EDUCAŢIA NONFORMALĂ -

rolul in dezvoltarea creativităţii copiilor

Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept “orice activitate

educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al
carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii
invatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in
sistemul formal (stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor)”.
Din punct de vedere etimologic, termenul de educatie nonformala isi are originea
in latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul “in afara unor forme special/oficial organizate
pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o
realitate educationala mai putin formalizata sau neformalizata, dar intotdeauna cu efecte
formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educatia nonformala cuprinde
ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in mod
organizat, dar in afara sistemului scolar, constituindu-se ca “o punte intre cunostintele
asimilate la lectii si informatiile acumulate informal”.

Dezideratele educatiei nonformale sunt in stransa legatura cu realizarea urmatoarelor

finalitati:
• sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura, imbogatind cunostintele din
anumite domenii,
• sa creeze conditii pentru “desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua
activitate”,
• sa sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate,
• sa contribuie la recreerea si la destinderea participantilor precum si la petrecerea
organizata a timpului liber,
• sa asigure cadrul de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si
capacitati, de manifestare a talentelor,
O caracteristica importanta se refera la faptul ca educatia nonformala se desfasoara
intr-un cadru institutionalizat, in afara sistemului scolar, cuprinzand activitati
extraclasa/extradidactice (cercuri pe disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri
sportive, artistice, concursuri scolare, olimpiade, competitii) si activitati de educatie si
instruire extrascolare, denumite parascolare si periscolare. Cele parascolare se dezvolta in
mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitatile de perfectionare si de reciclare, de
formare civica sau profesionala. Aceste activitati evolueaza in mediul socio-cultural ca
activitati de autoeducatie si de petrecere organizata a timpului liber in cadrul universitatilor
populare, al cluburilor sportive, la teatru, in muzee sau in cluburile copiilor, in biblioteci
publice, in excursii, actiuni social-culturale sau in familie ori prin intermediul mass- mediei,
denumita adesea “scoala paralela”.
Educatorului nonformal i se solicita mai multa flexibilitate si entuziasm, adaptabilitate
si rapiditate in adoptarea variatelor stiluri de conducere a activitatii, in functie de nevoile si
cerintele educatului.
Continutul si obiectivele urmarite sunt prevazute in documente special elaborate ce
prezinta o mare flexibilitate, diferentiindu-se in functie de varsta, sex, categorii socio-
profesionale, interesul participantilor, aptitudinile si inclinatiile acestora. Sunt cuprinse
activitati care corespund intereselor, aptitudinilor si dorintelor participantilor.
Educatia nonformala este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice:
• este centrata pe cel ce invata, pe procesul de invatare, nu pe cel de predare solicitand
in mod diferentiat participantii,

1
 • dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor
activitati diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de
aspiratiile lor,
• contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a
participantilor, oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de
sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati,
• creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, intr-un mod placut, urmarind
destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic,
• asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa
mentina interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de varsta si
pregatirii lor profesionale, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor,
• antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul tehnico-
stiintific, valorificand oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare,
• este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, in favoarea
strategiilor de apreciere formativa, stimulativa, continua,
• raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.
Pentru ca educaţia non-formală să-şi atingă scopul este necesar ca aceasta să
îndeplinească anumite criterii din punct de vedere calitativ precum: diversitatea metodelor
folosite, implicarea în mod egal şi activ a tuturor participanţilor, existenţa unei logistici care
să permită desfăşurarea de multiple activităţi, principalul obiectiv să fie găsirea de soluţii iar
persoanele însărcinate cu formarea participanţilor să fie calificate în domeniul respectiv.
Una din metodele generale utilizate în mod frecvent în educaţia non-formala este jocul.
Popularitatea acestei metode se datorează faptului că este o activitate plăcuta, voluntară,
neconstrânsă de reguli stricte, ce permite participanţilor să-si dezvolte şi să-şi folosească
abilităţile deja existente în mod liber. Jocul reuşeşte în principal să dezvolte creativitatea,
munca în echipă, perspicacitatea, să stimuleze logica şi memoria etc.
…notorietatea educaţiei non-formale este încă afectată de lipsta unui concept bine
definit, astfel încât să fie recunoscută la nivel mondial. Principalul scop al acelora care
promovează educaţia non-formală este recunoaşterea şi aprecierea cunoştinţelor şi
aptitudinilor dobândite prin aceasta.
Educaţia nonformală sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de
învăţământ prin două circuite pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic situat în afara clasei:
- cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice /
transdisciplinare;
- ansambluri sportive, artistice, culturale etc;
- întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.
b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii:
- activităţi perişcolare- organizate special pentru valorificarea educativă a timpului liber:
- cu resurse tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare,
vizionări de spectacole (teatru, cinema etc.) şi de expoziţii etc;
- cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă; radio- televiziune şcolară;
instruire asistată pe calculator, cu reţele de programe nonformale etc;
- activităţi paraşcolare- organizate în mediul socio-profesional, ca "soluţii alternative" de
perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de presă
pedagogică, radio-televiziune şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de
educaţie permanentă etc.
Teoria "deşcolarizării societăţii" a lui Ivan Iuich propune "patru reţele ale
cunoaşterii" caracteristice pentru "noile instituţii educative" de tip nonformal:

2
a) o reţea de "servicii utilizată în activitatea zilnică " care pun la dispoziţia publicului
diferite "obiecte educative": instrumente, biblioteci, laboratoare, săli de expoziţii, săli de
spectacol, muzee etc;
b) o reţea de "schimburi de cunoştinţe" actualizate, bazată pe "o listă de persoane" dispuse
şi capabile de asemenea activităţi;
c) o reţea de comunicare susţinută printr-un organism care "facilitează întrunirile între
"semeni" şi înregistrarea dorinţelor în materie de educaţie;
d) o reţea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de "servicii
educative" oferite chiar la nivelul unui "anuar".
Conţinuturile educaţiei nonformale urmăresc desfăşurarea unei activităţi cu
caracter formativ, prin excelenţă, dirijate de personalul specializat în strânsă legătură cu
părinţii, elevii, organizaţiile nonguvernamentale social-culturale.
Conţinutul şi metodologia educaţiei nonformale evidenţiază următoarele note specifice
care apar la nivel funcţional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate realizat în raport cu
educaţia formală şi de deschidere în raport cu educatia informală:
a) proiectarea pedagogica neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate şi
educaţie permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic etc;
b) organizaţia facultativă, neformalizată (ONG), cu profilare dependentă de opţiunile
elevilor şi ale comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi
inovaţie;
c) evaluarea facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără
note sau calificative oficiale.
Evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este “facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale”.
În condițiile extinderii cererilor de pregătire profesională prin diferite forme de instruire
nonformală, există și situații în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de
absolvire.

Profesor,
Prioteasa Mariana
Şcoala Gimnazială Hârseşti

jjjjjjjjjjjjjjjjjjj