Serviciul Român De Informaţii

Academia Naţională De Informaţii „Mihai Viteazul”

Facultatea de Informaţii

Specializarea: Managementul informaţiilor în combaterea terorismului

CONFLICTUL DIPLOMATIC
OLANDA –TURCIA

Disciplina:Rolul diplomaţiei în combaterea terorismului

General,Prof. univ.dr.Sergiu Medar

Masterand :
Moroacă AnaMaria-Ruxandra

Bucuresti 2018
 CUPRINS

I.INTRODUCERE………………………………………...pag 3
II.DIPLOMAŢIA PREVENTIVĂ………………………………………………………….pag4
III.DIPLOMAŢIA COERCITIVĂ…………………………………………………………pag5
IV ESCALADAREA CONFLICTULUI…………………………………………………..pag6
V URMĂRILE ACESTOR DECIZI ŞI
AMENINŢĂRI………………………………………………………………………….…pag7-8

VI CONCLUZII………………..…………………….… . . pag 9
Bibliografie………………………………………..……....pag10

2
 Conflictul diplomatic Olanda –Turcia

I.INTRODUCERE:
Diplomaţia reprezintă complexul de norme care alcătuiesc ştiinţa şi arta conducerii
relaţiilor dintre state. Ea ne oferă concepţiile, principiile şi modalităţile pe baza cărora se poate
înfăptui, în cele mai bune condiţii, politica externă a unei ţări.

Pentru desfăşurarea cu succes a relaţiilor dintre state este necesară o atmosferă propice
şi respectarea regulilor de conduită stabilite de dreptul international

Elemente ale diplomaţiei există din cele mai vechi timpuri şi se manifestă începând cu
antichitatea îndeosebi.

Începând cu secolul XIX, diplomaţia va fi un instrument principal de împărţire şi

reîmpărţire a zonelor de influenţă, proces care are loc până astăzi în forme noi, unele mult
diferite de trecut. Tot începând cu secolul XIX, şi îndeosebi în zilele noastre, se dezvoltă
diplomaţia prin congrese şi conferinţe internaţionale – diplomaţia multilaterală.

Astăzi, aceasta se desfăşoară sub diferite forme de organizare, dar mai ales sub egida
ONU unde sunt discutate, negociate, probleme de maximă importanţă ale lumii în ansamblul ei
sau la nivel regional. Această nouă formă de desfăşurare a activităţii diplomatice prin sistemul
relaţiilor internaţionale poartă numele de noua diplomaţie şi cunoaşte modificări importante faţă
de diplomaţia tradiţională.

Termenul de diplomaţie poate fi folosit pe mai multe planuri:

• Pentru a desemna politica externă a unui stat, poziţia internaţională a acestuia, caz în care
se poate vorbi de un set de termeni sinonimi între diplomaţie şi politica externă;

• În sens generic, marcând diplomaţia promovată la nivel naţional;

3
• Raportat la o zonă sau alta a lumii, la o anumită perioadă, descifrând printre altele, de
exemplu, diplomaţia tradiţională, diplomaţia modernă sau termenul privit ca activitate pe
problemele importante ale relaţiilor internaţionale

Evenimentul care a declanşat conflictul între Olanda şi Turcia a avut loc la 11/12 martie 2017
atunci când Guvernul Olandez a interzis venirea în ţara a ministrului turc de externe Mevlut
Cavusoglu iar avionul său a fost întors din drum precum şi intrarea ministrului turc al familiei
Fatma Sayan Kaya în consulatul din Rotterdam. Decizia autorităţiilor Olandeze iscând astfel
proteste de amploare în ambele tări.1

II.DIPLOMAŢIA PREVENTIVĂ
Începem prin a încerca să dăm o definiţie diplomaţiei preventive aşa cum se regăseşte ea în
“Agenda pentru pace’’,astfel că,putem spune că este acţiunea de a preveni apariţia disputelor
dintre părţi ,de a preveni ca disputele existente să escaladeze în conflicte şi de a limita extinderea
acestora în cazul în care ele izbugnesc.

Dar care este scopul diplomaţiei preventive?

Scopul diplomaţiei preventive este găsirea celor mai bune soluţii şi mijloace pentru
detensionarea situaţiilor conflictuale ce pot apărea în diferite regiuni

Conform “Agendei pentru pace’’ noţiunea de diplomaţie preventivă se completeză ca un tot

unitar cu noţiunile de peacekeeping ce presupune aducerea părţilor ostile la o înţelegere,prin
mijloace paşnice aşa cum sunt prevăzute in Carta ONU

Peace-making ce presupune amplasarea przenţei ONU în

teren,cu acordul tuturor părţilor implicate,implicând personalul militar şi/sau de poliţie,precum
şi în mod frecvent ,personal civil .

În ceea ce priveşte declanşarea conflictului diplomatic dintre Turcia şi Olanda din prisma
diplomaţiei preventive se poate spune că dialogul putea fi principala modalitate prin care
situaţiile din martie 2017 se puteau detensiona ,însă acest dialog trebuia abordat într-o manieră

1
P.Constantinescu,Istoria diplomaţiei,volI,Ed.Stiintifică,Bucureşti,1962

4
structurată,cu obiective precise,cu stabilirea subiecţilor care vor participa ,cu un cadru asumat de
către părţile implicate .Acest cadru putând fi o instituţie sau prin folosirea unor intermediari.

Deşi ambele parţi,atât preşedintele turc Recep Trayyip Erdogan cât şi reprezentanţii
ministerului de externe olandez au avut reacţii dintre cele mai dure.

Sigura ţara care a încercat să soluţioneze conflictul astfel apărut pe calea diplomaţiei preventive
a fost Franţa,care prin intermediul şefului diplomaţiei franceze JeanMarc Ayrault a încercat
o”liniştire ” a situaţiei ,permitând ministrului de externe turc să intre pe teritoriul Franţei,de altfel
si preşedintele turc Recep Trayyip Erdogan a relatat faptul că “Franţa nu a căzut în acestă
capcană”2.

III.DIPLOMAŢIA COERCITIVĂ
În încercarea de a definii diplomaţia coercitivă putem spune că acesta este încercarea de a
convinge o ţintă ,un stat,un grup sau mai multe grupuri ,în cadrul unui stat,să schimbe
comportamentul innacceptabil fie prin:

Ameninţări cu utilizarea a forţei

Utilizarea reală a forţei.

În esenţă diplomaţia coercitivă este o strategie diplomatică,însă una care se bazează mai
degrabă pe ameninţarea cu utilizarea forţei ,decât pe folosirea acesteia.

În cazul în care trebuie forţa trebuie utilizată pentru a consolida eforturile diplomatice de
convingere,acesta este angajată sub forma unor acţiuni militare destul de limitate.

Aşadar, putem spune că diplomaţia coercitivă este o strategie politico-diplomatică,care îşi

propune să influenţeze voinţa unui adversar. Este o strategie care combină ameninţări de forţă ,şi
dacă este necesar ,utilizarea limitată şi selectivă a forţei discret şi în trepte controlate ,într-o
strategie de negociere care include stimulente positive .3

2
Robert J . Art and Patrick M Cronin,The United States and Coercivive Diplomacy United States Institute of Peace
Press,WashinghtonDC,2003.
3
Jack S. Levy” Deterrence AND Coercive Diplomacy:The Contribution of Alexander George .

5
Dar care este scopul acestei diplomaţii coercitive?

Scopul este acela de a face un adversar să se conformeze cu cerinţele cuiva ,sau de a

negocia cele mai favorabile compromisuri posibile,în timp ce în acelasi timp se realizează
gestionarea crizei,pentru a preveni escaladarea militară dorită.

Din punct de vedere al diplomaţiei coercitive conflictul diplomatic dintre Olanda şi

Turcia a început ca urmare a mitingurilor pro Erdogan în toată Europa,astfel presedintele
Erdogan si-a trimis cei doi miniştrii cel de externe si ce al familiei în cele mai mari capitale ale
Europei în scopul câştigării de voturi ca urmare a referendumului din 16 aprilie 2017 prin care
preşedintele turc Recep Trayyip Erdogan îşi extindea prerogativele, respectiv Turcia
transformându-se în republică prezidenţială,şeful statului devine şi şeful guvernului iar funcţia de
prim-ministru dispare,consolidand efectiv cele 3 puteri legislative intr-una singură, prezidentială,
sub maâna lui Erdogan. .

În urma acestor interdicţii,manifestanţii au scandat,au aruncat cu sticle şi au distrus

maşini ale polţiei,în timp ce poliţia Olandeză a folosit cai şi tunuri cu apă pentru a dispersa
protestatarii.

De asemenea,un grup de manifestanţi au smuls drapelul olandez de pe Consulatul Olandei la

Istanbul,manifestanţii înlocuindu-l cu drapelul cu drapelul turc4.

IV ESCALADAREA CONFLICTULUI
Ca urmare a faptului ca majoritatea reprezentanţiilor celor mai mari state ale Europei
printre care Germania ,Olanda ,Danemarca,Suedia au interzis aceste” mitinguri electorale”,
îndemnând Ankara să nu exporte politica internă turcă,preşedintele turc Recep Trayyip Erdogan
a început să ameninţe Olanda cu suspendarea relaţiilor politice la nivel înalt ,interzicând astfel
intrarea ambasadorului Olandei pe teritoriul Turciei , aterizarea avioanelor olandeze pe teritoriul
turc ,comparând decizia Olandei cu tactici “naziste “,solicitând de altfel organizaţiilor
internaţionale “sa-şi ridice vocile “ împotriva Olandei şi să impună sancţiuni economice şi

4
http://www.ziare.com

6
politice .De asemenea,acesta a solicitat Olandei scuze oficiale ,relatând faptul că” Olanda nu s-a
comportat ca o ţară a Uniunii Europene, ca un stat aflat sub domnia legii,ci ca o ţară bananiera”

De asemenea preşedintele turc Recep Trayyip Erdogan a adus acuze si la adresa

Germaniei relatând faptul ca Angela Merkel susţine terorişti, această relatare adâncind şi mai
mult conflictul dintre Ankara şi ţările UE.5

De ce Olanda a luat decizia acesta?

Autorităţile olandeze au luat acesta decizie deoarce au văzut acest referendum de

extindere a prerogativelor presedintelui ca un afront adus democraţiei,în plus temându-se de
tulburări în comunitatea musulmană,înaintea scrutinului din 15 martie 2017 .

V URMĂRILE ACESTOR DECIZI ŞI AMENINŢĂRI:

Ca urmare a solicitări preşedintelui turc Erdogan ca Olanda să-şi ceară scuze
oficial,premierul Olandez Mark Rutte a eliminat posibilitatea de a prezenta scuze, catalogând-o
cerere nebunească şi imposibilă.

De asemenea,acesta a calificat afirmaţiile preşedintelui turc ca fiind

„inacceptabile”,solicitând în acelaşi timp ca populaţia să-şi păstreze calmul.

De altfel şi cancelarul Germaniei Angela Merkel a relatat faptul că afirmaţiile referitoare la

practiciile naziste trebuie să înceteze ,nefavorizând relaţiile apropriate dintre Germania şi
Turcia.De atfel,partenerii de coaliţie ai Angelei Merkel solicitâd retragerea trupelor NATO din
Incirlik.

De altfel,“atacurile retorice” ale Turciei impotriva Olandei l-au determinat pe premierul

Danemarcei Lars Løkke Rasmussen să amâne o întalnire care era programată cu omologul sau
turc,astfel Turcia pierzând pe plan economic şi internaţional.6

5
https://www.digi24.ro
6
www.adevarul.ro

7
 În ceea ce priveşte ameninţările referitoare la suspendarea relaţiilor diplomatice la nivel
înalt, şi având în vedere faptul ca nu vorbim de Rusia,Arabia Saudită, Ucraina,Iran,ţări cunoscute
ca fiind cu „probleme” ,între cele două state Olanda şi Turcia au existat numeroase interese
comune atât economice cât şi demografice,acestea fiind aliate NATO,Olanda fiind cel mai mare
investitor din Turcia,cu aproximativ 22 miliarde de euro ,cu schimburi comerciale semnificative
de ordinul a 6 miliarde de euro pe an iar comunitatea turcă din Olanda reprezintă mai bine de
2%din polulaţia Olandei,cu toate acestea Turcia a suspendat contactele la nivel înalt cu Olanda
totodată interzicând accesul în ţară al ambasardorului olandez7.

Dar care sunt rezultatele ameninţărilor lui Erdogan?

Deşi un înghet al relaţiilor cu statele europene ar fi fost foarte costisitor din punct de
vedere economic, totodata,Turcia declara faptul că Declaratia Uniunii Europene privind criza
diplomatica Turcia - Olanda "nu are nicio valoare", iar Bruxellesul ar trebui "sa se abtina de la
declaratii excesive" , Turcia declarând acest lucru deoarce deţinea şi deţone în continuare un atu
pe care a ameninţat ca îl va folosi şi anume,milioanele de refugiaţi ,majoritatea sirieni de pe
teritoriul său,refugiaţi care abia aşteptau să pornească spre Europa. Acest pact privind migratia
ilegala a fost de mai multe ori pus in cauza de oficiali turci ca urmare a tensiunilor in relatiile
dintre Turcia si UE, insa continua sa fie aplicat fara nicio problema majora8.

Însă cel mai important rezultat al acestui conflict rămâne faptul că preşedintele turc
Recep Trayyip Erdogan a ieşit învingător ca urmare a referendumului din 16 aprilie 2017 .

Ceea ce presupune această victorie contestată de cei mai mulţi reprezentanţi ai statelor UE
putem enumera :

 Abolirea funcţiei de premier. Preşedintele va numi cabinetul şi va avea un număr de

vicepreşedinţi. Parlamentul nu va mai monitoriza miniştrii şi nu va mai avea dreptul să
iniţieze moţiuni de cenzură.
 Preşedintele nu va mai fi nevoit să rămână neutru, ci va putea să îşi menţină afilierea
politică.

7
http://www.hotnews.ro
8
http://www.bbc.com/

8
  Numărul membrilor Parlamentului creşte de la 550 la 600, iar vârsta minimă este
coborâtă la 18 ani.
 Preşedintele poate fi demis de Parlament. Înainte el putea fi pus sub acuzare de
Legislativ pentru trădare.
 Tribunalele militare vor fi abolite.
 Preşedintele va putea numi patru din totalul de 13 judecători ai celei mai înalte instanţe
judiciare din ţară.

VI CONCLUZII

În concluzie ceea ce putem spune, este faptul că, deşi Turcia a ieşit “învingătoare ”ca
urmare a câştigării referendumului de către Recep Trayyip Erdogan, nu se lasă şi continuă cu
ameninţările referitoare la suspendarea acordului încheiat în martie 2016 prin care s-a angajat, în
schimbul asistenței economice și a scutirii de vize pentru cetățenii turci, să primească refugiați
care au reușit să ajungă din Turcia în Grecia.

Acest conflict izbugnit ca urmare a interziceri celor doi ministri ai Turciei pe teritoriul
Olandei poate fi un bun exemplu de diplomaţie preventive deoarece majoritatea
reperezentanţiilor statelor implicate au încercat o” liniştire” şi o detensionare a situaţiei
apărute.chiar şi înaltul reprezentant al UE pentru afacerile externe Mogherini a încercat prin
declaraţia să-l mai liniştească pe preşedintele turc,reiterând faptul că Uniunea Europeană este
clar interesată ca Turcia să fie stabilă, sigură, înfloritoare economic și democratică, subliniind
faptul că după discuțiile la care a participat și ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu.
"Intenția UE nu este și nu va fi niciodată să facă ceva ce ar putea afecta Turcia".9

9
https://www.dcnews.ro.

9
 Bibliografie

1. http://www.hotnews.ro
2. http://www.bbc.com
3. www.adevarul.ro
4. http://www.ziare.com
5. https://www.digi24.ro
6. https://www.dcnews.ro.
7. Robert J . Art and Patrick M Cronin,The United States and
Coercivive Diplomacy United States Institute of Peace
Press,WashinghtonDC,2003.
8. Jack S. Levy”Deterrence AND Coercive Diplomacy:The
Contribution of Alexander George
9. Constantinescu.,P.,Istoria’diplomaţiei,voII,Ed.Stiintifică,Bucureşti,
1962

10