[i? l-a întrebat.
— Vecinul meu — el r\spunse — g\te[te scumpe
mânc\ri,
{i d-al lor miros m\ satur, tr\gându-l cu gust pe n\ri.”
(Anton Pann, Când se g\te[te în laturi,
numai din miros te saturi)
b. „{i gl\sui un pa[e într-astfel:
— Efendi2,
Cor\bier [i oaspe în porturile mele,
Prime[te-aceste daruri [i-aceste temenele:
La nava ta se cade pe brânci s\ m\ închin,
C\ b\nuiam caiacul lui Hogea Nastratin. [...]
Dar ne mâhne[ti c-o fa]\ prea trist\; hai, curând!
Nu sta pe punte, coabe cu pântecul fl\mând!
Noi ]i-am adus n\utul dorit, [i sumedenii
2 3
efendi, s.m.: titlu de politeþe pus în turcã, dupã un nume propriu,
învãþaþilor, funcþionarilor.
De ro[cove uscate [i t\vi cu mirodenii.
— Coboar\ iscusite b\rbat [i ia din plin.
Dulceagul glas al pa[ii muri prin sear\ lin.
Cum niciun stâlp ori sfoar\ nu tremura pe punte,
În gândurile toate, soseau ninsori m\runte
{i unsuroase lini[ti se tescuiau sub cer.
{i deslu[it, cu plânsul unui t\i[ de fier
În împletiri de sârm\ intrat s\ le de[ire,
O frângere de ghe]uri, prin cre[tete, prin [ire,
Prin toat\ roata gloatei ciulite, r\scoli.
Pic lâng\ pic, smal] negru, pe barba Lui slei
Un sânge scurt, ca dou\ must\]i ad\ugite,
Vii, vecinici, din gingia pr\selelor cumplite
Albir\ din]ii-n pulp\ intra]i ca un inel.
Sfânt trup [i hran\ sie[i, hagi rupea din el.
La Isarlâk, cea alb\ de lespezi, gloata suie,
Dar greii pa[i prin ierburi [i stuh se-mpletecesc.
În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie g\lbuie
{i uleioas\, dâra caicului turcesc!”
(Ion Barbu, Nastratin Hogea la Isarlâk 3)
„ Stabilirea planului dezbaterii
Pe baza informa]iilor culese în documentare, sta-
bili]i: „ tr\s\turi ale culturii orientale [i occidentale
„ elemente care ]in de balcanism din literatura noastr\
„ modalit\]ile de modernizare a culturii [i civiliza]iei
române[ti în perioada pa[optist\ „ cauzele polemicilor
interbelice pe tema situ\rii culturii [i civiliza]iei româ-
ne[ti între Orient [i Occident „ puncte de vedere con-
temporane în privin]a temei dezb\tute. ~n urma discu]ii-
lor, stabili]i un plan detaliat al dezbaterii.
„ Dup\ dezbatere
1. Organiza]i-v\ în patru grupe. Realiza]i câte un poster
pe care s\ nota]i ce am avut de câ[tigat [i ce am pier-
dut prin occidentalizare, dup\ p\rerea voastr\. Com-
para]i concluziile proprii cu cele ale colegilor,
alegând, în final, cel mai interesant r\spuns.
2. Scrie]i un eseu argumentativ în care s\ trece]i în re-
vist\ problematica acestei teme [i s\ v\ exprima]i
opinia despre locul României în cultura european\.
Isarlâk, s.pr.: cetate imaginarã în poezia din ciclul balcanic a lui Ion
Barbu.
87
LIMB| ROMÂN|

** Grupul verbal
Grupul verbal este partea enun]ului organizat\ sin- Paul
tactic în jurul unui verb, fiind alc\tuit\ din verbul-centru Cézanne,
[i elementele legate sintactic de acesta. Natur\
Exist\ func]ii sintactice aflate cu verbul: moart\
cu comod\
„ în rela]ie de interdependen]\ — subiectul: C\l\to-
rul admir\ peisajul. Verbul are categoriile gramaticale din schema de mai
„ în rela]ie de subordonare — complementele: Vede jos.
un sat ciudat.
„ într-o structur\ ternar\, depinzând de un substan- Prezent: Citesc un articol din
tiv (sau un substitut al acestuia) [i de verb — elementul ziarul de ast\zi.
predicativ suplimentar: Str\ina privea mirat\ la b\[tina[i. Imperfect: Ploua când am plecat
Complementele pot fi directe, indirecte de agent [i de acas\.
circumstan]iale (de loc, de timp, de mod, de cauz\, de Perfect compus: Am scris tema
scop etc.), exprimându-se prin substantive sau substitu- pentru s\pt\mâna viitoare.
te ale acestora (pronume [i numerale), adverbe, verbe la Perfect simplu: Vod\ îi înfrunt\
Indicativ pe turci.
moduri nepersonale etc.
Mai-mult-ca-perfect: Când ai
Propozi]iile care depind de un verb pot fi subiective, ajuns la mine, terminasem tot
predicative, completive directe, indirecte, de agent, cir- ce era de sp\lat.
cumstan]iale (de loc, de timp, de mod, de cauz\, de Viitor (forme pentru scris [i pen-
scop, condi]ionale, concesive, consecutive etc.), predica- tru limba vorbit\): O s\ scriu
tive suplimentare. referatul pentru ora viitoare.
TIMPUL Viitor anterior: Când vei sosi,
I: în -a voi fi terminat treaba.
II: în -ea Prezent: A[ mânca un m\r copt
CONJUGAREA
III: în -e Condi]ional- cu fri[c\.
IV: în -i [i -î optativ Perfect: A[ fi mers la plimbare,
dar era târziu.
Activ\: Ascult muzic\ foarte des.
DIATEZA Reflexiv\: Se ascult\ muzic\. Prezent: A[ vrea s\ dorm f\r\
Pasiv\: Ea este ascultat\ de toat\ lumea. Conjunctiv niciun fel de vise.
Perfect: A[ fi plecat mai devre-
Indicativ me, dar ploua.
Condi]ional-optativ
Personale Conjunctiv Imperativ Prezent: Opre[te ma[ina!
Imperativ
Prezent: Va fi [tiind el ceva!
Prezumtiv Prezumtiv Perfect: O fi înv\]at, n-o fi înv\-
MODURI ]at, nu [tiu.
Infinitiv: A înv\]a este
datoria noastr\.
Nepersonale Gerunziu: M-am plictisit I: emi]\torul
PERSOANA II: receptorul
ascultând muzic\.
III: cel despre care este vorba în mesaj
Participiu: Poezia este re-
citat\ de Ana cu talent.
NUM|RUL Singular
Supin: Am de scris.
Plural

88
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Verbele la moduri personale sunt predicate verbale,
dac\ sunt predicative, [i predicate nominale, dac\ sunt
copulative.
EXERCI}II
1. Portofoliu. Alc\tui]i o map\ în care s\ indica]i toate
tipurile de subiecte `ntâlnite `n enun]uri, cu exemple
pentru fiecare situa]ie. Discuta]i cu un coleg [i
aduce]i îmbun\t\]iri, dac\ este cazul.
2. Portofoliu. Alc\tui]i o map\ în care s\ prezenta]i tipu-
rile de complemente înv\]ate, indicând felurile aces-
tora, p\r]ile de vorbire prin care se exprim\ [i exem-
plificând fiecare situa]ie.
3. Proiect. Lucra]i în perechi. Realiza]i un poster cu ti-
purile de propozi]ii care depind de un verb, indicând
elementele regente, elementele introductive, topica
[i punctua]ia. Prezenta]i posterele la evaluarea de la
sfâr[itul unit\]ii de studiu.
4. Indica]i predicatele, subiectele [i complementele din
versurile de mai jos, analizând p\r]ile de vorbire prin
care se exprim\.
„În p\duri tr\snesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghe]ate, cerul pare o]elit,
Iar z\pada cristalin\ pe câmpii str\lucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scâr]ie sub picioare.”
(Vasile Alecsandri, Mezul iernei)
5. Analiza]i verbele din primul alineat al nuvelei Alexan-
dru L\pu[neanul de Costache Negruzzi, de la pagina
61 din manual.
6. Identifica]i verbele la moduri personale din fragmen-
tul de mai jos [i ar\ta]i ce indic\ timpul acestora cu
privire la momentele subiectului.
„Când r\s\rea soarele [i întindea un v\l de aur pe
fa]a oceanului, m\ coboram degrab\ pe malul n\si-
pos [i m\ aruncam în valuri...
Într-o zi, îns\, marea fiind lini[tit\ [i limpede, m\
dep\rtai de mal mai mult decât obicinuit, înotând pe
spinare f\r\ a videa încotro m\ îndreptam, c\ci ochii
mei, ]inti]i pe bolta cereasc\, admirau formele fantas-
tice ale norilor.
Deodat\ capul meu se ciocni de un alt cap ce venea
spre mal, [i carambolul fu atât de tare, încât m\
cufundai ame]it, pân ce atinsei fundul.”
(Vasile Alecsandri, C\l\torie în Africa)
Exist\ [i grupuri adverbiale, având drept centru un
adverb, la rândul s\u, inclus într-un grup verbal nominal
sau adjectival.
7. Analiza]i sintactic frazele de la exerci]iul 6 [i ar\ta]i
ce rol stilistic au subordonatele.
8. Indica]i formele corecte ale verbelor din enun]urile
de mai jos.
„ Mi-ar place / pl\cea s\ merg într-o excursie.
„ Cartea va apare / ap\rea peste trei zile.
„ Dac\ îi va place / pl\cea s\ lucreze la computer, îi
vor dispare / disp\rea temerile c\ nu va g\si de lucru.
„ Nu cred c\ ar tace / t\cea, dac\ ar [ti r\spunsul.
9. Alege]i din enun]urile de mai jos forma verbului pe
care o folosi]i într-o discu]ie.
„ Mâine, voi merge / am s\ merg / o s\ merg la
supermarket.
„ Când vei pleca / ai s\ pleci / o s\ pleci în vacan]\?
„ O s\ sp\l\m / vom sp\la ma[ina mai târziu.
10. Indica]i forma corect\ a verbelor la modul indicativ,
timpul prezent din enun]urile de mai jos.
„ Alexandru `nc\ reflect\ / reflecteaz\ la rezolvarea
problemei.
„ Sindicali[tii manifest\ / manifesteaz\ ast\zi pentru
cre[terea salariilor.
„ Îmi acord / acordez vioara.
„ Bibliotecara ordon\ / ordoneaz\ c\r]ile de pe raf-
turi.
„ Ma[ina degaj\ / degajeaz\ mult fum.
11. Alege]i forma corect\ a verbului cu func]ia sintactic\
de predicat verbal din enun]urile de mai jos.
„ Cine dintre voi a întrebat / au întrebat?
„ M\ indispune / indispun ploaia [i cea]a.
„ Fiecare dintre colegi a contribuit / au contribuit la
realizarea proiectului.
„ Ce-s / Ce-i cu foile astea pe banc\?
„ Nimic [i nimeni nu l-a putut / nu l-au putut convin-
ge c\ a gre[it.
12. Corecta]i enun]urile de mai jos.
„ Noi ast\zi am avut de scris dou\ exerci]ii.
„ Nu e suficient ca s\ vrei, trebuie ca s\ po]i.
„ Nu se merit\ s\ te superi pentru atât!
„ Voi trebuie[te s\ pleca]i mâine.
89
STUDIU DE CAZ
Descoperirea
literaturii populare
SPRE TEM|
1. Ilustra]i cu titluri ale unor opere literare citite de voi:
„ literatura cult\ „ literatura popular\.
2. Exemplifica]i tipuri de manifest\ri folclorice prezen-
te în via]a cotidian\.
3. Enumera]i câteva personalit\]i din cultura româ-
n\ preocupate de culegerea [i publicarea crea]iilor
folclorice.
DESPRE TEM|
Folclorul la 1848
Preocup\rile scriitorilor cul]i pentru folclor dateaz\
înc\ din secolul al XVIII-lea, când Dimitrie Cantemir rea-
lizeaz\ un amplu tablou etnografic al tradi]iilor populare
române[ti în Descrierea Moldovei. Spre sfâr[itul ace-
luia[i secol, Ioan Budai-Deleanu face referiri la valoarea
cântecelor populare în epopeea Þiganiada.
Secolul al XIX-lea aduce o preocupare mai intens\ a
oamenilor de cultur\ fa]\ de folclor. Timotei Cipariu
realizeaz\ o culegere de folclor în anul 1831, iar George
Bari]iu confer\ o dimensiune mai ampl\ acestei pre-
ocup\ri prin îndemnul adresat cititorilor ziarului Foaie
pentru minte, inim\ [i literatur\ de a culege „obiceiuri
vechi, povestiri, cântece populare”. Interesul pentru fol-
clor devine o coordonat\ fundamental\ în crearea litera-
turii na]ionale, a[a cum afirm\ Mihail Kog\lniceanu în
primul num\r al Daciei literare, fiindc\ obiceiurile noas-
tre sunt destul de pitore[ti [i de poetice pentru ca s\
putem g\si [i noi sujeturi de scris, f\r\ s\ avem pentru
aceasta trebuin]\ s\ ne împrumut\m de la alte na]ii.
Diversitatea [i expresivitatea cântecului popular este
remarcat\ [i de Costache Negruzzi, care realizeaz\ [i o
prim\ clasificare a acestuia.
90
Nicolae Grigorescu,
Þ\r\ncu]a (fragment)
Dic]ionar
„ Folclorul reprezint\ totalitatea crea]iilor artistice, lite-
rare, muzicale, plastice etc., a obiceiurilor [i a tradi]iilor
populare ale unei ]\ri, comunit\]i sau regiuni sau, în alt
sens, [tiin]a care studiaz\ crea]iile artistice, obiceiurile
[i tradi]iile populare.
„ Literatura popular\ cuprinde manifest\ri ale culturii
populare organizate în text (cântat, scandat, rostit).
De fapt, aten]ia oamenilor de cultur\ fusese orientat\
asupra folclorului de reprezentan]ii ideologiei romantice
germane, prin J.G. von Herder [i F. von Schlegel. Acest
punct de vedere g\se[te în cultura român\ un ecou deo-
sebit, manifestat în dou\ etape distincte:
„ una teoretic\, în care este subliniat\ valoarea cre-
a]iei populare printr-o serie de articole semnate de
Alecu Russo (Poezia poporal\), Costache Negruzzi (Cân-
tec vechi), Vasile Alecsandri (Românii [i poezia lor);
„ o alt\ etap\, cea a culegerii de folclor, în care se re-
marc\ Vasile Alecsandri, autorul culegerii publicate în
anul 1852, Balade (Cântice b\trâne[ti) adunate [i înde-
reptate de Vasile Alecsandri, pentru ca, în 1866, s\ pu-
blice volumul Poezii poporale ale românilor, o culegere
de opere populare epice [i lirice.
O faz\ ulterioar\ în evolu]ia preocup\rilor de acest
tip o constituie crearea de opere literare originale inspi-
rate din folclor, fie prin preluarea de teme [i motive spe-
cifice, fie prin copierea prozodiei populare.
Istoricii literari au afirmat, pe bun\ dreptate, c\, în
cultura român\, folclorul a îndeplinit în raport cu crea]ia
cult\ rolul exercitat în alte culturi de literatura clasic\.
(Dumitru Micu, Scurt\ istorie a literaturii române)
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
TEMA ~N TEXTE
1. Citi]i fragmentele de mai jos din articolul Poezia
poporal\ de Alecu Russo.
„Datinile, pove[tile, muzica [i poezia sunt arhivele
popoarelor. Cu ele se poate oricând reconstitui trecu-
tul întunecat. Din studiul lor ne vom l\muri despre
originea limbei noastre, de na[terea na]ionalit\]ii
române, de plec\rile naturei cu care este înzestrat
poporul, [i de luptele ce le-au sus]inut coloniile roma-
ne pân-au se preface în locuitorii de ast\zi ai vechei
Dacie.
Între diferitele neamuri r\spândite pe malurile
Dun\rii, niciunul nu are, ca neamul românesc, o poe-
zie poporal\ atât de original\, atât de variat\, atât de
frumoas\ [i atât de strâns unit\ cu suvenirile
Antichit\]ii. N\scut din sânge meridional, str\mutat
de sub soare fierbinte într-o ]ar\ nou\, neamul nos-
tru român a p\strat o închipuire fecund\, vie,
gra]ioas\, o agerime de spirit, care se traduce în mii
de cuget\ri fine [i în]elepte, o sim]ire adânc\ de dra-
goste pentru natur\ [i o limb\ armonioas\, care
exprim\ cu ging\[ie [i totodat\ cu energie toate
aspir\rile sufletului, toate iscodirile min]ii.
S\ lu\m de exemplu aceste versuri dintr-o balad\:
Via]a omului / Floarea câmpului ! / Câte flori p-acest
p\mânt / Toate se duc la mormânt / Îns\ floarea la-
cului / St\ la u[a raiului / De judec\ florile / Ce-au
f\cut miroasele!
DUP| TEM|
1. Scrie]i un eseu de dou\-trei pagini în care s\ prezen-
ta]i importan]a descoperirii folclorului în perioada
pa[optist\.
2. Realiza]i o dezbatere cu tema Destinul folclorului în
epoca globaliz\rii.
3. Proiect. Organiza]i o excursie într-o zon\ rural\ din
jude]ul vostru [i realiza]i un proiect în care s\ valori-
fica]i elementele folclorice specifice zonei. Prezen-
ta]i-l în cadrul lec]iei de evaluare de la sfâr[itul
unit\]ii de studiu.
4. Scrie]i un articol de 30 de rânduri, destinat public\rii
în presa local\ [i / sau na]ional\, în care s\ îi îndem-
na]i pe cititori s\ p\streze elemente ale civiliza]iei
tradi]ionale române[ti.
Mult am cerceta în literaturile cele mai înaintate
[i în operele poe]ilor celor mai eminin]i, f\r\ a g\si o
idee atât de minunat\ [i a[a de frumos zis\. O aseme-
nea idee este rezumatul cumin]iei omene[ti, releva-
rea sim]ului de nemurire, exprimat prin glasul
poporului. Vox populi, vox dei!”
2. Identifica]i, în fragmentele din articolul scris de Ale-
cu Russo, patru argumente prin care s\ demonstra]i
c\ ,,Datinile, pove[tile, muzica [i poezia sunt arhivele
popoarelor”.
3. Comenta]i maxima latineasc\ „Vox populi, vox dei!”,
referindu-v\ la urm\toarele:
„ teme fundamentale ale condi]iei umane ilustrate în
crea]iile folclorice;
„ proverbe care sintetizeaz\ în]elepciunea poporului;
„ versuri, citate din crea]ii populare care ilustreaz\
talentul artistic al creatorilor anonimi.
4. Explica]i importan]a descoperirii folclorului în perioa-
da pa[optist\, având în vedere urm\toarele sugestii:
„ locul acestei epoci în dezvoltarea literaturii române;
„ curentul na]ional promovat prin intermediul revis-
tei Dacia literar\;
„ curentul literar predominant în epoc\;
„ preocup\rile scriitorilor din acea perioad\ pentru
culegerea [i publicarea crea]iilor populare;
„ valorificarea literaturii populare în operele scriito-
rilor cul]i.
Ceramic\ din zona Suceava
91
 U N I T A T E A 2

Un mit fundamental
al culturii române moderne
SPRE TEXT
1. Numi]i m\n\stiri medievale române[ti care au dus faima României peste
hotare.
2. Completa]i afirma]iile de mai jos, g\sind câte un argument potrivit:
„ Orice creator este fericit, pentru c\ ...
„ Orice creator este nefericit, pentru c\ ...

Neagoe Basarb [i familia sa.

Tablou votiv din Biserica episcopal\
Monastirea Arge[ului
de la Curtea de Arge[
I Un zid p\r\sit Lucrul de-l porni]i
Dic]ionar literar {i neispr\vit, Ca s\-mi r\dica]i,
Pe Arge[ în gios,
La loc de grindi[, Aici s\-mi dura]i
„ Balada este opera epic\, Pe un mal frumos,
La verde-aluni[? Monastire nalt\
în versuri, în care se povestesc Negru-Vod\ trece
— Ba, doamne, -am Cum n-a mai fost alt\,
întâmpl\ri inspirate din tradi]ia Cu tovar\[i zece:
istoric\ sau popular\, ameste-
v\zut, C\ v-oi da averi,
Nou\ me[teri mari,
cate cu elemente fabuloase, Pe unde-am trecut, V-oi face boieri,
Calfe [i zidari
într-un cântec destinat ascult\rii. Un zid p\r\sit Iar de nu, apoi
{i Manoli — zece,
Termenul de balad\ vine din {i neispr\vit. V-oi zidi pe voi,
francez\, unde, la început, de-
Care-i [i întrece. Cânii, cum îl v\d, V-oi zidi de vii
numea un cântec alc\tuit din Merg cu to]i pe cale La el se r\p\d Chiar în temelii!
trei strofe cu refren, care înso- S\ aleag\-n vale {i latr\-a pustiu
]ea dansul, fiind r\spândit înc\ Loc de monastire {i url\-a mor]iu.
din secolul al XI-lea în Europa II
{i de pomenire. Cât îl auzea,
occidental\. Începând din seco- Iat\, cum mergea Me[terii gr\bea,
lul al XV-lea, termenul î[i
Domnu-nveselea
C\-n drum agiungea {i curând pleca, Sferile-ntindea,
schimb\ sensul, denumind cân-
Pe-un biet ciob\na[ Spre zid apuca Locul m\sura,
tecele eroice vechi din zona
anglo-saxon\. Odat\ cu apari]ia Din fluier doina[, Cu nou\ zidari, {anturi largi s\pa
interesului genera]iei pa[optis- {i cum îl videa, Nou\ me[teri mari {i mereu lucra,
te pentru folclor, balada popula- Domnul îi zicea: {i Manoli, zece, Zidul r\dica,
r\ intr\ în aten]ia culeg\torilor, — Mândru ciob\na[ Care-i [i întrece. Dar orice lucra,
descoperindu-se astfel bog\]ia Din fluier doina[! — Iat\ zidul meu! Noaptea se surpa!
tematic\ a acestei specii. Balada Pe Arge[ în sus Aici aleg eu A doua zi iar,
popular\ este cântat\, zis\, cum Cu turma te-ai dus, Loc de monastire A treia zi iar,
se spune, pe melodii proprii.
Interpre]ii trebuie s\ dea un ca-
Pe Arge[ în gios {i de pomenire. A patra zi iar
racter dinamic ac]iunii, impri- Cu turma ai fost. Deci voi, me[teri mari, Lucra în zadar!
mând astfel baladei str\lucire. Nu cumv-ai v\zut, Calfe [i zidari, Domnul se mira
Pe unde-ai trecut, Curând v\ sili]i {-apoi îi mustra,

92
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

{-apoi se-ncrunta III Sufl\-l pe p\mânt, Dac\ o videa,

{i-i amenin]a Brazii s\-i despoaie, Iar Manea turba,
Iat\, -n ziori de zi,
S\-i puie de vii Paltini s\ îndoaie, Mândra-[i s\ruta,
Manea se trezi,
Chiar în temelii! Mun]ii s\ r\stoarne, În bra]e-o lua,
{-apoi se sui
Me[terii cei mari, Mândra s\-mi întoarne, Pe schele-o urca,
Pe gard de nuiele,
Calfe [i zidari S\ mi-o-ntoarne-n cale, Pe zid o punea
{i mai sus, pe schele,
Tremura lucrând, S-o duc\ de vale!” {i, glumind, zicea:
{i-n câmp se uita,
Lucra tremurând Domnul se-ndura, — St\i, mândru]a
Drumul cerceta.
Zi lung\ de var\, Ruga-i asculta mea,
Când, vai! ce z\rea?
Zioa pân-în sear\; {i sufla un vânt, Nu te sp\ria,
Cine c\ venea?
Iar Manoli sta, Un vânt pre p\mânt, C\ vrem s\ glumim
So]ioara lui, {i s\ te zidim!
Nici c\ mai lucra, Paltini c\-ndoia,
Floarea câmpului! Brazi c\ despoia, Ana se-ncredea
Ci mi se culca
{i un vis visa, Ea s-apropia Mun]ii r\sturna, {i vesel râdea.
Apoi se scula {i îi aducea Iar\ pe Ana Iar Manea ofta
{-astfel cuvânta: Prânz de mânc\tur\, Nici c-o înturna! {i se apuca
— Nou\ me[teri mari, Vin de b\utur\. Ea mereu venea, Zidul de zidit,
Calfe [i zidari! Cât el o z\rea, Pe drum [ov\ia Visul de-mplinit.
{ti]i ce am visat Inima-i s\rea, {i s-apropia Zidul se suia
De când m-am culcat? În genuchi c\dea {i, amar de ea, {i o cuprindea
O [opt\ de sus {i plângând zicea: Iat\ c-agiungea! Pân’ la glezni[oare,
Aievea mi-a spus „D\, Doamne, pe lume Pân’ la pulpi[oare.
C\ orice-am lucra, O ploaie cu spume, IV
Noaptea s-a surpa S\ fac\ pâraie,
S\ curg\ [iroaie, Me[terii cei mari, Voievodul Nicolae Alexandru.
Pân-om hot\rî Calfe [i zidari
Apele s\ creasc\, Tablou votiv din Biserica domneasc\
În zid de-a zidi Mult înveselea de la Curtea de Arge[
Cea-ntâi so]ioar\, Mândra s\-mi opreasc\,
Cea-ntâi sorioar\ S-o opreasc\-n vale,
Care s-a ivi S-o-ntoarc\ din cale!”
Mâni în ziori de zi, Domnul se-ndura,
Aducând bucate Ruga-i asculta,
La so] ori la frate. Norii aduna,
Deci dac\ vroi]i Ceriu-ntuneca.
Ca s\ ispr\vi]i {i curgea deodat\
Sfânta monastire Ploaie spumegat\
Pentru pomenire, Ce face pâraie
Noi s\ ne-apuc\m {i îmfl\ [iroaie.
Cu to]i s\ giur\m Dar oricât c\dea,
{i s\ ne leg\m Mândra n-o oprea,
Taina s-o p\str\m. Ci ea tot venea
{-orice so]ioar\ {i s-apropia.
Orice sorioar\, Manea mi-o videa,
Mâni în ziori de zi Inima-i plângea,
Întâi s-o ivi, {i iar se-nchina,
Pe ea s-o jertfim, {i iar se ruga:
În zid s-o zidim! „Sufl\, Doamne, -un vânt,

93
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

Iar ea, vai de ea, Zidul r\u m\ strânge Negru-vod\ vine Ca s\ putrezeasc\
Nici c\ mai râdea, Þâ]i[oara-mi plânge, Ca s\ se închine Colo pe grindi[,
Ci mereu zicea: Copila[u-mi frânge! La cea monastire, Sus pe coperi[.
— Manoli, Manoli, Manole turba Falnic\ zidire, Me[terii gândea
Me[tere Manoli! {i mereu lucra, Monastire nalt\, {i ei î[i f\cea
Agiung\-]i de [ag\, Zidul se suia Cum n-a mai fost alt\. Aripi zbur\toare
C\ nu-i bun\, drag\. {i o cuprindea Domnul o privea De [indrili u[oare.
Manoli, Manoli, Pân’ la costi[oare, {i se-nveselea Apoi le-ntindea
Me[tere Manoli! Pân’ la ]â]i[oare, {i astfel gr\ia: {i-n v\zduh s\rea,
Zidul r\u m\ strânge, Pân’ la buzi[oare, — Voi, me[teri zidari, Dar pe loc c\dea,
Trupu[oru-mi frânge! Pân’ la ochi[ori, Zece me[teri mari, {i unde pica,
Iar Manea t\cea Încât, vai de ea! Spune]i-mi cu drept, Trupu-[i despica.
{i mereu zidea, Nu se mai videa, Cu mâna pe pept, Iar bietul Manoli,
Zidul se suia Ci se auzea De-ave]i me[terie Me[terul Manoli,
{i o cuprindea Din zid c\ zicea: Ca s\-mi face]i mie Când se încerca
Pân’ la glezni[oare, — Manoli, Manoli, Alt\ monastire De-a se arunca,
Pân’ la pulpi[oare, Me[tere Manoli! Pentru pomenire, Iat\ c-auzea
Pân’ la costi[oare, Zidul r\u m\ strânge, Mult mai luminoas\ Din zid c\ ie[ea
Pân’ la ]â]i[oare. Via]a mi se stinge! {i mult mai frumoas\? Un glas n\du[it,
Dar ea, vai de ea, Iar cei me[teri mari, Un glas mult iubit
Tot mereu plângea Calfe [i zidari, Care greu gemea
{i mereu zicea: V Cum sta pe grindi[, {i mereu zicea:
— Manoli, Manoli, Pe Arge[ în gios, Sus pe coperi[, — Manoli, Manoli,
Me[tere Manoli! Pe un mal frumos Vesel se mândrea Me[tere Manoli!
{-apoi r\spundea: Zidul r\u m\ strânge,
— Ca noi, me[teri mari, Þâ]i[oara-mi plânge,
Calfe [i zidari, Copila[u-mi frânge,
Al]ii nici c\ sunt Via]a mi se stinge!
Pe acest p\mânt! Cum o auzea,
Afl\ c\ noi [tim Manea se pierdea,
Oricând s\ zidim Ochi-i se-nvelea,
Alt\ monastire Lumea se-ntorcea,
Pentru pomenire, Norii se-nvârtea,
Mult mai luminoas\ {i de pe grindi[,
{i mult mai frumoas\! De pe coperi[,
Domnu-i asculta Mort bietul c\dea!
{i pe gânduri sta, Iar unde c\dea
Apoi poroncea Ce se mai f\cea?
Schelele s\ strice, O fântân\ lin\,
Sc\ri s\ le r\dice, Cu ap\ pu]in\,
Iar pe cei zidari, Cu ap\ s\rat\
Zece me[teri mari, Cu lacrimi udat\!
S\ mi-i p\r\seasc\ (Vasile Alecsandri,
Poezii populare ale românilor,
M\n\stirea Bucure[ti, Editura pentru
Curtea de Arge[ Literatur\, 1965)

94
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Adormirea Maicii Domnului (fragment).
Biserica domneasc\
de la Curtea de Arge[
Mitul „Me[terului Manole” („M\-
n\stirea Arge[ului” din culegerea
V. Alecsandri) are mereu o iradia]iu-
ne puternic\. [...] De ast\ dat\ avem
de-a face cu un mit estetic [i ca atare
a fost dezvoltat. El simbolizeaz\ con-
di]iile crea]iunii umane, încorpo-
rarea suferin]ii individuale în opera
de art\. În moartea me[terului [i în
indiferen]a voievodului pentru fiin]a
lui concret\, s-a putut vedea un sim-
bol al obiectivit\]ii absolute a crea-
]iei. Multitudinea prime[te opera ca
fenomenalitate independent\ [i
ignoreaz\ pe artist.
(George C\linescu,
Istoria literaturii române
de la origini pân\ în prezent)
TEXT {I CONTEXT
Construc]ia m\n\stirii a început în anul 1514, din dorin]a lui Neagoe
Basarab de a crea un monument de o frumuse]e ie[it\ din comun, iar lucr\rile
s-au încheiat trei ani mai târziu, a[a încât, la 7 ianuarie 1517, domnitorul o
numea „m\n\stirea domniei mele de la Arge[”. Se pare c\ Neagoe Basarab a
ales pentru biserica sa funda]iile unui l\ca[ mai vechi, care nu fusese altul
decât sediul primei mitropolii a Þ\rii Române[ti, pe care a g\sit-o „d\râmat\ [i
neînt\rit\”.
Radu de la Afuma]i, ginerele voievodului, devenit domnitor, a continuat
zugr\virea bisericii, în vecin\tatea c\reia se afl\ izvorul pe care localnicii îl
numesc fântâna lui Manole.
PRIN TEXT
Subiectul
1. Preciza]i tema textului, având în vedere urm\toarele sugestii:
a. jertfa necesar\ zidirii unui edificiu m\re];
b. sacrificiul uman necesar împlinirii idealului prin for]a creatoare;
c. raportul dintre crea]ie, existen]\, via]\ [i moarte.
2. Scrie]i rezumatul ac]iunii baladei în 15 rânduri.
3. Structura acestei balade cuprinde, în toate variantele, un num\r aproape
constant de motive, care îns\ au fost dezvoltate în mod diferit de creatorii
anonimi. Varianta publicat\ de Vasile Alecsandri con]ine toate cele opt
motive. Delimita]i textul baladei în func]ie de urm\toarele motivele enu-
merate:
a. zidul p\r\sit; e. zidirea treptat\;
b. surparea zidurilor; f. conflictul feudal;
c. visul; g. c\derea lui Icar;
d. femeia destinat\ zidirii; h. metamorfozarea în fântân\.
4. Partea de început a baladei are rolul de a preg\ti publicul pentru recep-
tarea nara]iunii, imprimând tonul potrivit acesteia. Preciza]i la ce anume se
refer\ fraza introductiv\.
5. De ce crede]i c\ versurile introductive se repet\ de-a lungul nara]iunii?
Alegerea locului — gest de integrare cosmic\
6. Hot\rârea domnitorului de a zidi m\n\stirea poate fi interpretat\ prin
referire atât la planul istoric, cât [i la cel al legendei. Astfel, prin vechimea
ei, balada face trimitere la întemeietorul Þ\rii Române[ti, care, conform
tradi]iei, a desc\lecat în acest teritoriu venind din Þara F\g\ra[ului, la
mijlocul secolului al XIV-lea. Numele eroului venit din istorie s-a confundat
cu cel al personajului legendar, Negru-Vod\, iar constructorului i s-a
atribuit prin tradi]ie folcloric\ numele de Manole. Comenta]i semnifica]ia
zidirii m\n\stirii, având în vedere sensurile simbolice atribuite acesteia [i
hot\rârea voievodului de a o ctitori, ]inând cont de sugestiile:
95
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Cortul m\rturisirii (fragment).
Biserica domneasc\
de la Curtea de Arge[
Ad\postindu-se într-o cas\, omul
arhaic nu se izola de Cosmos, ci,
dimpotriv\, venea s\ locuiasc\ chiar
în centrul lui. C\ci casa era ea îns\[i
o „imago mundi”, o icoan\ a întregu-
lui cosmic.
(Mircea Eliade,
Comentarii la
,,Legenda Me[terului Manole”)
Dic]ionar literar
„ Chiasmul este o repeti]ie
la nivel sintactic care const\ în
reluarea încruci[at\ a termeni-
lor cu aceea[i func]ie sintactic\.
96
a. locul este un centru cosmic, legat de cele trei niveluri ale universului:
lumea subteran\ (prin pu]), suprafa]a solului (p\mânt), lumea cereasc\
(prin turlele bisericii); construc]ia ei presupune sacralizarea locului;
b. decizia domnitorului de a construi m\n\stirea pe ,,Un zid p\r\sit / {i
neispr\vit” exprim\ dorin]a acestuia de a fi un continuator, de a reface
leg\tura peste timp cu înainta[ii, resacralizând un loc blestemat;
c. ca simbol al comunic\rii cu divinitatea, prin forma ei p\trat\ sau drep-
tunghiular\, construc]ia sugereaz\ deschiderea sub bolta cerului, repre-
zentând unirea dintre cer [i p\mânt; astfel, actul întemeietor prime[te
conota]ii mitice;
d. m\n\stirea devine expresia dorin]ei unui ctitor trufa[, care î[i dore[te s\
r\mân\ în istorie prin modul tragic în care a fost în\l]at edificiul, dar [i prin
des\vâr[irea lui artistic\;
e. Negru-Vod\ este un despot care îi sorte[te mor]ii pe creatori, ilustrând
raportul etern instituit între reprezentantul puterii [i omul de art\, arti[tii
fiind sacrifica]i pentru glorificarea în eternitate a puterii.
7. Eviden]ia]i semnifica]ia de loc al comunic\rii cu divinitatea pe care o are
m\n\stirea, folosindu-v\ [i de citatul din Mircea Eliade reprodus al\turat.
8. Explica]i diferen]a dintre omul modern, rupt de natur\, care se înconjoar\
de obiecte ce îi asigur\ o independen]\ de mi[care, [i omul arhaic, integrat
mediului în care tr\ie[te.
Ritualul construc]iei
9. Prezenta]i obiceiuri pe care le cunoa[te]i legate de punerea temeliei unei
case. Ce semnifica]ii au acestea?
10. Explica]i cauza surp\rii zidurilor, a muncii istovitoare a me[terilor [i a neli-
ni[tii lui Manole, referindu-v\ la:
a. blestemul zidului p\r\sit;
b. elogiul [i r\splata promise de domnitor în caz de reu[it\;
c. amenin]area în caz de e[ec;
d. raportul dintre me[teri [i Manole.
11. Comenta]i rolul chiasmului din versurile Tremura lucrând, / Lucra tremu-
rând, în sugerarea atmosferei de tensiune în care muncesc zidarii pentru
ridicarea m\n\stirii.
12. Cei nou\ me[teri formeaz\ un personaj colectiv. Realiza]i un portret al
acestora, având în vedere ipostazele în care apar pe parcursul textului:
a. ,,me[teri mari, calfe [i zidari”, tovar\[i ai domnitorului în c\utarea [i
alegerea locului pentru zidire, vesti]i pentru priceperea lor [i dornici de a
primi r\splata domnitorului;
b. subordona]i ai lui Manole, „care-i [i întrece”; doar simpli executan]i ai
unui proiect excep]ional, f\r\ d\ruire [i implicare l\untric\ în actul creator
al construc]iei;
c. un grup de executan]i care, printr-o munc\ sisific\, î[i aduc contribu]ia
la realizarea dorin]ei domnitorului [i a planului lui Manole;
d. posibili tr\d\tori ai lui Manole, avertizându-[i so]iile [i surorile s\ nu se
apropie de locul m\n\stirii un timp;
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Dic]ionar
„ Icar, personaj mitologic,
este fiul lui Dedal, me[ter price-
put în arta picturii, a sculpturii
[i în construc]ii, [i al unei scla-
ve. Moartea lui Icar a fost cau-
zat\ de faptul c\ a folosit inven-
]iile tat\lui s\u [i nu i-a ascultat
sfatul de a nu zbura nici prea
sus, nici prea jos. Închis în fai-
mosul labirint, împreun\ cu
p\rintele s\u (care îi ajutase pe
Ariadna [i pe Teseu s\-l r\pun\
pe Minotaur), Icar reu[e[te s\
evadeze cu ajutorul aripilor li-
pite cu cear\ de umerii s\i.
Cuprins de mirajul zborului
deasupra m\rii, el se înal]\ tot
mai sus, spre soare, dar ceara
se tope[te de la c\ldura soare-
lui, astfel c\ Icar se pr\bu[e[te
[i moare.
Icar întruchipeaz\ fiin]a domi-
nat\ de îndr\zneal\, de perver-
tirea judec\]ii.
~nmul]irea pâinilor (detaliu).
Biserica domneasc\
de la Curtea de Arge[
e. un grup de subordona]i egoi[ti [i la[i care „se înveselesc” [i se desoli-
darizeaz\ de arhitectul lor, l\sându-l pe Manole s\-[i zideasc\ so]ia, pentru
împlinirea crea]iei [i a promisiunii f\cute domnitorului;
f. victime ale orgoliului domnitorului, ale patimei pentru crea]ie a maestru-
lui lor, dar [i ale egoismului [i ale naivit\]ii lor.
Drama „celui dintâi”
13. Manole se distinge de colaboratorii s\i prin superioritatea talentului [i
prin intensitatea patimei de a munci pentru realizarea edificiului religios.
Ilustra]i caracterul dilematic al personajului prin faptul c\ el trebuie s\
aleag\ între:
a. teama de nereu[it\ profesional\;
b. teama de moarte provocat\ de amenin]\rile domnitorului;
c. responsabilitatea fa]\ de colaboratorii s\i;
d. dorin]a nest\vilit\ de împlinire a unei crea]ii unice, a visului s\u artistic;
e. orgoliul de a dep\[i prin geniu creator supersti]ia conform c\reia ori-
c\rui spirit al locului trebuie s\ i se aduc\ o jertf\, pentru a-l transforma
într-un spirit protector al viitoarei cl\diri;
f. dragostea pentru fiin]ele dragi (so]ia [i copilul nen\scut înc\);
g. nevoia de a înf\ptui un vis profetic, conform c\ruia m\n\stirea nu poate
fi zidit\ decât printr-un act sacrificial.
14. O alt\ ipostaz\ a me[terului Manole este cea dominat\ de dimensiunea
tragic\ a protagonistului. Comenta]i destinul tragic al personajului, prin
referire la urm\toarele observa]ii:
a. geniul s\u creator se împline[te numai printr-un act sacrificial;
b. asem\narea cu Icar, care folose[te inven]iile tat\lui s\u, a[a cum Manole
folose[te ,,darul” primit de la so]ia sa: încrederea, dragostea, devotamen-
tul, procrea]ia pentru a atinge libertatea de manifestare a geniului creator;
c. moartea sa este cauzat\ de hybris, de vina originar\, de curajul de a
înfrunta orgoliul puterii feudale prin afirma]ia c\ este oricând capabil s\
construiasc\ o m\n\stire ,,Mult mai luminoas\ / {i mult mai frumoas\!”,
dar este cauzat\ [i de faptul c\, în ordine moral\, Manole accept\ moartea
so]iei ca pe o crim\, împlinindu-[i ambi]ia nem\surat\ a spiritului [i asi-
gurându-[i împlinirea în plan estetic;
d. existen]a oric\rui creator care nu poate supravie]ui crea]iei sale, aceas-
ta devorându-[i creatorul;
e. ,,fântâna cu ap\ lin\” ap\rut\ în locul c\derii lui Manole, simbolizând
suferin]a uman\, dar [i eternizarea acesteia prin crea]ie.
15. Realiza]i, în cel mult dou\ pagini, portretul me[terului Manole.
Moartea — reintegrare în cosmos
16. Selecta]i din textul baladei secven]e care ilustreaz\ tr\s\turi ale personaju-
lui Ana, so]ia lui Manole:
a. dragostea [i devotamentul fa]\ de so];
b. încrederea naiv\ în vorbele lini[titoare ale lui Manole despre jocul
zidirii;
97
 U N I T A T E A
Prinderea lui Isus (detaliu).
Biserica domneasc\
de la Curtea de Arge[
Motivul mitic al unei ,,na[teri”
provocate prin imolare 1 se reg\se[te
în nenum\rate contexte: nu numai
Cosmosul ia na[tere în urma imo-
l\rii unei fiin]e primordiale [i din
propria substan]\, dar [i plantele ali-
mentare, rasele umane sau diferitele
clase sociale. [...]
La nivelul riturilor de construc]ie,
fiin]a imolat\ reg\se[te un nou corp;
este chiar locuin]a pe care a „ani-
mat-o”, a f\cut-o deci durabil\ prin
moartea sa violent\. În toate aceste
mituri, moartea violent\ este crea-
toare.
(Mircea Eliade, De la Zalmoxis
la Genghis-Han, capitolul V:
Me[terul Manole
[i Monastirea Arge[ului)
1
imolare, s.f.: jertfire, ucidere ritualicã.
98
2 Pa[optism
c. nelini[tea, dar [i resemnarea de a accepta s\ nu se mi[te din locul menit
sacrificiului, în]elegând c\ jocul ritualic se va sfâr[i cu moartea ei;
d. o voce tragic\, expresie a sacrificiului suprem din dragoste [i din în]e-
legere superioar\ a ideii c\ via]a [i procrea]ia în ordine uman\ sunt jertfite
pentru crea]ie în plan estetic, etern;
e. transformarea iubirii în sacrificiu suprem eternizat prin for]a creatoare
a spiritului uman.
17. Explica]i semnifica]ia prezen]ei copilului, pornind de la observa]iile lui
Mircea Eliade `n studiu Coment\rii la „Legenda Me[terului Manole” :
a. Copilul e un simbol ecumenic al începuturilor, al lucrului nou, al vie]ii
totale, al evenimentelor excep]ionale, al tr\iniciei, al eternit\]ii.
b. „Copilul” împline[te aici func]ia sa arhetipal\: tot ce se face sub semnul
s\u se face în perenitate, pentru c\ se face la „începutul timpurilor”. În
fond, se poate vorbi în leg\tur\ cu toate aceste rituri de o „etern\ reîntoar-
cere” la ceea ce a fost la început, de o reluare a mersului lumii, de o reînce-
pere a Crea]iei.
18. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Stabili]i semnifica]iile metamorfoz\rii
lui Manole în fântân\, apoi compara]i r\spunsurile voastre, alegându-l pe
cel mai bun.
19. Ana însufle]e[te corpul arhitectonic al cl\dirii [i Manole, pe cel al fântânii.
Argumenta]i faptul c\ ei r\mân un cuplu nedesp\r]it, de[i sunt transfor-
ma]i dup\ moarte.
20. G\si]i o justificare pentru caracterul ritualic al mor]ii celor doi so]i, Ana [i
Manole, privit din perspectiva integr\rii cosmice, prin care ei î[i continu\
simbolic existen]a.
DESPRE TEXT
1. Scrie]i un eseu cu titlul Sacrificiul din dragoste pentru ideal, în care s\
urm\ri]i destinul cuplului Manole-Ana.
2. Monastirea Arge[ului este o balad\ cu subiect legendar. Redacta]i un eseu
de trei-patru pagini în care s\ argumenta]i valoarea estetic\ a acestei
crea]ii populare.
3. Lucra]i `n grupe de patru-[ase elevi. Stabili]i cinci tr\s\turi morale pe care
le are Manole [i justifica]i-le cu aspecte din text.
DUP| TEXT
1. Gestul zidirii Anei de c\tre Manole poate fi interpretat ca o crim\, ca o
moarte violent\, dac\ este lipsit de semnifica]iile pe care le prime[te ca
gest generator de crea]ie. Citi]i fragmentul al\turat scris de Mircea Eliade
[i organiza]i o dezbatere cu tema: Este sacrificiul uman necesar des\vâr-
[irii spirituale?
2. Proiect. Lucra]i în grupe de trei-patru elevi. Realiza]i un referat despre
valoarea simbolic\ a mor]ii în cunoscutele crea]ii populare Monastirea
Arge[ului [i Miori]a. Prezenta]i lucr\rile voastre la evaluarea de la sfâr[itul
unit\]ii de studiu.
 U N I T A T E A 2
Lucian Blaga
(1895-1961)
Poet, dramaturg, filosof, eseist,
prozator, traduc\tor, folclorist [i
memorialist.
Locul [i anul na[terii lui Lucian
Blaga sunt transfigurate artistic în
poezii precum 9 Mai 1895 [i Au-
toportret, scriitorul m\rturisind c\
a v\zut lumina zilei într-un sat care
poart\ ,,în nume sunetele lacri-
mei” (satul Lancr\m, lâng\ Sebe[).
S-a n\scut într-o familie de preot, a
studiat, în limba german\, la Sebe[
[i la Bra[ov, apoi la Viena, unde se
înscrie la Facultatea de Filosofie. A
ocupat func]ii publice, printre care
aceea de reprezentant al Ministe-
rului de Externe, fiind trimis în
str\in\tate ca ata[at, secretar [i
consilier de pres\ la Var[ovia, Pra-
ga, Berna, Viena, [i apoi ca mi-
nistru plenipoten]iar la Lisabona.
În 1936, devine membru activ al
Academiei Române, studiul Elo-
giul satului românesc fiind rostit
ca discurs de recep]ie. Din 1939, a
activat ca profesor la Universitatea
din Cluj.
Debuteaz\ ca poet în anul 1919,
cu volumul Poemele lumini, urmat
de alte volume: Pa[ii profetului, În
marea trecere, Lauda somnului, La
Ecouri folclorice `n literatura cult\
SPRE TEXT
1. Lucra]i în perechi. Da]i dou\ titluri de opere literare inspirate din folclor.
2. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. G\si]i un argument pro [i unul contra
ideii c\ prezen]a sacrificiului în balada popular\ Monastirea Arge[ului î[i
are originea în credin]ele p\gâne.
*Me[terul Manole
de Lucian Blaga
ACTUL ÎNTÂI
C\mara de lucru a Me[terului Manole. Multe, foarte multe lumân\ri
aprinse — pe mas\, pe blidar, în fereastr\. Pe mas\ e un chip mic de lemn al
viitoarei biserici. Stare]ul Bogumil, [ezând în fa]a mesei, prive[te drept
înainte, din când în când clipe[te repede din ochi. G\man, figur\ ca de
poveste, barba lung\ împletit\, haina de lân\ ca un cojoc, doarme într-un col],
mi[cându-se nelini[tit în somn, când [i când scoate sunete ca un horc\it [i ca
un suspin în acela[i timp. Me[terul Manole, la mas\, aplecat peste perga-
mente [i planuri, m\soar\ chinuit [i fr\mântat. Noapte târziu.
Scena I
MANOLE, BOGUMIL, G|MAN
MANOLE
(ducându-[i mâna dezn\d\jduit prin p\r)
Ajut\-m\, cuvioase. Altfel! Altfel! Nu cu sfaturi mai presus de fire! O, câte
piedici [i împotriviri!
BOGUMIL
(f\r\ a se mi[ca, cu o voce monoton\, ca a unuia care-[i
are un drum de la care nu se mai abate)
Nu mai m\sura!
MANOLE
Nici magie alb\ nu fac, nici magie neagr\. Împotriva cugetului, ochiul se
mai bizuie înc\.
BOGUMIL
Pe m\sur\ri? De [apte ani tot m\suri cu cel unghi de aram\, [i nicio
izbând\.
99
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
cump\na apelor, La cur]ile dorului,
Neb\nuitele trepte. Universul s\u
poetic este marcat de trei atitudini
lirice fundamentale, putându-se
vorbi despre o liric\ vitalist\, domi-
nat\ de exacerbarea eului, despre
o liric\ interogativ-reflexiv\, n\s-
cut\ din nelini[tea metafizic\, [i
despre o liric\ a reîntoarcerii spre
origini, ca form\ de dobândire a
echilibrului existen]ial.
Crea]ia lui filosofic\ se cen-
treaz\ pe problemele cunoa[terii,
reflectate în Trilogia cunoa[terii,
Trilogia culturii [i în Trilogia valo-
rilor, publicate între 1943 [i 1946.
Lucian Blaga a publicat eseuri
filosofice [i volume de aforisme:
Pietre pentru templul meu, Disco-
bolul, Elanul insulei.
Experien]ele proprii de via]\
sunt rememorate în Hronicul [i
cântecul vârstelor [i mai ales în
romanul autobiografic publicat
postum, Luntrea lui Caron.
Opera dramatic\ blagian\ cu-
prinde piese scrise între 1920 [i
1945: Zamolxe, Tulburarea apelor,
Daria, Me[terul Manole, Cruciada
copiilor, Avram Iancu, Arca lui
Noe, Anton Pann. Sursa principal\
de inspira]ie o reprezint\ folclorul
românesc, prin prelucrarea unor
mituri [i legende autohtone, al\-
turi de surse cre[tine [i istorice.
Arthur Verona, Detaliu de fresc\
100
MANOLE
Ce s\ încep?
BOGUMIL
Þi-am spus.
MANOLE
Nu. Eu nu!
BOGUMIL
Va trebui.
MANOLE
Bolta ce s-a pr\bu[it ieri n-a fost prea grea. Cerceteaz\ [i tu. N-am a[ezat
temeliile pe [ov\iala nisipului. Adâncimile [i în\l]imile a suta oar\ le m\sur.
Socotelile sunt bune, t\iate în cremene toate. {i cele patru arcuri, [i cele patru
laturi, deopotriv\ spre miaz\zi [i miaz\noapte.
BOGUMIL
De-acum tac. Orice alt cuvânt e de prisos.
MANOLE
P\rinte Bogumile, ajut\-m\!
BOGUMIL
Numai în iad se socote[te. Acolo, în împ\r\]ia virtu]ilor întoarse, toate sunt
dup\ m\sur\; [i coarnele dracilor, [i cozile galbene. [...]
[Stare]ul Bogumil pleac\ [i Manole r\mâne cu G\man, care se fr\mânt\ în somn,
rostind cuvinte ciudate. Trezit, G\man se apropie de Manole [i de macheta m\n\stirii.
El se ofer\ s\ fie cl\dit ca jertf\ în zidul m\n\stirii, pentru ca aceasta s\ dureze. Mira
intr\ în camer\ [i, dup\ ce stinge lumân\rile, se a[az\ în bra]ele lui Manole, vorbin-
du-i despre suferin]a provocat\ acestuia de neputin]a de a în\l]a biserica.]
Scena III
MIRA
Manole, [tiu. Tu, tu, inim\ f\r\ odihn\, gând treaz, visare f\r\ popas. Mai
las\ zidul. Mai las\ turlele. Rod iar\[i grijile negre?
MANOLE
Lâng\ tine, blestemul nu g\se[te cuvânt.
MIRA
Fruntea asta nu se mai neteze[te niciodat\? Manole, apleac\-te [i surâzi.
Uit\-te în ochii mei. Ce ascunzi în tine?
MANOLE
Fric\, Mira. Fric\ de drumul pe care m\ g\sesc. C\ nu [tiu unde sunt [i
unde duce. {i nu [tiu dac\ suie sau coboar\. {i nu [tiu dac\ m-apropiu sau m\
dep\rtez. Ce bine c\ e[ti aici! Tu început [i sfâr[it, tu totul.
MIRA
Me[terul meu viseaz\. Pentru el, femeia adus\ de peste ap\ nu e tocmai
totul, dar s\ zicem jum\tate din tot. Cealalt\ jum\tate e ea.
(Arat\ spre bisericu]\)
{i cu drept cuvânt. Las\, las\, nu t\g\dui! Nu m\ sup\r deloc c\ m\ pui în
cump\n\ cu minunea asta înfrico[at\ de puteri.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism

MANOLE
Între voi dou\, nicio deosebire nu fac; pentru mine
sunte]i una. [...]
[Mira îi vorbe[te despre o posibil\ plecare a ei undeva,
unde Manole s\ n-o poat\ g\si, dar îl consoleaz\ spunându-i c\
ar avea, în compensa]ie, visul finaliz\rii bisericii împlinit.
Dup\ p\rerea ei, Bogumil este un c\lug\r f\r\ Hristos. Când Nicolae
femeia îl treze[te pe G\man din somnul s\u bântuit de haluci- Polidor,
na]ii, acesta îi s\rut\ picioarele [i plânge, Manole r\mânând M\n\stirea
surprins, deoarece, în cei o sut\ de ani ai s\i, G\man nu a Moldovi]a
plâns niciodat\. Apar zidarii, care anun]\ din nou faptul c\ (fragment)
zidurile s-au pr\bu[it. Ei spun c\ locul este blestemat — poate
chiar gura iadului — [i c\ trebuie g\sit\ alt\ amplasare pentru VOD|
biseric\. Me[terii vor s\-l p\r\seasc\ pe Manole, neîncrez\tori Sta]i! Ce s-a întâmplat? Cine se ridic\? Cine d\ po-
în faptul c\ acesta mai poate în\l]a biserica. În timp ce zidarii runci?
î[i reiau lucrul, sose[te un sol trimis de domnitor, care îi
MULÞIMEA
anun]\ c\ acesta vrea s\ vad\ m\n\stirea terminat\ cât mai
(Amu]e[te dintr-odat\, privind în sus)
repede. Manole îi cere lui Vod\ un r\gaz de trei zile, promi-
]ând c\ va ridica biserica, atr\gând în acest fel nemul]umirea UNUL
celor nou\ zidari. Manole a ie[it pe marginea bisericii.
Manole le propune me[terilor solu]ia de a jertfi o fiin]\ TOÞI
uman\ pentru ca m\n\stirea s\ poat\ fi ridicat\. Astfel, ei fac (Se uit\ în sus cu fior)
jur\mânt s\ o zideasc\ pe prima femeie care va veni s\-[i vad\ ALTUL
so]ul, tat\l sau fratele. Într-o stare dominat\ de nelini[te, Manole îngenuncheaz\ spre r\s\rit.
zidarii a[teapt\ s\ vad\ ce se va întâmpla [i chiar îl acuz\ pe ALTUL
Manole de tr\dare. Apare Mira, care le m\rturise[te c\ a venit Acum spre apus.
pentru a împiedica jertfirea unei fiin]e umane, a[a cum aflase
MULÞIMEA
de la stare]ul Bogumil. Mira este zidit\. Manole î[i gr\be[te
(Strig\ de jos)
me[terii s\ termine lucrul. Apar grupuri de femei, care au
auzit de zidirea Mirei. Manole este cuprins de durere [i de Manole, Manole!
remu[c\ri, vrând s\ d\râme zidurile. Biserica este în\l]at\. (Cu temere)
Manole se învârte în jurul ei, cople[it de durere, auzind un Ce e, ce vrea?
cântec care vine din ziduri. Apare G\man, care îl anun]\ c\ (To]i privesc cu r\suflarea t\iat\)
sfatul boieresc cere judecata lui pentru omor. Manole se învi- VOD|
nov\]e[te pentru jertfirea Mirei, dar nu [i pentru în\l]area bi- Sta]i, nu mi[ca]i! O vorb\ s\ nu crâcni]i!
sericii, considerându-se doar o unealt\ în ridicarea acesteia, o G|MAN
minune pe care doar Dumnezeu o poate în]elege. Venind s\ (Vine în mijloc, în aiurare interioar\)
vad\ noul l\ca[, Vod\ constat\ cât de mâhnit este Manole [i
Cântecul din zid te cheam\ spre alt t\râm, unde
laud\ frumuse]ea ie[it\ din comun a construc]iei. Manole îi
cere s\-l lase s\ trag\ el clopotul pentru întâia oar\.] huma e albastr\ [i unde se duc toate vie]ile. Dintre turle
prive[ti [i ]i se pare jalnic\ lumea [i toat\ frumuse]ea.
Scena IV Sufletul t\u se desprinde din trup, lumina se învârte,
cerul î]i pare jos ca un scut. Gândul t\u zboar\, trupul
Aceia[i f\r\ MANOLE t\u cade ca o hain\ care te-a strâns mult [i te-a durut.
[...] (De dup\ biseric\, un ]ip\t)
BOIERII {I C|LUG|RII Manole s-a aruncat în v\zduh.
Moarte cl\ditorului! (Þipete în mul]ime. Plâns de femei. S-aud [oapte.)
(Robii n\v\lesc în biseric\, în cel mai mare tumult; C\zut…
clopotul dintr-odat\ se opre[te) (Teatru, Bucure[ti, Editura Minerva, 1984)

101
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
Sorin Stere Popescu,
Cap de b\rbat
Dic]ionar literar
„ Expresionismul este un
curent artistic de la începutul
secolului al XX-lea. Potrivit con-
cep]iei estetice aflate la baza
acestuia, artistul d\ realit\]ii o
expresie nou\ prin raportarea
lucrurilor la absolut [i printr-o
participare dominat\ de vita-
lism [i de patos subiectiv. În
teatru, locul principal îl de]ine
drama de idei, cu personaje mai
mult expresia unor simboluri
sau concepte decât individu-
alit\]i umane distincte. În lite-
ratura român\, Lucian Blaga a
impus o variant\ distinct\ a
expresionismului atât în poezie,
cât [i în teatru. Scriitorul defi-
ne[te acest ,,nou stil” în eseisti-
ca de debut, din volumul Fe]ele
unui veac, afirmând c\, „de câte
ori o oper\ de art\ red\ astfel
un lucru, încât puterea, tensiu-
nea interioar\ transcende lucrul,
tr\dând rela]iuni cu cosmicul,
cu absolutul, cu ilimitatul”, ope-
ra poart\ amprenta expresio-
nismului.
102
TEXT {I CONTEXT
Drama Me[terul Manole valorific\ mitul crea]iei realizate prin jertf\, oglin-
dit în legenda despre me[terul Manole [i despre m\n\stirea Arge[ului.
În anul 1926, textul a fost redactat în dou\ variante succesive, tip\rit apoi
la Sibiu în anul urm\tor, piesa fiind dedicat\ lui Sextil Pu[cariu, pe care
Lucian Blaga îl nume[te ,,iubitoriu de [tiin]\ [i legend\”. Piesa a fost jucat\ în
premier\ la Teatrul Na]ional din Bucure[ti, la 6 aprilie 1929.
PRIN TEXT
De la balada popular\ la drama expresionist\
1. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i un poster în care s\ scrie]i pe
dou\ coloane numele personajelor din balada Monastirea Arge[ului [i din
drama Me[terul Manole de Lucian Blaga. Prezenta]i asem\n\rile [i deose-
birile în ceea ce prive[te num\rul [i onomastica personajelor.
2. Joc. Alege]i cinci elevi care s\ prezinte în fa]a clasei rezumatul câte unui
act al piesei. Colegii au voie s\ spun\ Stop! când se intr\ în detalii. Câ[tig\
elevul care este oprit de cele mai pu]ine ori.
3. Compara]i desf\[urarea ac]iunii în cele dou\ opere, eviden]iind asem\-
n\rile [i deosebirile.
4. Ar\ta]i ce semnifica]ie da]i urm\toarei indica]ii de la începutul piesei:
„Locul ac]iunii: pe Arge[ în jos. Timp mitic românesc.”
5. Discuta]i viziunea autorului asupra temei ,,jertfei pentru crea]ie”, preluat\
din balada Monastirea Arge[ului, valorificând reperele critice de pe pagi-
na urm\toare.
Manole — eroul mitic [i artistul dilematic
6. Crede]i c\ Manole nu putea construi m\n\stirea, pentru c\ îi lipsea tehni-
ca? Spune]i ce anume d\ via]\ construc]iei lui Manole.
7. Manole este simbolul mitic al creatorului de frumos, care î[i sacrific\ tot
ceea ce avea mai sfânt pentru împlinirea actului creator. Ilustra]i dimensi-
unea mitic\ a personajului prin raportarea acestuia atât la textul baladei
populare, cât [i la cel al dramei blagiene.
8. Ce semnifica]ie da]i faptului c\ mul]imea îl împiedic\ pe Manole s\-[i
d\râme opera? Îi mai apar]ine sau nu opera creatorului?
9. Spre deosebire de textul baladei, în care ideea jertfei îi este transmis\ lui
Manole în vis, sub forma ,,unei [oapte de sus”, în piesa blagian\, Manole
refuz\ ideea jertfei, deoarece o consider\ împotriva preceptelor cre[tine.
Piesa se deschide cu imaginea lui Manole ,,chinuit [i fr\mântat”, aplecat
asupra pergamentelor [i a planurilor, calculând la nesfâr[it, pentru a g\si
cauza surp\rii zidurilor [i a bol]ii. Comenta]i diferen]a dintre cele dou\
ipostaze ale personajului, din legend\ [i din dram\.
10. Primele dou\ scene din actul I cuprind dialogul dintre Manole [i Bogumil,
pe fundalul gemetelor stihiale ale lui G\man. Ilustra]i cu exemple din tex-
tul literar concep]iile diferite, laic\ [i religioas\, ale celor dou\ personaje cu
privire la necesitatea actului sacrificial.
 U N I T A T E A 2 Pa[optism
a. Numai poporul român a crezut
c\ jertfa ]ine cump\na unei fapte
cere[ti. Me[terul Manole î[i jert-
fe[te so]ia pentru o biseric\.
(Lucian Blaga, Spa]iul mioritic)
b. Nimic viu nu poate dura dac\
nu i se confer\ „via]\” [i ,,suflet” prin
sacrificarea altei vie]i. Numai moar-
tea ritual\ (moartea violent\) este
creatoare, pentru simplul motiv c\
ea întrerupe firul unei vie]i care nu
[i-a consumat toate posibilit\]ile,
care nu [i-a îndestulat destinul; de
asemenea, moartea ritual\ ([i, prin
generalizare, orice ,,moarte violen-
t\” împlinit\ cu sens — adic\ un sa-
crificiu, iar nu un accident) declan-
[eaz\ o for]\ care nu numai c\ face
posibil\ ,,transmiterea” vie]ii, ci asi-
gur\ perenitatea noii crea]ii c\reia
i-a dat na[tere.
(Mircea Eliade, Comentarii la
Legenda Me[terului Manole)
Dic]ionar
„ Bogomilismul este o doctri-
n\ dualist\, ap\rut\ în secolul
al X-lea, în Bulgaria, [i r\spân-
dit\ apoi în ]\rile balcanice [i în
Rusia, dar [i în unele ]\ri occi-
dentale. Bogomilismul contesta
treimea divin\ ortodox\, exis-
ten]a uman\ a lui Hristos, res-
pingea riturile ortodoxe, inclu-
siv botezul, [i nu accepta ierarhia
bisericeasc\. Aceast\ concep]ie
eretic\ a fost ini]iat\ de Ieremia
Bogomil, care preia unele cre-
din]e din Asia Mic\. În bogomi-
lism, Dumnezeu este principiul
binelui [i Satanail, cel al r\ului.
Dumnezeu a creat lumea spiri-
tual\ [i Satanail, pe cea mate-
rial\, tenta]iile vie]ii obi[nuite
trebuind s\ fie respinse pentru a
se redobândi via]a spiritual\.
Moartea era, pentru adep]ii bo-
gomilismului, un semn c\ omul
devine duh, renun]ând la trup.
11. În lupta sa încrâncenat\ de a g\si solu]ia împotriva surp\rii zidurilor,
Manole este st\pânit de chin, incertitudine [i de revolt\. Selecta]i citate
semnificative din fragmentele date care s\ ilustreze condi]ia dramatic\ a
creatorului st\pânit de for]a demonic\ a crea]iei, dar neavând puterea s\
duc\ la împlinire voca]ia creatoare.
12. Solu]ia oferit\ de Bogumil este una care refuz\ încrederea în for]ele ra]io-
nale umane, bazate pe calcule [i m\sur\tori. Comenta]i perspectiva bogu-
milic\ asupra dualit\]ii artistului [i a actului creator, divin [i demonic
deopotriv\.
13. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Finalul dramei aduce moartea volun-
tar\ a eroului, care, dup\ ce trage clopotul, se arunc\ în gol. Formula]i
dou\ argumente în ap\rarea lui Manole pentru gestul sinuciga[ [i dou\
argumente, pentru a-l condamna.
14. G\si]i dou\ argumente pentru a sus]ine urm\toarea apreciere a lui Octav
{ulu]iu: Cre[tinismul spune s\ nu ucizi. Da. Totul e adev\rat. {i totu[i, jert-
fa lui Manole e perfect cre[tin\ (Schi]\ de studiu asupra teatrului lui Lucian
Blaga, în Revista Funda]iilor Regale, 1942).
15. Ce v\ sugereaz\ faptul c\, în drama lui Lucian Blaga, Manole este înconju-
rat de dou\sprezece ajutoare, nou\ zidari [i trei calfe? Cum a]i putea inter-
preta sacrificiul s\u din aceast\ perspectiv\?
Mira — ,,însufle]irea unui corp arhitectonic” sau femeia-altar
16. Prin jertfirea [i prin moartea ei ritualic\, Mira î[i schimb\ corpul. Ea nu va
locui în zidul m\n\stirii, ci se întrupeaz\ în ea. Preciza]i semnifica]iile sim-
bolice ale numelui Mira, prin corela]ie cu misterul crea]iei.
Vod\ — conduc\torul estet
17. Negru-Vod\ din balada popular\ apare la Lucian Blaga numai cu apelativul
de ,,Vod\”. Prin aceast\ denumire generic\, personajul î[i pierde conota]ia
negativ\ din balad\ sau nu? Argumenta]i-v\ r\spunsul.
Vocea mul]imii [i a domnitorului contra vocii boierilor [i a c\lug\rilor
18. Comenta]i rolul dialogului dintre mul]ime, boieri [i c\lug\ri, pe de o parte,
Vod\ [i zidari, pe de alt\ parte.
DESPRE TEXT
1. Redacta]i o compunere de cel mult o pagin\ despre piesa Me[terul Manole
de Lucian Blaga, plecând de la urm\toarea observa]ie a lui Alexandru
Paleologu: Demoniacul e cheia întregii viziuni [i crea]ii a lui Blaga [i joac\
în teatrul lui un rol covâr[itor (Spiritul [i litera).
DUP| TEXT
1. Proiect. Pune]i în scen\ un fragment din piesa lui Lucian Blaga, valori-
ficând [i sugestii din balada popular\ în conceperea scenografiei, a costu-
melor, a ilustra]iei muzicale. Prezenta]i proiectul la evaluarea de la sfâr[itul
unit\]ii de studiu.
103
COMUNICARE
Strategii specifice `n dialog [i `n monolog
Dialogul este o form\ de comunicare între dou\ sau
mai multe persoane, care î[i transmit informa]ii în
diverse scopuri. Forma cea mai frecvent\ a dialogului
este conversa]ia cotidian\. Interven]ia în dialog a unui
anumit partener se nume[te replic\. Dialogul presu-
pune un schimb de cel pu]in dou\ replici.
Într-o conversa]ie, vorbitorii trebuie s\ respecte
urm\toarele norme: „ s\ foloseasc\ formule de ini]iere,
de men]inere [i de încheiere a conversa]iei „ s\ utili-
zeze elemente nonverbale: gestic\, mimic\, pozi]ia cor-
pului etc. „ s\ apeleze la elemente paraverbale: accent,
intona]ie, debit verbal, ritm verbal, pauze „ s\ spun\
adev\rul „ s\ se refere la tema propus\ de interlocutor
„ s\ nu dea mai multe sau mai pu]ine detalii decât este
nevoie „ s\ fie clari în exprimare „ s\ fie politico[i.
Dialogul poate fi:
„ informal, când se desf\[oar\ într-un context fami-
liar, între prieteni, rude sau persoane apropiate; limbajul
folosit este colocvial, nepreten]ios;
„ formal, când se desf\[oar\ într-un context public
sau oficial, între persoane care adopt\ o anumit\ norm\
de polite]e; limbajul respect\ normele de adresare [i de
exprimare proprii limbii literare.
EXERCI}II
1. Joc de rol. Construi]i dialoguri pentru urm\toarele
situa]ii: conversa]ie între elev [i director, între doi
colegi de clas\, conversa]ie între un func]ionar ban-
car [i un deponent, între un cânt\re] de hip-hop [i un
fan. Preciza]i tipul de dialog construit.
2. Explica]i în ce m\sur\ dialogul urm\tor se îndep\r-
teaz\ de stilul unei conversa]ii obi[nuite:
„Manole
Nici magie alb\ nu fac, nici magie neagr\. Împotriva
cugetului, ochiul se mai bizuie înc\.
Bogumil
Pe m\sur\ri? De [apte ani tot m\suri cu cel unghi de
aram\, [i nicio izbând\.
Manole
Ce s\ încep?
Bogumil
Þi-am spus.”
(Lucian Blaga, Me[terul Manole)
104
Henri de
Toulouse-Lautrec,
Afi[ pentru
„Divan japonez”
Dialogul dramatic, atât în comedie, cât [i în dram\,
este în general unul conflictual, în care nu conteaz\
schimbul de informa]ii, ci redefinirea raporturilor dintre
personaje. Specificul dialogului dramatic este de a fi
dublu orientat:
„ intrascenic (de la actor la actor) sau intratextual
(de la personaj la personaj);
„ extrascenic, c\tre public, sau extratextual, c\tre
cititor.
Monologul este o replic\ de dimensiuni ample, emi-
s\ de o persoan\ sau de un personaj care î[i exprim\
sentimentele, gândurile, tr\irile etc. Într-un text literar,
monologul poate fi adresat sau interior.
3. Povesti]i cum s-a petrecut un accident de circula]ie,
jucând, pe rând, urm\toarele roluri: un [ofer implicat
în accident, un trec\tor, un reporter. Clasa, împ\r]it\
în grupe, va eviden]ia diferen]ele de limbaj.
4. Imagina]i-v\ c\ un coleg a spart un geam cu mingea.
El discut\, pe rând, despre eveniment cu doi colegi,
cu dirigintele [i cu p\rin]ii. Împ\r]it\ în grupe, clasa
va eviden]ia diferen]ele de limbaj.
5. Conferin]\ de pres\. Alege]i numele a dou\-trei vede-
te, care particip\ la o conferin]\ de pres\ (persoane
reale / personaje din opere studiate), roluri jucate de
unii colegi ai vo[tri. Ceilal]i elevi vor fi reporteri ai
unor ziare sau ai unor reviste. Ei vor stabili, în
perechi, întreb\rile pentru vedete. Ziari[tii trebuie
s\ spun\ cine sunt [i ce organ de pres\ reprezint\,
atunci când pun întreb\ri. Un coleg va fi organiza-
torul, cel care d\, pe rând, cuvântul ziari[tilor.
COMUNICARE
Structuri discursive: textul narativ
Textul narativ prezint\ întâmpl\ri a[ezate într-o
ordine logico-temporal\.
Nara]iunea ca istorie are în centrul ei ac]iunea [i de
aceea se las\ transpus\ dintr-un limbaj în altul, acela[i
subiect putând s\ apar\ într-o oper\ epic\, într-un spec-
tacol dramatic, într-un balet, într-un film etc.
Nara]iunile verbale pot fi:
„ literare (schi]e, nuvele, romane, balade, legende,
basme, mituri etc.);
„ nonliterare (reportaje, procese-verbale, biografii,
relat\ri istorice etc.).
Ac]iunea cuprinde toate evenimentele produse prin
trecerea de la o situa]ie la alta din cauza apari]iei de noi
personaje, a dispari]iei unora sau a schimb\rii rela]iilor
dintre ele. A mai fost numit\ [i subiect literar sau istorie.
Întâmpl\rile sunt gradate într-o nara]iune, urmând o
progresie fie prin ameliorare, fie prin degradare (aces-
tea putând s\ alterneze).
În operele narative de mic\ întindere, exist\ o grada-
re a subiectului în momente eviden]iate clar:
„ situa]ia ini]ial\ (expozi]iunea) este partea de
început a unei nara]iuni, în care se prezint\ locul, timpul
[i personajele ac]iunii; ca `ntindere, poate fi mai mic\
sau mai mare, sau poate s\ lipseasc\; este o situa]ie de
echilibru, de a[teptare, cu prec\dere descriptiv\; ver-
bele folosite în aceast\ parte sunt la indicativ, prezent
sau imperfect;
EXERCI}II
1. Povesti]i, în cel mult dou\ pagini, întâmpl\rile prin
care a trecut o pisic\ neagr\ pe care a]i adoptat-o,
naratorul fiind chiar aceasta.
2. Lucra]i în perechi. Alc\tui]i o povestire de cel mult
dou\ pagini în care personajul s\ treac\, pe rând, prin
întâmpl\ri fericite [i nefericite, dup\ modelul de mai
jos. Un elev scrie întâmpl\rile fericite [i altul, pe cele
nefericite.
Mergând pe strad\, din nefericire, Dan a c\zut într-o
gur\ de canal descoperit\. Din fericire, a sc\pat fiindc\
locuitorii din cartier aruncaser\ fel de fel de lucruri
acolo, care i-au amortizat c\derea. Din nefericire...
„ cauza ac]iunii (intriga, elementul modificator) este
întâmplarea care modific\ starea de echilibru ini]ial\ [i
declan[eaz\ ac]iunea; este un eveniment nea[teptat,
semnalat de adverbe sau de locu]iuni adverbiale; ver-
bele folosite sunt la indicativ, perfect compus (într-o
nara]iune contemporan\ sau oral\), perfect simplu (în
nara]iunile clasice) sau prezent;
„ desf\[urarea ac]iunii (transform\rile) reprezint\
momentul de cea mai mare întindere [i con]ine prezen-
tarea faptelor determinate de intrig\; timpurile verbale
folosite sunt acelea[i ca în cazul intrigii;
„ situa]ia dificil\ (punctul culminant) reprezint\ în-
tâmplarea cea mai tensionat\; este momentul cel mai greu
de identificat, unii teoreticieni literari neacceptându-l;
„ situa]ia final\ (deznod\mântul) este rezultatul
întâmpl\rilor precedente, prezentând sfâr[itul ac]iunii.
Ordinea momentelor subiectului poate fi schimbat\,
unele putând fi eliminate, dar ceea ce r\mâne în orice
nara]iune este ideea de unitate a operei.
În cazul operelor narative ample, nu mai apare aceas-
t\ ordonare a momentelor subiectului, existând mai
multe asemenea secven]e, care se leag\ între ele prin:
„ înl\n]uire „ alternan]\ „ inser]ie.
Aceste procedee se pot combina între ele, astfel c\
unele secven]e narative se pot constitui în episoade,
adic\ în ac]iuni secundare, cu o anumit\ independen]\
fa]\ de firul epic principal.
3. S\ invent\m împreun\ o poveste. Aceasta este înce-
put\ de un elev, fiecare coleg ad\ugând o întâmplare,
pân\ când se ajunge, pentru finalul pove[tii, la cel
care a început.
4. Proiect. Povestea clasei noastre. Stabili]i rândul de
elevi care începe povestirea. Fiecare scrie acas\, într-o
zi, un capitol, care nu trebuie s\ dep\[easc\ o pagin\.
Stabili]i un col] în clas\ în care s\ expune]i fiecare
pagin\ pân\ la sfâr[itul pove[tii. Pute]i ulterior s\
transforma]i aceast\ povestire într-o c\rticic\, folo-
sind computerul, f\când ilustra]ii potrivite, legând
apoi cartea. O pute]i chiar multiplica [i d\rui.
105
 E V A L U A R E
I. Citi]i textul urm\tor [i r\spunde]i la cerin]ele de mai
jos.
„Sluga mea intr\ cu un bilet. Aceasta era o poftire
la prânz pe a doua zi de la d. Ipolit. R\va[ul era scris
de so]ia lui. Dedesubt scria : Vom fi numai noi. [...]
Am r\spuns cerându-mi iertare [i pretextând o
pricin\ îns\mn\toare.
M\ sim]eam foarte trist. Voiam s\ plâng [i nu
puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat;
nori gro[i se primblau ca ni[te mun]i pe el, l\sând în
urma lor o cea]\ cenu[ie; luna se ascunsese; câteva
stele pribege se iveau unde [i unde pintre nori. Ve-
deam ora[ul adormit desf\[urându-se sub mine ca o
mare umbr\. Lini[tea domnea pretutindeni, numai
inima mea era turburat\. Curând, un vis de[tept îmi
înf\]o[\ toate întâmpl\rile vie]ii mele, de la 17 ani
când am perdut pre tat\l meu, când am r\mas singur
în lume, [i pân\ la 28.”
(Costache Negruzzi,
O alergare de cai)
1. G\si]i dou\ neologisme în textul dat. (4 puncte)
2. Identifica]i, în textul dat, câte un cuvânt format prin
compunere, prin conversiune, prin derivare cu sufix
[i prin derivare parasintetic\. (4 puncte)
3. Indica]i câte un sinonim neologic pentru urm\toa-
rele cuvinte din textul dat: trist, cenu[iu.
(4 puncte)
4. Ar\ta]i ce moduri de expunere apar în fragmentul
dat, argumentându-v\ afirma]ia prin felul în care sunt
utilizate verbele. (4 puncte)
5. Preciza]i dou\ teme romantice din fragmentul dat.
(4 puncte)
6. Explica]i, în cel mult cinci rânduri, ce rela]ie este
între so]ia domnului Ipolit [i tân\rul trist. (4 puncte)
7. Indica]i tipul de narator din textul dat. (4 puncte)
8. Argumenta]i, în cel mult zece rânduri, faptul c\ tân\-
rul este un personaj romantic. (4 puncte)
9. Men]iona]i dou\ elemente din text apar]inând realis-
mului. (4 puncte)
10. Comenta]i, în cel mult zece rânduri, modul în care
apare noaptea în fragmentul dat. (4 puncte)
106
II. Redacta]i, în cel mult o pagin\, o compunere narativ\
care s\ fie o continuare a întâmpl\rii din textul de la
subiectul I.
Ve]i avea în vedere:
a. respectarea ordinii logico-temporale a întâmpl\ri-
lor imaginate; (4 puncte)
b. utilizarea unui dialog de cel pu]in patru replici;
(2 puncte)
c. respectarea normelor gramaticale, ortografice [i
de punctua]ie; a[ezarea textului în pagin\.
(4 puncte)
III. Redacta]i un eseu structurat de dou\-patru pagini în
care s\ prezenta]i forme artistice hibride din epoca
pa[optist\.
Ve]i avea în vedere:
a. prezentarea direc]iilor trasate de Dacia literar\;
(4 puncte)
b. ilustrarea elementelor romantice dintr-o oper\ stu-
diat\; (4 puncte)
c. prezentarea amestecului de curente literare;
(4 puncte)
d. eviden]ierea îmbin\rii aspectelor occidentale cu
acelea orientale; (4 puncte)
e. exemplificarea cu o oper\ literar\ a situ\rii spa-
]iului românesc între Orient [i Occident; (4 puncte)
f. redactarea eseului, urm\rind organizarea ideilor
în scris, utilizarea limbii literare, argumentarea, orto-
grafia, punctua]ia, a[ezarea textului în pagin\ [i lizi-
bilitatea. (20 de puncte)
Se acord\ din oficiu 10 puncte.
EVALUARE ALTERNATIV|
Portofoliu. Alc\tui]i o map\ cu trei lucr\ri realizate în
aceast\ unitate de studiu pe care crede]i c\ le-a]i
putea îmbun\t\]i pân\ la sfâr[itul semestrului.
Prezentare de proiect. Prezenta]i [i discuta]i proiectele
realizate în aceast\ unitate de studiu [i alege]i-l pe cel
mai interesant.
U N I T A T E A
Ludovic Stawski, O vedere a Ia[ilor la 1841
3 Junimism
„ Junimismul
Criticismul junimist [i modernizarea cultural\
Concep]ia estetic\ maiorescian\
Titu Maiorescu,
O cercetare critic\ asupra poeziei de la 1867
Comunicare: Structuri discursive — textul argumentativ
Limb\ român\: Norma literar\
Limb\ român\: Variante literare libere
„ Marii clasici
Mihai Eminescu, Scrisoarea I
Nostalgia romantic\ a absolutului
Mihai Eminescu, Floare albastr\
Metafizic\ de origine folcloric\
Mihai Eminescu, Revedere
Condi]ia uman\ [i romantismul înalt
Mihai Eminescu, Od\ (în metru antic)
Comunicare: Figuri de stil
„ Realismul
Realismul european [i realismul românesc
Nuvela realist\
Ioan Slavici, Moara cu noroc
*Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune în opera
marilor clasici
Limb\ român\: **Grupul nominal
„ Evaluare
SUT NUI TDA TIE U
A I3D E C A Z
Junimismul
SPRE TEM|
1. Ce crede]i c\ ar face cinci tineri întor[i de la studii
din str\in\tate în România actual\ pentru a îmbun\-
t\]i via]a cultural\?
2. Defini]i termenul critic\.
DESPRE TEM|
Criticismul junimist [i modernizarea cultural\
Constituirea societ\]ii literare
În 1863, la Ia[i, un grup de tineri de curând sosi]i de
la studii din str\in\tate, dornici de a da alt curs literaturii
[i culturii române, au constituit societatea „Junimea”, a
c\rei deviz\ era: Entre qui veut, reste qui peut! (Intr\
cine vrea, r\mâne cine poate!). Ace[ti tineri sunt Titu
Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti
[i Iacob Negruzzi. Programul „Junimii” cuprindea urm\-
toarele puncte:
„ organizarea de „prelec]iuni populare”, o serie de
conferin]e publice pe diverse teme;
Evolu]ia societ\]ii literare
În via]a grup\rii, se disting trei etape:
1. etapa ie[ean\ (1863-1874), cu un pronun]at carac-
ter polemic, manifestat\ în trei direc]ii: limba, literatura
[i cultura;
2. etapa de consolidare a orient\rilor estetice (1874-
1885), în care sunt publicate în revist\ operele de maturi-
tate ale marilor clasici ai literaturii române (Mihai
Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creang\, Ioan Slavici);
Spiritul junimist
Spiritul „Junimii” se face cunoscut prin intermediul
prelegerilor populare, al [edin]elor periodice de cenaclu
[i, mai ales, prin revista Convorbiri literare, înfiin]at\
la 1 martie 1867. Majoritatea crea]iilor de valoare din
108
Giovanni
Schiavoni,
Vorniceasa
Burada
„ stabilirea unei ortografii unitare a limbii române;
„ editarea unei antologii de poezie româneasc\.
„Junimea” a jucat un rol important în trasarea unei
noi orient\ri în literatur\, prin întemeierea spiritului cri-
tic [i prin afirmarea specificit\]ii esteticului în analiza
textului literar. Societatea avea o tipografie proprie, o
libr\rie [i o revist\, reu[ind s\ se impun\ imediat [i s\
atrag\ mul]i tineri.
3. etapa bucure[tean\ (1885-1944), caracterizat\
printr-o diminuare a criticismului [i printr-un caracter
preponderent universitar.
De[i ini]ial junimi[tii s-au manifestat împotriva feno-
menului politic, ulterior s-au orientat spre ideologia
Partidului Conservator, ceea ce va face ca, din 1871, lide-
rii societ\]ii s\ ob]in\ func]ii politice [i s\ fac\ parte din
mai multe guverne.
literatura vremii vor ap\rea în paginile ei. Junimismul
ajunge astfel s\ defineasc\ o mi[care ideologic\ [i cultu-
ral\ format\ în jurul societ\]ii „Junimea”, al c\rei mentor
este Titu Maiorescu. Ideile sale, dezvoltate în lucr\rile [i
 U N I T A T E A 3 Junimism
`n studiile pe care le public\, vor fi asociate cu numele
„Junimii”. Activit\]ile societ\]ii au fost orientate spre
problemele limbii, literaturii [i ale culturii române, iar
obiectivele ei erau evidente: unificarea limbii române,
r\spândirea [i impunerea spiritului critic, încurajarea
progresului literaturii na]ionale, lupta împotriva „forme-
lor f\r\ fond”, sus]inerea autonomiei esteticului fa]\ de
etic, politic [i etnic, care va deveni teza „artei pentru
art\”, promovarea unei mentalit\]i specifice, definite, în
opinia lui Tudor Vianu, prin spirit filosofic, gustul pentru
clasic, spirit oratoric, spirit critic [i ironie.
Prima ac]iune junimist\, educarea cititorilor prin pre-
lec]iuni populare, a avut ca efect formarea unui public
capabil s\ în]eleag\ fenomenul cultural [i a condus la
conturarea spiritului oratoric în cadrul grup\rii.
Interesul pentru problemele limbii au pornit de la
hot\rârea luat\ în 1860 de a înlocui alfabetul chirilic cu
cel latin. În lucrarea Despre scrierea limbei române
(1866), Titu Maiorescu sus]ine ortografia fonetic\, res-
pinge scrierea cu alfabet chirilic, recomandând folosirea
literelor latine, [i polemizeaz\ cu sus]in\torii etimolo-
gismului, care `nseamn\ un pas `napoi `n lingvistic\.
Spiritul critic
Spiritul critic este cea mai important\ tr\s\tur\ a ju-
nimismului, definitorie pentru aceast\ mi[care cultural\.
Spiritul critic completeaz\ imaginea structurii juni-
miste. Ea este poate cea mai de seam\ tr\s\tur\ a între-
gului [i în tot cazul aceea care a fost remarcat\ mai des.
[...] Criticismul junimist se caracterizeaz\ deci pentru
noi nu atât din punctele de doctrin\ pe care le împ\r]ea
cu cei mai mul]i dintre contemporanii [i înainta[ii ime-
dia]i, cât din unele înclin\ri altoite pe trunchiul doctrinei
amintite [i pe acea atitudine central\ f\cut\ din ceea ce
Maiorescu a numit respectul adev\rului (Tudor Vianu,
Junimea, în {erban Cioculescu, Tudor Vianu, Vladimir
Streinu, Istoria literaturii române moderne).
Maiorescu traseaz\ principalele direc]ii în dez-
voltarea literaturii române moderne prin spiritul critic
pe care îl impune atât în cadrul [edin]elor „Junimii” [i în
paginile revistei, cât [i prin studiile O cercetare critic\
asupra poeziei române de la 1867 (1867) [i Direc]ia nou\
în poezia [i proza român\ (1872).
În perioada 1880-1881, Academia Român\ aprob\
directivele ortografice preconizate de Titu Maiorescu,
un adev\rat moment de triumf pentru junimi[ti. De
asemenea, mentorul „Junimii” sus]ine necesitatea
îmbog\]irii vocabularului limbii române cu neologisme,
în special de origine romanic\ (Neologismele, 1881),
combate tendin]ele de stricare a limbii prin calcul
lingvistic — traducerea literal\ a expresiilor idiomatice
(Limba român\ în jurnalele din Austria, 1868) [i prin
„be]ia de cuvinte” (Be]ia de cuvinte, 1873).
Junimi[tii au adoptat o pozi]ie critic\ fa]\ de orice
tendin]\ menit\ s\ compromit\ modernizarea civiliza]iei
române. Ei consider\ c\ genera]ia pa[optist\ a gre[it
întemeind institu]ii politice [i culturale în absen]a unui
cadru [i a unor condi]ii pe m\sur\, ceea ce a dus la o
ruptur\ între form\ [i fond, formele devenind realit\]i
caracterizate prin mediocritate [i superficialitate, d\u-
n\toare pentru viitorul culturii române. În 1868, Titu
Maiorescu atac\ ceea ce el nume[te „form\ f\r\ fond” în
studiul intitulat În contra direc]iei de ast\zi în cultura
român\.
Un rol important îl are criticul [i în intuirea genia-
lit\]ii lui Mihai Eminescu. În Direc]ia nou\ în poezia [i
proza român\, Titu Maiorescu îl plaseaz\ pe tân\rul
Eminescu imediat dup\ Vasile Alecsandri în seria valo-
ric\ a poe]ilor români, punctându-i defectele, dar subli-
niindu-i, în egal\ m\sur\, calit\]ile:
„Cu totul osebit în felul s\u, om al timpului modern,
deocamdat\ blazat în cuget, iubitor de antiteze cam
exagerate, reflexiv mai peste marginile uitate, pân\
acum a[a de pu]in format, încât ne vine greu s\-l cit\m
îndat\ dup\ Alecsandri, dar, în fine, poet, poet în toat\
puterea cuvântului, este d. Mihail Eminescu. De la d-sa
cunoa[tem mai multe poezii publicate în Convorbiri
literare, care toate au particularit\]ile ar\tate mai sus,
îns\ au [i farmecul limbagiului (semnul celor ale[i), o
concep]ie înalt\ [i, pe lâng\ aceste (lucru rar între ai
no[tri), iubirea [i în]elegerea artei antice.”
Titu Maiorescu elaboreaz\, de asemenea, primul
studiu dedicat lui Mihai Eminescu în anul mor]ii acestu-
ia (Eminescu [i poeziile lui, 1889) [i îi ia ap\rarea lui
109
 U N I T A T E A 3 Junimism
I.L. Caragiale în scandalul provocat dup\ premiera
comediei D-ale carnavalului (Comediile d-lui I.L. Cara-
giale, 1885). Criticul stabile[te valoarea dramaturgului [i
TEMA ~N TEXTE
1. Afla]i mai multe despre „Junimea” [i despre impli-
carea celor cinci întemeietori ai societ\]ii în via]a
social\, politic\ [i literar\ din a doua jum\tate a seco-
lului al XIX-lea, citind detalii despre ace[tia. Pute]i
consulta biografiile acestora în diverse lucr\ri care
abordeaz\ [i perioada respectiv\, de exemplu Istoria
literaturii române de la origini pân\ în prezent de
George C\linescu sau pute]i folosi internetul, acce-
sând adresele: http://www.ro.wikipedia.org sau
http://www.google.ro.
2. Ar\ta]i cum se manifest\ spiritul critic junimist `n
urm\torul fragment din studiul ~n contra direc]iei de
ast\zi `n cultura român\:
„O prim\ gre[eal\, de care trebuie ferit\ tinerimea
român\, este `ncurajarea blând\ a mediocrit\]ii. Cea
mai rea poezie, proza cea mai lipsit\ de idei, dis-
cursul cel mai de pe deasupra — toate sunt primite
cu laud\, sau cel pu]in cu indulgen]\, sub cuvânt c\
tot ceva este [i c\ are s\ devie mai bine. A[a zicem de
30 de ani [i `ncuraj\m la oameni nechema]i [i neale[i!”
3. Citi]i urm\torul fragment din lucrarea lui Titu Maio-
rescu, Be]ia de cuvinte:
„Exist\ îns\ un fel de be]ie deosebit\ între toate
prin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, care
se arat\ a fi privilegiul excluziv al omului, în ciuda
celorlalte animale: este be]ia de cuvinte. [...] Primul
simptom este o cantitate nepotrivit\ a vorbelor în
comparare cu spiritul c\ruia vor s\-i serveasc\ de
îmbr\c\minte. În curând se arat\ al doilea simptom
110
eviden]iaz\ rolul moralizator al artei, comb\tând astfel
p\rerile celor care catalogaser\ comediile lui Caragiale
ca fiind imorale.
în dep\rtarea oric\rui spirit [i întrebuin]area cuvinte-
lor seci [...]. Vine apoi sl\birea manifest\ a inteligen]ei:
pierderea oric\rui [ir logic, contrazicerea gândurilor
puse lâng\olalt\, violen]a nemotivat\ a limbagiului.”
Discuta]i despre actualitatea observa]iilor lui Titu
Maiorescu. Unde se manifest\ în mod pregnant „be-
]ia de cuvinte”?
4. Citi]i, în fragmentul de mai jos, concluzia unui text
argumentativ. Reformula]i-o într-un enun] care s\ nu
dep\[easc\ dou\ rânduri.
„C\ci f\r\ cultur\ poate înc\ tr\i un popor cu n\-
dejdea c\ la momentul firesc al dezvolt\rii sale se va
ivi [i aceast\ form\ binef\c\toare a vie]ei omene[ti;
dar cu o cultur\ fals\ nu poate tr\i un popor [i, dac\
st\ruie[te în ea, atunci d\ un exemplu mai mult pen-
tru vechea lege a Istoriei: c\ în lupta între civilizarea
adev\rat\ [i între o na]iune rezistent\ se nimice[te
na]iunea, dar niciodat\ adev\rul.”
(Titu Maiorescu, În contra direc]iei de ast\zi
în cultura român\)
5. Realiza]i, în grupe de patru-[ase elevi, câte un poster
prin care s\ prezenta]i rolul jucat de societatea „Juni-
mea” în dezvoltarea culturii române.
6. Pornind de la premisa c\ pa[opti[tii au anticipat cri-
ticismul junimist, organiza]i o dezbatere cu tema
„Junimea” versus „Dacia literar\”, discutând atât des-
pre ideile comune, cât [i despre cele opuse ale celor
dou\ grup\ri.
Michelangelo,
Crearea lui Adam
 U N I T A T E A 3
Titu Maiorescu
(1840-1917)
Critic literar, estetician, filosof,
îndrum\tor cultural, om politic.
Titu Liviu Maiorescu, pe numele
s\u complet, se na[te la Craiova, în
familia profesorului Ion Maio-
rescu, originar din Ardeal. Face
studiile gimnaziale la Craiova [i la
Bra[ov. Între 1851 [i 1858, urmea-
z\ cursurile Academiei Theresiene
din Viena, pe care le va absolvi ca
[ef de promo]ie. Urmeaz\ apoi
Facultatea de Filosofie din Berlin
între 1858 [i 1859, î[i ia licen]a în
Litere [i licen]a în Drept la Paris [i
ob]ine, la Giessen, doctoratul în
filosofie cu „magna cum laude”.
Întors în ]ar\ la sfâr[itul anului
1861, Titu Maiorescu este dornic
s\ contribuie la înscrierea statului
recent format pe f\ga[ul unei
vie]i culturale [i politice de nivel
european [i înfiin]eaz\, împreun\
cu al]i patru tineri, societatea
„Junimea”. Viitorul critic cunoa[te
o ascensiune vertiginoas\: profe-
sor universitar la 22 de ani, decan
[i rector la 23, academician la
27 de ani, deputat la 30, ministru la
34 de ani.
1
d.e.: de exemplu.
Concep]ia estetic\ maiorescian\
SPRE TEXT
1. Imagina]i-v\ c\ participa]i la un concurs de crea]ie poetic\. Ave]i la dis-
pozi]ie cinci minute pentru a scrie o poezie. Ar\ta]i-o colegului de banc\ [i
discuta]i despre aspectul asupra c\ruia a]i insistat: forma poeziei sau fon-
dul (con]inutul) ei.
2. Discuta]i despre valoarea urm\toarelor versuri: Scumpa mea Mari]\ /
Zâna mea din cer, / Ia d\-mi o guri]\ / Asta-i tot ce cer. A]i include-o într-o
antologie cuprinzând cele mai frumoase poezii române[ti? Argumenta]i-v\
r\spunsul.
O cercetare critic\ asupra
poeziei române de la 1867
de Titu Maiorescu
(fragmente)
I
Condi]iunea material\ a poeziei
Poezia, ca toate artele, este chemat\ s\ exprime frumosul; în deosebire de
[tiin]\ care se ocup\ de adev\r. Cea dintâi [i cea mai mare diferen]\ între
adev\r [i frumos este c\ adev\rul cuprinde numai idei, pe când frumosul
cuprinde idei manifestate în materie sensibil\.
Este dar o condi]iune elementar\ a fiec\rei lucr\ri artistice de a avea un
material în care sau prin care s\-[i realizeze obiectul. Astfel, sculptura î[i taie
ideea în lemn sau în piatr\, pictura [i-o exprim\ prin colori, muzica prin sonuri.
Numai poezia ([i aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu afl\ în
lumea fizic\ un material gata pentru scopurile ei. C\ci cuvintele auzite nu sunt
material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii san-
scrite f\r\ a în]elege limba sanscrit\, de[i poate primi o idee vag\ de ritmul [i
de eufonia cuvintelor, totu[i nu are impresia proprie a lucr\rii de art\, nici
partea ei sensibil\, nici cea ideal\; fiindc\ sonul literelor nu are s\ ne impre-
sioneze ca ton musical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a de[tepta ima-
ginile [i no]iunile corespunz\toare cuvintelor, [i unde aceast\ de[teptare
lipse[te, lipse[te posibilitatea percep]iunii unei poezii. Din contr\, cine vede o
poezie indic\, [i f\r\ a în]elege ideea str\in\ ce a încorporat-o poate artistul
prin culori, d.e.1 înf\]i[area unui cult necunoscut al Antichit\]ii, are totu[i pe
deplin partea sensibil\ a lucr\rii de art\ [i este în stare a o apre]ia. Colorile
picturei sunt dar un adev\rat material, asemenea sonurilor muzicei, piatra
sculpturei; îns\ cuvintele poeziei sunt de regul\ numai un mijloc de comuni-
care între poet [i auditoriu. [...]
111
 U N I T A T E A
Pe planul ideologiei politice,
Titu Maiorescu este un conserva-
tor, adept al unei evolu]ii naturale,
organice [i temeinic preg\tite,
adversar al formelor f\r\ fond, al
c\ror rechizitoriu îl face în arti-
colul În contra direc]iei de ast\zi în
cultura român\. Public\ studii
polemice despre limb\: Despre
scrierea limbei române (1866),
Limba român\ în jurnalele din
Austria (1868), Be]ia de cuvinte
(1873), Neologismele (1881), Ora-
tori, retori [i limbu]i (1902), dar [i
o serie de studii de critic\ [i este-
tic\ literar\: O cercetare critic\
asupra poeziei române de la 1867
(1867), Direc]ia nou\ în poezia [i
proza român\ (1872), Comediile
d-lui I.L. Caragiale (1885), Emines-
cu [i poeziile lui (1889).
În 1913, se retrage din via]a poli-
tic\. Moare la 1 iulie 1917.
C.D. Rosenthal, Natur\ moart\
2
prozaic, adj.: lipsit de calit\]i artistice,
de valori stilistice.
112
3 Junimism
Prima condi]iune dar, o condi]iune material\ sau mehanic\, pentru ca s\
existe o poezie în genere, fie epic\, fie liric\, fie dramatic\, este: ca s\ se
de[tepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantazia auditorului, [i tocmai
prin aceasta poezia se deosebe[te de proz\ ca un gen aparte, cu propria sa
ra]iune de a fi. Cuvântul prozaic2 este chemat a-mi da no]iuni, îns\ aceste
no]iuni sunt abstracte, logice, desmaterializate [i pot constitui astfel un adev\r
[i o [tiin]\, dar niciodat\ o art\ [i o oper\ frumoas\. Frumosul nu este o idee
teoretic\, ci o idee înv\lit\ [i încorporat\ în form\ sensibil\, [i de aceea cuvân-
tul poetic trebuie s\-mi reproduc\ aceast\ form\. [...]
II
Condi]iunea ideal\ a poeziei
[...] O veche împ\r]ire a tuturor gândirii omene[ti face deosebirea între
lumea interioar\ sau sufleteasc\ [i între lumea exterioar\ sau fizic\. Îns\ [i
aceast\ lume fizic\ exist\ pentru noi numai întrucât sim]im ceva cu prilejul ei.
Astfel, toate obiectele gândirii, fie externe, fie interne, se pot privi împreun\ [i
se pot apoi deosebi dintr-un alt punct de vedere: în obiecte ale ra]iunii reci sau
logice [i în obiecte ale sim]\mântului sau pasionale, deosebire întemeiat\ pe
bine-cunoscuta dezbinare între minte [i inim\.
Paralel cu aceast\ deosebire, constat\m pentru scopul ce ne ocup\ urm\-
toarea propozi]ie limitativ\: ideea sau obiectul exprimat prin poezie este tot-
deauna un sim]\mânt sau o pasiune, [i niciodat\ o cugetare exclusive intelec-
tual\ sau care se ]ine de t\râmul [tiin]ific, fie în teorie, fie în aplicare practic\.
Prin urmare, iubirea, ura, triste]ea, bucuria, desperarea, mania etc. sunt
obiecte poetice; înv\]\tura, preceptele morale, politica etc. sunt obiecte ale
[tiin]ei, [i niciodat\ ale artelor; singurul rol pe care-l pot juca ele în repre-
zentarea frumosului este de a servi de prilej pentru exprimarea sim]\mântu-
lui [i pasiunii, tema etern\ a frumoaselor arte. [...]
{i mai întâi poezia este un product de lux al vie]ei intelectuale, une noble
inutilité, cum a zis a[a de bine Mme de Staël. Ea nu aduce mul]imii niciun
folos astfel de palpabil încât s\ o atrag\ de la sine din motivul unui interes
egoist; ea exist\ pentru noi numai întrucât ne poate atrage [i interesa prin
pl\cerea estetic\. Îns\ o condi]iune f\r\ de care nu poate fi interes [i pl\cere
este ca, mai întâi de toate, poezia s\ fie în]eleas\, s\ vorbeasc\ la con[tiin]a
tuturor. [...]
Recapitulând acum toate concluziunile ce am încercat s\ le demonstr\m în
studiul de fa]\, dobândim urm\toarele idei principale asupra poeziei:
Poezia cere, ca o condi]ie material\ a existen]ei ei, imagini sensibile; iar
condi]ia ei ideal\ sunt sim]irile [i pasiunile. Din condi]ia material\ se explic\
determinarea cuvintelor, epitetele, personific\rile [i compara]iile juste [i nou\,
[i totodat\ regula negativ\, c\ poezia s\ se fereasc\ de no]iuni abstracte.
Din condi]ia ideal\ se explic\ mi[carea reprezent\rilor, m\rirea obiectului
[i dezvoltarea gradat\ spre culminare, totodat\ regula negativ\ c\ poezia s\ se
fereasc\ de obiecte ale simplei reflec]iuni.
(Critice, Ia[i, Sedcom Libris, 2004)
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar
„ Madame de Staël (1766-
1817): pe numele real, Germaine
Necker, scriitoare cunoscut\
drept o lupt\toare neobosit\
pentru libertate [i pentru drep-
turile femeilor. În salonul ei, se
reuneau nume de marc\ ale
culturii europene.
„ Estetica este [tiin]a care are
ca obiect frumosul artistic, stu-
diul categoriilor [i al legilor
artei.
„ Doctrin\ estetic\ se nume[-
te un set de principii care re-
flect\ o concep]ie despre art\.
Ion Negulici,
Portretul lui Iancu Manu
Maiorescu a f\cut un mare servi-
ciu contemporanilor, atr\gându-le
aten]ia c\ simpla versificare de [tiri
istorice ori de judec\]i nu este poe-
zie. El are no]iunea gratuit\]ii artei
pe care cu vorbele d-nei de Staël o
nume[te une noble inutilité. Înl\tu-
rarea din sfera artei a considera]iilor
impure, mai ales într-o vreme pre-
ocupat\ de valorile relative, este un
titlu de glorie al criticului.
(George C\linescu, Istoria literaturii
române de la origini pân\ în prezent)
TEXT {I CONTEXT
Studiul O cercetare critic\ asupra poeziei române de la 1867 a fost publicat
în revista Convorbiri literare. Apari]ia lui se datoreaz\ uneia dintre primele
inten]ii ale „Junimii” de a realiza o antologie de poezie româneasc\. Lectura
poeziilor scrise pân\ la acea vreme produc hilaritate în rândul membrilor
societ\]ii, a[a c\, m\rturise[te Titu Maiorescu, „din miile de poezii citite, soci-
etatea nu a putut alege un num\r suficient pentru a compune un volum, [i
dintr-o colec]iune de poezii frumoase a ie[it o critic\ de poezii rele”. Drept
urmare, criticul urm\re[te s\ prezinte în acest studiu modul în care îmbinarea
formei [i a fondului poeziei conduce spre frumosul artistic. A[adar, O cerce-
tare critic\ asupra poeziei române de la 1867 este o lucrare de doctrin\ este-
tic\ [i concentreaz\ concep]iile lui Titu Maiorescu despre art\.
Lucrarea este structurat\ pe dou\ p\r]i, Condi]iunea material\ a poeziei [i
Condi]iunea ideal\ a poeziei. Prima parte se ocup\ de forma poeziei, de imagi-
nile artistice [i de figurile poetice din care este alc\tuit\, iar a doua, de ideea
poetic\, deci de fondul poeziei.
PRIN TEXT
1. Citi]i cu aten]ie primul paragraf al textului scris de Titu Maiorescu. Discu-
ta]i care este, în viziunea criticului, diferen]a dintre [tiin]\ [i poezie.
2. În prima parte a studiului, Titu Maiorescu formuleaz\ prima condi]ie a
poeziei. Identifica]i aceast\ condi]ie [i preciza]i ce efect ar produce asupra
cititorului de poezie.
3. Care sunt modalit\]ile prin care poetul poate sensibiliza fantezia cititorului?
4. A doua parte a studiului este dedicat\ condi]iei ideale a poeziei, mai exact
fondului acesteia. Reciti]i cu aten]ie fragmentele extrase din aceast\ a doua
parte [i reproduse în manual. Preciza]i în ce ar consta, în viziunea lui Titu
Maiorescu, con]inutul unei poezii.
5. Exprima]i-v\ opinia despre afirma]ia maiorescian\ c\ „poezia este un pro-
duct de lux al vie]ei intelectuale”.
6. Citi]i fragmentul din care este extras\ afirma]ia reprodus\ la exerci]iul
anterior [i demonstra]i caracterul argumentativ al acestuia. Identifica]i ipo-
teza, argumentul /argumentele [i concluzia. Transcrie]i conectorii lingvis-
tici specifici unui astfel de text.
DESPRE TEXT
1. Referindu-se la studiul O cercetare critic\ asupra poeziei române de la
1867, George C\linescu apreciaz\ rolul jucat de Titu Maiorescu `n epoc\,
dup\ cum rezult\ din citatul al\turat. Crede]i c\ studiul maiorescian a influ-
en]at în vreun fel evolu]ia poeziei române[ti? Argumenta]i-v\ r\spunsul.
DUP| TEXT
1. Redacta]i un eseu de una-dou\ pagini în care s\ prezenta]i doctrina esteti-
c\ maiorescian\, a[a cum reiese din studiul O cercetare critic\ asupra
poeziei române de la 1867.
2. Realiza]i o dezbatere cu tema Poezia este inutil\ pentru omul secolului XXI.
113
COMUNICARE
Structuri discursive:
textul argumentativ
Textul argumentativ este scris cu scopul de a
convinge lectorul c\ o afirma]ie este just\, c\ poate s\
accepte opinia exprimat\.
Textul argumentativ apare în diverse situa]ii de
comunicare: în discursuri politice, prezent\ri de carte,
eseuri, cronici, articole de pres\, reclame publicitare etc.
„ Structura textului argumentativ
Textul argumentativ are urm\toarea structur\:
1. Introducere. Se stabile[te tema, problema sau
ipoteza care se discut\. Problema se poate pune sub for-
ma unei propozi]ii enun]iative sau interogative, de exem-
plu: Argumenta]i c\ autorul nu apare în opera literar\.
Apare autorul în opera literar\? Uneori, problema poate fi
pus\ printr-un citat.
2. Cuprins. Se dezvolt\ problema stabilit\ prin mai
multe argumente. Punctul de vedere emis poate fi ap\rat
sau atacat cu argumente care trebuie s\ se înl\n]uie logic.
3. Încheierea. Se trage o concluzie, prin care se ex-
prim\ clar pozi]ia celui care a construit argumenta]ia.
„ Tehnici ale argument\rii
Pentru a sus]ine o idee, se pot folosi:
a. exemplul din experien]a personal\, din informa]ia
cultural\, din documente; se introduce prin formule
specifice: de exemplu, astfel, ca martor etc.;
b. compara]ia, pentru a eviden]ia elementele comu-
ne sau pentru a sublinia diferen]ele;
c. citatul, pentru a ar\ta identitatea punctelor de ve-
dere cu o autoritate recunoscut\;
d. antiteza, pentru a trata în manier\ diferit\ o pro-
blem\;
e. reducerea la absurd, pentru a înf\]i[a caracterul
inacceptabil al unei idei;
f. absen]a unui aspect, pentru a sugera c\ se poate
sus]ine o idee;
g. influen]area afectiv\ a lectorului, stârnindu-i inte-
resul asupra importan]ei problemei, eviden]iind punc-
tele de vedere comune, aducând date noi etc.
114
Jules Perahim, ilustra]ie la romanul
Morome]ii de Marin Preda (fragment)
„ Înl\n]uirea argumentelor
Pentru a construi bine un text argumentativ, trebuie
înl\n]uite logic argumentele. În acest scop, se stabilesc
diferite tipuri de rela]ii cu problema pus\:
a. cauza este folosit\ pentru a exprima rela]ia de
determinare dintre anumite fapte; cuvintele folosite pen-
tru a exprima rela]ia cauzal\ sunt: pentru c\, din cauz\
c\, deoarece, c\ci, întrucât etc.;
b. ad\ugarea este utilizat\ pentru a dezvolta un argu-
ment; cuvintele de leg\tur\ sunt: pe de o parte, pe de alt\
parte, mai mult, nu numai, în plus etc.;
c. opozi]ia prezint\ o idee contrar\; cuvintele folosite
sunt: totu[i, dar, în schimb etc.;
d. ierarhizarea realizeaz\ ordonarea argumentelor
dup\ importan]\; cuvintele folosite sunt: în primul rând,
în al doilea rând etc.;
e. consecin]a arat\ efectele anumitor fapte; cuvintele
folosite sunt: înc\, în consecin]\, ca urmare etc.
EXERCI}II
1. Eviden]ia]i argumentele folosite `n reclam\ pentru a
convinge publicul s\ urm\reasc\ jurnalul TV.
Senza]ional!!! {tirile a[a cum ar trebui s\ fie! De
luni pân\ duminic\, de la ora 19, pe TV! F\r\ urm\ de
violen]\ gratuit\! Doar informa]ii verificate! 100% in-
vita]i pertinen]i! Numai [tiri obiective!
2. Lucra]i în grupe de patru elevi. G\si]i un argument
pro [i unul contra afirma]iei: Critica este necesar\
pentru dezvoltarea social\.
3. Proiect. Alege]i un film pe care s\-l vede]i împreun\.
Argumenta]i, într-o pagin\, de ce v-a pl\cut filmul sau
de ce nu v-a pl\cut.
LIMB| ROMÂN|
Norma literar\
Orice limb\ are o serie de reguli, pe care vorbitorii
nativi le deprind pe m\sur\ ce înva]\ limba în mod
automat. Aceste reguli se numesc norme [i sunt o con-
ven]ie util\. Dar orice norm\ este contrazis\ în timp de
uz, astfel c\ orice gre[eal\ în vorbirea de ast\zi poate
deveni norm\ peste o perioad\ de timp.
Norma academic\ este un ansamblu de reguli
explicite, formulate de oamenii de cultur\ [i de specia-
li[tii din institu]ii de tip academic, cu scopul de a unifica
o limb\. Când în limb\ apar mai multe variante —
datorate diferen]elor regionale, modific\rilor în timp,
diverselor inova]ii, împrumuturilor neologice —, în lim-
ba literar\, standardizat\, se alege una dintre ele. Astfel,
anumite cuvinte, forme, sensuri ale cuvintelor sau con-
struc]ii gramaticale sunt considerate corecte, altele nu.
EXERCI}II
1. Completa]i urm\toarele enun]uri cu indica]ia norma-
tiv\ corect\:
a. Pluralul substantivului hippy este …
b. Forma de indicativ, prezent, persoana I, singular a
verbului a continua este …
c. Pentru verbul a absolvi, cu sensul de a termina o
form\ de înv\]\mânt, conjugarea la indicativ prezent
este urm\toarea …
d. Singularul substantivului sandale este …
2. Corecta]i gre[elile din urm\toarele enun]uri:
a. E[ti binevenit la noi, dar nu uita s\ vii o dat\ cu ea.
b. Virusurile au afectat performan]a calculatorului.
c. Nu [tiu unde e cutia care miai dat-o.
d. Nici unul din noi nu a cump\rat DOOM-ul.
e. Crinii ace[tia miroase foarte puternic.
f. Am de f\cut un proiect la istorie despre antichitate
[i altul la român\, despre iluminism.
g. Nu mai fii a[a de ironic cu proprii t\i prieteni!
3. Corecta]i enun]urile gre[ite de mai jos, precizând
care dintre ele sunt corecte:
a. Am rezolvat problema ca [i el.
b. Ca [i coleg\, Maria nu se poart\ frumos.
c. Ca [i colegii lui, Dan a citit romanul.
d. El este apreciat ca [i ministru, de[i pare tân\r.
Gustave Courbet, Castelul Neuchâtel
Normele limbii literare sunt materializate în principa-
lele lucr\ri normative publicate sub egida Academiei Ro-
mâne, în primul rând Dic]ionarul ortografic, ortoepic [i
morfologic al limbii române (DOOM), edi]ia a II-a, 2005.
Prin obiectul s\u, a[a cum îi arat\ [i titlul, acesta fixeaz\
în primul rând regulile ortografice, ortoepice [i morfo-
logice ale limbii române; fiind un dic]ionar, sunt urm\-
rite [i aspecte lexicale, care ]in inclusiv de formarea
cuvintelor.
e. Ca [i ziari[ti, este normal s\ pun\ întreb\ri.
4. Elimina]i cacofoniile din enun]urile urm\toare:
a. Sunt alegeri anticipate, dac\ cade guvernul.
b. Maria se pusese serios pe treab\.
c. Dinu a pus ghiveciul pe pervaz.
d. Mama bag\ g\inile în cote].
5. Indica]i forma corect\ a urm\toarelor substantive:
„ bun\credin]\ / bun\-credin]\ „ bun\cre[tere /
„ bun\-cre[tere „ bun\cuviin]\ / bun\-cuviin]\
„ bunr\m\s / bun-r\mas „ primsolist\ / prim-solis-
t\ „ cuvânt-cheie / cuvânt cheie „ cuvânt înainte /
cuvânt-înainte „ mai mult ca perfect / mai-mult-ca-per-
fect „ non-sens / nonsens.
6. Scrie]i în caiete urm\toarele substantive, articulân-
du-le cu articol hot\rât:
„ item „ click „ trend „ weekend „ site.
7. Indica]i pluralul urm\toarelor substantive:
„ poian\ „ moned\ „ chibrit „ seminar „ cotidian
„ broker „ cle[te „ foarfec\ „ astru.
8. Corecta]i formele verbale gre[ite din urm\toarele
enun]uri:
a. Vroiam s\ plec imediat la film.
b. Ele miroase o floare albastr\.
c. Trebuie[te s\ munce[ti, dac\ dore[ti note mari.
115
LIMB| ROMÂN|
Variante literare libere
În limb\, exist\ variante pentru acela[i fenomen lin-
gvistic, unele dintre acestea fiind acceptate în egal\ m\-
sur\ de normele academice în vigoare sub numele de
variante literare libere.
„ Variante lexicale
Adesea, când exist\ dou\ pronun]\ri ale aceluia[i
cuvânt, la fel de frecvente ori de justificate, normele
ortografice [i ortoepice în vigoare le accept\ pe amân-
dou\ fie pân\ la victoria uneia dintre ele, fie pân\ la o
eventual\ specializare sub raport semantic. Aceste pro-
nun]\ri sunt cunoscute sub numele de variante lexicale
libere, îns\ întotdeauna exist\ o preferin]\ pentru una
dintre ele, [i anume pentru cea indicat\ pe prima pozi]ie
în Dic]ionarul ortografic, ortoepic [i morfologic al limbii
române (DOOM), edi]ia a II-a. De exemplu: filosofie /
filozofie, m\n\stire / mân\stire, piunez\ / pionez\, rein-
carnare / reîncarnare, sandvici / sendvi[.
„ Variante accentuale
Exist\ cuvinte a c\ror pronun]are este diferit\ din
cauza accentu\rii, admi]ându-se ambele forme. De
exemplu: acatíst / acátist, anóst / ánost, ántic / antíc,
gínga[ / gingá[, íntim / intím, jílav / jiláv, penúrie /
penuríe, profésor / profesór, tráfic /trafíc.
EXERCI}II
1. În fragmentele din studiul lui Titu Maiorescu, O
cercetare critic\ asupra poeziei române de la 1867, se
folose[te forma condi]iune pentru substantivul
condi]ie. Cum explica]i acest lucru?
2. Alege]i varianta pe care o considera]i corect\.
Verifica]i corectitudinea [i `n DOOM, edi]ia a II-a,
2005: „ container / conteiner „ crenvu[t / crenvur[t
„ a dispera / a despera „ egzem\ / eczem\ „ escroc /
excroc „ indentitate / identitate „ israelian / izrae-
lian „ maieu / maiou „ maseur / masor „ magazio-
ner / magaziner „ repercusiune / repercursiune
„ stampil\ / [tampil\ „ strangulare / [trangulare
„ ziler / zilier.
116
„ Variante morfologice
În cazul unor substantivele la care exist\ ezitare în
ceea ce prive[te apartenen]a la genul feminin sau neu-
tru, ambele forme sunt admise ca variante literare
libere: basc / basc\ (beret\), colind / colind\ (cântec).
Exist\ forme de plural (în cadrul aceluia[i gen) la unele
substantive feminine cu pluralul ([i genitiv-dativul, sin-
gular nearticulat) în -e sau -i [i neutre cu pluralul în -uri
sau -e. La aceste substantive, sunt admise ca variante lite-
rare libere, cu preferin]\ pentru prima form\, perechile
c\p[uni / c\p[une, cicatrice / cicatrici, cire[i / cire[e,
coarde / corzi, coper]i / coperte, g\lu[te / g\lu[ti, râpe /
râpi, niveluri /nivele, chipie / chipiuri, tuneluri / tunele.
Pentru unele substantive care denumesc obiecte, s-a
remarcat tendin]a limbajului [tiin]ific de a folosi varianta
de plural pentru substantive masculine, de[i norma pre-
fer\ neutrul. Ca atare, norma admite acum [i masculinul
pluralul în -i, la substantive ca element (de calorifer), pl.
elemen]i, fa]\ de element (fenomen), pl. elemente; robi-
net, pl. robinete / robine]i, virus (program de calculator),
pl. viru[i, iar virus (agent patogen), pl. virusuri / viru[i.
La unele adjective neologice, norma actual\ admite la
feminin forme cu [i f\r\ alternan]a -o (accentuat) / -oa,
în ordinea preferin]ei: analoag\ / analog\, omoloag\ /
omolog\, în timp ce la altele nu admite forme cu -oa:
baroc\, echivoc\.
3. În noul Dic]ionarul ortografic, ortoepic [i morfologic
al limbii române, s-au admis, atât la cuvinte vechi, cât
[i la cuvinte mai noi, unele forme ca variante literare
libere: „ cear[af / cearceaf „ corijent / corigent „
delco / delcou „ disear\ / desear\ „ fier\str\u /
fer\str\u „ luminiscent / luminescent „ muschetar /
mu[chetar „ piept\n / pieptene „ polologhie / poli-
loghie „ tumoare / tumor\. Pe care dintre aceste
forme le folosi]i? Verifica]i dac\ varianta aleas\ de voi
este cea preferat\ de norme.
4. Construi]i enun]uri prin care s\ folosi]i fiecare form\
de plural a urm\toarelor substantive, ilustrând astfel
sensul acestora: „ arc–arce / arcuri „ cap–capete /
capi / capuri „ calcul–calculi / calcule „ lob–lobi /
loburi „ pas–pa[i / pasuri „ vis–visuri / vise.
 U N I T A T E A
Mihai Eminescu
(1850-1889)
Poet, prozator, dramaturg, tra-
duc\tor [i publicist. S-a n\scut la
15 ianuarie 1850, la Boto[ani. Î[i
petrece primii ani de via]\ la
Ipote[ti, unde tat\l s\u, c\minarul
Gheorghe Eminovici, avea o mo-
[ie. Urmeaz\ gimnaziul cu întreru-
peri, adolescentul fugind cu trupa
de teatru Vl\dicescu-Tardini.
Moartea profesorului s\u, Aron
Pumnul, în 1866, reprezint\ mo-
mentul debutului: public\ poezia
La mormântul lui Aron Pumnul
într-o bro[ur\ omagial\ editat\ de
elevi dasc\lului lor. La scurt timp,
se produce adev\ratul debut al
poetului în revista Familia de
la Pesta — condus\ de Iosif Vul-
can —, cu poezia De-a[ avea… De
altfel, Iosif Vulcan va fi cel care îi
va schimba numele din Eminovici
în Eminescu.
Urmeaz\ o perioad\ în care ado-
lescentul Eminescu va colinda
Transilvania [i Muntenia ca sufleur,
actor [i copist.
Între 1869 [i 1872, studiaz\ la
Viena, la Facultatea de Filosofie.
1
brac, s.n.: rest, r\m\[i]\ inutilizabil\.
3
Marii clasici
SPRE TEXT
1. Imagina]i-v\ c\ ave]i posibilitatea s\ v\ substitui]i, pentru 24 de ore, Lunii
[i s\ vede]i ce se întâmpl\ pe P\mânt. Nota]i, ca într-un jurnal, observa]iile
voastre. Cine dore[te poate citi din „scaunul autorului” ce a scris.
2. Ce a[tept\ri ave]i de la o poezie cu titlul Scrisoare?
Scrisoarea I
de Mihai Eminescu
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmeaz\ lung-a timpului c\rare,
C\ci perdelele-ntr-o parte când le dai, [i în odaie
Luna vars\ peste toate voluptoasa ei v\paie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag\ scoate
De dureri, pe care îns\ le sim]im ca-n vis pe toate.
Lun\ tu, st\pân-a m\rii, pe a lumii bolt\ luneci
{i gândirilor dând via]\, suferin]ele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaz\ sub lumina ta fecioar\,
{i câ]i codri-ascund în umbr\ str\lucire de izvoar\!
Peste câte mii de valuri st\pânirea ta str\bate,
Când plute[ti pe mi[c\toarea m\rilor singur\tate! [...]
Iar colo b\trânul dasc\l, cu-a lui hain\ roas\-n coate,
Într-un calcul f\r\ cap\t tot socoate [i socoate [...]
C\ci sub frunte-i viitorul [i trecutul se încheag\,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în [iruri o dezleag\;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um\r
A[a el sprijin\ lumea [i vecia într-un num\r.
Pe când luna str\luce[te peste-a tomurilor bracuri 1,
Într-o clip\-l poart\ gândul înd\r\t cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiin]\ nu era, nici nefiin]\,
Pe când totul era lips\ de via]\ [i voin]\,
Când nu s-ascundea nimica, de[i tot era ascuns...
Când p\truns de sine însu[i odihnea cel nep\truns.
Fu pr\pastie? genune? Fu noian întins de ap\?
N-a fost lume priceput\ [i nici minte s-o priceap\,
C\ci era un întuneric ca o mare f\r-o raz\,
Dar nici de v\zut nu fuse [i nici ochi care s-o vaz\.
Umbra celor nef\cute nu-ncepuse-a se desface,
{i în sine împ\cat\ st\pânea eterna pace!...
117
 U N I T A T E A 3 Junimism
În 15 aprilie 1870, debuteaz\ în
revista Convorbiri literare cu poe-
mul Venere [i Madon\, urmat, în
scurt timp, de Epigonii [i Mortua
est.
La Viena, o cunoa[te pe Veroni-
ca Micle, marea sa iubire.
La îndemnul lui Titu Maiorescu,
se înscrie la Facultatea de Filosofie
a Universit\]ii din Berlin, dar nu-[i
va finaliza studiile universitare.
Reîntors la Ia[i, lucreaz\ ca direc-
tor al Bibliotecii Centrale, profesor
la Institutul Academic [i revizor
[colar, apoi redactor la Curierul de
Ia[i. Din 1877 pân\ în 1883, este
redactor la ziarul Timpul din Bucu-
re[ti, al\turi de Ioan Slavici [i de
Ion Luca Caragiale.
Între 1883 [i 1889, tr\ie[te o lun-
g\ agonie din cauza unor grave
probleme de s\n\tate. În decem-
brie 1883, vede lumina tiparului sin-
gurul volum ap\rut în timpul vie]ii,
Poesii, îngrijit de Titu Maiorescu.
Moare la 15 iunie 1889, în
Bucure[ti.
Ilustra]ie de Adina Romanescu
la volumul Dialog – Dialogue, 2006
118
Dar deodat-un punct se mi[c\... cel întâi [i singur. Iat\-l
Cum din chaos face mum\, iar\ el devine Tat\l...
Punctu-acela de mi[care, mult mai slab ca boaba spumii,
E st\pânul f\r\ margini peste marginile lumii...
De-atunci negura etern\ se desface în f\[ii,
De atunci r\sare lumea, lun\, soare [i stihii...
De atunci [i pân\ ast\zi colonii de lumi pierdute
Vin din sure v\i de chaos pe c\r\ri necunoscute
{i în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în via]\ de un dor nem\rginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe p\mântul nostru mu[unoaie de furnici; [...]
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adânc\,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ]ine înc\...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr\-n întuneric,
C\ci e vis al nefiin]ei universul cel himeric...
În prezent cuget\torul nu-[i opre[te a sa minte,
Ci-ntr-o clip\ gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist [i ro[
Cum se-nchide ca o ran\ printre nori întuneco[i,
Cum plane]ii to]i înghea]\ [i s-azvârl rebeli în spa]
Ei, din frânele luminii [i ai soarelui sc\pa]i;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca [i frunzele de toamn\ toate stelele-au pierit;
Timpul mort [i-ntinde trupul [i devine vecinicie,
C\ci nimic nu se întâmpl\ în întinderea pustie,
{i în noaptea nefiin]ii totul cade, totul tace,
C\ci în sine împ\cat\ reîncep-eterna pace... [...]
(Poezii, Bucure[ti, Editura Minerva, 1973,
edi]ia Perpessicius)
TEXT {I CONTEXT
Cele cinci Scrisori eminesciene, subintitulate Satire, au ca model Epistolele
poetului latin Hora]iu. Ca structur\, Scrisorile sunt construite identic, pe baza
antitezei dintre real [i ideal, dar diferite tematic. Dac\ Scrisoarea I prezint\
condi]ia omului de geniu, Scrisoarea II se refer\ la poezie, în timp ce Scrisoarea
III dezvolt\ antiteza dintre omul politic ideal, care apar]ine trecutului eroic, [i
politicienii dec\zu]i ai prezentului. Scrisoarea IV [i Scrisoarea V abordeaz\
problema erosului, fiind reprezentative pentru misoginismul eminescian.
Scrisoarea I a fost publicat\ în Convorbiri literare din 1 februarie 1881.
Geneza Scrisorilor acoper\ o perioad\ lung\ de timp. Scrisoarea I — în
primele variante — dateaz\ din anii studen]iei berlineze a lui Eminescu (1873-
1874), motivele poetice abordate aici ap\rând [i în poemul Memento mori, dar
 U N I T A T E A 3 Junimism
Ilustra]ie de Ligia Macovei
la volumul Sonete, 1996
Dic]ionar
„ Atlas este un personaj mito-
logic, unul dintre titani, fiul lui
Iapetus [i al Clymenei. A parti-
cipat la lupta dintre gigan]i —
prima genera]ie de divinit\]i
monstruoase, violente — [i
olimpieni. Învins de ace[tia din
urm\, el a fost pedepsit de Zeus
s\ poarte ve[nic pe umerii s\i
bolta cereasc\. Potrivit unei alte
tradi]ii, Atlas ar fi fost împietrit
de c\tre Perseus, fiind transfor-
mat în stânc\ la vederea chipu-
lui Meduzei.
„ Num\rul, în filosofia lui
Platon, este treapta superioar\
a cunoa[terii [i esen]a armoniei
cosmice, în timp ce, `n filosofia
chinez\, reprezint\ cheia spre
armonia cosmic\, iar, în siste-
mul filosofic al lui I. Kant, nu-
m\rul este unitatea care de-
curge din sinteza multiplului.
[i în traducerea Imnului crea]iunii. Acelea[i manuscrise p\streaz\ note ale stu-
dentului din epoca berlinez\ de la cursurile universitare despre religia vechi-
lor indieni. Textul definitiv al poeziei este elaborat între anii 1879 [i 1880.
PRIN TEXT
Incipit romantic: „Luna vars\ peste toate voluptoasa ei v\paie”
1. Stabili]i tablourile poetice `n care este structurat textul, având în vedere
spa]iile albe dintre strofe.
2. Primele [ase versuri corespund incipitului [i circumscriu contextul roman-
tic al medita]iei. Identifica]i cadrul spa]ial al poeziei [i discuta]i mijloacele
artistice prin care se realizeaz\ descrierea.
3. Luna este elementul cosmic preferat de romantici. Imaginea astrului sele-
nar este reg\sit\ [i în prima secven]\ a poeziei Scrisoarea I, în care înde-
pline[te anumite roluri. Care sunt acestea? Discuta]i în perechi [i încerca]i
s\ formula]i un r\spuns indicând, fiecare pereche, dou\ roluri. Pute]i s\
valorifica]i [i urm\toarele sugestii: Luna are un rol: „ ornamental „ de
facilitare a contempla]iei „ de distan]are de lume a eului liric [i de p\trun-
dere în spa]iul gândirii „ de martor al destinului omenirii.
4. Comenta]i sintagma „voluptoasa ei v\paie”.
5. În grupe de patru elevi, stabili]i rolul pe care considera]i c\ îl are Luna în
partea de început a poemului. Prezenta]i în fa]a clasei opinia grupei.
6. Prima secven]\ a poeziei introduce motivul timpului bivalent. Exist\ un
timp universal, etern, [i un timp individual, parte a timpului universal. În
ceea ce prive[te timpul individual, acesta are un nivel obiectiv, m\surabil,
[i unul subiectiv, reversibil prin puterea amintirii. Identifica]i sintagmele
care se refer\ la aceste forme ale timpului în fragmentul indicat.
7. Comenta]i efectul pe care îl are schimbarea persoanei [i a num\rului ver-
belor în primele [ase versuri ale poeziei.
8. Redacta]i un eseu de 10-15 rânduri în care s\ comenta]i incipitul poeziei.
Luna [i lumea
9. Invoca]ia Lunii deschide al doilea tablou al poeziei [i permite enumerarea
elementelor din natur\ care contureaz\ imaginarul romantic. Preciza]i care
sunt aceste elemente `n fragmentul dat.
10. Proiect. Realiza]i, în grupe de patru-[ase elevi, în laboratorul de informa-
tic\, o reprezentare de un minut în imagini [i muzic\ a acestui fragment
din poezia eminescian\, dup\ ce o citi]i integral. Prezenta]i probele voastre
în cadrul lec]iei de evaluare de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
11. Conjunc]ia adversativ\ „iar” introduce imaginea dasc\lului, care este plasa-
t\ în antitez\ cu celelalte ipostaze umane evocate. De altfel, antiteza, figur\
de stil preferat\ de romantici, este folosit\ [i în construc]ia portretului
dasc\lului, în contrastul dintre spirit [i materie. Lucra]i în perechi, transcri-
ind pe o coloan\ sintagmele care se refer\ la aspectul spiritual al dasc\lului
[i pe o coloan\ sintagmele care alc\tuiesc portretul fizic al acestuia. Pute]i
folosi [i textul integral. Ce anume observa]i?
119
 U N I T A T E A 3 Junimism
Citim [i ast\zi versurile acestea cu
uimirea cu care le-am parcurs întâia
oar\, urm\rind seria ei eclatant\ de
antiteze, ob]inute prin negarea cu-
vântului anterior prin particula ne-
gativ\ (fiin]\, nefiin]\, p\truns, nep\-
truns), prin varierea diatezei (nu s-as-
cundea, era ascuns), prin alternarea
modurilor (de v\zut, era s-o vaz\),
prin derivarea deosebit\ a aceleia[i
r\d\cini (împ\cat\, pace).
(Tudor Vianu, Eminescu)
Dic]ionar
„ Cosmogonia este o ramur\ a
astronomiei care studiaz\ cor-
purile cere[ti, o parte a mituri-
lor cu privire la originea omului
[i a lumii.
„ Escatologia se refer\ la con-
cep]iile religioase cu privire la
soarta final\ a lumii [i a omului.
Gustave Moreau, Apari]ia (fragment)
Dic]ionar literar
„ Ironia romantic\ sau Witz
(din german\, cu sensul de glu-
m\) reprezint\ un tip de ironie
tandr\, care implic\ obiectivita-
te, deta[are, autoparodiere, lu-
ciditate. Termenul este definit
Friedrich Schlegel (1772-1829),
teoretician [i critic literar ger-
man.
120
12. Indica]i versurile care eviden]iaz\ vizionarismul geniului, capacitatea sa de
a st\pâni, prin for]a gândului, timpul [i tainele universului. Compara]ia
mitologic\ accentueaz\ profunzimea gândirii dasc\lului. Comenta]i aceste
versuri, valorificând [i informa]iile inserate în dic]ionarul lec]iei.
Cosmogonia
13. Partea a treia reprezint\ cosmogonia [i escatologia universului ca fiind o
proiec]ie a imagina]iei extraordinare a omului de geniu. Împ\r]i]i aceast\
parte a poeziei în secven]ele care prezint\ haosul ini]ial (starea anterioar\
Crea]iei), geneza universului [i extinc]ia sa.
14. Reciti]i versurile care descriu imaginea haosului primordial. Extrage]i an-
titezele folosite pentru a contura haosul [i discuta]i, în grupe de patru elevi,
mijloacele de realizare a acestora (fonetice, lexico-semantice, gramaticale
etc.). Ave]i în vedere [i citatul critic al\turat din studiul lui Tudor Vianu.
Realiza]i un poster cu observa]iile voastre [i prezenta]i-le în fa]a clasei.
15. Explica]i care este rolul seriei de interoga]ii retorice din versul:
„Fu pr\pastie? genune? Fu noian întins de ap\?”
16. Explica]i opozi]iile ap\rute `n construc]ia cosmogoniei.
17. Ca în cazul portretului dasc\lului, conjunc]ia adversativ\ „iar” are un rol
important, introducând, de aceast\ dat\, imaginea lumii terestre în raport
cu imensitatea cosmic\. Prezenta]i viziunea asupra condi]iei umane [i
identifica]i sursele ironiei.
18. În filosofia indian\, via]a este vis, aparen]\, iluzie. Comenta]i versul: „C\ci
e vis al nefiin]ei universul cel himeric...” din aceast\ perspectiv\.
19. Extinc]ia universului este tot o proiec]ie a imagina]iei omului de geniu, al
c\rui gând îl duce „mii de veacuri înainte”, în momentul sfâr[itului
omenirii. Urm\ri]i efectul pe care îl are stingerea Soarelui asupra universu-
lui [i comenta]i, din punct de vedere stilistic, descrierea acestui moment.
20. Comenta]i semnifica]ia repeti]iei sintagmei „eterna pace”.
21. Proiect. Realiza]i un referat de una-dou\ pagini în care s\ analiza]i tabloul
cosmogonic din Scrisoarea I comparativ cu alte teorii despre geneza lumii.
Prezenta]i referatele voastre la evaluarea de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
DESPRE TEXT
1. Citi]i tot textul [i preciza]i, `n cel mult o pagin\, felul `n care apare condi]ia
omului de geniu.
2. Redacta]i un eseu de dou\-patru pagini în care s\ demonstra]i caracterul
romantic al poeziei Scrisoarea I de Mihai Eminescu.
DUP| TEXT
1. Romantismul eminescian poate fi considerat o reeditare a „romantismului
înalt”, de[i poetul român este contemporan cu primele manifest\ri ale
poeziei moderne occidentale. Citi]i [i alte poezii eminesciene în care a]i
putea identifica acest sim] cosmic: Luceaf\rul, Rug\ciunea unui dac,
Demonism, Povestea magului c\l\tor în stele etc.
2. Realiza]i un poster `n care s\ reprezenta]i viziunea eminescian\ despre
cosmos.
 U N I T A T E A 3 Junimism

Nostalgia romantic\ a absolutului

SPRE TEXT
1. Împ\r]i]i foaia în patru cadrane. În primul, desena]i o floare albastr\, în al
doilea, nota]i ce simbolizeaz\ pentru voi aceast\ floare, în al treilea cadran,
numi]i verbul pe care vi-l sugereaz\ simbolul, iar în ultimul, redacta]i o
scurt\ poezie în care s\ folosi]i sintagma floare albastr\, pe care s\ o pune]i
în rela]ie cu simbolul [i cu verbul ales. Pute]i pleca de la modelul:
Zâmbetul ei / lui este o floare albastr\ care cânt\ pe bolta iubirii.
2. Ce a[tept\ri ave]i de la o poezie care are titlul Floare albastr\?

Floare albastr\
Gustav Klimt, S\rutul
de Mihai Eminescu

Floare albastr\ ar putea fi mai
întâi o metafor\, înv\luind f\ptura
iubitei [i pornind de la ochii ei
alba[tri, de nenum\rate ori l\uda]i
de îndr\gostit. Dar cufundarea „în
stele, [i în nori, [i-n ceruri nalte”,
apoi c\utarea „în dep\rtare” a feri-
cirii, în terminologia simpl\, fireasc\
a iubitei, care în]elege [i pre]uie[te
pu]in aspira]iile filosofice ale iubitu-
lui, înseamn\ alergarea dup\ ideal,
[i ne apropie de simbolul romantic
al florii albastre. Iar invita]ia ei atât
de p\tima[\, de tulbur\toare, de o
fermec\toare concrete]e senzual\,
realist\, apare ca o contrapondere
foarte p\mânteasc\ la metafizica
n\zuin]\ a tân\rului. Metafora fier-
binte a iubitei s-a înfruntat cu recele
simbol filosofic în Floare albastr\.
(Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga,
Eminescu [i romantismul german,
în Studii eminesciene)
Dic]ionar
„ Asiria era zona care apar]i-
nea Mesopotamiei istorice (cu-
prins\ între Tigru [i Eufrat,
locul unde Biblia spune ca ar fi
fost Raiul).
— Iar te-ai cufundat în stele
{i în nori [i-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vie]ii mele.
În zadar râuri în soare
Gr\m\de[ti-n a ta gândire
{i câmpiile asire
{i întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urc\-n cer vârful lor mare –
Nu c\ta în dep\rtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi p\rul.
Ah! ea spuse adev\rul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
— Hai în codrul cu verdea]\,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca st\ s\ se pr\vale
În pr\pastia m\rea]\.
Acolo-n ochiu de p\dure,
Lâng\ balta cea senin\
{i sub trestia cea lin\
Vom [edea în foi de mure.
{i mi-i spune-atunci pove[ti
{i minciuni cu-a ta guri]\,
Eu pe-un fir de romani]\
Voi cerca de m\ iube[ti.
{i de-a soarelui c\ldur\
Voi fi ro[ie ca m\rul,
Mi-oi desface de-aur p\rul,
S\-]i astup cu dânsul gura.
De mi-i da o s\rutare,
Nime-n lume n-a s-o [tie,
C\ci va fi sub p\l\rie –
{-apoi cine treab\ are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de var\,
Mi-i ]inea de subsuoar\,
Te-oi ]inea de dup\ gât.
Pe c\rare-n bol]i de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da s\rut\ri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
{i sosind l-al por]ii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastr\ n-aib-o nime,
Cui ce-i pas\ c\-mi e[ti drag?

121
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar
„ Eul liric este instan]a care
emite un discurs poetic pentru
a comunica un sine imaginar.
Vocea care exprim\ st\ri sufle-
te[ti, idei, aspira]ii într-o oper\
liric\ nu este vocea autorului ca
persoan\ cu o existen]\ real\, ci
o abstrac]ie numit\ eu liric. În
oper\, artistul proiecteaz\ ceea
ce are caracter general în expe-
rien]a sa individual\, astfel
încât eul liric nu se confund\ cu
scriitorul, chiar dac\ textul folo-
se[te persoana I.
Într-un text liric, m\rcile gra-
maticale de persoana I nu de-
semneaz\ autorul, ci un con-
struct fic]ional (George Arde-
leanu) asem\n\tor naratorului
din textul epic. Eul liric este
indeterminat în raport cu rea-
lul [i exist\ numai în interiorul
textului.
Trebuie subliniat faptul c\
eul liric nu este reductibil la
persoana I. Se poate produce o
dedublare a acestuia [i poate fi
desemnat de persoana a II-a,
devenit\ o alternativ\ a vocii
care este emi]\torul textului,
un receptor impersonal [i ima-
ginar sau un receptor imaginar
prezent în text.
Eul liric poate fi desemnat [i
de persoana a III-a, care este o
prezen]\ concret\ în text sau o
privire, o voce neidentificat\.
Original este [i faptul c\, în
poezia modern\, nu numai per-
soana eului liric se modific\, ci
[i num\rul, apari]ia pluralului
sugerând o polifonie a vocii în
care distan]area de eul indivi-
dual cre[te.
122
Înc-o gur\ — [i dispare... {i te-ai dus, dulce minune,
Ca un stâlp eu stam în lun\! {-a murit iubirea noastr\ —
Ce frumoas\, ce nebun\ Floare-albastr\! floare-albastr\!...
E albastra-mi, dulce floare! Totu[i este trist în lume!
........................ (Poezii, volumul III, Bucure[ti,
Editura Minerva, 1982)
TEXT {I CONTEXT
Poezia Floare albastr\ a fost citit\ în [edin]a „Junimii” din 7 septembrie
1872, împreun\ cu Înger [i demon, [i a fost publicat\ în revista Convorbiri lite-
rare din 1 aprilie 1873. Poezia este considerat\ un fel de premis\ la marea
problematic\ a Luceaf\rului [i a Scrisorilor închinate dragostei (Zoe Dumi-
trescu-Bu[ulenga, Eminescu [i romantismul german).
PRIN TEXT
În\l]area în zona „departelui”
1. Argumenta]i faptul c\ textul poetic cuprinde doar monologul iubitei,
neexistând un dialog propriu-zis.
2. În ce constau interven]iile b\rbatului?
3. Poezia este construit\ pe dou\ planuri temporale. Identifica]i secven]ele
care apar]in fiec\rui plan, precizând cum sunt repartizate pe strofe.
4. Corespunz\tor celor dou\ planuri temporale, apare [i opozi]ia spa]ial\,
fiindc\ ea se afl\ în zona „aproapelui” [i el, în cea a „dep\rtatului”. Identi-
fica]i spa]iile spre care se îndreapt\ iubitul.
5. Verbul „a cufunda”, din versul „Iar te-ai cufundat în stele”, are sens descen-
dent sau ascendent? Justifica]i-v\ r\spunsul.
6. Ce semnifica]ie da]i sintagmei „râuri în soare”? Dar verbului „a gr\m\di”
din strofa a II-a?
7. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i un poster în care s\ prezen-
ta]i treptele îndep\rt\rii b\rbatului de planul terestru. Pentru aceasta:
„ face]i asocia]ii între acest text [i alte poezii eminesciene care prezint\
spa]iile cosmice;
„ explica]i prezen]a Soarelui, legând-o de faptul c\, în nuvela S\rmanul
Dionis, personajele Dan [i Maria viseaz\ c\ ajung în lumea solar\, unde se
afl\ doma lui Dumnezeu;
„ preciza]i scopul acestei c\l\torii prin spa]iul cosmic.
8. Ce vrea s\ cunoasc\ iubitul îndreptându-se cu gândul spre „câmpiile asire”
[i spre „piramidele-nvechite”? Dar spre „întunecata mare”?
9. Prima secven]\ din monolog, cu un evident caracter interogativ-retoric,
con]ine repro[ul fetei, care intuie[te c\ preocuparea b\rbatului reprezint\
un pericol, un motiv pentru înstr\inarea de ea. Cum explica]i plasarea în
pozi]ie ini]ial\ a adverbului „iar”?
 U N I T A T E A 3 Junimism
Cecilia Cu]escu Storck,
Dragoste spiritual\
Drumul iubirii descurc\ labirintul
codrilor, conducând spre mijlocul
p\durii, ascuns\ inim\ a lumilor,
marcat\ întotdeauna de prezen]a
acvaticului (izvorul, lacul, balta),
care are [i func]ia de oglind\ a cos-
mosului, captând în imagine, deo-
potriv\, eternul [i trec\torul, a[trii [i
zborul p\s\rilor, [i plasând iubirea,
ambiguu, între aceste dou\ moduri
de existen]\.
(Ioana Em. Petrescu,
Eminescu — poet tragic)
Francesco Hayez, S\rutul
10. Reconstitui]i imaginea b\rbatului c\ruia i se adreseaz\ acest repro[, ]inând
cont de faptul c\ reprezint\ individul romantic. Discuta]i posibilitatea ca
personajul liric masculin s\ ilustreze imaginea geniului.
11. Cum interpreta]i dorin]a fetei exprimat\ în versurile: „De nu m-ai uita încal-
te, / Sufletul vie]ii mele”?
12. Explica]i folosirea liniei de pauz\, [tiind c\ este „a[ezat\ înaintea unei
explica]ii, atrage aten]ia asupra ei [i marcheaz\ totodat\ o schimbare a
intona]iei” (Îndreptar ortografic, ortoepic [i de punctua]ie).
13. Ultimul vers din prima interven]ie a fetei introduce un nou element refe-
ren]ial: fericirea. Crede]i c\ de fapt aceasta este obiectul c\ut\rii îndr\gos-
titului? Argumenta]i-v\ r\spunsul.
14. De[i versurile alc\tuiesc un repro[, tonul nu este unul violent, ci tandru.
Discuta]i din acest\ perspectiv\ invoca]iile „sufletul vie]ii mele” [i „iubite”.
15. În prima interven]ie a fetei este vorba de lumea lui sau de lumea ei?
Justifica]i-v\ r\spunsul.
Chemarea în zona „aproapelui”
16. A doua interven]ie a fetei reprezint\ o invita]ie la iubire, la cunoa[terea
lumii p\mântene, aflate în antitez\ cu universul rece al cunoa[terii abso-
lute. Identifica]i caracteristicile cadrului natural, eviden]iind caracterul
romantic al acestuia.
17. Dac\ pentru descrierea naturii este folosit prezentul indicativului, pentru
prezentarea ceremonialului erotic, poetul apeleaz\ la un alt timp verbal.
Ar\ta]i despre ce timp este vorba [i explica]i rolul folosirii acestuia.
18. Prezenta]i tipul invita]iei f\cute de fat\ [i jocurile pure ale iubirii.
19. Cum explica]i faptul c\, în imagina]ia fetei, momentului adormirii `i este
substituit\ coborârea „spre sat în vale”? Ce sugereaz\ aceast\ direc]ie des-
cendent\ [i revenirea, din paradisul terestru, în lumea conven]iilor sociale?
20. În ritualul imaginat de fat\, iubirea st\ sub semnul conversa]iei ludice [i al
întâmpl\rii. Crede]i c\ fata tr\ie[te incertitudinea iubirii b\rbatului?
21. În general, întâlnirea romantic\ este plasat\ în momentul înser\rii, dar
apari]ia Lunii corespunde, în scenariul fetei, cu p\r\sirea cadrului naturii.
Cum explica]i prezen]a diurnului în aceast\ poezie?
22. Gesturile de intimidate — s\rut\rile îndr\gosti]ilor, vorbitul la poart\ —
sugereaz\ faptul c\ iubirea celor doi trebuie protejat\. Ce anume demon-
streaz\ acest lucru?
Nostalgia romantic\
23. Prima interven]ie a vocii masculine, reduse ca dimensiune, întrerupe
monologul iubitei. Cum explica]i plasarea acestei strofe între cele dou\
secven]e: repro[ul [i invita]ia?
24. Reflec]iile din strofa a patra se afl\ în rela]ie de posterioritate fa]\ de mono-
logul fetei. Care sunt m\rcile gramaticale ce sugereaz\ acest lucru?
25. Din comentariul b\rbatului reies nostalgia [i regretul. Discuta]i dac\ dimi-
nutivul „mititica”, adverbul „dulce”, aflat în inversiune, [i interjec]ia „ah” au
un rol în crearea acestor st\ri.
123
 U N I T A T E A 3 Junimism
Heinrich von Ofterdingen în ro-
manul lui Novalis, c\ruia îi împru-
mut\ titlul, porne[te s\ caute floarea
albastr\, adic\ infinitul, peste care
poetul trebuie s\ se fac\ st\pân.
„Floarea albastr\” este pentru Nova-
lis simbolul unei aspira]ii tulbur\-
toare, al nostalgiei c\tre îndep\rtata
patrie a poeziei. În]elesul simbolului
este la Eminescu mai pu]in special,
pentru c\ el nu r\sfrânge decât
iubirea pierdut\, dorul orientat c\tre
trecut, una dintre atitudinile de
c\petenie ale eroticii lui Eminescu.
(Tudor Vianu,
Poezia lui Eminescu)
William Blake, Pietà
Oricum, „floare albastr\” exprim\
la Eminescu, ca ideal erotic de
tinere]e, cea dintâi tenta]ie a vie]ii,
pe care e adev\rat c\ o reduce, cu
versul ultim, la pesimismul poeziilor
lui de debutant, dar nu f\r\ o dife-
ren]\ de timbru muzical [i f\r\ a o
relua în opera întreag\ sub forma
spectaculoasei oscila]ii eminesciene
între ideea de moarte [i via]\, care îi
con]ine toate valorile proprii. Floare
albastr\ poate fi luat\ de aceea ca
embrion al marii lui opere.
(Vladimir Streinu, „Floare albastr\”
[i lirismul eminescian)
124
26. Comenta]i semnifica]iile gestului fetei [i ale atitudinii b\rbatului. Cum
explica]i afirma]ia acestuia: „ea spuse adev\rul”?
27. Finalul poeziei apar]ine tot vocii masculine [i este o continuare a medita]iei
ini]iale. Reciti]i versurile care alc\tuiesc aceast\ ultim\ secven]\. Ele sem-
nific\ faptul c\:
a. întâlnirea celor doi a devenit realitate, iar comentariul este ulterior aces-
tei întâlniri?
b. invita]ia fetei nu a produs nicio schimbare în atitudinea b\rbatului, ceea
ce a dus la p\r\sirea lui?
28. Cum interpreta]i dispari]ia fetei dup\ gestul intim al s\rutului? Crede]i c\
punctele de suspensie au doar valoare afectiv\ sau sugereaz\ existen]a
unei elipse?
29. În versul „Ca un stâlp eu stam în lun\”, exist\ o inversiune menit\ s\
accentueze compara]ia care sugereaz\ fixitatea, impasibilitatea b\rbatului
la invita]ia fetei, r\ceala omului de geniu. Ce rol are folosirea imperfectu-
lui în acest context?
30. Comenta]i valoarea exclama]iilor [i a invoca]ilor retorice din urm\toarele
versuri: „Ce frumoas\, ce nebun\ / E albastra-mi, dulce floare!”
31. Invoca]ia retoric\ „Floare-albastr\! floare-albastr\!...” sugereaz\ o anumit\
tr\ire a b\rbatului [i un mod special de a se raporta la monologul fetei.
Care sunt acestea?
32. Ce semnifica]ie da]i adverbului din ultimul vers?
33. Crede]i c\ strofa final\ con]ine con[tientizarea de c\tre b\rbat a faptului c\,
fugind de lume [i de via]\, s-a în[elat, c\ apelul la floarea albastr\ nu poate
oferi o real\ solu]ie, dar c\, f\r\ iubire adev\rat\, lumea este plin\ de ire-
mediabil\ triste]e? Indiferent de r\spunsul vostru, încerca]i s\ v\ sus]ine]i
p\rerea într-o interven]ie de trei minute.
34. În unele edi]ii ale poeziei, în versul final, adverbul „totu[i” este înlocuit cu
pronumele nehot\rât „totul”. Crede]i c\ alegerea variantei pronominale
schimb\ mesajul poeziei?
35. Poezia Floare albastr\ oglinde[te existen]a unui conflict ideatic între
dorin]a de a iubi [i renun]area la iubire. Care dintre acestea învinge?
Argumenta]i-v\ r\spunsul `ntr-un eseu de dou\-trei pagini.
DESPRE TEXT
1. Poezia Floare albastr\ este una dintre crea]iile-cheie ale eroticii emines-
ciene, oferind posibilitatea de a în]elege modul în care poetul a asimilat
influen]ele romantismului. Poezia dep\[e[te tema dragostei, evocând
condi]ia omului de geniu. Demonstra]i oral caracterul romantic al poeziei.
DUP| TEXT
1. C\uta]i originea motivului florii albastre la scriitorii Novalis, Giacomo
Leopardi [i Friedrich von Spielhagen. Ar\ta]i prin ce se deosebesc de
Mihai Eminescu.
2. Organiza]i-v\ în patru grupe [i realiza]i un produs în Power Point sau un
minifilm în care s\ asocia]i versurilor recitate de unul dintre voi imagini [i
un fond muzical sugestiv.
 U N I T A T E A 3 Junimism

Metafizic\ de origine folcloric\

SPRE TEXT
1. Construi]i enun]uri în care s\ eviden]ia]i polisemantismul cuvântului
vreme.
2. Redacta]i un început de dialog, alc\tuit din patru replici, între o persoan\
revenit\ dup\ timp îndelungat în locul copil\riei [i copacul în care aceasta
se c\]\ra când era copil. Elevii care doresc pot citi din „scaunul autorului”
textul scris.
3. Numi]i elemente din natur\ `ntâlnite `n lirica popular\ studiat\ `n anii
preceden]i.

Revedere
de Mihai Eminescu

— Codrule, codru]ule, — Codrule cu râuri line,

Ion Andreescu, Fagi `n p\dure
Dic]ionar literar
„ Elegia este o specie a genu-
lui liric în care se exprim\ sen-
timente de triste]e, de regret,
de melancolie.
Codrul, marea, râul, luna sunt
idei, divinit\]i, nu fenomene; feno-
men este doar omul. Acesta nu are
nicio interven]ie în desf\[urarea
numenilor, sufer\ doar rota]ia. Con-
cep]ia e adânc ]\r\neasc\. Pentru
]\ran grâul „s-a f\cut” sau „nu s-a
f\cut”, porumbul se usuc\ de secet\
sau putreze[te de ploaie, omizile
m\nânc\ poamele, vitele mor de
molim\. Orice gând de intrare în
cursul naturii e primit cu ironie.
(George C\linescu,
Istoria literaturii române
de la origini pân\ în prezent)
Ce mai faci, dr\gu]ule,
C\ de când nu ne-am v\zut
Mult\ vreme au trecut
{i de când m-am dep\rtat,
Mult\ lume am îmblat.
— Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind c\r\rile
{i gonind cânt\rile;
{i mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe c\rarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-[i cofeile,
Mi-o cânt\ femeile.
TEXT {I CONTEXT
Poezia Revedere, publicat\ în revista Convorbiri literare la 1 octombrie
1879, dar scris\ cu câ]iva ani înainte, este prima crea]ie în metru popular a lui
Mihai Eminescu.
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tân\r precum e[ti
Tot mereu întinere[ti.
— Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
C\ de-i vremea rea sau bun\,
Vântu-mi bate, frunza-mi sun\;
{i de-i vremea bun\, rea,
Mie-mi curge Dun\rea.
Numai omu-i schimb\tor,
Pe p\mânt r\t\citor,
Iar noi locului ne ]inem,
Cum am fost a[a r\mânem:
Marea [i cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna [i cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(Poezii, volumul III,
Bucure[ti, Editura Minerva, 1982)

125
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar literar
„ Paralelism sintactic este un
tip de repeti]ie constând din re-
luarea versurilor care constitu-
ie enun]uri, p\strându-se func-
]iile sintactice ale cuvintelor,
chiar dac\ acestea se modific\.
Paralelismul sintactic este de
dou\ feluri: sinonimic [i antoni-
mic. În folclor, se poate vorbi
despre un procedeu de standar-
dizare, care ajut\ la memora-
rea, absolut necesar\, a opere-
lor literare care circul\ oral.
„ „Astfel zise lin p\durea,
Bol]i asupr\-mi cl\tinând;
{uieram l-a ei chemare
{-am ie[it în câmp râzând.”
(O, r\mâi...)
„ „De atunci [i pân\ ast\zi colonii
de lumi pierdute
Vin din sure v\i de chaos pe
c\r\ri necunoscute
{i în roiuri luminoase izvorând
din infinit,
Sunt atrase în via]\ de un dor
nem\rginit.”
(Scrisoarea I)
126
PRIN TEXT
Triste]ea omului c\l\tor prin lume
1. Textul are forma unui dialog între cel revenit acas\ dup\ mult timp [i codru.
Cum explica]i alegerea acestui mod de expunere într-o crea]ie liric\?
2. Pentru a face posibil dialogul dintre o fiin]\ uman\ [i un element al naturii,
poetul folose[te o figur\ de stil foarte cunoscut\. Preciza]i-o.
3. Poezia Revedere este construit\ pe dou\ planuri distincte, aflate în
opozi]ie: al umanului [i al naturii. Identifica]i secven]ele poetice incluse în
fiecare dintre aceste dou\ planuri.
4. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Identifica]i în text substantivele în
vocativ. Preciza]i care dintre acestea se repet\ [i sub ce form\. Ar\ta]i ce
efect creeaz\ aceste repeti]ii.
5. Identifica]i diminutivele din text [i explica]i felul în care s-au format. Ce
crede]i c\ sugereaz\ prezen]a acestora?
6. Întrebarea „Ce mai faci?” este foarte des folosit\ în conversa]ia cotidian\.
Ce rol are în contextul dat?
7. Urm\toarele versuri ale primei secven]e poetice sunt construite pe baza
paralelismului sintactic, procedeu frecvent întâlnit în poezia popular\.
Preciza]i ce tipuri de circumstan]e sunt eviden]iate prin acest paralelism
sintactic sinonimic.
8. Ce crede]i c\ l-a îndep\rtat pe om de codru? Ce anume l-a determinat s\-l
p\r\seasc\ pentru lumea pe care a colindat-o?
9. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i un poster în care s\ ilustra]i
leg\tura dintre primele [ase versuri ale poeziei Revedere [i versurile emi-
nesciane din coloana al\turat\, pentru a explica p\r\sirea codrului.
Ave]i în vedere:
a. s\ ar\ta]i ce fel de loc reprezint\ codrul pentru om;
b. s\ preciza]i rela]ia dintre codru [i destinul omului;
c. s\ stabili]i o leg\tur\ între codru, om [i univers.
10. Ce st\ri suflete[ti are omul la vederea codrului: de bucurie, de triste]e, de
umilin]\ sau de remu[care? Justifica]i-v\ r\spunsul.
11. Explica]i rolul folosirii arhaismului morfologic „au trecut” [i a arhaismului
fonetic „am îmblat”. Ave]i în vedere urm\toarele sugestii [i citatul critic de
mai jos:
a. cele dou\ arhaisme amplific\ durata desp\r]irii;
b. au rolul de a crea atmosfera poetic\;
c. creeaz\ muzicalitate;
d. Ceea ce la Ureche era un simplu fapt de limb\ („Fost-au acestu {te-
fan-Vod\ om nu mare de statu”) la Eminescu devine fapt de stil, c\ci forma
arhaic\ aberant\ fa]\ de norm\ este preferat\ celei moderne… Eminescu
manifest\ o adev\rat\ predilec]ie pentru aceste dublete morfologice, al
c\ror sunet vetust este creator de atmosfer\.
(G.I. Toh\neanu, Sinonimia dincolo de cuvânt, în Studii de limb\ [i stil)
12. A doua interven]ie a fiin]ei umane `ncepe cu o alt\ invoca]ie a codrului, de
aceast\ dat\ substantivul în vocativ având un determinant atributiv. Ce rol
are asocierea acestui element al naturii cu „râurile line”?
 U N I T A T E A 3 Junimism
R\spunsul codrului are o r\ceal\
[i o obiectivitate atestând o mare
dep\rtare între cei doi, o mare în\l]i-
me la care el se p\streaz\. Puternic
[i impasibil în unitatea lui închis\
pentru profani, având con[tiin]a
perenit\]ii, codrul prive[te totul ca
un st\pân din eternitatea sa.
La versul „Vreme trece, vreme
vine” proferat de eroul ap\sat de
timp, el riposteaz\ cu o for]\ [i o fru-
muse]e simpl\, ar\tând indiferen]a
lui fa]\ de timp:
„Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri.”
(Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga,
M. Eminescu.
Via]\. Crea]ie. Cultur\)
Ilustra]ie de Adina Romanescu
la volumul Dialog – Dialogue, 2006
13. Comenta]i semnifica]ia versului „Vreme trece, vreme vine”, care apare [i
în Gloss\.
14. Fiin]a uman\ constat\ aspectul neschimbat al codrului [i eterna lui regene-
rare, iar tonul folosit este unul de triste]e [i de uimire v\zând indiferen]a
acestuia fa]\ de suferin]a sa. Cum explica]i aceast\ stare de spirit a omului?
15. Lucra]i în grupe de patru elevi. Extrage]i, pe dou\ coloane, pronumele per-
sonale [i verbele din cele dou\ secven]e poetice apar]inând planului uman.
Explica]i efectul folosirii persoanei I [i a II-a la nivelul acestor p\r]i de vor-
bire. Discuta]i rolul utiliz\rii persoanei a III-a pentru verbele referitoare la
substantivul „vreme”. Aminti]i-v\ c\ persoana a III-a este cea despre care
se comunic\ o idee, ceva anume.
16. Redacta]i un eseu de o pagin\ în care s\ prezenta]i reac]ia omului la reve-
derea codrului.
Mitul codrului
17. Ce sugereaz\ în prima interven]ie a codrului interjec]ia „ia”? Este vorba de
o încercare de comunicare cu omul sau nu? Motiva]i-v\ r\spunsul.
18. Care este reac]ia codrului în fa]a trecerii timpului?
19. Ce semnifica]ie da]i evoc\rii celor dou\ anotimpuri: iarna [i vara?
20. În aceast\ prim\ interven]ie a codrului, apar cinci verbe la gerunziu.
Ar\ta]i ce valoare stilistic\ are acest mod verbal.
21. Ce v\ sugereaz\ repetarea verbului „ascult” din a doua strof\?
22. Cele dou\ anotimpuri evocate de codru, iarna [i vara, se afl\ sub semnul
armoniei sonore. Identifica]i caracteristicile „muzicii” iernii [i pe cele ale
„muzicii” verii. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i un poster în
care s\ prezenta]i asem\n\rile [i deosebirile dintre cele dou\ anotimpuri,
desenând dou\ diagrame în interiorul c\rora s\ nota]i informa]iile, ca în
modelul de mai jos. Pute]i folosi [i o alt\ reprezentare grafic\. De aseme-
nea, pute]i ilustra posterul vostru.
DEOSEBIRI ASEM|N|RI DEOSEBIRI
23. Explica]i valoarea dativului posesiv din versul „Vara doina mi-o ascult”.
24. Ce sugereaz\ prezen]a izvorului în raport cu „apele” din prima apari]ie a
elementului acvatic?
25. În ultima sa interven]ie, codrul face distinc]ia dintre „vreme” [i „veacuri”,
dintre timpul omului pe p\mânt, limitat, [i timpul naturii, care este eterni-
tatea. De ce crede]i c\ apare apoi confuzia cu vremea meteorologic\?
26. Ar\ta]i care sunt ipostazele elementului acvatic în aceast\ a doua inter-
ven]ie a codrului. Ce semnific\ acestea?
27. Ce rol crede]i c\ are apari]ia substantivului propriu „Dun\re”?
28. A doua parte a acestei interven]ii începe cu adverbul limitativ „numai”, o
anticipare a opozi]iei care urmeaz\ s\ fie formulat\ [i o form\ de a intro-
duce imaginea condi]iei umane în viziunea codrului. Care este aceasta?
127
 U N I T A T E A
„Oliolio, codru]ule!
Ce mai faci, dr\gu]ule?
Codri, codri, dragul meu
Parc\ ]i-a[ fi spus-o eu
S\ fr\mân]i frunza mereu.
Din frunzi[ul frem\tos
Poveste[ti a[a frumos,
De m-adormi în iarb\ jos.
C\ de când nu te-am v\zut
Mult\ vreme a trecut.
{i de când nu te-am c\tat
Mult\ lume am umblat…
Ia, eu fac ce fac demult
Iarna lupul îl ascult
Cum la margini de p\râu
H\ul\[te a pustiu.
Am f\cut ce fac de mult:
Vara doina me-o ascult,
Trag\n\-se trag\n\,
Frunza de mi-o leag\n\.”
(Mihai Eminescu,
Literatura popular\,
Bucure[ti, Editura Minerva, 1979)
{tefan Popescu,
Studiu de arbori (fragment)
128
3 Junimism
29. Conjunc]ia adversativ\ „iar” („Iar noi locului ne ]inem”) pune în paralel
dou\ idei poetice total diferite: condi]ia uman\, enun]at\ în versurile ante-
rioare, [i condi]ia naturii. Dac\ pân\ acum codrul vorbea folosind persoana
I, num\rul singular, din acest moment are loc nu numai o schimbare a per-
soanei, ci [i a tonului. Ar\ta]i ce ar putea reprezenta pronumele „noi”:
a. un plural al majest\]ii sugerând m\re]ia codrului;
b. vocea naturii, care înlocuie[te vocea codrului.
30. Opozi]ia om-natur\ se bazeaz\ pe o serie de tr\s\turi antitetice. Preciza]i-le.
31. Ultimele patru versuri con]in o enumera]ie a simbolurilor care denumesc
elemente ale naturii eterne. Comenta]i semnifica]ia acestora.
32. Încerca]i s\ explica]i absen]a persoanei a II-a în interven]iile codrului.
33. Redacta]i un eseu de una-dou\ pagini în care s\ prezenta]i atributele mitice
ale codrului.
Popular [i cult
34. Poezia Revedere este o elegie pe tema efemerit\]ii fiin]ei umane. În con-
struirea ei, Mihai Eminescu pleac\ de la doina popular\, pe care o rescrie
din punctul de vedere al romanticului cu sim] cosmic, con[tient de eterni-
tatea naturii [i, implicit, de caracterul trec\tor al omului. Substratul filoso-
fic al textului confirm\ apartenen]a liricii eminesciene la romantismul înalt.
Discuta]i asem\n\rile [i deosebirile dintre poezia Revedere [i crea]ia
popular\ culeas\ de Mihai Eminescu, reprodus\ `n coloan\, al\turat.
DESPRE TEXT
1. Codrul are o atitudine impasibil\ fa]\ de succesiunea anotimpurilor,
con[tientizând eternitatea sa. Argumenta]i, `ntr-o jum\tate de pagin\, fap-
tul c\ a]i putea asocia codrul geniului.
2. Argumenta]i, `n cel mult dou\ pagini, c\ Mihai Eminescu nu este un poet
descriptiv, ci unul care face filosofie despre natur\.
DUP| TEXT
1. Realiza]i un portofoliu care s\ con]in\:
a. [ase poezii eminesciene de inspira]ie popular\;
b. o lucrare de o pagin\ în care s\ prezenta]i asem\n\rile dintre o poezie
selectat\ [i Revedere;
c. un eseu de dou\-trei pagini despre ipostazele sub care apare codrul în
crea]ia eminescian\;
d. un afi[ conceput de voi pentru un concert sau o expozi]ie de art\ plas-
tic\ inspirat\ de crea]ia lui Mihai Eminescu.
2. Asculta]i cel pu]in o pies\ de pe albumul Mugur de fluier al trupei Phoenix
(de pe CD sau accesând adresa de internet: http://www.romanianvoice.
com/culture/phoenix/index.php). Discuta]i despre modul în care crea]ia
popular\ este transfigurat\ prin muzic\.
 U N I T A T E A 3 Junimism
Ilustra]ie de Adina Romanescu
la volumul Dialog – Dialogue, 2006
Dic]ionar
„ Apolinic este un adjectiv
derivat de la Apollon, zeul grec
al artelor, [i define[te, dup\
F.W. Nietzsche, spiritul contem-
plativ, ra]ional, bazat pe armo-
nie [i echilibru, în opozi]ie cu
cel dionisiac.
„ Dionisiac, adjectiv derivat
de la Dionysos, zeul grec al
vinului, vi]ei-de-vie [i al petre-
cerilor, define[te spiritul activ,
ira]ional, pasional, caracterizat
prin dezechilibru, criz\, ruptur\
interioar\. Dup\ F.W. Nietzsche,
este stadiul la care omul do-
bânde[te con[tiin]a de sine [i
este capabil de inteligen]\, situ-
at în opozi]ie cu apolinicul.
„ Friedrich Wilhelm Nietzsche
(1844-1900) este unul dintre cei
mai importan]i filosofi germani
din a doua jum\tate a secolului
al XIX-lea. În lucrarea Na[terea
tragediei (1872), el opune [i
asociaz\ atitudinea dionisiac\
[i cea apolinic\: prima este o
be]ie a desc\rc\rii de energie, a
doua, o be]ie pur vizual\. Alte
lucr\ri importante ale sale sunt
A[a gr\it-a Zarathustra (1885),
Amurgul idolilor (1888).
Condi]ia uman\ [i romantismul `nalt
SPRE TEXT
1. Spune]i trei cuvinte pe care le asocia]i cu focul.
2. Redacta]i un text de cinci rânduri, pornind de la afirma]ia: Orice experien]\
te transform\. Cine dore[te poate citi textul în fa]a clasei.
Od\ (`n metru antic)
de Mihai Eminescu
Nu credeam s\-nv\] a muri vrodat\; De-al meu propriu vis, mistuit m\
Pururi tân\r, înf\[urat în manta-mi, vaiet,
Ochii mei n\l]am vis\tori la steaua Pe-al meu propriu rug, m\ topesc în
Singur\t\]ii. fl\c\ri...
Pot s\ mai renviu luminos din el ca
Când deodat\ tu r\s\ri[i în cale-mi, Pas\rea Phoenix?
Suferin]\ tu, dureros de dulce...
Pân-în fund b\ui voluptatea mor]ii Piar\-mi ochii turbur\tori din cale,
Nendur\toare. Vino iar în sân, nep\sare trist\;
Ca s\ pot muri lini[tit, pe mine
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Mie red\-m\!
Ori ca Hercul înveninat de haina-i; (Poezii, volumul III, Bucure[ti,
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Editura Minerva, 1982)
Apele m\rii.
TEXT {I CONTEXT
Poezia Od\ (în metru antic), publicat\ mai întâi de Titu Maiorescu în edi]ia
din 1883 a volumului Poesii, a cunoscut, ca majoritatea crea]iilor eminesciene,
un proces complex de elaborare, început din perioada 1873-1874. Exist\ [apte
variante ale poeziei, punctul de plecare fiind Oda pentru Napoleon, abando-
nat\ în favoarea unei medita]ii elegiace pe tema spiritului poetic, iar apoi pe
cea a iubirii.
În cei aproximativ nou\ ani de elaborare a Odei (în metru antic), poema lui
Eminescu trece printr-o succesiune de variante, în a c\ror înl\n]uire cronolo-
gic\ î[i modific\ nu numai tema, ci [i tonalitatea liric\, ajungând s\ cumuleze,
în cele din urm\, elementele de od\ cu cele de elegie. [...] În îndelungata
evolu]ie a Odei (în metru antic), r\mâne constant doar titlul [i metrul.
(Ioana Em. Petrescu, Eminescu — poet tragic)
129
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar literar
„ Oda este o specie a genului
liric care exprim\ sentimente
de admira]ie pentru o idee, o
persoan\, un eveniment. Dup\
con]inutul lor, odele pot fi
sacre, eroice, patriotice, eroti-
ce, ocazionale, având un carac-
ter solemn. Oda s-a dezvoltat în
Antichitate prin crea]iile lui
Sappho, Alceu [i Anacreon,
care, folosind un ton avântat,
cântau bucuriile vinului [i ale
iubirii. Tematica odei se îmbo-
g\]e[te cu ajutorul lui Pindar,
care creeaz\ Odele triumfale,
cântece de slav\ pentru învin-
g\torii competi]iilor sportive
panelenice.
În ceea ce prive[te structura
odei, aceasta cunoa[te tempo-
rar o form\ fix\: strof\, anti-
strof\ [i epod\, fiind cântat\ de
cor sau recitat\ cu acompania-
ment muzical.
Oda este cultivat\ [i de
poezia modern\, nefiind astfel
încorsetat\ de structurile rigide
ale versifica]iei clasice.
„ Metrul antic (în poezia
greac\ [i latin\) este o struc-
tur\ ritmic\ bazat\ pe alter-
nan]a silabelor lungi cu cele
scurte, alc\tuind versuri f\r\
rim\, caracterizate prin scan-
dare solemn\.
„ Strofa safic\ era strofa culti-
vat\ de poeta Sappho (c. 625-
c. 580 î.Hr.), care a tr\it pe insu-
la Lesbos, unde a condus o
[coal\ de poezie. Acest tip de
strof\ este alc\tuit\ din trei ver-
suri a 11 silabe [i un ultim vers,
care se nume[te vers adonic.
130
PRIN TEXT
Oda [i metrul antic
1. Motiva]i dac\ oda scris\ de Mihai Eminescu se încadreaz\ în tiparele aces-
tei specii.
2. Sursa de inspira]ie este, dup\ cum reiese din titlu, poezia antic\. Modelul
poetului st\ înc\ la baza disputelor dintre critici. Unii sus]in c\ Mihai
Eminescu pleac\ de la poezia lui Catul sau Sappho, iar al]ii vorbesc de
odele lui Hora]iu. Citi]i urm\toarea traducere a lui Eminescu din oda C\tre
Mercur a lui Hora]iu [i compara]i-o cu Oda (în metru antic):
„Fugi oriunde ochii te duc ori vântul
Pân\-i noapte, pân\ vegheaz\ Venus,
Mergi cu bine. Þine-m\ minte… sap\-un
Vers pe mormântu-mi.”
(Poezii, volumul III)
3. Analiza]i poezia din punctul de vedere al versifica]iei. Ave]i în vedere infor-
ma]iile din dic]ionar despre metrul antic [i strofa safic\.
„Nu credeam s\-nv\] a muri vrodat\”
4. Începutul poeziei are valoare conclusiv\ [i [ocheaz\ prin al\turarea celor
trei verbe: „a crede”, „a înv\]a”, „a muri”. Primul dintre aceste verbe este
la forma negativ\. Ce orizont de a[teptare produce o poezie care st\ sub
semnul nega]iei?
5. Cum explica]i asocierea verbelor „a înv\]a” [i „a muri ”? Crede]i c\ omul,
de-a lungul vie]ii, se gânde[te la faptul c\ înva]\ s\ moar\? Discuta]i
aceast\ posibilitate. Þine]i cont [i de faptul c\, în patru dintre variantele
anterioare, primul vers era: „Nu credeam c\ pot ca s\ mor vro’dat\”.
6. Verbul „a muri” este folosit cu sensul propriu sau cu sensul figurat? Argu-
menta]i-v\ r\spunsul.
7. Copia]i tabelul de mai jos în caiete, apoi extrage]i verbele din text [i
grupa]i-le dup\ model.
Indicativ, Indicativ, Indicativ,
Imperativ
imperfect perfect simplu prezent
8. Indica]i strofele în care apar modurile [i timpurile verbale de la exerci]iul 7.
9. Împ\r]i]i textul în patru secven]e corespunz\toare modurilor [i timpurilor
verbale de la exerci]iul 7. Da]i un titlu fiec\rei secven]e.
10. Imperfectul este timpul verbal care domin\ prima strof\ [i contureaz\
planul trecutului. Care crede]i c\ este cauza acestei senin\t\]i apolinice din
trecut:
a. ignoran]a tinere]ii?
b. izolarea de lume?
c. con[tientizarea superiorit\]ii fa]\ de oamenii obi[nui]i?
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar
„ Hercul (Hercules) este un
erou grec, devenit dup\ moarte
zeu. Fiu al lui Zeus [i al
Alkmenei, el îndepline[te cele
12 ispr\vi celebre, cunoscute
sub numele de muncile lui
Hercule: uciderea leului din
Nemeia, uciderea hidrei din
Lerna, prinderea mistre]ului de
pe muntele Erymanthos, prin-
derea c\prioarei cu coarne de
aur, care apar]inea zei]ei Arte-
mis, cur\]area grajdurilor rege-
lui Augias, distrugerea p\s\-
rilor din Stymphalis, prinderea
taurului din Creta, îmblânzirea
iepelor lui Diomedes, r\pirea
cing\torii purtate de regina
amazoanelor, aducerea boilor
lui Geryoneus, culegerea me-
relor din Gr\dina Hesperidelor,
aducerea lui Cerberus din
Infern. Dup\ c\s\toria lui cu
Deianeira, omorând din gre[ea-
l\ o rud\ a so]iei sale, Hercule
este silit s\ porneasc\ în exil
împreun\ cu aceasta [i cu fiul
lor. Pe drum, Deianeira este
atacat\ de centaurul Nessus,
care vrea s-o violeze. Hercule îl
Emil Nolde, M\[ti [i dalii
11. Cum vi se pare c\ este privit\ atitudinea din prima strof\ din perspectiva
prezentului: cu triste]e, cu durere, cu ironie, cu indiferen]\? Motiva]i-v\
alegerea.
12. Lucra]i în perechi. Identifica]i în prima strof\ cli[eele romantice.
13. Lucra]i în grupe formate din dou\ perechi. Stabili]i inventarul final de
cli[ee romantice al poeziei [i ar\ta]i ce rol crede]i c\ au. Prezenta]i con-
cluziile grupei în fa]a clasei.
14. Poza statuar\, sugerat\ de mantia din prima strof\, d\ imaginii o anumit\
imobilitate. Stabili]i rela]ia dintre planul celest [i cel terestru. Cum expli-
ca]i din aceast\ perspectiv\ starea ini]ial\ de echilibru?
15. Starea de echilibru de la `nceput este întrerupt\ brusc. Ar\ta]i ce rol au
perfectul simplu [i adverbele în exprimarea acestei schimb\rii.
16. Ce anume provoac\ modificarea st\rii contemplative? Ve]i avea în vedere
[i urm\toarele sugestii: „ fiin]a iubit\; „ iubirea, sentiment care implic\
tr\ire dionisiac\ „ suferin]a provocat\ de iubire „ suferin]a, în general.
17. Ar\ta]i cum interpreta]i pronumele personal „tu” din strofa a II-a:
a. receptor imaginar prezent în text;
b. receptor impersonal [i imaginar;
c. alternativ\ a vocii care emite textul.
Motiva]i-v\ alegerea.
18. Explica]i semnifica]ia oximoronului „suferin]\ dureros de dulce”.
19. Romanticii, îndr\gosti]i de antiteze, asociaz\ adesea voluptatea cu durerea.
Cum explica]i cel\lalt oximoron din a doua strof\ a poeziei: „voluptatea
mor]ii nendur\toare”?
Focul
20. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Strofele a III-a [i a IV-a circumscriu un
plan al prezentului poetic [i se afl\ în raport de posterioritate fa]\ de
momentul care distruge echilibrul ini]ial. Extrage]i cuvintele care apar]in
câmpului semantic al focului.
21. Rela]ia dintre foc [i pasiune este frecvent\ în romantism. Discuta]i în gru-
pele stabilite anterior dac\ pasiunea mistuitoare este aceea a iubirii, a
cuno[terii sau a crea]iei. Un reprezentant al grupei prezint\ în fa]a clasei
justific\rile op]iunii voastre.
22. Stabili]i rela]ia foc-mare. De ce crede]i c\ elementul acvatic ia aceast\
înf\]i[are?
23. Patima devoratoare este subliniat\ în strofa a III-a prin cele dou\ referin]e
livre[ti. Compara]ia eminescian\ nu scoate în eviden]\ doar simpla asem\-
nare dintre dou\ obiecte, dou\ personaje sau dou\ ac]iuni, ci dezvolt\ pu-
ternic al doilea termen, prin care apeleaz\ la informa]ia cultural\ a cititoru-
lui. Citi]i datele despre Hercule [i Nessus din dic]ionar. Valorificând ceea
ce a]i aflat, explica]i rolul compara]iilor: „ca Nessus, / Ori ca Hercul” în
conturarea ideii de suferin]\ [i de ardere.
24. Ce rol are repeti]ia adjectivului „propriu” în strofa a IV-a?
25. Explica]i rolul punctelor de suspensie din strofa a IV-a.
26. Comenta]i semnifica]ia interoga]iei retorice din finalul strofei a IV-a.
131
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar
r\ne[te mortal cu una dintre
s\ge]ile sale otr\vite, dar,
înainte de a muri, centaurul îi
d\ruie[te Deianeirei un filtru
miraculos, dup\ spusele lui,
care avea s\ i-l aduc\ înapoi pe
Hercule atunci când ei i se va
p\rea c\ eroul îi este infidel.
{iretenia lui Nessus [i gelo-
zia Deianeirei aveau s\ pricinu-
iasc\, mai târziu, moartea erou-
lui. Astfel, dup\ o vreme, el se
îndr\goste[te de Iole, iar Deia-
neira îi trimite o c\ma[\ îm-
bibat\ cu filtrul lui Nessus.
Departe de a-i aduce so]ul îna-
poi, filtrul lipe[te ve[tmântul de
trupul acestuia, pricinuindu-i
r\ni groaznice. În zadar se lupt\
Hercule cu disperare s\ scape
de c\ma[a ucig\toare. Sim]in-
du-[i sfâr[itul aproape, în timp
ce Deianeira, îngrozit\ de fapta
ei, se sinucide, eroul î[i înal]\
singur un rug [i se preg\te[te
de moarte. Peste fl\c\rile rugu-
lui, un nor îl ridic\ pe erou în
Olimp, devenind astfel nemuri-
tor drept r\splat\ pentru vitejia,
curajul [i nedrept\]ile îndurate
pe p\mânt.
„ Nessus este un centaur, fiul
lui Ixion, ucis de una dintre
s\ge]ile otr\vite ale lui Hercule.
„ Phoenix este o pas\re miti-
c\, având însu[irea de a arde
periodic [i a se regenera din
propria cenu[\ (Victor Kern-
bach, Dic]ionar de mitologie
general\, Bucure[ti).
„ Ataraxia este o concep]ie
filosofic\ din Antichitate care
sus]inea c\ omul trebuie s\
tind\ spre o stare de perfect\
lini[te sufleteasc\, prin deta[a-
re de fr\mânt\rile lumii.
132
Ie[irea din patim\
27. Tonul ultimei strofe este imperativ. Cel care sufer\ implor\ o dispari]ie, o
revenire [i o recuperare. Ce semnifica]ie poate avea sintagma „ochii tur-
bur\tori”?
28. Metafora „nep\sare trist\” sugereaz\ o stare de calm, de lini[te, de atara-
xie. Adverbul „iar” relev\ dorin]a omului de a retr\i starea de echilibru ini-
]ial. Reciti]i prima strof\ [i asocia]i-o cu ideile poetice din ultima. Explica]i
diferen]ele de perspectiv\.
29. Con[tientizarea tr\s\turilor condi]iei umane, care implic\ ideea c\ moar-
tea poate întoarce omul spre sine, rupându-l de r\t\cirile erotice [i resti-
tuindu-l lui însu[i, sunt relevate de ultimele dou\ versuri. Explica]i semnifi-
ca]ia lor. Ave]i în vedere [i rela]ia dintre scop („ca s\ pot muri lini[tit”) [i
dorin]\ („pe mine mie red\-m\”).
30. Comenta]i, din perspectiva strofei finale, urm\toarea apreciere critic\:
Oda nu mai e expresia condi]iei eroului sau geniului, ci expresia pur\ a
condi]iei umane. {i, poate de aceea, de[i pare o rug\ciune de intrare în
nefiin]\ [...], ea r\mâne, de fapt, o Od\ a fiin]ei, celebrat\ prin destinul de
pas\re Phoenix al existentului.
(Ioana Em. Petrescu, Eminescu — poet tragic)
DESPRE TEXT
1. Citi]i urm\toarele afirma]ii [i alege]i una pentru explicarea sensului poeziei.
a. Uluitoarea od\, pl\smuit\ în contururi de sever\ frumuse]e, exprim\ cu
fervoarea unui limbaj ini]iatic drama dorului sau a erosului, adic\ a patimii.
(Rosa Del Conte, Eminescu sau despre Absolut)
b. În calea pe care o str\bate de la o od\ închinat\ lui Napoleon pân\ la o
elegie de dragoste, pentru c\ aceasta este Od\ (în metru antic), poetul are
prilejul s\ transpun\ accentele în scar\ subiectiv\ [i s\ înlocuiasc\ ima-
ginea împ\ratului prin propria imagine.
(Dimitrie Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu)
c. Ignorarea mor]ii într-o senin\, ve[nic\ tinere]e înseamn\ unitatea origi-
nar\ (strofa I). C\derea din starea dintâi prin iluzie, prin patim\, capcana
oric\rei pr\bu[iri, la întâlnirea cu suferin]a (strofa a II-a). {i apoi [...]
întoarcerea în unitatea antitezei [i sintezei s\ îmbrace dramaticul destin al
omului, întrupat în erou.
(Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, Eminescu — cultur\ [i crea]ie)
DUP| TEXT
1. Proiect. Citi]i celelalte variante ale odei eminesciene [i alc\tui]i un referat,
de cel mult dou\ pagini, în care s\ ar\ta]i diferen]ele dintre acestea.
Prezenta]i lucr\rile la evaluarea de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
2. Proiect. Opera muzical\ intitulat\ Mari melancolii [i aspre indign\ri (1999)
este prima lucrare fonografic\ rock coral-simfonic\ din Romania, care
cuprinde 18 compozi]ii ale unor creatori de la Rock Filarmonica din Oradea.
Asculta]i varianta rock a Odei (în metru antic) [i organiza]i un moment
poetic în care s\ o folosi]i ca fundal muzical pentru recitarea textului.
COMUNICARE

Figuri de stil
Figura de stil este un procedeu utilizat pentru a
cre[te expresivitatea unui text, care nu define[te, ci su-
gereaz\, pentru c\ lumea prezentat\ este imaginar\.
~ntr-un text literar, se constat\ c\:
„ se produce o abatere de la sensul comun al cuvân-
tului;
„ se adaug\ un con]inut nou acestuia;
„ se alege un anumit cuvânt considerat mai potrivit
pentru a transmite o idee;
„ se combin\ un cuvânt cu alte cuvinte, pentru a
genera sensuri noi.
Figurile de stil nu se opresc îns\ la limita unui cu-
vânt, ci implic\ secven]e mai ample, uneori întregul text.
De asemenea, trebuie subliniat faptul c\ figurile de stil
se pot combina între ele, astfel încât, uneori, sunt greu
de identificat.
Exist\ clasific\ri tradi]ionale pentru figurile de stil, în
func]ie de nivelul lingvistic la care apar.

Alitera]ia const\ în repeti]ia unor consoane sau a unor silabe, de obicei din r\d\cina cuvintelor, cu efect imitativ (ono-
1. FIGURI matopeic) sau expresiv (simbolic): „Prin vulturi vântul viu vuia.” (George Co[buc, Nunta Zamfirei)
DE SUNET Asonan]a const\ în repeti]ia vocalei accentuate în dou\ sau mai multe cuvinte: „C\ci unde-ajunge nu-i hotar.”
(Mihai Eminescu, Luceaf\rul)

Personificarea este figura de stil prin care se atribuie însu[iri omene[ti unor fiin]e necuvânt\toare, unor lucruri, unor
fenomene ale naturii. Se realizeaz\ prin combinarea substantivului cu verbe care exprim\ ac]iuni omene[ti, prin folosirea
vocativului pentru substantive nonpersonale, prin asocierea cu un epitet care desemneaz\ o tr\s\tur\ omeneasc\.
„Din v\zduh cumplita iarn\ cerne norii de z\pad\...” (Vasile Alecsandri, Iarna)

Compara]ia este figura de stil cu ajutorul c\reia se exprim\ un

raport de asem\nare între dou\ obiecte, persoane sau ac]iuni, cu
scopul de a eviden]ia sau de a evoca unul dintre termeni. COMPARAT anii nori COMPARANT
Compara]ia are doi termeni pu[i în rela]ie pe baza unei ase-
m\n\ri, aceasta ap\rând la intersec]ia calit\]ilor comune ale com-
paratului [i ale comparantului, ca în schema al\turat\. Între cei doi
termeni, apare un element de leg\tur\, care poate fi: ca, precum, elemente comune: instabilitate, efemeritate
asemenea, aidoma, la fel ca, asem\n\tor cu, întocmai ca etc.
2. FIGURI „Trecut-au anii ca nori lungi pe [esuri” (Mihai Eminescu, Trecut-au anii...)
SEMANTICE
Epitetul este figura de stil care const\ în determinarea unui substantiv sau a unui verb printr-un adjectiv sau adverb,
eviden]iindu-se astfel însu[iri deosebite ale obiectului sau ale ac]iunii.
Epitetul poate fi adjectiv, cel mai adesea, adverb sau substantiv (când este vorba de metale pre]ioase, pietre
pre]ioase, nume de materii). Ca num\r de termeni, poate fi: simplu, dublu, triplu în cumul. Se poate combina cu alte
figuri de stil, fiind vorba despre epitet personificator, metaforic, hiperbolic, sinestezic, oximoronic.
„O pas\re cu glas amar / Str\bate parcul secular...” (George Bacovia, Decor)
Alegoria este figura de stil care const\ în prezentarea unei idei abstracte prin elemente concrete, substituind o ima-
gine cu alta pe baza unor asem\n\ri: „S\ le spui curat / C\ m-am însurat / Cu-o mândr\ cr\ias\, / A lumii mireas\...”
(Miori]a)
Metafora este figura de stil prin care se trece de la semnifica]ia
obi[nuit\ a unui cuvânt sau a unei expresii la o alt\ semnifica]ie, tre-
cerea f\cându-se pe baza unei compara]ii subîn]elese. Tradi]ional, vârtej cuibar cuibar de ape
este definit\ ca o compara]ie prescurtat\, din care s-a eliminat ele-
mentul de leg\tur\ dintre cei doi termeni apropia]i pe baza unei
asem\n\ri, metafora ap\rând la intersec]ia tr\s\turilor de sens co-
mune, ca în schema al\turat\. Ca parte de vorbire, este substantiv, elemente comune: rotund, adânc, conic
verb, adjectiv. Metafora se combin\ frecvent cu alte figuri de stil.
„În cuibar rotind de ape peste care luna zace” (Mihai Eminescu, C\lin — file din poveste)

133
 U N I T A T E A 3 Junimism

Inversiunea este figura de stil care const\ în modificarea, în primul rând, a topicii propozi]iei [i, mai rar, a frazei, cu
scopul de a scoate în eviden]\ un cuvânt sau o propozi]ie.
Se poate realiza prin antepunere, postpunere, separare, dislocare.
„Lacul codrului albastru / Nuferi galbeni îl încarc\.” (Mihai Eminescu, Lacul)
Repeti]ia este figura de stil care const\ în reluarea de dou\ sau de mai multe ori a aceluia[i sunet, cuvânt, grup de
cuvinte sau a aceleia[i rela]ii sintactice. În func]ie de nivelul lingvistic la care se întâlne[te, repeti]ia este fonetic\, lexi-
3. FIGURI DE cal\ (un cuvânt, un grup de cuvinte sau chiar un enun]), gramatical\ (chiasmul, paralelismul sintactic).
CONSTRUCÞIE „Zic\ to]i ce vor s\ zic\” (Mihai Eminescu, Gloss\ )
Enumera]ia este figura de stil care const\ într-o în[iruire de termeni de acela[i fel sau cu sensuri apropiate, f\cut\
cu scopul de a eviden]ia ideea exprimat\. Enumera]ia poate fi constituit\ dintr-o în[iruire f\r\ întrerupere a termenilor
sau dintr-o succesiune în care apar intercal\ri. Se combin\ adeseori cu alte figuri de stil.
„S\ strecor pe un fir de a]\ / Mic[orata, sub]iata [i nepip\ita via]\.” (Tudor Arghezi, Cuvânt)
Oximoronul este figura de stil care const\ în asocierea în aceea[i sintagm\ (îmbinare de cuvinte) a dou\ cuvinte cu
sens antonimic: „Suferin]\, tu, dureros de dulce.” (Mihai Eminescu, Od\ — în metru antic)

Hiperbola este figura de stil care const\ într-o exagerare, prin m\rirea sau mic[orare obiectului:
„O mare / [i-un vifor nebun de lumin\ / f\cutu-s-a-n clip\.” (Lucian Blaga, Lumina)
4. FIGURI
DE GÂNDIRE Antiteza este figura de stil care const\ în punerea în opozi]ie a dou\ cuvinte, idei, imagini, personaje, situa]ii menite
s\ se reliefeze reciproc. Poate s\ apar\ la nivelul enun]ului sau la nivelul întregii opere.
„Nu [tie de-i vis, ori aieve-i...” (George Co[buc, Pa[a Hassan)

Invoca]ia retoric\ este figura de stil care const\ în adresarea unei rug\min]i c\tre o muz\, o divinitate (în literatura
clasic\) sau în adresarea unei chem\ri c\tre o persoan\ absent\ sau imaginar\ (în literatura modern\): „O! soare, cre-
atorul când de pe tronul s\u / Þi-a zis s\ fii, vrând lumei s\ dea supremul bine / Atunci el cu mândrie s-a oglindit în
5. FIGURI tine...” (Vasile Alecsandri, Imn c\tre soare)
DE ADRESARE
Interoga]ia retoric\ este figura de stil constând într-o întrebare sau într-un [ir de întreb\ri adresate unui auditoriu
din partea c\ruia nu se a[teapt\ un r\spuns: „Voi sunte]i urma[ii Romei?...” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Exclama]ia retoric\ este figura de stil care const\ într-un enun] (în poezie sau în proz\) prin care se exprim\ un sen-
timent puternic (triste]e, bucurie, furie, surpriz\ etc.): „Ce iert\tor [i bun ]i-i gândul, în preajma florilor pl\pânde!”
(Dimitrie Anghel, În gr\din\)

EXERCI}II
1. Identifica]i compara]iile din versurile de mai jos, evi-
den]iind sintagma în care este integrat\ figura de stil.
„Pe un deal r\sare luna, ca o vatr\ de j\ratic.”
(Mihai Eminescu, C\lin — file din poveste)
„{i ca un înger dintre oameni/În calea vie]ii mele ie[i.”
(Mihai Eminescu, Atât de fraged\...)
2. Alege]i epitetele care vi se par cele mai interesante
din Scrisoarea I [i Floare albastr\ de Mihai Emines-
cu, motivându-v\ op]iunile.
3. Indica]i trei metafore care v-au pl\cut cel mai mult
din textele eminesciene studiate.
Paul Gauguin,
4. Men]iona]i o figur\ de adresare, una de gândire [i
Calul alb una de construc]ie din textele eminesciene studiate.

134
STUDIU DE CAZ
Realismul
SPRE TEM|
1. Descrie]i fiecare, într-o singur\ fraz\, acela[i obiect
din clas\. Citi]i descrierile voastre, apoi ar\ta]i prin
ce se aseam\n\ [i prin ce se deosebesc. Din ce cauz\
apar diferen]e în prezentarea aceluia[i obiect?
2. Ar\ta]i ce crede]i c\ înseamn\ pentru literatur\ con-
ceptul de realism. Exemplifica]i-l.
DESPRE TEM|
Realismul european [i realismul românesc
Sensurile termenului realism
Termenul de realism comport\ mai multe interpre-
t\ri, putând fi considerat:
„ un concept filosofic privitor la raportul dintre rea-
litatea perceput\ prin sim]uri [i prin intelect;
„ un stil artistic exprimând o atitudine fa]\ de real,
Apari]ia realismului
Realismul ca ideologie apare în jurul anului 1850,
coexistând cu romantismul, aflat în perioada declinului.
În felul acesta, se explic\ unele reminiscen]e romantice
în operele marilor scriitori reali[ti, care au debutat sub
auspicii romantice. La cristalizarea curentului, au con-
tribuit [i o serie de evenimente sociale [i de modific\ri în
[tiin]\ [i filosofie:
„ se produce revolu]ia industrial\, care duce la
înt\rirea burgheziei;
„ apare teoria despre dezvoltarea naturii a lui
Charles Darwin;
„ începe s\ se manifeste în filosofie orientarea poziti-
vist\ a lui Auguste Comte, care acord\ o importan]\ deo-
sebit\ experimentului, descrierii faptelor [i a fenomenelor;
„ se afirm\ doctrina materialismului economic, mai
ales prin lucr\rile lui Karl Marx.
Camil Ressu, Þ\rani `n barc\
prezent în orice oper\, din Antichitate [i pân\ ast\zi;
„ un curent literar din a doua jum\tate a secolului al
XIX-lea, având drept principiu fundamental construirea
unui univers fic]ional care s\ fie oglinda realului, s\
creeze iluzia vie]ii.
Ca mi[care artistic\, realismul apare cu ocazia dezba-
terilor despre pictura lui Gustave Courbet, care prezint\
în pânzele sale oameni simpli [i scene din via]a cotidia-
n\. Termenul este aplicat literaturii ulterior de c\tre
Jules Champfleury, care face primele teoretiz\ri în
revista Le Réalisme (Realismul), ini]iat\ în 1856. În anul
urm\tor, Jules Champfleury public\ o culegere de arti-
cole, punând astfel bazele teoretice ale curentului.
Realismul a influen]at mai ales genul epic [i genul
dramatic, speciile cele mai cultivate fiind romanul,
nuvela, foiletonul, drama [i comedia. Honoré de Balzac
[i Stendhal pot fi considera]i romancierii care au înte-
meiat curentul realist, cu reprezentan]i str\luci]i apoi în
toat\ Europa: Gustave Flaubert, William Makepeace
Thackeray, August Strindberg, Charles Dickens, Lev
Nikolaevici Tolstoi, Feodor Mihailovici Dostoievski.
135
 U N I T A T E A 3 Junimism
Doctrina realist\
Conform curentului realist, lumea imaginat\ de scrii-
tor trebuie s\ respecte mentalitatea pozitivist-scientist\ a
epocii, afirmând un narator omniscient [i omnipotent,
demiurg al universului creat. Ap\rând ca o reac]ie la
subiectivismul romantic, optând pentru obiectivitate [i
exprimare impersonal\, realismul se caracterizeaz\ prin
aten]ia pe care o d\ observa]iei lucide, adev\rurilor sim-
ple, cotidianului, prin surprinderea tuturor aspectelor
existen]ei, inclusiv a r\ului, a urâ]eniei [i a vulgarit\]ii.
Naturalismul — aspect decadent al realismului
Principiile estetice realiste, radicalizate dup\ 1870, au
dus la apari]ia unei orient\ri numite naturalism, care s-a
manifestat pân\ în jurul anului 1900.
Naturalismul consider\ c\ opera de art\ trebuie s\
zugr\veasc\ realitatea „[tiin]ific” [i se orienteaz\ spre
aspectele brutale [i dure ale acesteia. Scriitorii aleg cu
predilec]ie cazuri patologice, manifestând un gust mor-
bid pentru vicii, tare fiziologice [i ereditare, tr\iri ele-
mentare [i instinctuale.
Realismul `n literatura român\
Curentul realist este anticipat în cultura român\, în
plin secol romantic, de numeroase lucr\ri în proz\ ale
scriitorilor pa[opti[ti: Costache Negruzzi, Vasile
Alecsandri, Mihail Kog\lniceanu, Alecu Russo.
Spre deosebire de romantism, realismul românesc
nu are un program prin care s\ se fi constituit într-o
[coal\ anume. {i în cazul acestui curent, se poate vorbi
despre un decalaj fa]\ de realismul european, fiindc\
prima oper\ reprezentativ\ pentru curent este Ciocoii
vechi [i noi a lui Nicolae Filimon, roman ap\rut în 1862,
când în Occident curentul era în stadiu final. Opera lui
Nicolae Filimon are caracteristicile romanului realist,
reflectând existen]a obi[nuit\ [i aspirând la o imagine
global\ a lumii. Ac]iunea se desf\[oar\ coerent, putând
fi anticipat\. Finalul închis, cu ajutorul c\ruia conflictele
sunt rezolvate, este anticipat de incipit. Este respectat\
ordinea cronologic\ a evenimentelor, iar personajele
sunt tipuri, naratorul fiind omniscient.
În literatura noastr\, exist\ o prelungire a curentului
prin apari]ia unor opere de factur\ realist\ pân\ la
136
Personajele sunt tipuri umane întrunind tr\s\turile unei
întregi categorii, iar descrierea de mediu se bazeaz\ pe
am\nunte semnificative, care reflect\ felul de a fi al per-
sonajelor. Dialogurile sunt simple, dând iluzia vorbirii
obi[nuite. Accentul este pus pe intrig\, cu dese evalu\ri
etice ale situa]iilor [i ale personajelor.
Ca tematic\, se poate vorbi de un realism citadin,
rural [i psihologic.
Reprezentantul cel mai de seam\ al curentului a fost
Émile Zola, atât în planul crea]iei literare, ca autor al
unor romane ilustrând concep]iile estetice naturaliste,
cât [i în plan teoretic.
Elemente naturaliste sunt prezente [i la prozatorii
români, mai ales la Ion Luca Caragiale, Barbu {tef\nes-
cu Delavrancea [i Liviu Rebreanu.
jum\tatea secolului al XX-lea, acestea, asimilate
tradi]ionalismului, coabitând cu lucr\ri apar]inând ori-
ent\rii moderniste. Un paradox este faptul c\ începu-
turile realismului românesc sunt marcate de apari]ia
unui roman citadin, Ciocoii vechi [i noi de Nicolae
Filimon, pe când curentul se afirm\ mai ales prin roma-
ne rurale, a[a cum este Ion de Liviu Rebreanu.
Ca doctrin\, se poate spune c\ tr\s\turile caracteris-
tice curentului sunt prezente în polemica dintre Titu
Maiorescu, adept al teoriei artei pentru art\, [i
Constantin Dobrogeanu-Gherea, adept al conceptului de
art\ cu tendin]\.
Pentru Titu Maiorescu, noua orientare literar\ vi-
zeaz\ via]a specific na]ional\ [i zugr\ve[te permanen]e
umane, adic\ tipuri, a[a cum arat\ în studiul Literatura
român\ [i str\in\tatea (1882). Temperamentul [i for-
ma]ia clasicist\ ale conduc\torului „Junimii” îl vor deter-
mina s\ accepte un realism moderat, excluzând excese-
le joase ale curentului, pe care le consider\ un realism
brutal. Spre deosebire de Titu Maiorescu, Constantin
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dobrogeanu-Gherea cere artistului s\ se limiteze la des-
crierea realit\]ii pe care o cunoa[te [i pe care a tr\it-o,
selectând faptele într-o oper\ semnificativ\.
O pozi]ie mai nuan]at\ a exprimat Garabet Ibr\ileanu
în studiul Crea]ie [i analiz\, atunci când afirma c\ „un
creator nu copiaz\ realitatea”, ci î[i construie[te opera
dup\ modelul acesteia.
TEMA ~N TEXTE
1. Lucra]i întâi individual, apoi în perechi, identificând
tr\s\turi ale descrierii realiste. Prezenta]i-le în fa]a
clasei.
„Stau câteodat\ [i-mi aduc aminte ce vremi [i ce
oameni mai erau în p\r]ile noastre, pe când înce-
pusem [i eu, dr\g\li]\-Doamne, a m\ ridica b\ie]a[ la
casa p\rin]ilor mei, în satul Humule[tii, din târg drept
peste apa Neam]ului; sat mare [i vesel, împ\r]it în
trei p\r]i care se ]in tot de una: Vatra Satului, Delenii
[i Bejenii. [...]
{i p\rintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vred-
nic [i cu bun\tate mai era! Prin îndemnul s\u, ce mai
de pomi s-au pus în ]intirim, care era îngr\dit cu
z\plaz de bârne, stre[init cu [indril\ [i ce chilie
durat\ s-a f\cut la poarta bisericii pentru [coal\.
{-apoi s\ fi v\zut pe neobositul p\rinte cum umbla
prin sat din cas\ în cas\, împreun\ cu b\di]a Vasile a
Ilioaiei, dasc\lul bisericii, un holtei zdrav\n, frumos
[i voinic, [i sf\tuia pe oameni s\-[i deie copiii la
înv\]\tur\. {i de unde nu s-au adunat o mul]ime de
b\ie]i [i fete la [coal\, între care eram [i eu, un b\iet
priz\rit, ru[inos [i fricos de umbra mea.”
(Ion Creang\, Amintiri din copil\rie)
2. Argumenta]i pe baza textului de mai jos faptul c\, în
operele realiste, dialogul d\ iluzia vorbirii obi[nuite.
„ — {tiu unde sunt! Acum [tiu!... uf!... le-am g\sit!
— Unde?
— În jacheta mea a cenu[ie de var\... cu ea eram la
ber\rie când le-am cump\rat. Þiu minte bine, le-am
pus în buzunarul de la piept în\untru... Acolo sunt!...
sigur!... Adu-mi jacheta!”
(Ion Luca Caragiale, Dou\ loturi)
În crea]iile în proz\ ale marilor clasici, apar puternice
elemente realiste. Astfel, Ion Creang\ zugr\ve[te realist
via]a ]\ranului în capodopera sa, Amintiri din copil\rie, în
timp ce Ion Luca Caragiale extinde în nuvele tematica
realist\, prezentând [i mediul citadin, uneori cu accente
naturaliste, iar Ioan Slavici înf\]i[eaz\ lumea ]\ranului
ardelean într-o not\ didacticist\ [i excesiv moral\, sem-
nând primele opere de valoare ale realismului psihologic.
3. Indica]i câteva elemente naturaliste din urm\torul
fragment:
„Zibal prive[te f\r\ s\ clipeasc\ procesul de des-
compunere a mâinii ce desigur nu l-ar fi cru]at pe
dânsul. — El n-auzise urletele de afar\ ale nenoroci-
tului; era acuma prea interesant ce vedea ca s\ mai
[i auz\. Zibal urm\rise cu nesa]iu toate contorsiunile,
toate crispa]iile stranii ale degetelor, apoi amor]eala
cuprinzându-le încet pe unul câte unul.”
(Ion Luca Caragiale, O f\clie de Pa[te)
4. Proiect. Lucra]i în perechi. Realiza]i un referat de cel
mult dou\ pagini în care s\ argumenta]i faptul c\ o
oper\ epic\ studiat\ în anii anteriori apar]ine curen-
tului realist. Prezenta]i lucrarea voastr\ la evaluarea
de la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
Camil
Ressu,
Portret
de fat\
137
 U N I T A T E A 3
Ioan Slavici
(1848-1925)
Prozator, dramaturg, gazetar. Se
na[te în anul revolu]iei, la {iria,
lâng\ Arad, într-o familie numeroa-
s\. Frecventeaz\ [coala greco-or-
todox\ din satul natal, iar, între
1860 [i 1865, urmeaz\ liceul în
Arad, stând în gazd\, precum eroii
s\i din nuvela Budulea Taichii. Î[i
continu\ studiile la Liceul Piarist
din Timi[oara [i la Liceul Maghiar
din Arad. În 1868, î[i d\ bacalau-
reatul la Satu-Mare, iar toamna, se
înscrie la Universitatea din Buda-
pesta [i la Universitatea din Viena.
Se împrietene[te cu Mihai Emi-
nescu, student [i el la Viena, care îl
va îndemna s\ scrie literatur\.
În 1870, î[i ia examenul de stat
[i, în anul urm\tor, debuteaz\ în
Convorbiri literare cu o comedie:
Fata de bir\u. În vara aceluia[i an,
împreun\ cu Mihai Eminescu,
organizeaz\ serbarea de la Putna.
Reîntors în ]ar\ f\r\ s\ ob]in\ o
diplom\ universitar\, ia parte la
[edin]ele societ\]ii „Junimea”,
unde cite[te nuvela Popa Tanda.
Este numit de Titu Maiorescu pro-
fesor la Liceul „Matei Basarab” din
Bucure[ti. În 1877, intr\ în redac-
]ia ziarului Timpul, al\turi de
138
Nuvela realist\
SPRE TEXT
1. Scrie]i, în cinci minute, o povestire în care s\ folosi]i cuvintele bani, ferici-
re, familie, han, jandarmi.
2. Nota]i patru proverbe despre bani, bog\]ie, fericire [i destin.
3. Preciza]i care sunt semnifica]iile pe care le-a]i asocia titlului Moara cu
noroc, dac\ a]i vedea aceast\ carte în vitrina unei libr\rii, f\r\ s\ o fi citit
îns\. Pute]i avea în vedere urm\toarele sugestii:
„ cartea prezint\ destinul fericit al unor oameni care locuiesc lâng\ o
moar\;
„ Moara cu noroc este numele unui loc care nu are nicio leg\tur\ cu o
moar\.
Moara cu noroc
de Ioan Slavici
I
— Omul s\ fie mul]umit cu s\r\cia sa, c\ci, dac\ e vorba, nu bog\]ia, ci
lini[tea colibei tale te face fericit. Dar voi s\ face]i dup\ cum v\ trage inima, [i
Dumnezeu s\ v\ ajute [i s\ v\ acopere cu aripa bun\t\]ii sale. Eu sunt acum
b\trân\, [i fiindc\ am avut [i am atât de multe bucurii în via]\, nu în]eleg
nemul]umirile celor tineri [i m\ tem ca nu cumva, c\utând acum la b\trâne]e
un noroc nou, s\ pierd pe acela de care am avut parte pân\ în ziua de ast\zi [i
s\ dau la sfâr[itul vie]ii mele de am\r\ciunea pe care nu o cunosc decât din
fric\. Voi [ti]i, voi face]i; de mine s\ nu asculta]i. Mi-e greu s\-mi p\r\sesc coli-
ba în care mi-am petrecut via]a [i mi-am crescut copiii [i m\ cuprinde un fel
de spaim\ când m\ gândesc s\ r\mân singur\ într-însa: de aceea, poate c\ mai
ales de aceea, Ana îmi p\rea prea tân\r\, prea a[ezat\, oarecum prea blând\
la fire, [i-mi vine s\ râd când mi-o închipuiesc cârcium\ri]\.
— Vorb\ scurt\, r\spunse Ghi]\, s\ r\mânem aici, s\ cârpesc [i mai
departe cizmele oamenilor, care umbl\ toat\ s\pt\mâna în opinci ori descul]i,
iar\ dac\ duminica e noroi, î[i duc cizmele în mân\ pân\ la biseric\, [i s\ ne
punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la
copila[, iar\ d-ta la tustrei. Iac\ lini[tea colibei.
— Nu zic, gr\i soacra a[ezat\. Eu zic numai ce zic eu, v\ spun numai a[a,
gândurile mele, iar\ voi face]i dup\ gândul vostru, [i [ti]i prea bine c\, dac\
voi v\ duce]i la moar\, nici vorb\ nu poate fi ca eu s\ r\mân aici ori s\ m\ duc
în alt\ parte: dac\ v\ hot\râ]i s\ merge]i, m\ duc [i eu cu voi [i m\ duc cu toat\
inima, cu tot sufletul, cu toat\ dragostea mamei care încearc\ norocul copilu-
lui ie[it în lume. Dar nu cere]i ca eu s\ hot\r\sc pentru voi.
 U N I T A T E A 3 Junimism
Mihai Eminescu [i de Ion Luca
Caragiale. În 1881, apare volumul
care îl consacr\: Novele din popor,
inspirat din mediul rural, un elogiu
al puterii tradi]iei. În 1882, este
ales membru corespondent al
Academiei Române.
Înfiin]eaz\ la Sibiu ziarul Tribu-
na (1884), unde va colabora cu
George Co[buc. În 1885, din cauza
unor articole în care revendic\
drepturile românilor, este închis
de c\tre autorit\]ile maghiare, dar
curtea de juri îl elibereaz\. Împre-
un\ cu George Co[buc [i cu Ion
Luca Caragiale, editeaz\ la Bucu-
re[ti publica]ia Vatra. În 1894,
vede lumina tiparului în foileton
romanul Mara. În 1902, public\
romanul Din b\trâni, premiat apoi
de Academia Român\. În timpul
Primului R\zboi Mondial, conduce
ziarul Ziua, în care militeaz\
pentru neutralitatea României în
aceast\ perioad\.
C.P. Szathmary, Þ\rani prahoveni
1
þarinã, s.f.: câmp cultivat; terenurile de
culturã ºi de pãºunat ale unei comune.
2
pripor, s.n.: pantã abruptã, povârniº.
3
þãrcãlam (sau þãrcãlan), s.n. (reg.): uneal-
tã de dulgherie, asemãnãtoare cu com-
pasul.
— Atunci s\ nu mai pierdem vorba degeaba: m\ duc s\ vorbesc cu arân-
da[ul, [i de la St. Gheorghe cârciuma de la Moara cu noroc e a noastr\.
— În ceas bun s\ fie zis, gr\i b\trâna, [i gând bun s\ ne dea Dumnezeu în
tot ceasul!
II
De la Ineu drumul de ]ar\ o ia printre p\duri [i peste ]arini1 l\sând la dreap-
ta [i la stânga satele a[ezate prin col]urile v\ilor. Timp de un ceas [i jum\tate
drumul e bun; vine apoi un pripor2, pe care îl urci, [i dup\ ce ai coborât iar în
vale, trebuie s\ faci popas, s\ adapi calul ori vita din jug [i s\ le mai la[i timp
de r\suflare, fiindc\ drumul a fost cam greu, iar\ mai departe locurile sunt rele.
Aici în vale e Moara cu noroc.
Ori din care parte ar veni, drume]ul se bucur\ când o z\re[te din culmea
dealului ple[uv, c\ci, venind despre locurile rele, ea îl veste[te c\ a sc\pat
norocos, iar\ mergând spre ele, la moar\ poate s\ g\seasc\ ori s\ a[tepte al]i
drume]i, ca s\ nu plece singur mai departe.
{i fiindc\ aici se opresc to]i drume]ii, încetul cu încetul s-a f\cut b\t\tur\
înaintea morii, [i oarecum pe nesim]ite moara a încetat a mai m\cina [i s-a
pref\cut în cârcium\ [i loc de ad\post pentru tot drume]ul obosit [i mai ales
pentru acela pe care noaptea-l apuc\ pe drum. În cele din urm\, arânda[ul a
zidit cârciuma la un loc mai potrivit, departe de câteva sute de pa[i de la râule],
iar\ moara a r\mas p\r\sit\, cu lope]ile rupte [i cu acoper\mântul ciuruit de
vremurile ce trecuser\ peste dânsul.
Cinci cruci stau înaintea morii, dou\ de piatr\ [i trei altele cioplite din lemn
de stejar, împodobite cu ]irc\lamul 3 [i vopsite cu icoane sfinte; toate aceste
sunt semne care-l vestesc pe drume] c\ aci locul e binecuvântat, deoarece
acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a sc\pat altul de
o primejdie.
Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniser\ cârciumarul
cel nou cu nevasta lui tân\r\ [i cu soacr\-sa cea b\trân\, c\ci ei nu primeau pe
drume] ca pe un str\in venit din lume, ci ca pe un prieten a[teptat de mult\
vreme la casa lor. Abia trecuser\ dar câteva luni dup\ St. Gheorghe, [i
drume]ii mai umbla]i nu mai ziceau c\ o s\ fac\ popas la Moara cu noroc, ci
c\ se vor opri la Ghi]\, [i toat\ lumea [tia cine e Ghi]\ [i unde e Ghi]\, iar
acolo, în vale, între pripor [i locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci
cârciuma lui Ghi]\.
Iar\ pentru Ghi]\ cârciuma era cu noroc.
Patru zile pe s\pt\mân\, de mar]i sear\ pân\ sâmb\t\, era mereu plin\, [i
to]i se opreau la cârciuma lui Ghi]\, [i to]i luau câte ceva, [i to]i pl\teau cinstit.
Sâmb\t\ de cu sear\ locul se de[erta, [i Ghi]\, ajungând s\ mai r\sufle, se
punea cu Ana [i cu b\trâna s\ numere banii, [i atunci el privea la Ana, Ana
privea la el, amândoi priveau la cei doi copila[i, c\ci doi erau acum, iar\
b\trâna privea la câte[ipatru [i se sim]ea între]inut\, c\ci avea un ginere har-
nic, o fat\ norocoas\, doi nepo]i sprinteni, iar\ sporul era dat de la Dumnezeu,
dintr-un câ[tig f\cut cu bine.
139
 U N I T A T E A 3 Junimism
Bolnav [i obosit de via]a agitat\
dus\, în 1925 se retrage la fiica sa,
la Panciu, într-o podgorie asem\-
n\toare celei din {iria natal\. Se
stinge din via]\ la 17 august, fiind
înmormântat la schitul Brazi.
Opera sa cuprinde basme (Zâna
zorilor, Ileana cea [ireat\, Flori]a
din codru, Doi fe]i cu stea în frun-
te), nuvele (Gura satului, Popa
Tanda, Budulea Taichii, Moara cu
noroc), piese de teatru (Fata de
bir\u, Toane sau vorbe de clac\,
Gaspar Gratiani) [i romane (Din
b\trâni, Mara, Din dou\ lumi, Cel
din urm\ arma[, Din p\cat în p\-
cat). A scris [i proz\ autobiografic\
[i memorialistic\, reunit\ în volu-
mele Închisorile mele, Lumea prin
care am trecut, Amintiri.
Dumitru Ghia]\,
La vatr\
140
Duminic\ diminea]\ Ghi]\ punea calul la teleag\ [i b\trâna se ducea la
biseric\, fiindc\ b\trânul, fie iertat, fusese cojocar [i cânt\re] de stran\, [i a[a,
mergând la biseric\, ea se ducea parc\ s\-l vad\ pe el. [...]
[În aceste locuri prielnice pentru cre[terea turmelor de porci, unul dintre cei mai
temu]i oameni era Lic\ S\m\d\ul, care le avea în grij\. Ghi]\ în]elege c\ [ederea lui la
Moara cu noroc este condi]ionat\ de rela]ia pe care o va avea cu Lic\.]
V
[...] Câtva timp ei steter\ t\cu]i, fa]\ în fa]\, hot\râ]i amândoi [i sim]ind
fiecare c\ [i-a g\sit omul.
— Iac\, gr\ia Lic\ în cele din urm\, luând de la brâu un teanc de buc\]i de
piele în[irate pe o verig\ de sârm\. Aceste sunt semnele turmelor mele. Eu
pun semn la urechea din dreapta, jos, pentru fiecare turm\ altul, a[a, cum vezi
t\iat în aceste buc\]ele, pe care ]i le las aici. Dac\ trec porci pe drum, s\ te ui]i
la semnul lor, s\ ]ii bine minte pe omul care-i mân\ [i taci.
Ghi]\ privi lung la el, dar nu r\spunse nimic.
— Cred c\ ne-am în]eles? adause Lic\.
— Eu cred c\ nu!
— Cum a[a?
— Apoi vezi — gr\i Ghi]\ r\spicat [i aspru — dac\ m\ uit în toate p\r]ile,
nu v\d nimic [i stau singur aici în pustietate. Am doi câni minuna]i, cum ziceai,
[i tot a]i venit trei in[i f\r\ de [tirea nim\nui. Pute]i s\ ne omorâ]i pe to]i câ]i
suntem aici, [i nimeni n-are s\ [tie c\ voi ne-a]i omorât; pute]i s\ lua]i ce v\
place, dac\ suntem oameni cu minte, n-avem s\ ne plângem nim\nui, fiindc\
voi sunte]i totdeauna mul]i [i tari, iar noi suntem totdeauna pu]ini [i slabi. Îmi
ziceai s\ fac a[a: e oare cu putin]\ s\ zic ba?!
— Care va s\ zic\, ne-am în]eles.
— În]elegerea cu de-a sila nu se poate. Dac\ voiai s\ te în]elegi cu mine,
trebuia s\ vii pe drum, iar\ nu pe potec\. Eu pot zice c\ fac pe dorin]a ta [i tot
nu fac decât a[a cum îmi vine la socoteal\.
— Asta-i treaba mea! zice Lic\ hot\rât. Ori îmi vei face pe plac, ori îmi fac
rând de la alt om la Moara cu noroc.
— Lic\ — gr\i cârciumarul — nu crede c\ po]i s\ m\ ]ii de fric\. Dac\ e[ti
om cuminte, caut\ s\ te pui la bun\ în]elegere cu mine.
— Eu nu cunosc în]elegere mai bun\ decât asta! În inima omului poate s\
fie ori[ice; destul numai s\ sâm]i c\ vai [i amar de el dac\ nu-mi face pe plac.
Ghi]\ se apropie un pas.
— Dac\ ar fi numai atât, Lic\ — zise el a[ezat, — n-a[ zice nimic. Tu ceri,
la urma urmelor, un ajutor de la mine [i ]i l-a[ da bucuros dac\ te-a[ [ti cine
e[ti [i dac\ n-ar trebui s\ m\ tem c\ mâine ai s\ ceri mai mult. Apoi, tu nu e[ti
singur, ca mine, Lic\, [i, dac\-]i fac ]ie pe plac, am socoteal\ cu al]ii.
— Asta-i treaba ta! strig\ Lic\ mânios. Adu-mi cheile!
— Ce fel de chei?
 U N I T A T E A 3 Junimism
— Toate cheile: de la saltarul mesei, de la dulap, de
la orice lad\, r\spunde Lic\ rece. Cel ce vine aici vine
s\-[i fac\ bani; ]i-ai f\cut [i tu de când e[ti aici: am s\ m\
împrumut de la tine.
Ghi]\ r\mase câtva timp încremenit [i cu ochii ]inti]i
la dânsul.
— N-am s\ te prad, adause Lic\; am s\ iau cu împru-
mut [i s\ pl\tesc cinstit, cu cam\t\, cu cametele came-
telor, se în]elege, când îmi vine la socoteal\. În scris
n-am nevoie s\-]i dau, fiindc\ nu poate s\-]i fie de niciun
folos: dac\ tr\iesc [i-mi merg trebile bine, am s\ pl\tesc
cu prisos, iar\ dac\ mor f\r\ de vreme ori dac\-mi
merge r\u, tot n-ai de unde s\ iei.
— S\-]i dau bani num\ra]i.
— Ce s\ mai pierdem vremea num\rând!?
— Atunci ia cât iai, dar fii cuminte [i mai las\ ca s\
nu sâm]\ nevasta [i soacr\-mea, gr\i Ghi]\, ar\tând
saltarul în care erau [i banii, [i cheile.
— A[a ne în]elegem! zise Lic\.
Ghi]\ ar fi avut poft\ s\ sar\ la el [i s\-l sfâ[ie în
buc\]i, dar nu putea, pentru c\ ceilal]i doi erau în
apropiere [i ar fi trebuit s\ mântuie prea iute cu dânsul.
Îi era parc\-i seac\ sângele din vine când vedea pe Lic\
la banii ce-[i adunase para cu para, dar acum era legat [i
trebuia s\ se st\pâneasc\.
— Da, ne în]elegeam — zise el apropiindu-se — [i
dac\ vei fi având vreo sup\rare din partea mea, s\ nu-mi
v\d banii cu ochii.
Lic\ se întoarce [i se rânji la el.
— A[a-i c\ te-ai f\cut blând ca un mielu[el!? îi zise
apoi.
Ghi]\ se cutremur\. Toate ca toate, dar b\taia de joc
îl scotea din min]i. El f\cu, oarecum f\r\ de voie, un pas
spre Lic\, îl apuc\ de amândou\ bra]ele, îl ]inu strâns
înaintea sa [i gr\i cu glasul în\bu[it:
— Nu te mi[ca, dac\ nu vrei s\ fie moarte de om!
Sâm]ind c\ Ghi]\ e mai tare, Lic\ privi îngrijorat spre
u[\ [i gr\i iute:
— Ce vrei cu mine?
— Nimic! r\spunse Ghi]\, nimic nu vreau. Tu vezi
prea bine c\ am nevast\ [i copii [i c\ nu-]i pot face nimic.
Îmi iai banii: s\-]i fie de bine! Mi-ai luat lini[tea sufletului
[i mi-ai stricat via]a: s\-]i fie de bine! Dar s\ nu crezi c\
m\ ]ii legat, s\ nu crezi c\ te prinde s\ m\ iai în b\taie de
joc. Tu po]i s\ m\ omori, Lic\, tu cu oamenii t\i; eu pot
s\ te duc pe tine la spânzur\toare. Nu te juca dar cu
Nicolae Popa, Þ\rani `n drum spre târg
mine. Gânde[te-te c\ tu m-ai f\cut s\ nu mai am multe
de perdut [i bag\ de seam\ s\ nu mai perd [i cele ce am!
S\-]i fie fric\ de mine!
Lic\ se dete un pas înapoi.
— Þi-e fric\, urm\ Ghi]\, trecându-[i cu amândou\
mâinile printre peri în sus. Þi-e fric\ [i nu-]i e ru[ine
s\-]i chemi oamenii într-ajutor.
— Se în]elege c\ nu, r\spunse Lic\ zâmbind. Mi-ar fi
ru[ine dac-a[ fi venit f\r\ de dân[ii la tine.
Ghi]\ î[i pierduse bunul cump\t [i tocmai pentru
aceea se sâm]ea în strâmtoare fa]\ de Lic\, pe care
nimeni nu putea s\-l scoa]\ din s\rite.
— Voiesc [i eu s\ intre, ca s\ vad\ c\ ]i-e fric\, zise el.
S\ri]i, m\i oameni! strig\ apoi [i se opri neclintit în
mijlocul casei.
Unul dintre porcari intr\ iute în cas\, iar cellalt se ivi
pe prag, unde r\mase privind în ochii lui Lic\.
— I-a venit pofta s\ se prind\ la har]\ cu noi, gr\i
Lic\.
— Ba s\ m\ fereasc\ Dumnezeu, r\spunse Ghi]\.
Sunt om cuminte. Voiesc numai s\ v\ ar\t c\ nu mi-e
fric\ de voi. [...]
[Spre toamn\, Lic\ vine la han înso]it de Buz\ Rupt\, de
S\il\ Boarul [i de R\u]. În timpul nop]ii, Ghi]\ îl vede pe s\m\-
d\u plecând [i apoi întorcându-se la han, dar nu-i poveste[te
nimic Anei. A doua zi diminea]\, dup\ ce Lic\ p\r\se[te hanul,
cârciumarul inten]ioneaz\ s\ mearg\ la Ineu, ca s\-l anun]e de
cele întâmplate pe jandarmul Pintea, fost tovar\[ al s\m\-
d\ului în tinere]e, în care eroul î[i pune toate speran]ele de
r\zbunare. Apare Pintea la han, înso]it de al]i doi jandarmi, iar
Ghi]\ afl\ de la acesta c\ arenda[ul a fost jefuit în noaptea
141
 U N I T A T E A 3 Junimism
precedent\, Lic\ fiind cel suspectat. Jandarmul îi cere lui
Ghi]\ s\ vin\, împreun\ cu slugile, ca s\ dea declara]ii. În
absen]a hangiului, sose[te o tr\sur\ cu o doamn\ îmbr\cat\ în
doliu, înso]it\ de un copila[. Când pleac\ de la han, aceasta
pl\te[te cu o bancnot\ din care lipsea un col], astfel c\ Ana îi
cere alta în loc. Fiindc\ m\rturia lui Ghi]\ în fa]a judec\toru-
lui stârne[te suspiciuni, nu este l\sat s\ revin\ acas\ decât
dup\ ce un v\r al s\u, preot, accept\ s\ depun\ garan]ie mo-
ral\ pentru el.]
IX
[...] Plecând, Ghi]\ mâna caii, Pintea [edea lâng\ el,
iar\ Laie se f\cuse ghem în fundul c\ru]ei, lâng\ U]a,
care-[i adusese în prip\ [i o leg\tur\ cu rufe, pe care
[i-o pusese pe un snop de coceni, ca s\ [ad\ bine.
Pintea era t\cut ca de obicei, iar\ Ghi]\ [edea ca pe
spini lâng\ dânsul.
— S\ nu te miri?! îi zise Pintea într-un târziu. Eu am
porunc\ s\-]i caut casa pentru ca s\ v\d dac\ nu voi g\si
ceva ascuns în casa ta. {tiu c\ n-am s\ g\sesc nimic, dar
trebuie s\ m\ supun la porunc\.
Obosit cum era, Ghi]\ nu putu s\-[i dea numaidecât
seama despre în]elesul acestor cuvinte.
— Adec\ [i asta!? zise el cam nep\s\tor. N-au fost
destule cele de pân\ acum!? Bine, Pinteo, ad\ug\ apoi
peste pu]in mai viu, spune-mi, tu, pe sufletul t\u: m\
crezi tu ori nu m\ crezi pe mine vinovat?
— Nu m\ întreba, c\ nu pot s\-]i r\spund! gr\i
c\prarul ap\sând asupra vorbelor.
Ghi]\ tres\ri [i ochii i se umplur\ de v\paie.
— În]eleg, zise el. Aceste sunt cuvinte pe care ]i
le-am zis eu ]ie ast\-diminea]\. Vrei s\ mi le aduci
Nicolae Grigorescu, Car cu boi
142
aminte. Dar s\ [tii un lucru: nu se poate s\-i faci unui om
mai mare nedreptate decât s\-l mustri pentru o gre[eal\
pentru care-[i face el însu[i destule mustr\ri. Dac\ n-ai
destul\ vreme s\ m\ cuno[ti, ru[ine s\-]i fie de sl\biciu-
nea ochilor t\i!
— Noi b\nuim pe toat\ lumea, gr\i c\prarul; asta
ni-e meseria.
— S\-]i fie de bine! r\spunse Ghi]\ privindu-l cam
peste um\r. Crede-m\ c\ prea pu]in îmi pas\ dac\ m\
crezi a[a ori altfel: eu tot eu r\mân.
Pintea nu era omul care s\ r\spund\ la asemenea
vorbe; ei î[i urmar\ dar calea în t\cere, în[irând fiecare
gândurile sale. Pintea spusese adev\rul când zisese c\
b\nuie[te pe toat\ lumea. Oricum se sucea [i învârtea, el
nu putea p\r\si gândul c\ Lic\ a fost acela care a c\lcat
pe arânda[ul [i-l cuprindea un fel de nebunie când se
gândea c\ [i ast\ dat\ îi va sc\pa. Îl vedea parc\ râzând
pe sub musta]\ [i l\udându-se între pahare... Iar\ Ghi]\,
fie dinadins, fie din nepricepere, ceea ce pentru Pintea
era totuna, se f\cuse ap\r\tor al lui Lic\, se pusese
al\turea cu el, îi d\duse mân\ de ajutor.
Dar [i Ghi]\ vorbise din inim\ când spusese c\ prea
pu]in îi pas\. Acum, când chiar nici Pintea nu se sfia a-i
spune c\-l b\nuie[te, el se sim]ea mai bun decât cum îl
credeau al]ii, prea bun pentru oamenii în mijlocul c\rora
se afla, [i dac\ mai nainte îl ap\sa gândul c\ nu mai
poate umbla prin lume decât sub scutul cinstei altora [i
c\ în curând va trebui, poate, s\ cad\ la închisoare, acum
iar î[i ridica fruntea, deoarece sim]ea c\ to]i acei care îl
osândeau, aflându-se la strâmtorarea în care se aflase el,
s-ar fi dovedit mai slabi, mai nesocoti]i ori mai r\i decât
dânsul. „Da, î[i zise el, am primit porci de furat de la
Lic\, dar\ voi, fiind pu[i în locul meu, a]i fi mers mai
departe decât mine ori v-a]i fi aruncat cu nesocotin]\ în
primejdie.” Era o amarnic\ dezam\gire în aceste cu-
vinte. În clipa când le zicea, el se sim]ea mai s\rac decât
pân\ atunci. Pierduse toate bucuriile, toat\ p\rerea de
bine pe care omul o simte când vede pe acela pentru
care simte tragere de inim\, când îi vorbe[te, când poate
s\-i fac\ vreo mul]umire, când prime[te o vorb\ bun\ de
la dânsul, când se gânde[te la el, pierduse mângâierea
ce se revars\ peste sufletul omenesc la vederea podoa-
belor lumii, c\ci nimic nu d\ lumii o mai str\lucit\
podoab\ decât omul despre care putem s\ ne facem gân-
duri bune!? Despre Pintea, un fost tovar\[ al lui Lic\, om
ie[it din fundul temni]elor ca s\-[i urm\reasc\ prietenii
 U N I T A T E A 3 Junimism
de mai nainte, om care b\nuie[te pe toat\ lumea, fiindc\
asta îi este meseria; pentru acest om el se dep\rtase de
Ana, so]ia sa; în acest om pusese el mai mult\ încredere
decât în aceea cu care era legat pe toat\ via]a. Dar Ghi]\
nu se mustra pentru aceste, ci se bucura numai de un
nou gând, care încetul cu încetul se strecura printre
celelalte [i-i umplu în cele din urm\ sufletul de mân-
gâiere. La urma urmelor, toate le f\cuse din dragoste
c\tre dânsa, din dorin]a de a o vedea vesel\ [i mul]u-
mit\, de a o feri de orice sup\rare, de orice necaz, de
orice gând r\u. Ce-i pas\ lui acum de Pintea, de judec\]i,
de trebile arânda[ului, ce-i pas\ de gândurile ce-[i va fi
f\când lumea?... C\ci mare drept avea b\trâna când vor-
bea de lini[tea colibei; aici [i numai aici e limanul de sc\-
pare, când, la nevoie, ca totdeauna, lumea te p\r\se[te.
Ghi]\ începu s\ mâne mai iute, c\ci drumul îi p\rea prea
lung. Sim]ea c\ ea îl a[teapt\ cu nelini[te, îi vedea neas-
tâmp\rul [i îi p\rea o ve[nicie la mijloc pân\ ce va putea
s\ o vad\ [i s\-i gr\iasc\ un cuvânt, numai un cuvânt,
numai câteva vorbe: „Ano! nu te nedumeri, nu te întreba
la ce m\ gândesc când m\ vezi t\cut, c\ci toate le fac
numai din dragoste c\tre tine, care ai luminat zilele vie]ii
mele; [...] Ano! sunt un om b\nuit, om l\sat pe chez\[ie,
am poate s\ cad la închisoare, dar tu nu te mâhni când
vei vedea c\ jandarmii se pun s\ ne caute în cas\, ci-]i
pune toat\ credin]a în mine, c\ci toate vor trece în câte-
va zile [i cât\ vreme dragostea c\tre tine îmi va lumina
calea, ferit\ vei fi de orice sup\rare. Uite, în trei zile
plec\m de aici [i tr\im mai departe cum am tr\it odi-
nioar\. Acum, când sâmt c\ pentru tine e mai bine a[a,
nu mai stau la îndoial\, ci plec cu p\rere de bine.”
[~n drum, g\sesc o tr\sur\ atacat\ [i un copil ucis. Impre-
sionat de ceea ce vede [i îngrijorat de soarta familiei sale,
Ghi]\ pleac\ în grab\ spre han, nesocotind dorin]a lui Pintea
de a cerceta crima. Ajuns acas\, Ghi]\ afl\ de la Ana c\ v\duva
[i copilul ei poposiser\ în ajun la han.]
Ghi]\ adunase peste zi mult venin [i mult\ mânie în
sufletul s\u, [i acum tot acest venin, toat\ aceast\ mânie
se aduna la un loc: el r\sufl\ o dat\ din greu, se dete un
pas înapoi [i gr\i încet:
— Ce vrei tu s\ zici, Ano?
— {tii tu prea bine ce voiesc s\ zic! r\spunse ea
râzându-i în fa]\. Tu cu Lic\, voi, în în]elegere, l-a]i c\lcat
pe arânda[ul, dar nu te teme, c\ci eu sunt prea tic\loas\
ca s\ te pot da de gol.
— Adic\ [i tu! gr\i Ghi]\ înecat de mânie, apoi se
apropie de dânsa, pas cu pas, precum p\ianjenul se
apropie de musca prins\ în mreaja m\iastr\, o m\sur\
cu ochii, î[i ridic\ amândou\ mâinile asupra [i r\mase
câtva timp nemi[cat [i gata de a se arunca la ea.
— Da — zise ea râzându-i înc\ o dat\ în fa]\ —
omoar\-m\, c\ e[ti mai tare decât mine! Ai început
odat\, urmeaz\ mai departe, mergi pân\ la sfâr[it!
El î[i încle[t\ ghearele în umerii ei fragezi, o ]inu
strâns\ înaintea sa, apoi întreb\:
— Tu zici c\ eu m-am în]eles cu Lic\ pentru ca s\-l
calce pe arânda[ul?
— Da! r\spunse ea hot\rât\.
— Tu zici c\ ast\-noapte eu l-am v\zut pe Lic\ ple-
când, iar\ tu l-ai v\zut întorcându-se?
— Da! r\spunse iar Ana.
El îi scuip\ o dat\ în fa]\, apoi î[i lu\ mâinile de pe ea.
— Mi-e scârb\ când m\ gândesc c\ am o nevast\
care poate s\ mai tr\iasc\ cu un om precum tu m\
socote[ti pre mine, zise el, [i ie[i din cas\ cu amândou\
mâinile în cap.
Iar\ Ana se l\s\ pe patul de al\turi [i începu s\ plâng\
un plâns u[or [i alin\tor.
[Pintea b\nuie[te c\ vinovat de crim\ este Lic\ [i, de[i
este târziu în noapte, pleac\ prin p\dure, dup\ urme. G\se[te
trupul femeii îmbr\cate în negru, care fusese strangulat\. Dus
de jandarm la cazarma din Ineu, Lic\ este eliberat de per-
soanele influente ale c\ror turme de porci se aflau în paza sa.
Complicii lui sunt prin[i [i condamna]i, iar Lic\ scap\ cu aju-
torul m\rturiei mincinoase a lui Ghi]\, fiind eliberat din lips\
de dovezi.
Ana [i soacra lui sunt al\turi de Ghi]\, iar el chiar se
gânde[te s\ p\r\seasc\ locul în prim\vara urm\toare. Dar
Lic\ vine la han cu banii fura]i de la v\duv\ [i de la arenda[ [i
îi cere cârciumarului s\-l ajute în preschimbarea acestora.
Este momentul în care Ghi]\ se hot\r\[te s\ se r\zbune pe
s\m\d\u, astfel c\ se declar\ de acord cu preschimbarea bani-
lor fura]i, primind de la Lic\ jum\tate din valoarea lor. De fapt,
Ghi]\ face un joc dublu, pentru c\ Pintea este cel care îi d\
bani pentru schimb, joc care dureaz\ din toamn\ pân\ în
prim\var\. De Pa[ti, b\trâna hot\r\[te s\ plece la una dintre
fiicele ei, la Ineu, [i Ghi]\ este de acord, pl\nuind s\ fug\ de
Lic\ [i de Pintea cu to]i banii, apoi s\-[i cheme [i familia. Îi
spune lui Lic\ s\-i aduc\ bani pentru a-i schimba, fiindc\ are
inten]ia s\ plece la Pesta de s\rb\tori.
În diminea]a de Pa[ti, Lic\ vine la han, împreun\ cu câ]iva
oameni ai s\i [i este nemul]umit c\ Ana nu a plecat înc\. El îi
143
 U N I T A T E A 3 Junimism
Emanoil Bardasare,
La hanul „Trei sarmale”
(fragment)
Dic]ionar literar
„ Tema este reprezentat\,
într-o accep]ie mai larg\, de
ceea ce este vorba într-un text
oral sau scris. În literatur\,
tema reprezint\ semnifica]ia
general\ a textului.
„ Conflictul este un dezacord,
o disput\, o lupt\ între dou\ sau
mai multe personaje, devenind
un factor care poate orienta
desf\[urarea ac]iunii.
Conflictul poate fi:
„ exterior, când se manifest\
între personaje, între personaje
[i mediu;
„ interior, când se manifest\
între sentimente [i atitudini
diferite ale aceluia[i personaj.
144
spune lui Ghi]\ c\ îi va oferi o lec]ie care s\-l vindece de sl\biciunea pentru so]ia sa.
Sosesc l\utarii [i la cârcium\ se încinge veselie mare, Ana dansând cu Lic\, iar Ghi]\
acceptând propunerea s\m\d\ului de a pleca [i a-l l\sa singur cu nevasta lui. Dar Lic\
devine suspicios [i p\r\se[te hanul înainte ca Ghi]\ s\ se întoarc\. Se ad\poste[te de
furtun\ în biseric\, ducând calul chiar pân\ la altar, dar î[i aduce aminte c\ a uitat
[erparul cu galbeni la cârcium\. Pintea [i Ghi]\ ajung prea târziu. Ghi]\ o ucide pe
Ana, R\u] îl împu[c\ în ceaf\ pe Ghi]\, hanul este incendiat, iar Lic\ se sinucide în
final, izbindu-se de un stejar, pentru a nu fi prins de Pintea.]
XVII
Luni pe la prânz focul era stins cu des\vâr[ire [i zidurile afumate st\teau
p\r\site, privind cu triste]e la ziua senin\ [i înveselitoare.
Din toate celelalte nu se alesese decât praful [i cenu[a: grinzi, acope-
r\mânt, du[umele, butoaie din pivni]\, toate erau cenu[\, [i numai pe ici, pe
colo se mai vedea câte un c\rbune stins, iar\ în fundul gropii, care fusese odi-
nioar\ pivni]\, nu se mai vedeau decât oasele albe ie[ind pe ici, pe colo din
cenu[a groas\.
B\trâna [edea cu copiii pe-o piatr\ de lâng\ cele cinci cruci [i plângea cu
lacrimi alin\toare.
— Se vede c-au l\sat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Sim]eam eu
c\ nu are s\ ias\ bine; dar a[a le-a fost data!...
Apoi ea lu\ copiii [i plec\ mai departe.
(Moara cu noroc, Bucure[ti, Editura Cartea Româneasc\, 1985)
TEXT {I CONTEXT
Nuvela Moara cu noroc a fost publicat\ ini]ial în traducere german\, versi-
unea în limba român\ ap\rând în anul 1881, la propunerea lui Titu Maiorescu.
Aceasta a fost inclus\ în volumul de debut al lui Ioan Slavici, Novele din popor.
PRIN TEXT
De la realitate la fic]iune
1. Pute]i spune, cu aproxima]ie, care sunt timpul [i locul în care se petrece
ac]iunea nuvelei lui Ioan Slavici?
2. Ar\ta]i unde se desf\[oar\ dialogul de la începutul nuvelei, indicând cauza
care l-a determinat.
3. Explica]i de ce vrea Ghi]\ s\-[i p\r\seasc\ satul.
4. Ce rol crede]i c\ joac\ b\trâna în nuvel\?
5. Numi]i tema nuvelei Moara cu noroc.
6. Preciza]i care sunt semnifica]iile pe care le-a]i asocia titlului Moara cu
noroc, dup\ ce a]i citit textul. Pute]i avea în vedere urm\toarele sugestii:
„ titlul sugereaz\ schimbarea norocului în ghinion pentru cei care locu-
iesc la moar\, asem\n\tor cu m\cinarea boabelor de cereale, care sunt
transformate în f\in\;
 U N I T A T E A 3 Junimism
Dic]ionar literar
„ Prologul este partea de înce-
put a unei opere literare, care
anun]\ tema sau prezint\ con-
flictul. A fost preluat de operele
epice din cele dramatice.
„ Epilogul este partea final\ a
unei opere literare, care pre-
zint\ ceea ce s-a petrecut dup\
încheierea întâmpl\rilor deter-
minate de intrig\. Are un carac-
ter conclusiv, subliniind tema
sau calificând evolu]ia ulterioa-
r\ a unor personaje.
„ Istoria este reprezentat\ de
evenimentele, de întâmpl\rile
unui text narativ, acestea
neconstituindu-se obligatoriu
într-o construc]ie artistic\. Se
refer\ la „ce se spune” într-un
text narativ.
{tefan Luchian,
Hanul p\r\sit
„ este o ironie, fiindc\ [ederea la han aduce suferin]\ [i moarte;
„ titlul face trimitere la denumirea unui loc real, dovad\ a faptului c\
autorul s-a inspirat din realitate.
7. Plasarea ac]iunii într-o geografie real\ sus]ine caracterul realist al nuvelei
prin cunoa[terea [i observarea atent\ a lumii prezentate de c\tre autor în
oper\. C\uta]i toate denumirile de localit\]i din text [i identifica]i-le pe o
hart\.
8. Comenta]i formula estetic\ realist\ aleas\ de autor pentru aceast\ nuvel\,
având în vedere informa]iile urm\toare:
„ perioada în care scriitorul î[i scrie opera este dominat\, în proza euro-
pean\, de curentul realist;
„ preocuparea autorului pentru reflectarea veridic\ a realit\]ii contempo-
rane [i a dimensiunii sociale, prin surprinderea efectelor dezumanizante
ale dorin]ei de înavu]ire, pe fundalul societ\]ii ardelene[ti de la sfâr[itul
secolului al XIX-lea;
„ observa]ia psihologic\ [i social\, prezentând rela]ia dintre individ [i
societate, dintre eul individual [i morala colectiv\.
9. Citi]i textul integral [i alc\tui]i, în cel mult o pagin\, rezumatul nuvelei.
10. Alege]i cele mai bune rezumate [i prezenta]i-le din „scaunul autorului” pe
primele trei. Discuta]i-le, eviden]iind elementele comune.
11. Nuvela are 17 capitole, primul fiind un prolog [i ultimul, un epilog. Reciti]i
prologul [i r\spunde]i la urm\toarele cerin]e:
a. preciza]i cine sunt personajele care discut\;
b. g\si]i dou\ argumente prin care s\ justifica]i c\ aceast\ conversa]ie are
valoarea unui „dialog între genera]ii”;
c. explica]i concep]ia personajelor despre destin [i fericire;
d. identifica]i replica ironic\ a tân\rului cizmar referitoare la concep]ia
b\trânei despre fericire;
e. stabili]i dac\ Ghi]\ ia hot\rârea de a pleca la han singur sau împreun\ cu
familia;
f. motiva]i dac\ între b\trân\ [i tineri exist\ un conflict.
12. Reciti]i ultimul capitol [i r\spunde]i la urm\toarele cerin]e:
a. identifica]i replica b\trânei cu valoare de avertisment din prolog, care se
confirm\ în epilog;
b. g\si]i enun]ul care arat\ c\ b\trâna consider\ incendiul de la han o con-
secin]\ a fulgerelor [i a tr\snetelor din noaptea de Pa[ti;
c. comenta]i concep]ia fatalist\ asupra vie]ii omului, a[a cum este expri-
mat\ de vorbele b\trânei;
d. preciza]i rolul simbolic al focului pentru sublinierea caracterului mora-
lizator al nuvelei;
e. motiva]i faptul c\ finalul înscrie nuvela în categoria tragicului, precizând
hybris-ul personajelor (vina originar\, îndr\zneala de a înfrunta hot\rârea
divin\).
13. Scrie]i un text de aproximativ o pagin\ în care s\ argumenta]i caracterul
simetric al nuvelei, valorificând r\spunsurile de la exerci]iile anterioare.
145
 U N I T A T E A 3 Junimism
Camille Oissarro,
Studiul de copaci (fragment)
Dic]ionar literar
„ Discursul reprezint\ modul
de înl\n]uire, de dispunere a
evenimentelor, a întâmpl\rilor,
într-un text narativ literar. Se
refer\ la „cum se spune” ceva
într-o nara]iune.
„ Nuvela psihologic\ prezint\
via]a interioar\ a personajelor
sub presiunea unor situa]ii neo-
bi[nuite. Ac]iunea este compli-
cat\, chiar dac\ respect\ struc-
turarea clasic\ a momentelor
subiectului, din cauza îmboln\-
virii psihice a personajelor afla-
te în c\utarea unei solu]ii pentru
o situa]ie tensionat\. Persona-
jele tr\iesc într-un mediu fami-
liar care le plaseaz\ într-o situa-
]ie încordat\. Conflictele exte-
rioare determin\ conflictele
interioare, produse de senti-
mente [i de op]iuni contradicto-
rii. Eroii sunt domina]i de tr\iri
care sunt exacerbate [i transfor-
mate, uneori, în obsesii, provo-
când dezechilibre distrug\toa-
re pentru fiin]a uman\ fie prin
moarte, fie prin alienare. Perso-
najele sunt, cele mai multe, mo-
bile. Naratorul este omniscient,
fiind interesat mai ales de pre-
zentarea tr\irilor personajelor.
146
Subiectul nuvelei
14. Ac]iunea nuvelei se desf\[oar\ între capitolul al II-lea [i capitolul al XVI-lea.
Lucra]i în grupe de cinci elevi. Stabili]i momentele subiectului literar, com-
pletând pe caiete tabelul de mai jos.
Desf\[urarea Punctul Deznod\-
Capitolele Expozi]iunea Intriga
ac]iunii culminant mântul
15. Lucra]i în perechi. G\si]i câte un argument pentru urm\toarele afirma]ii:
a. ac]iunea nuvelei respect\ ordinea cronologic\;
b. ac]iunea nuvelei prezint\ întreruperi ale ordinii temporale prin expu-
nerea unor întâmpl\ri simultane, prin omiterea în relatare a unor fapte,
prin anticip\ri ale unor ac]iuni.
16. Argumenta]i, pe baza r\spunsurilor de la exerci]iul 15, faptul c\ exist\ o
deosebire între timpul istoriei (al faptelor povestite) [i timpul discursului
(al modului în care întâmpl\rile sunt dispuse pentru a fi prezentate).
O alt\ lume [i al]i oameni
17. Preciza]i în ce const\ conflictul exterior `n fragmentul reprodus din capi-
tolul al V-lea.
18. Indica]i modul de expunere din acest fragment [i justifica]i utilizarea aces-
tuia.
19. Explica]i cum procedeaz\ Lic\ pentru a-l face pe Ghi]\ dependent de el.
20. G\si]i cel pu]in dou\ semnifica]ii ale replicii urm\toare: „A[a-i c\ te-ai f\cut
blând ca mielu[elul?”
21. Ar\ta]i în ce const\ conflictul interior al lui Ghi]\ în acest fragment. Ce
reac]ii exterioare ale personajului îl determin\?
22. Compara]i conflictul exterior al eroului cu acela interior. Care vi se pare
mai puternic? De ce?
23. S\m\d\ul, con[tient de r\ul pe care îl face, vrea s\-i distrug\ lui Ghi]\
imaginea despre sine. Ar\ta]i cum ac]ioneaz\ în acest scop, recitind frag-
mentul din capitolul al V-lea.
24. Cine crede]i c\ a câ[tigat din înfruntarea dintre cei doi? De ce?
25. C\uta]i în fragmentul din capitolul al V-lea cuvântul fric\ [i termenii din
acest câmp lexical. Ce sens da]i acestui sentiment?
26. Ghi]\ pleac\ dintr-o comunitate în care era respectat pentru meseria sa [i
ajunge într-o alt\ comunitate, în care nu-[i g\se[te locul. Ar\ta]i cum î[i
ap\r\ cârciumarul imaginea în fa]a oamenilor, a[a cum reiese din fragmen-
tul reprodus din capitolul al V-lea.
27. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Stabili]i ce anume determin\ ac]iunile
lui Ghi]\ `n lupta contra lui Lic\, alegând între:
„ virtute [i p\cat; „ iubirea pentru familie [i „iubirea” de bani;
„ demnitate [i umilin]\; „ libertate [i supunere.
Stabili]i o ierarhie a op]iunilor personajului.
 U N I T A T E A 3 Junimism
„Numai câteodat\, când în timp de
noapte vântul zgâl]âia moara p\r\-
sit\, locul îi p\rea lui Ghi]\ str\in [i
pustios, [i atunci el pip\ia prin
întunerec, ca s\ vaz\ dac\ Ana, care
dormea ca un copil îmb\iat lâng\
dânsul, nu cumva s-a descoperit prin
somn, [i s-o acop\r\ iar.”
(Ioan Slavici)
Caspar David Friedrich,
Aten]ie `n stej\ri[ (fragment)
Genul în care a excelat talentul lui
Slavici este, f\r\ îndoial\, nuvela tra-
gic\ Moara cu noroc. [...] Moara cu
noroc nu-i numai o nuvel\ bogat\, e
în acela[i timp un mic roman de mo-
ravuri, tot atât de interesant — prin
fondul de via]\ local\ pe care e pro-
iectat\ ac]iunea principal\, prin tipu-
rile de al doilea plan sau abia între-
z\rite, prin pitorescul lui special —
ca [i Bordeenii d-lui Sadoveanu.
(G. Topîrceanu, Ioan Slavici )
Dic]ionar literar
„ Monologul interior apare în
operele epice pentru ca perso-
najele s\ fac\ o analiz\ a mi[c\-
rilor suflete[ti proprii.
Drumul destinului sau rolul descrierii în Moara cu noroc
28. Specificul prozei realiste este prezen]a detaliului semnificativ. Drumul de
la Ineu la Moara cu noroc are valoare anticipativ\, simbolizând, prin atmos-
fera peisajului, destinul personajului. Identifica]i în capitolul al II-lea
aceast\ descriere [i r\spunde]i la urm\toarele cerin]e:
a. selecta]i substantivele care denumesc elementele componente ale
peisajului descris [i preciza]i apoi atributele sau propozi]iile atributive care
desemneaz\ tr\s\turi deosebite ale naturii;
b. identifica]i tipurile de imagini prin care se realizeaz\ descrierea: imagini
vizuale, dinamice, statice, panoramice, focalizate;
c. identifica]i figurile de stil din acest fragment;
d. extrage]i verbele care descriu traiectoria drumului; înlocui]i substan-
tivul „drum” cu numele personajului lui Ioan Slavici, Ghi]\, [i reciti]i textul
din aceast\ perspectiv\;
e. identifica]i adjectivele [i substantivele care sugereaz\ subiectivitatea
perspectivei asupra peisajului descris.
29. Citi]i descrierea peisajului care înconjoar\ Moara cu noroc din capitolul al
II-lea, reprodus\ `n coloana al\turat\, [i selecta]i elemente care sugereaz\
atmosfera sumbr\, r\u prevestitoare.
30. Scrie]i un text de 10-15 rânduri în care s\ comenta]i rolul descrierii în expo-
zi]iunea nuvelei.
Personajele
31. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i un poster în care s\ prezen-
ta]i evolu]ia lui Ghi]\, indicând aspectele din text care dezv\luie tr\s\turile
de caracter enumerate în tabelul de mai jos, legate de situa]ia social\ a câr-
ciumarului. Pute]i ad\uga [i alte tr\s\turi de caracter.
Situa]ia social\ Tr\s\turi de caracter
cizmar curajos, autoritar, pragmatic, ironic, nemul-
]umit de starea sa material\
cârciumar prosper ospitalier, comunicativ, harnic, afectuos
cârciumar amenin]at de Lic\ nelini[tit, t\cut, irascibil, tolerant, îndr\zne],
orgolios, agresiv, oscilant
înstr\inat de so]ia sa, disimulator, st\pânit
cârciumar aliat al lui Lic\
de patima pentru bani, oscilant, dominat de
sentimentul culpabilit\]ii, r\zbun\tor
cârciumar aliat al lui Pintea dornic de r\zbunare, viclean, neîn]eles, fata-
list, demoralizat, dezorientat, dezumanizat
32. Nelini[tea [i fr\mântarea care îi macin\ con[tiin]a eroului sunt puse în evi-
den]\ prin monolog interior [i prin comentariile naratorului ca modalit\]i
147
 U N I T A T E A 3 Junimism
Ceea ce intervine schimbând fun-
damental sensul rela]iei e marea
vanitate a cârciumarului, care, con-
fundat\ la el cu nevoia de a-[i confir-
ma mereu esen]a prin decizii libere,
prin iluzia autorit\]ii [i totalei auto-
nomii, se opune vehemen]ei voin]ei
de putere a c\rei satisfacere o c\uta
întruna s\m\d\ul. Astfel, principalul
conflict al nuvelei se v\de[te a fi [...]
între vanitate ca manifestare a indi-
vidualit\]ii [i negarea ei prin con-
strângere autoritar\.
(Magdalena Popescu, Slavici)
Nicolae Vermont, Þ\rani la mas\
Moara cu noroc e o nuvel\ solid\,
cu subiect de roman. Marile cresc\-
torii de porci în pusta ar\dan\ [i
moravurile s\lbatece ale porcarilor
au ceva din grandoarea istoriilor
americane cu imense prerii [i cete
de bizoni.
(George C\linescu,
Istoria literaturii române
de la origini pân\ în prezent)
Ac]iunea nuvelei e palpitant\, cu
elemente de seza]ional, [...] îns\ cu
momente de realism, inclusiv de
realism psihologic, vrednice de ma-
rea literatur\. Comentariile cu iz di-
dactic nu afecteaz\ secven]ele epice,
care fream\t\ de via]\.
(Dumitru Micu, Scurt\ istorie
a literaturii române, volumul I)
148
de realizare a analizei psihologice. Prezenta]i complexitatea tr\irilor [i a
fr\mânt\rilor lui Ghi]\ în monologul interior din capitolul al IX-lea. Ar\ta]i
dac\ iubirea pentru Ana justific\ sau nu ac]iunile eroului.
33. Cum explica]i pierderea încrederii Anei în Ghi]\?
34. Pentru Ghi]\, se n\ruie întâi imaginea despre sine, apoi este distrus\ ima-
ginea sa în fa]a lumii la proces, dar c\derea ultim\ o reprezint\ pierderea
familiei. Cum explica]i tr\darea Anei, care î[i iube[te copiii [i so]ul [i apre-
ciaz\ comportamentul onest în comunitate?
35. Interpreta]i aprecierea critic\ apar]inându-i Magdalenei Popescu despre
rela]ia dintre Ghi]\ [i Lic\, reprodus\ `n coloana al\turat\.
36. Scrie]i un eseu de trei-patru pagini în care s\ prezenta]i destinul tragic al
protagonistului nuvelei [i procesul disolu]iei morale a acestuia prin
raportare la sine însu[i, la familie [i la comunitate.
37. Lic\ este un personaj malefic. Ar\ta]i cum distruge el existen]a celorlalte
personaje.
38. Lic\ exercit\ totu[i o anumit\ fascina]ie asupra celorlal]i. Prin ce anume?
39. Cum explica]i sinuciderea lui Lic\?
40. Lucra]i în grupe de patru-[ase elevi. Realiza]i caracterizarea, de cel mult o
pagin\, a Anei, urm\rind transform\rile prin care trece de-a lungul nuvelei.
Citi]i din „scaunul autorului” caracterizarea grupei.
41. Pintea este obsedat de prinderea lui Lic\. Stabili]i motivele faptelor sale.
42. De ce nu se schimb\ Pintea de-a lungul ac]iunii nuvelei?
43. Explica]i rela]iile dintre personaje prin gruparea lor în personaje mobile
(Ghi]\ [i Ana) [i personaje imobile (Lic\ [i Pintea).
DESPRE TEXT
1. Moara cu noroc este o nuvel\ psihologic\, surprinzând destinul tragic al
unei familii. Redacta]i un text de trei-patru pagini în care s\ demonstra]i
caracterul realist-psihologic al nuvelei, pornind de la referin]ele critice
reproduse `n coloana al\turat\.
DUP| TEXT
1. Redacta]i un eseu de dou\-patru pagini în care s\ argumenta]i faptul c\
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel\ psihologic\.
2. Realiza]i o dezbatere pe tema Banii nu aduc fericirea, folosind exemple
pentru ilustrarea argumentelor pro [i contra atât din nuvela Moara cu
noroc, cât [i din via]a real\, contemporan\.
3. Lucra]i în perechi. Prezenta]i deznod\mântul nuvelei ca într-un proces-ver-
bal încheiat de jandarmul Pintea.
4. Proiect. Lucra]i în grupe de trei-patru elevi. Citi]i nuvelele Dou\ loturi sau
În vreme de r\zboi de Ion Luca Caragiale. Redacta]i apoi o lucrare despre
rolul norocului sau al fricii în via]a personajelor din aceste nuvele [i din
Moara cu noroc de Ioan Slavici. Prezenta]i lucrarea voastr\ la evaluarea de
la sfâr[itul unit\]ii de studiu.
STUDIU DE CAZ
* Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune `n opera
marilor clasici
SPRE TEM|
1. Numi]i evenimentele istorice legate de anii 1859 [i
1866.
2. Crede]i c\ transform\rile politice [i dezvoltarea eco-
nomic\ influen]eaz\ evolu]ia cultural\ a unui popor?
Argumenta]i.
3. Ce crede]i c\ face literatura unei epoci mai intere-
sant\: unicitatea sau diversitatea temelor, a stilului [i
a viziunii artistice?
DESPRE TEM|
Impunerea valorilor artistice
Unirea de la 1859, venirea lui Carol de Hohenzollern,
promulgarea Constitu]iei de la 1866 au pus problema
dezvolt\rii na]ionale. Un rol important în aceast\ direc-
]ie îl are societatea „Junimea” [i mai cu seam\ mentorul
acesteia, Titu Maiorescu. Lui i se datoreaz\ moder-
nizarea literaturii române [i formarea unei genera]ii de
scriitori cuprin[i, în istoria literaturii române, în sintag-
ma epoca marilor clasici, aproximativ `ntre 1866 [i 1886.
Dac\ Titu Maiorescu îl reprezint\, pentru aceast\
epoc\, pe critic, Mihai Eminescu este prin excelen]\ poe-
tul, Ion Creang\ povestitorul, Ioan Slavici nuvelistul, iar
Ion Luca Caragiale dramaturgul. Crea]iile lor se carac-
terizeaz\ prin diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune,
dar au un element comun: valoarea artistic\.
„ POEZIA. Marele clasic al poeziei este considerat
Mihai Eminescu, scriitorul care înnoie[te substan]a poe-
tic\ româneasc\. În ipostaza de poet, Mihai Eminescu
s-a autoîncadrat în categoria romanticilor: „Eu r\mân
ce-am fost: romantic” (Eu nu cred nici în Iehova), dar se
poate vorbi, în opera sa, de o component\ clasic\,
sesizat\ de Titu Maiorescu în Direc]ia nou\ în poezia [i
proza român\. Aceasta const\ în limpezimea stilului, în
pre]uirea artei antice [i în aspira]ia spre echilibrul
Vincent van Gogh,
Autoportret
formei. Con]inutul crea]iilor eminesciene este îns\ ro-
mantic, opera sa poetic\ articulându-se în jurul câtorva
teme [i motive esen]iale: timpul, cosmicul, istoria, natu-
ra, iubirea, omul de geniu.
„ PROZA. În ceea ce prive[te proza celei de a doua
jum\t\]i a secolului al XIX-lea, ea se caracterizeaz\ prin
diversitate. Cei care ies în eviden]\ sunt Ioan Slavici [i
Ion Creang\, al\turi de ei putând fi a[eza]i Ion Luca Ca-
ragiale [i Mihai Eminescu.
„ Povestitorul
Ion Creang\ este scriitorul care a valorificat crea]ia
popular\ `n pove[ti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei
iezi), povestiri (Popa Duhu, Povestea unui om lene[),
basme culte (D\nil\ Prepeleac, Povestea lui Harap-Alb),
dar [i `n nuvela Mo[ Nechifor Co]cariul [i `n romanul
Amintiri din copil\rie. A zugr\vit satul, de la personajele
care îl populeaz\ pân\ la limbajul [i obiceiurile acestora.
Temele valorificate de povestitorul moldovean sunt:
copil\ria, via]a satului tradi]ional, condi]ia uman\, iar
crea]iile sale se caracterizeaz\ prin inten]ie moraliza-
toare — care îl apropie de clasicism —, prin perspectiv\
anecdotic\ [i tendin]\ de evocare scenic\. O tr\s\tur\ a
149
 U N I T A T E A 3 Junimism
stilului lui Creang\ este nota comic\, realizat\ prin
exprimarea mucalit\, prin combina]iile surprinz\toare
de cuvinte, prin folosirea unor termeni familiari meni]i
s\ caricaturizeze. Ion Creang\ este inconfundabil prin
originalitatea limbajului, remarcându-se prin folosirea
unui vocabular specific, cu termeni populari, regionalis-
me [i cu fonetisme moldovene[ti, pe fondul unei eco-
nomii a mijloacelor artistice. Dar ceea ce îl individua-
lizeaz\ pe Creang\ este oralitatea stilului, impresia de
spunere a textului, al c\rui semn distinct este abunden]a
expresiilor onomatopeice, a interjec]iilor, a zicerilor tipi-
ce limbii vorbite [i a inser\rii în nara]iune a versurilor
populare sau a frazelor ritmate.
„ Nuveli[tii
Ioan Slavici este nuvelistul de excep]ie al epocii mari-
lor clasici. Operele sale, Popa Tanda, Scormon, Gura
satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Comoara,
P\dureanca, evoc\ via]a satului transilv\nean din a doua
jum\tate a secolului al XIX-lea, surprinzând apari]ia sem-
nelor capitalismului în acest spa]iu, transformarea so-
cial\ sau moral\ a personajelor aflate sub influen]a
patimii fie erotice, fie de bani. În nuvelele sale, sunt
reflectate tradi]iile, supersti]iile [i prejudec\]ile oame-
nilor simpli. Scriitor obiectiv [i realist, Ioan Slavici
acord\ o mare aten]ie limbajului. Dialogurile devin la el
mijloace de analiz\ psihologic\, iar, pentru a p\trunde în
sufletul personajelor, scriitorul apeleaz\ în egal\ m\sur\
la monologul interior adresat [i la stilul indirect liber.
Nuvelele lui Ion Luca Caragiale pot fi clasificate în
trei categorii: nuvele aflate la interferen]a dintre tragic [i
Sandro Botticelli, Prim\vara
150
comic, nuvele naturaliste [i nuvele fantastice, dar toate
cu un evident caracter psihologic. Cele din prima cate-
gorie, Dou\ loturi [i Inspec]iune, dezvolt\ tema condi]iei
micului func]ionar care tr\ie[te sub teroarea superio-
rilor. Nuvelele naturaliste O f\clie de Pa[te, P\cat, În
vreme de r\zboi trateaz\ cazuri patologice. Urmându-l
pe Émil Zola, Ion Luca Caragiale realizeaz\ o deplasare
de accent dinspre social spre tipologic: nu mai intere-
seaz\ drama func]ionarului, ci st\rile de con[tiin]\ [i
comportamentul personajelor. Atât Leiba Zibal (O f\clie
de Pa[te), cât [i Stavrache (În vreme de r\zboi) alunec\
în nebunie [i au gustul criminalit\]ii. Nuvelele din cea
de-a treia categorie, La hanul lui Mânjoal\, Kir Ianulea,
Abu-Hassan, dezvolt\ un fantastic de tip tradi]ional, care
valorific\ motivul magiei, al demonismului [i al oniricu-
lui. Ion Luca Caragiale nu este un descriptiv, ci un scrii-
tor care aude ceea ce spun personajele [i sesizeaz\ la ele
am\nuntele, important\ fiind evocarea mediului în care
acestea tr\iesc. El a demonstrat c\ limba român\ per-
mite o nara]iune concentrat\, profund\ [i pitoreasc\ în
acela[i timp. Prozatorul este un clasic prin capacitatea
de a crea caractere, prin rigoarea construc]iei epice [i
prin stilul concis.
De[i poetul Mihai Eminescu l-a pus în umbr\ pe
prozator, crea]iile sale în proz\ r\mân reprezentative
pentru basmul cult (F\t-Frumos din lacrim\) [i nuvel\
(S\rmanul Dionis, Cezara). Capodoper\ a prozei emi-
nesciene este considerat\ nuvela S\rmanul Dionis, care
dezvolt\ un fantastic în maniera lui E.T.A. Hoffman
sau a lui E.A. Poe, ilustrând teoria transcendentalit\]ii
formelor, a reincarn\rii, postulate de filosofia ezoteric\ a
idealismului subiectiv [i reg\site [i în postuma Avatarii
faraonului Tlà. Concep]ia eminescian\ se impune îns\
prin cerebralitatea conferit\ de experien]a metafizic\
aflat\ la baza nuvelei. Ca to]i romanticii, Mihai
Eminescu valorific\ mituri [i motive literare de larg\ cir-
cula]ie, cum ar fi cel al lumii ca vis sau al ispitei demo-
nice, [i apeleaz\ la ironia romantic\ — procedeu valori-
ficat [i în poeziile sale —, care se reg\se[te în deta[area
personajului [i în comentariul naratorului.
„ Romancierii
Valoarea nuvelelor lui Ioan Slavici a pus în umbr\
romanul Mara, prin care scriitorul devine deschiz\tor
de drumuri în sensul surprinderii veridice, în manier\
realist\, a târgului transilv\nean. George C\linescu arat\
 U N I T A T E A 3 Junimism
c\, pentru epoca în care a ap\rut, Mara trebuia s\ însem-
ne un eveniment, [i ast\zi, privind înapoi, romanul aces-
ta apare ca un pas mare în istoria genului (Istoria litera-
turii române de la origini pân\ în prezent).
Dincolo de evocarea vie]ii din Radna, romanul sur-
prinde eforturile v\duvei Mara de a-[i cre[te copiii [i de
a le asigura un trai mai bun, dar [i lupta ei pentru a
ob]ine o pozi]ie social\ privilegiat\ în lumea negustori-
mii, dominate de b\rba]i. De aceea, opera lui Slavici per-
mite o lectur\ plurivalent\, ca roman social, de familie,
erotic sau ca bildungsroman.
„ DRAMATURGIA
Literatura dramatic\ din a doua jum\tate a secolului
al XIX-lea este dominat\ de Ion Luca Caragiale, acela
care a dat teatrului românesc o str\lucire deosebit\. Ca
orice scriitor clasic, dramaturgul construie[te caractere
[i urm\re[te modul în care parvenitismul, ambi]ia [i
orgoliul afecteaz\ personalitatea uman\. Toate cele pa-
tru comedii, O noapte furtunoas\, O scrisoare pierdut\,
TEMA ~N TEXTE
1. Valorificând poeziile studiate în acest an [i în anii
[colari anteriori, redacta]i un eseu de aproximativ
patru pagini în care s\ prezenta]i motivele [i temele
romantice din crea]ia lui Mihai Eminescu.
2. În grupe de [ase elevi, realiza]i câte un poster în care
s\ ilustra]i tipologia nuvelei române[ti în epoca mari-
lor clasici, prin valorificarea operelor literare studiate
în acest an [colar, dar [i a altor crea]ii literare cunos-
cute. Ave]i în vedere [i informa]iile despre nuvel\ din
prezentarea studiului de caz.
3. Proiect. Una dintre preocup\rile romanticilor a fost
culegerea [i valorificarea folclorului literar. Preg\ti]i,
D-ale carnavalului [i Conul Leonida fa]\ cu Reac]iunea,
au ca punct de plecare via]a burgheziei române contem-
porane scriitorului, dezvoltând tema parvenitismului de
la nivelul micii burghezii de mahala pân\ la cel al omului
politic. Satirizarea epocii este realizat\ prin mijloace edi-
ficatoare pentru geniul comic al scriitorului, care valori-
fic\ la maximum comicul de situa]ie, de moravuri, de
caracter [i de nume, dar mai ales comicul de limbaj. Ion
Luca Caragiale are capacitatea de a surprinde nuan]ele
limbii vorbite, de la gre[elile de vocabular, provocate de
lipsa de educa]ie sau de mimetism, la înc\lcarea regu-
lilor gramaticale [i ale logicii.
Comicul rezult\ din combinarea mijloacelor [i
r\mâne în cele din urm\ în sfera indemonstrabilului.
Este la Caragiale un umor inefabil ca [i lirismul emines-
cian, suprapus observa]iei ori criticei [i pân\ la un punct
independent, constând în „caragialism”, adic\ într-o ma-
nier\ proprie de a vorbi.
(George C\linescu, Istoria literaturii române
de la origini pân\ în prezent)
5. În grupe de câte patru-[ase elevi, realiza]i un poster
în care s\ prezenta]i tr\s\turile a dou\ romane ale
marilor clasici.
6. Redacta]i un eseu de una-dou\ pagini cu tema Satul
românesc între trecut [i prezent, în care s\ valorifi-
ca]i informa]iile oferite de operele lui Ion Creang\ [i
Ioan Slavici [i cuno[tin]ele voastre despre spa]iul
rural actual.
7. Redacta]i un eseu de o pagin\ despre modul în care
descrierea naturii se reg\se[te în proza marilor cla-
sici, valorificând urm\toarea afirma]ie critic\: