Aristotel cap I eticca nichomatică.

Primul aspect este teleologic. Se vb despre o acțiune practică. Orice acțiune trebuie să devină o ațiune
habituală. Cu ea nu ne naștem, ci se cultivă. El disctinge între pasiuni facutăți și abilități.
Vicile sunt nu sunt caracteristice habitualului.
Akratic - este lipsit de putere, cel fără putere. Vrea să se abțină să facă ceva, dar nu poate să facă. Kratic
înseamnă putere.
Enkraticul - el știe ce trebuie să facă și are puterea de a o face și reșește să o facă.
Apaticul - el practică pentru că este născut cu ea, este ceva natural.
CAP II
Oare există lucru pe care îl folosim numai spre binele altora? Apoi vb despre necesara oprile de a
nu merge la nesfârști așa când căutăm un principiu. Substanța cunoașteri este în el, în intelectul lui - zice
unul. Prin procesul de oprire este mai degrabă pentru a .... El încearcă să tevite sinonimie și onominie.
Formă diferită dar același înțeles (cartofi-baraboi). Ononimie - formă identică dar înțeles diferit
(broască- la ușa și broască-animal). El folosește mai degrabă analogia. Dar el nu inventează analogia, ci o
folosește ca o relație de vorbiere. Analogia o inventează Toma d,Aqino. Gândirea metafizică este a
definii în ce fel gândesc relația dintre temei și întemeiat. Încearcă să le pună lângolaltă. În ce fel se
aseamănă.
CAP III
Aristotel observă divergența dintre diferențele politicii. Apoi trimite către conceptul
oikeiopragia - însamnă a face ce îți place să faci.
CAP IV
Care este binele pe care îl vizează politica și care este cel care îl vizează viața practică. Practic
este distincția între metafizică și viața zilnică. Mai presus de toate lucrurile există un lucru care este
cauza tuturor lucrurile. Ea condiționează celelate lucruri de a fi bune sau rele. Fericirea este un bine în
sine. Dar dece este cauză: patru distincții: cauza formală. Cauza materială - vb despre lucrurile materiale.
Cauza eficentă - ea este Dumnezeu pt că. Cauza finală - este scopul pt care este făcut acest lucru.
Putem gândi fericirea ca referinduse la bunuri.
CAP V
Felul în care gândim fericirea depinde de modul în care ne trăim viața. Trei tipuri de tipologi
umene: cei care își trăiesc viața datorită plăcerilor (). Cei care își trăiesc viața dedicânduse veți publice. Și
cei care își trăiesc viața filosofic.
Mai există cei care se dedică virtuților, și aceștia sunt cei care sunt fericiți. Mai presus de asta este cei
care trăiesc o viață complentativă, în comuniune cu zeul. Dar asta nu poți să o trăiești dacă nu practici
mai întâi virtuțile.(fericire și ajungerea la Dumnezeu pe baza omului. Creștinismul se bazează pe ce a
făcut Dumnezeu).
Alcoliți erau cei care îl urmau pe unul, pe un zeu. Binele este ceva autonom și nu are nevoie de
ceva să-l susțină. Ca să fi virtuos trebuie să fie activă. Somnul este potrivnică viciului, cînd dormi nu mai
esti virtuos. Ca să poți să fi virtuos trebuie mai înțâi să fi virtuos cu tine și apoi cu ceilați.
Scoală - vine de la cuvântul grecesc scole care însemnă zăbovire, întârziere. Este conceptul de a se opri.
Posibil chiar să meargă înpre lene.
CAP VI
Caracterul universal al binelui. Vb despre bine ca despre ceva ... Binele nu este ceva comun,
general și unic, - sinonimic sau ononimic, ci despre este ceva unic. Cu toate că poate să fei binele de mai
multe feluri.
Binele reprezintă scopu pt că în vederea lui se fac toate.
Nu este suficet să practici rațiunea, trebuie să practici și virtutea. Rațiunea o poți folosi și rău.
CAP VII
VIII
CARE SUNT BUNURILE SUFLETULUI? Trei categori: ale sufletului, ale trupului și ale.
Fericirea este proprie, nu este esență. Propriu - se referă că poianjenul țese pânza, dar esența lui nu este
să țese pânza.
CAP IV
Virtute - nu este neapărat fericire. Contemplativ - este fericire. Prin virtute ajungi la
contemplare. Dar a fi virtuos nu înseamnă neapărat că este fericit, ci este doar parțial.
TEMĂ - ultimele două cap din cartea I și din cartea II- a cap ..