Walnut ,oak, fir, lime, acacia, birch,

chestnut
nuc, stejar, brad, tei, salcam, mesteacan,
castan

Consulta un medic inainte de a te aventura prin natura!

Un singur copac fabrică zilnic oxigenul necesar pentru 30 de oameni timp de 12 ore, aerul
pădurii este încărcat de ioni negativi care oxigenează creierul, stimulează toate funcțiile
organelor și întârzie îmbătrânirea. Plimbările prin pădure au efecte diferite asupra
organismului, în funcție de anotimp. Nu este leac mai reconfortant pentru o persoană
deprimată, suferindă de depresie ori nevroză ca plimbările toamna, prin păduri de arțar sau de
fag. Chiar și plimbările pe alei străjuite de arbori înalți sunt benefice dacă te simți apatic și
lipsit de interes. Plimbările cu pas domol prin pădurile de brad sau de pin sunt recomandate și
pentru efortul depus la urcare care, chiar dacă nu e mare, accelerează circulația, favorizând
oxigenarea sângelui. Dacă ești agitat se recomandă – atât vara, cât și la începutul toamnei –
plimbările lungi pe malul apelor, printre sălcii.Terapia de lumini și forme

Pe lângă culoare și frumusețe, pădurea este și o nemărginită resursă de stimuli ce acționează

benefic asupra psihicului și asupra întregii sănătăți. Cercetătorii au descoperit că simplul
contact direct vizual cu pădurea, 30 de minute pe zi, timp de 6 zile, poate modifica cu până la
12% activitatea metabolică. Aceasta s-ar datora faptului că peste 40% din oameni dețin gene
ancestrale, vechi de peste 1,5 miliarde de ani, care în contact cu stimulii oferiți de pădure
echilibrează automat anumite funcții metabolice. Neurobiologii au arătat că mișcarea haotică
a frunzelor verzi este unul dintre secretele silvoterapiei. Frecvențele de lumină percepute ca
verde al frunzelor, mișcate haotic de adierea vântului oferă un joc de stimuli pe retină care
trimite impulsuri creierului și glandei epifize de care este legată. Efectul este o stare de
încărcare electrică a creierului, care va lua decizii reglatoare asupra funcțiilor endocrine în
cazul în care sunt dezechilibrate. Prin acest efect, o mare parte din problemele hormonale
dispar ca prin minune și sunt reglate 70% din procesele metabolice de care depinde sănătatea
noastră. În același timp, privitul jocurilor haotice ale frunzelor creează o stare specială de
funcționare a celulelor din creier care secretă hormonul vasopresină, cu un rol important în
echilibrul apei și al sărurilor din organism, dar și în reglarea tensiunii arteriale. Se poate spune
că simplul contact vizual cu pădurea scade riscul de infarct. Jocul special de forme geometrice
al pădurii are o acțiune specială asupra creierului. Sistemul nervos astfel stimulat dezvoltă noi
căi de transmitere a informației crescând capacitatea intelectuală, cea de efort psihic, viteza de
gândire și memorizare. Cercetătorii consideră că viața în pădure ar ascunde o parte din
secretul inteligenței uimitoare a majorității așa-zișilor sălbatici care trăiesc în jungla
amazoniană sau în Polinezia.

Energia copacilor

Există și o formă de terapie bazată pe energia copacilor, fiecare având tipul său de energie.
Unii au o energie negativă (brad, arin, platan, plop, mălin), în timp ce alții au energie pozitivă
(tei, mesteacăn, stejar, frasin, pin, arțar, salcie) și pot ceda din vitalitatea lor. În funcție de
problemele pe care vrei să le rezolvi, alege copacul potrivit ținând cont de perioadele sale de
activitate și de cele de repaus. Lângă copacii cu energie negativă se stă doar 1-2 minute, iar
lângă cei cu energie pozitivă cel mult 15 minute. Apropie-te de copacul ales, roagă-l să te
ajute, apoi lipește-ți spatele sau palmele de trunchiul lui, simte-i energia, iar la sfârșit
mulțumește-i că te-a ajutat. Pentru a obține un efect maxim trebuie aleși copaci sănătoși, cu o
scoarță cât mai netedă, fără „cicatrice“.

Atenție!

Potențialul energetic al copacilor scade iarna cu până la 70%, iar în cazul coniferelor – cu
doar 15-25%.

Teiul: încarcă-te cu energia lui blândă între orele 1.00 și 5.00. În apropierea sa vei simți
liniște, pace interioară, căldură.

Stejarul: energia sa puternică este activă între orele 21.00 și 3.00. Fiind un copac dătător de
energie pozitivă, este indicat ca înainte de a te apropia de el să stai lângă un plop, care să-ți
elimine eventualele stări de iritare sau nervi.

Arțarul: dacă vrei să te relaxezi, să-ți echilibrezi corpul energetic sau să scapi de deochi, stai
lângă el între orele 6.00 și 9.00.

Mesteacănul: între orele 2.00 și 3.00 energia mesteacănului are un efect liniștitor maxim.
Lipește-te de scoarța lui și lasă-l să te scape de stres!

Pinul: energia lui este puternică, permanent activă. Are capacitatea de a prelua și neutraliza
depresiile și șocurile psiho-emoționale.

Frasinul: între orele 10.00 și 12.00 meditează în apropierea unui frasin. Te va ajuta să te
echilibrezi psihic și să-ți purifici câmpul energetic.

Castanul sălbatic: deși energia sa echilibrează, nu-ți face un obicei din contactul cu acest
arbore, mai ales între orele 12.00 și 14.00, deoarece poți avea halucinații.
Salcia: pentru a scăpa de furie, oboseală sau dureri de cap și a te relaxa, profită de energia
calmantă a acestui copac între orele 17.00 și 20.00!

Plopul: dacă-l îmbrățișezi timp de câteva minute, între 14.00 și 17.00, vei scăpa de oboseală
și te vei echilibra psihic. Însă nu exagera pentru că te poți trezi cu amețeli! Dacă vrei să scapi
de stres, de energia negativă sau de orice fel de durere, stai lângă un plop tremurător 10
minute, între orele 13.00 și 16.00.

Arinul: eliberează-te de durerile sufletești cu ajutorul arinului, activ tot timpul, cu excepția
intervalului dintre miezul nopții și 3 dimineața. Stai în apropierea lui, dar nu te sprijini de el
fiindcă energia sa este puternic negativă. Dacă te chinuiesc durerile reumatice, fricționează
locul dureros cu frunzele arborelui. Ca să scapi de o criză biliară pune un lemn de arin în zona
ficatului.

Silvoterapia are și contraindicații. Astfel, pe vreme umedă plimbarea va fi evitată de

reumatici, de cei suferinzi de gută, boli contagioase, inflamații sau infecții ale aparatului uro-
genital, de alergici și de cardiacii cu afecțiuni grave.

Afecțiuni care răspund pozitiv la silvoterapie

Boli psihice – terapia este deplin eficientă în orice afecțiune inclusă în această categorie,
indiferent de anotimp și de tipul pădurii.

Boli ale aparatului respirator – plimbarea prin pădure aduce alinare și confort acestor
suferinzi. Iarna e bine ca aceștia să evite pădurile de brad sau de molid. Sunt de preferat cele
de pin. De asemenea, tot în anotimpurile reci sau când este multă umezeală sunt
contraindicate plimbările lungi prin păduri de foioase.

Boli reumatice – hoinăreala prin pădurile de zadă, pin sau stejar își va face simțită efectele
benefice. În timpul iernii, reumaticii se vor limita la pădurile de stejar și zadă și numai în zile
frumoase, când aerul este uscat.

Convalescența – în timpul verii sau al zilelor calde de toamnă, pentru convalescenți nu sunt
contraindicații la aplicarea acestei terapii. Iarna însă li se recomandă să se plimbe doar prin
pădurile de pin, zadă sau stejar.

Recomandări

1. Plimbă-te relaxat prin pădure și uită total de alte gânduri. Nu te concentra asupra unei
anumite forme și lasă-ți privirea să curgă peste ansamblu

2. Este necesar să stai sau să te plimbi prin pădure cel puțin 30 minute zilnic, timp de 6-7 zile,
pentru ca efectul să devină evident

3. Înainte de plimbare trebuie să ai ochii și creierul foarte odihnite

4. Nu purta ochelari de soare și nici de vedere

5. Nu te concentra asupra comunicării cu persoanele din jur și evită orice fel de poluare
sonoră.

Nucul este un arbore extrem de valoros, cu numeroase intrebuintari pentru sanatate. Dacii il
cunosteau si il venerau ca arbore magic, ca sursa de hrana si ca medicament.

In medicina populara romaneasca, nucul are atat de multe utilizari, incat s-ar putea face un
mic volum de specialitate cu retetele medicinale si magice care au fost culese pana acum de
etnologi. Este o curiozitate a lumii botanice, fiind una dintre plantele care nu accepta nici o
surata in preajma sa (se stie ca sub nuc nici iarba nu creste) si, mai mult, tine la distanta toate
insectele si daunatorii. Secreta o cantitate impresionanta de iod, iar fructele sale sunt
adevarate bombe energetice, fiind printre alimentele naturale cele mai bogate in calorii si,
totodata, cele mai complete din punct de vedere nutritiv. De altfel, in cele ce urmeaza, vom
vorbi despre efectele medicinale ale acestui arbore.
Oamenii de stiinta au gasit in premiera hormonul sexual feminin progesteron in frunzele unui
nuc. Descoperirea este socanta, pentru ca tocmai lipsa hormonilor, in aceasta forma, diferentia
plantele de animale.

Ce se foloseste de la nuc

Despre nuc (Juglans regia) se poate spune, fara a exagera deloc, ca este o adevarata farmacie
verde, aproape tot ceea ce produce putand fi folosit in scopuri medicinale:

Cojile verzi care invelesc fructele pana la maturitate sunt foarte bogate in iod si taninuri,
avand efecte antiinfectioase, depurative si stimulatoare ale activitatii tiroidei.

Frunzele - se mai pot culege si acum, cat sunt inca verzi, au proprietati hipoglicemiante,
diuretice, previn si combat infectiile tubului digestiv si cele renale.

Fructele (nucile) sunt un medicament-aliment, foarte bogate in vitamina E, ajutand la

mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular, regland pe cale naturala nivelul colesterolului
in sange, avand proprietati stimulatoare hormonale, reintineritoare si afrodiziace.

Axul nucii, adica acea pojghita care desparte miezul de nuca in doua, este puternic astringent,
are efecte antitusive si antiinfectioase la nivelul cailor respiratorii medii.

Miezul de nuca - un aliment-medicament cu putere calorica la fel de mare ca si carnea, dar

mult mai sanatos.

Culegere si depozitare

Frunzele de nuc se culeg cat timp mai sunt inca verzi, prin desprindere de pe ramuri, dar fara
codita. Se usuca in loc uscat si umbrit, in strat subtire. Se depoziteaza in saci de hartie, in
locuri curate si lipsite de umiditate, avand un termen de valabilitate de maximum doi ani.

Cojile verzi de nuca se recolteaza odata cu scuturarea nucilor din pom, care cad de obicei cu
tot cu invelisul verde ce le protejeaza pana la maturitate. Se selecteaza doar bucatile de un
verde sanatos (cele brunificate sau ingalbenite se arunca), care se pun la uscat in strat unic, cu
scobitura in sus, asa incat sa permita o evaporare optima a apei. Cand sunt perfect uscate si
casante, se strang si se depoziteaza in saci de panza.

Axul nucii se obtine atunci cand se decojesc fructele pentru a scoate miezul. Nu necesita
uscare sau conditii de pastrare speciale, ci doar sa nu-l aruncati, intrucat se poate dovedi de
mare ajutor la nevoie.

Mai toate partile nucului sunt utilizate in fitoterapie: frunzele tinere fara petiol, scoarta,
matisorii, seva, mugurii, pericarpul (invelisul verde), cojile si camasile de nuca, lemnoase,
miezul de nuca; toate sunt folositoare.
Seva foarte dulce, poate fi intrebuintata ca depurativ; mugurii se utilizeaza la prepararea unui
unguent deosebit de eficient impotriva caderii parului si formarii matretii; matisorii au
capacitatea de a determina contractarea vaselor sangvine (ei sunt in mod deosebit activi in caz
de sangerari, taieturi, hemoragii, menstre prea abundente, hemoroizi, diaree si dizenterie);
scoarta are virtuti vermifuge; frunzele si cojile verzi au foarte multe calitati terapeutice -
amareala si proprietatile lor astringente le recomanda in aceleasi cazuri in care se utilizeaza si
matisorii etc; folosite extern, ele curata ranile, le feresc de infectie si le grabesc cicatrizarea.

Frunzele proaspete sau in infuzie, indeparteaza insectele parazite ori nedorite (purici, paduchi,
plosnite, furnici, molii etc); sunt tonice; actioneaza benefic asupra ulcerelor varicoase,
eczemelor, infectiilor la ochi, aftelor, supuratiilor, abceselor; se numara printre cele mai bune
remedii ce se cunosc impotriva leucoreei; sunt niste vermifuge de exceptie; ajuta la
vindecarea tuberculozei; scad nivelul glucozei in sange etc.

Fiecare dintre acestea trebuie insa recoltate la o anumita data, astfel: primavara devreme, se
strange seva: se curate ramurelele tinere de coaja, se cresteaza si se colecteaza seva; cam tot
atunci pot fi culesi matisorii si mugurii; frunzele - se culeg in iunie si iulie; se usuca rapid, la
temperatura de 40 grade; frunzele uscate sunt folosite la prepararea de infuzii, tincturi si
extracte lichide; cojile verzi se culeg imediat ce cad fructele din copac, se spala si se usuca la
umbra.

Se apreciaza ca 1 kg de coji verzi de nuca pun in libertate 6000 de calorii. Zdrobite, malaxate,
ele lasa ca reziduu niste turte utilizate in alimentatia vitelor si a pasarilor; tot din acestea se
prepara si halvaua.

Se mai apreciaza ca 4 kg de nuci uscate dau 2 kg de coji verzi din care se obtine 1 l de ulei.
Alte calcule arata ca 1 kg de coaja verde contine 5- 8 g vitamina C, adica atat cat se poate
extrage din 10 kg lamai.

Retete medicinale cu frunze si coji de nuc

Extractul hidroalcoolic de coji verzi de nuca

Este cel mai activ preparat obtinut din nuc, fiind foarte bogat in iod, flavonoide si taninuri. Se
obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de coji verzi de nuca,
peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa
care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Decoctul combinat de coji verzi de nuca

Nucul (Juglans regia)Inflorescentele nucuclui

Se lasa la macerat 4 lingurite de coji verzi, maruntite in prealabil, intr-o cana de apa (250 ml)
la temperatura camerei, vreme de 8 ore, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pastreaza,
iar planta ramasa se fierbe la foc mic, vreme de 5 minute, in inca o cana de apa clocotita, dupa
care se lasa sa se raceasca si apoi se strecoara. La sfarsit se combina cele doua extracte,
rezultand aproximativ jumatate de litru de preparat, care se foloseste extern sau intern.

Infuzia combinata de frunze de nuc

Se pun la macerat 3-4 linguri de frunze de nuc maruntite, in jumatate de litru de apa, vreme de
8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se
strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
preparat, care se foloseste intern.

Decoctul obtinut din axul nucilor

Se obtine prin fierberea a 3-4 lingurite de produs vegetal, maruntit in 300 ml de apa, vreme de
10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se administreaza indulcit cu miere, cat mai fierbinte
posibil.

Pulberea de frunze de nuc

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de
frunze de nuc se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o
perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele sale volatile se evapora foarte
rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa de pulbere de frunze
de nuc, pe stomacul gol.

Cataplasma din coji verzi de nuca

O mana de coji verzi uscate si maruntite se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda
(40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul
afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.

Uleiul de nuca

Se obtine doar pe cale industriala, prin presare la rece. Are un puternic efect de reducere a
colesterolului, fiind, de asemenea, tonic vascular si vermifug. Se administreaza 3-4 lingurite
pe zi, de preferinta pe stomacul gol.

Boli care se trateaza cu preparate obtinute din nuc

Reumatismul, guta - cojile de nuca au un puternic efect depurativ, favorizand mobilizarea si
eliminarea toxinelor din organism. Se face o cura cu extract hidroalcoolic (tinctura) de coji de
nuca, din care se iau cate doua lingurite diluate in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi.
Tratamentul dureaza 40 de zile si se face de preferinta toamna tarziu si primavara devreme.

Nucul (Juglans regia)Fructe coapte toamna

Hipotiroidia - se administreaza, de asemenea, tinctura de coji verzi de nuca, din care se iau
cate 4 lingurite pe zi. Foarte bogate in iod, in alte substante active care favorizeaza activitatea
tiroidei, cojile verzi de nuca sunt stimulatorul tiroidian natural ideal.

Tusea, tusea cronicizata - se beau 2-3 cani de decoct fierbinte, obtinut din axul nucilor. Are un
gust nu prea placut (puternic astringent din cauza taninurilor), dar este foarte eficient,
cicatrizand tesuturile lezate de infectie, favorizand eliminarea secretiilor de pe caile
respiratorii, diminuand excitabilitatea terminatiilor nervoase care declanseaza tusea.

Diaree, infectiile intestinale acute, adjuvant in dizenterie - in prima faza se bea 1 litru de
decoct combinat de coji verzi de nuca. Acesta are efect puternic antiinfectios, eliminand cauza
care a produs aceasta afectiune. Odata ce toate materiile nocive din intestin au fost eliminate
prin scaun, este necesara administrarea unui astringent puternic, adica decoctul obtinut de data
aceasta din axul nucilor, care va incetini prompt tranzitul intestinal.

Adjuvant in diabet - se ia o lingurita de pulbere de frunze de nuc de 4 ori pe zi, in cure de 3

luni, cu 1 luna de pauza. Frunzele de nuc au o actiune hipoglicemianta puternica, sunt
diuretice, ajuta metabolismul zaharurilor si grasimilor.

Viermi intestinali (oxiuri, limbrici) - unul din cele mai eficiente remedii de medicina populara
romaneasca este obtinut din cojile verzi de nuca. Se administreaza intern decoctul combinat a
carui reteta de obtinere a fost prezentata anterior, cate o jumatate de litru - un litru pe zi, in
cure de 12 zile. In cazul oxiurilor, se fac in paralel bai de sezut cu acelasi decoct.

Transpiratie excesiva - se face un tratament cu pulbere de frunze de nuc, din care se ia cate o
lingurita de 3-4 ori pe zi, in cure de minimum 30 de zile.

Ateroscleroza - se face o cura de lunga durata (jumatate de an minimum) cu ulei de nuca, din
care se iau 3-4 lingurite pe zi. Ajuta la diminuarea colesterolului, curata vasele de sange de
depuneri, ajuta la redobandirea elasticitatii si rezistentei acestora, stopand procesul de
sclerozare.

Incontinenta urinara - se face o cura de 30 de zile cu extract hidroalcoolic obtinut din coji
verzi de nuca, din care se iau 4 lingurite pe zi. Nu se cunoaste exact mecanismul prin care
acest produs vegetal tonifica sfincterele urinare si ajuta la redobandirea controlului asupra lor,
dar rezultatele practice obtinute cu acest tratament sunt incurajatoare.

Aplicatii externe
Negi - o metoda populara extrem de eficienta de combatere a acestora este frecarea locului
afectat cu coaja verde proaspata a nucii. Tratamentul se face de 2-3 ori pe zi, vreme de cinci
minute, iar rezultatele apar in maximum o luna.

Eczeme acute - se aplica pe locul afectat o cataplasma din coji de nuca verde, care se tine
vreme de 1-2 ore. Tratamentul se repeta zilnic, pana la completa vindecare.

Dezinfectarea ranilor - se spala locul afectat cu extract hidroalcoolic de coji de nuca. Are o
putere dezinfectanta similara cu a tincturii de iod (de altfel cojile de nuca sunt foarte bogate in
acest element) si pe deasupra ajuta la vindecarea rapida si estetica a leziunilor.

Rani purulente, ulcere pe piele - se spala ranile cu infuzie combinata de frunze de nuc.
Aplicatia se repeta de doua ori pe zi si dureaza minimum 10 minute.

Afte bucale, inflamatii in gura si in gat - se clateste gura si se face gargara cu decoct combinat
de coji de nuca. Are puternice efecte antiinfectioase si cicatrizante.

Nucul (Juglans regia)

Infectii vaginale cu candida, cu stafilococi - se fac irigatii vaginale cu 100-200 ml de infuzie
combinata de frunze de nuc. Tratamentul se face zilnic, vreme de 4-5 zile, apoi se continua cu
o spalatura la 2-3 zile, pana la completa vindecare.

Infectii respiratorii in faza incipienta - o reteta populara cu o eficienta exceptionala este

inhalarea de aburi de coji verzi de nuca, obtinuti prin oparirea unei maini de coji de nuci la un
litru de apa clocotita.

Varice, hemoroizi, guta, transpiratia picioarelor, matreata - bai repetate cu decoct de frunze de
nuc.
Atentie: administrarea interna in doze prea mari a remediilor extrase din nuc sunt greu
suportate de persoanele cu probleme digestive. De asemenea, ele nu trebuie administrate in
paralel cu lichenul de Islanda si chinina.

Precautii si contraindicatii

Preparatele prezentate mai sus se administreaza cu prudenta in cazurile de hipertiroidie, colon

iritabil, gastrita acida.

In diabetul insulino-dependent, in timpul tratamentului cu nuc se va supraveghea foarte strict

glicemia si se vor regla dozele de insulina in permanenta, pentru a impiedica aparitia
hipoglicemiei.

Tratamente cu miez de nuca

Miezul de nuca este unul din cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un
inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia, care este acum in mare voga. Miezul de
nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele,
la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea si ca
valoare calorica, avand in schimb o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte digerabila.
In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in
tratarea bolilor vasculare, tulburarilor de crestere si maturizare, deficientelor imunitare. Dintre
bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident mentionam:

Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si
previne, mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de
nuca pisate, 1 lingurita de polen de albine si 2 linguri de miere de albine se amesteca foarte
bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol,
dimineata.

Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci consumate zilnic grabeste vindecarea bolilor de piele
(psoriazisul, eczeme alergice rebele, infectiile cu ciuperci la nivelul pielii) si refacerea pielii
dupa arsuri, opreste procesele degenerative.

Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor la 10 minute dupa ce am consumat
1-2 pahare de compot de prune sau 2 linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe
stomacul gol.

Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de
baza in diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus,
fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea
acestei afectiuni.

Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si
care nu cresc colesterolul, nucile consumate in cantitati mari sunt o piesa de baza in curele de
ingrasare. Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea fara a risca o crestere brusca a
colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar
fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment.

Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un
supliment considerabil de calorii, care se stie ca in aceasta afectiune sunt consumate in mari
cantitati, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent.

Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare si care

protejeaza si curata vasele de sange fac nucile un aliment foarte indicat in tratamentul acestor
doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare
(care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).

Siropul de nuci

- Un elixir pentru stomac si un bun energizant -

Mod de preparare si folosire: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie in
bucatele mici si se pun la fiert cu 1 litru de apa si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se patrunda
10 minute, dupa care se strecoara si se adauga 1 kg de zahar. Se trage la sticle, se fierbe alte
10 minute in bain-marie, apoi se pun dopuri de pluta. Se administreaza cate 3 lingurite pe zi,
dupa mesele principale.
Bradul este utilizat pentru numeroase afecţiuni cum ar fi cele pulmonare, respiratorii, ale
aparatului urinar, în faringo-amigdalite, gastroenterite, anorexie, debilitate, reumatism. Nu
doar mugurii şi crengile tinere ale bradului sunt folosite în tratamente, ci şi răşina care,
datorită conţinutului bogat de uleiuri eterice, are proprietăţi dezinfectante, antiinflamatoare şi
cicatrizante, fiind prelucrată sub formă de tinctură, uleiuri şi unguente. Mugurii conţin, în
plus, ulei eteric, taninuri şi vitamine. Recoltarea mugurilor de brad se face primăvara, în lunile
martie şi aprilie, iar din ei se prepară ceaiuri, siropuri şi tincturi uşor de realizat, extrem de
folositoare.

Tratamente din brad

Pentru bolile nervoase, afecţiunile pulmonare sau ca diuretic se poate folosi infuzia din
muguri de brad obţinută dintr-o lingură de plantă la 250 ml apă fiartă. Se beau aproximativ 2-
3 căni pe zi.

Răşina proaspătă este folositoare în tratarea nefritei şi a faringo-amigdalitei. Se mestecă răşina

aproximativ 15 grame pe zi, până la rezolvarea bolii. Atenţie! Răşina atacă smalţul dinţilor, de
aceea poate fi preparată cu alcool. Într-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80 de grade
se adaugă trei-patru linguri de răşină de brad, amestecându-se foarte bine. După ce s-a
dizolvat foarte bine, se mai lasă 24 de ore să se decanteze, după care se filtrează în sticluţe
mici, închise la culoare.

În reumatism, decoctul de ramuri tinere de brad este un remediu eficient.

Inhalaţiile sunt bune pentru tratarea laringitei acute şi cronice. Se pun câteva picături în apă
fierbinte, se acoperă capul cu un prosop şi se stă deasupra vasului 5-10 minute. Acest
tratament desfundă şi curăţă căile respiratorii, stopează răcelile, activează circulaţia şi redă
tonusul pielii la nivelul feţei.

Tusea, bronşita cronică se tratează cu sirop de brad. Se iau zilnic 6-10 linguriţe de sirop de
brad în miere. Acest preparat are efect calmant şi ajută la regenerarea ţesuturilor lezate de
infecţii.

Anemia, debilitatea, anorexia se tratează printr-o cură de două săptămâni, timp în care se iau,
cu un sfert de oră înainte de masă, câte 2-3 linguriţe de sirop de muguri de brad. Stimulează
digestia şi reglează metabolismul, având efecte regenerante. Tratamentul este recomandat în
mod special copiilor.

În cazul migrenei se consumă 4-5 muguri de brad proaspeţi, care se mestecă îndelung. În lipsa
acestor muguri în stare proaspătă, se poate bea puţin sirop în miere diluat în apă.

Câteva linguriţe de sirop de brad pe stomacul gol redresează valorile glicemiei şi reglează
activitatea nervoasă, având efect tonic intens în cazul oboselii sau al stresului.

Pentru afecţiunile gastrice se înmoaie o bucăţică de pâine într-o linguriţă de tinctură de

muguri de brad şi se înghite pe stomacul gol. Se iau 4 astfel de doze zilnic, tratamentul durând
minimum 12 zile.
Mugurii proaspeţi

Mugurii se păstrează la frigider în pungi de hârtie, timp de 7-10 zile şi pot fi consumaţi ca
atare, înainte de masă.

Siropul

Se fierbe un kilogram de muguri de brad în doi litri de apă timp de 15 minute. După răcire, se
adaugă două kilograme de zahăr şi se fierbe până dă în clocot, apoi se filtrează, se pune în
sticlă şi se păstrează la frigider. Se consumă în amestec cu apă de izvor şi este recomandat în
răceli, guturai, gripă, tuse.

Tinctura

Se toacă mărunt 15 linguri de muguri şi se pun într-un borcan, peste care se adaugă 2 linguri
de răşină de brad şi un pahar şi jumătate de alcool de 90 de grade, nediluat. Se închide
borcanul ermetic, conţinutul se lasă la macerat zece zile, apoi se filtrează. Tinctura se
depozitează în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează o linguriţă de tinctură diluată
într-un sfert de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi. Are efecte antiinflamatoare, antiinfecţioase şi
cicatrizante.

Decoctul

Se fierbe un litru şi jumătate de apă, peste care se pun 500 g de crenguţe de brad şi se lasă la
fiert 15 minute. Decoctul rezultat se filtrează şi se pune în cada cu apă pentru baie. Se stă în
cadă 20 de minute.