Număr gratuit Nr.

10 O răscruce
27.01.2018
Magazin în 16 pagini pentru toți
-Apare când poate-

Urmând „Foaia Interesantă” a lui Ioan Moța - Serie nouă

Sunt legat de unul dintre cele mai mici

sate din România. Acolo m-am născut și
n prima dimineață a acolo este casa mea. Satul meu are numai 31

Î acestui an am avut o
scurtă conversație cu
mine. Nu știu cum a fost
pentru voi 2017, dar pentru
mine a fost un an... Experiențe
frumoase și mai puțin frumoa-
se, cu oameni care mi-au intrat
în suflet, alții pe care i-am scos.
Cu un tăvălug de emoții și trăiri
irepetabile, halucinante, la li-
mita magiei sau la cea a prăpas-
tiei. Într-un cuvânt a fost in-
tens.
Cum mă simt acum, la o lună
trecută din 2018?
Nu mă simt nici invincibil.
Nici nu am renăscut. Ceea ce nu
m-a omorât m-a făcut mai puter-
nic. Sunt pregătit pentru orice va
veni în viața mea, bun sau rău.
„Viața este un joc dur și halu-
cinant, viața înseamnă salturi cu
parașuta, înseamnă risc, înseam-
nă să cazi și să te ridici, înseamnă
alpinism, înseamnă voință să
ajungi în punctul cel mai înalt și
să te simți nemulțumit", scria
Paulo Coelho. Și așa și este.
„Mi-e atât, dar atât de dor de
puțină normalitate. Nu de exce-
lență, ci doar de buna și altfel
prin nimic ieșita din comun nor-
malitate.
Nu de personaje briliante, ci
măcar de competențe decente
aflate la medie.
Nu de politețuri fine, ci mă-
car de bunul-simț practicat ca
firesc.
Nu de blândețuri terapeutice,
ci de dialog măcar logic și bine-
intenționat.
Nu de smerenie creștinească,
ci măcar de o decență lipsită de
aroganță și egouri toxice.
Mi-e atât de dor de România
din visurile noastre: aia în care
nu pendulăm extrem între profeți
mesianici și draci televizați.
Aia simplă, normală, de la
care ai o singură așteptare: să te
lase să respiri, să trăiești.”
Scria Vlad Mixich pe pagina
sa de facebook, da și mie îmi este
dor de cam aceleași trăiri. Cu toa-
te că nicicând nu mă simt mai
singur decât atunci când sunt
singur, ne mai găsindu-mă pe
mine în mine. Nicicând nu sunt
mai sigur decât atunci când am
prieteni pe care mă pot baza.
Trăiască lupta de clasă tova-
răși de cultură, o luptă ce au înce-
put-o alți iar noi este musai să o
ducem mai departe. Am proprie-
tatea cuvintelor pe care le spun și
scriu, uneori susțin înfocat și pro-
priile-mi aberații, cu atât mai
mult îmi pot susține și ideile, așa
Dan Orghici
de case și o biserică. Nu școală, nu magazi-
ne, nu telefon. Aproape fiecare casă este ca o
cetate închisă. N-aș putea spune cîte sunt
goale. Părăsită nu este nici una. Cu greu pu-
teți găsi o hartă a Transilvaniei pe care Tur-
că nu o fac pentru mine, ci por- dașul să fie marcat.
nesc pentru redemonstra, dacă
mai era nevoie, unicitatea și clar- Pagina 3 Cornel Nistorescu
viziunea omului de cultură, locul
pe care-l ocupă acesta, fiind dea-
supra acrului de timp. Monumente mai
Ori nu același lucru se poate
spune despre cei ce azi au frâiele puțin cunoscute
culturii, peste douăzeci de ani vor
fi uitați. Nu-i lupta între individ
și individ, ci războiul împotriva
PROSTIEI și a ANALFABETIS-
MULUI STRUCTURAL.
Deci nu vreau să rămân cum
scria Ion Cristoiu despre anul
2018 „Printre izmene, de pe frîn-
ghia de rufe de la balconul unui
apartament situat la etajul 5 între
chiloți, izmene, un furou, și mai
multe perechi de ciorapi de lînă,
spânzură drapelul național.” Nu!
Oare nu pricepem că ne-am
luat la întrecere cu propria noas-
tră inteligență și pe măsură ce ea La sfârșitul secolului XX și începutul seco-
ne deschide ușă după ușă, capul lului XXI Rotonda a fost redată circuitului tu-
nostru se apleacă tot mai mult în ristic, undeva prin ani 1999-2000 autoritățile
pământ, ochii întârzie să-și ridice locale orăștiene au „tras” o copertină deasupra
pleoapele, trezia sufletului să îm- acesteia iar apoi au lăsat-o-n părăsire. Singuri
vizitatori permanenți fiind păsările cerului și
pingă dezmățul viselor într-un
gândacii pământului, nepăsarea fiind cuvântul
colț, sub covor?
ce ar descrie ce-l mai bine actuala stare de
Nu vrem să înțelegem ca lu-
fapt. Să fie doar o simplă bătaie de joc la adre-
mea a luat-o înaintea, deși încă
ne îmbățoșăm și țipăm la ea, îi tot sa celor 1000 de ani în care Rotonda a dăinuit,
cerem, dorindu-ne să îi ordonăm, posibil, dar parcă tot nu-mi vine a crede că
poți reface Cetatea Orăștiei fără să nu vezi
mai vrem să îi mai dăm câte o
acest obiectiv. Rotonda este o vie pată de ruși-
palmă când avem impresia că
ne pe obrazul Orăștiei și a autorităților Locale
„cerul se uită după coada unei
și Naționale.
comete” și nu ne bagă în seamă. Pagina 7

Scrisoare către fiica mea ”PRECURSORII”

Tu nu ai greşit cu nimic copilă! Poate am greşit doar
eu, sau poate am fost prea egoist şi m-am gândit doar la
bucuria sufletului meu. Zâmbetul şi gânguritul tău m-au
orbit. Primele tale cuvinte m-au făcut să nu aud nimic şi
să nu privesc în jur. Da! Am fost egoist şi pentru asta,
acum cât nu înţelegi încă ce se întâmplă în jurul tău, îmi
cer scuze!
Te-am condamnat fără să ai nicio vină să trăieşti
într-o ţară fără niciun viitor.
Pagina 2
Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de faima europeană
Nicolaus Olahus sau Oláh Miklós (n. Sibiu — d.
15 ianuarie 1568, Pozsony, astăzi Bratislava) uma-
nist, istoriograf şi om politic de origine mixtă
(română şi maghiară) care a activat în Regatul Un-
gariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Es-
ztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei şi
al Ţărilor de Jos şi apoi guvernator al ţării.
Pagina 9
Foaie Interesantă
T u nu ai greşit cu
nimic copilă! Poate
am greşit doar eu,
sau poate am fost prea egoist
şi m-am gândit doar la bucu-
ria sufletului meu. Zâmbetul
şi gânguritul tău m-au orbit.
Primele tale cuvinte m-au
făcut să nu aud nimic şi să nu
privesc în jur. Da! Am fost
egoist şi pentru asta, acum
cât nu înţelegi încă ce se în-
tâmplă în jurul tău, îmi cer
scuze!
Te-am condamnat fără să
ai nicio vină să trăieşti într-o
ţară fără niciun viitor. Să
aparţii unui popor care-şi
neagă valorile şi pentru care
lenea şi hoţia sunt considera-
te virtuţi. Să nu te integrezi
copila mea în lumea asta
mincinoasă! Să nu crezi în
falsele valori pe care ţi le va
scoate în faţă, zi de zi, ceas de
ceas, această naţie alterată!
Nu e vina ta, cum nu e vina
multor români cinstiţi că ni-
căieri în lume nu suntem bi-
ne primiţi. Că ne umilim încă
pe la ambasade să cerşim
viză spre lumea civilizată. Că
în Europa oamenii îşi bagă
adânc mâinile în buzunare
când aud că suntem români.
Te-am condamnat copila
mea să trăieşti într-o ţară în
care doar curvele şi hoţii mai
au loc în grila de valori, fiind
modele de succes promovate
pe toate canalele de infor-
maţii. Tu să ştii că nu ăsta e
drumul spre succes! La gră-
diniţă şi la şcoală te vor în-
văţa de ce trebuie să fii mân-
dră că eşti româncă.
Nu e nicio mândrie să
aparţii unei naţii. Fii mândră
că eşti cinstită, că eşti
deşteaptă. Fii mândră dacă
faci ceva în viaţă pe puterile
tale, cinstit şi corect. Fii mân-
dră pentru ceea ce faci, nu
Ștefan Ciocan
pentru ceea ce eşti! În fond a
fost voinţa hazardului să te
naşti în România. Şi nu văd
de ce ar trebui să fii mândră
pentru asta.
Tu nu ai nicio vină că în
jurul tău lumea nu zâmbeşte,
că faci parte dintr-o naţie
paradoxală, tristă în gândire
şi vulgară în manifestare. Tu
nu trebuie să crezi că mane-
lele reprezintă singura şi uni-
ca formă de distracţie şi că
lumea este croită după mode-
lul de viaţă al ţiganilor. Copi-
la mea! Noi nu avem casă cu
turnuleţe şi nici nu ne îngro-
păm morţii în cavouri uriaşe
de marmură şi în limuzine în
loc de sicriu. Nu asta este
normalitatea, nu asta este
civilizaţia, nu acestea sunt
valorile lumii în care mi-aş
dori să trăieşti. Iartă-mă co-
pilă că te-am condamnat să
trăieşti în această ţară minu-
nată, dar care se autodistruge
prin oamenii săi.
Eşti încă mică. Mi-e frică
însă pentru ce are să se în-
tâmple aici când vei fi mare.
Mi-e frică pentru viitorul tău
şi viitorul acestei ţări. Pe tine
te rog, te implor, să pleci de
aici. Cât mai departe. Într-o
lume civilizată, unde oamenii
se iubesc, unde respectă cin-
stea, onoarea şi munca. Tu
vei pleca! Dar România nu
are unde să plece. România
se va autodistruge sub povara
unui popor din ce în ce mai
leneş, mai lipsit de cultură şi
mai tupeist. Veţi fi prea
puţini copilă! Nu veţi putea
salva România.
Du-te! Dar nu uita nicio-
dată că eşti dintr-o ţară bine- tăți şi drepturi, „apărând” până și pe hoți din
cuvântată de Dumnezeu şi pușcării, să se bucure de libertatea .
distrusă de oameni...
„Editorial, pamflet, opinie”
Prostul şi stupidul
E o mare deosebire. Deşi
unii nu o sesiuzează.
P rostul e un tip sim-
plu, dealtfel şi etimo-
logia lui slavonă, ca
şi apropierea de rusescul
„prostîi “ indică un tip cu min-
tea neşlefuită, modelată din
S
topor.
tupidul, însă, nu e
simplu, s-a lucrat ade-
sea din greu la el, prin
şcolile de lavaj cerebral, ade-
sea şcoli de partid sau de alte
structuri milităroase, adevăra-
te fabrici de sclavi intelectuali.
Mintea lor ajunge chiar la o
complexitate sinistră, la for-
marea în capul lor al unui sis-
tem care falsifică totul, de la
limbaj începând, dar nu tot-
deauna cantonându-se acolo,
ci intrând mai profund, până
în măduva silogismului, otră-
vit cu seminţele perverse ale
credinţei într-un adevăr aşa-
zis absolut. Pentru ei totul e
limpede!
Există însă şi pătura su-
perioară a stupizilor, care fal-
Jalba hoților din închisori
Conu Iancu Caragiale a pledat pentru liber-
Dan Orghici Dați-ne drumul: e nedreptate
Dați-ne drumul din pușcărie,
Dați-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Dați-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanțuri
Când alții danțuri
Trag fără frică sus la putere,
Și când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!… însă… tăcere:
Ei au putere!…
Dați-ne drumul, căci, cum se poate
Noi în catene,
Pe când în pene
Dânșii se umflă, și peste gloate
Pun pungășeala
Și târnuiala?…
Noi stăm la umbră pentru nimica
Și… dânșii fură
Fără măsură
Și, ei sunt liberi!… Nu cunosc frica,
02
Puşi Dinulescu
cred că se referă la „prost“, ci
la „stupid“, pentru că fiind
foarte veche această zicătoare,
ca toate zicătorile, în vremea
de demult cuvântul „stupid“
nu exista încă în limba româ-
nă, iar o şcoală ca „Ştefan
Gheorghiu “ sau alea mişto
din Moscova bolşevică nu
erau nici ele pe vremea zicăto-
rilor. Dar stupizii erau totuşi
şi-n vremea aia mai veche,
însă nu în numărul catastro-
fal de azi…
Şi nu numai că sunt aşa
sifică în cunoştinţă de cauză, mulţi, dar foarte mulţi, cei
mai mulţi sunt sus, cocoţaţi în
din cinism. Mai sunt şi unii,
care sunt stupizi din con-
strucţie, nu deveniţi aşa prin
şcolarizare, adevărate genii
diverse structuri superioare
ale statului, ale partidelor, în
presă, deci nu numai printre
ale stupidităţii. Fiindcă există administratorii de bloc sau,
chiar o astfel de lume parale-
lă, o lume a stupizilor. Mai
mă rog, între măreţii
preşedinţi ai asociaţiilor de
sunt apoi şi proştii, care nu proprietari din popularele
ştiu nimic, nu înţeleg nimic, noastre blocuri…
dar se agaţă din instinct de În timp ce prostul, bietul
trenul stupizilor, că e mai prost, se zbate înfipt în insec-
uşor, nu ai nevoie de carte tarul de la Vax Populi al lui
prea multă, ci de un pic de Dragoş Pătraru, dragul de el…
şmecherie. Şi mai e necesar Dar să fim şi serioşi, pro-
doar să fii iute de picior şi pun eu şi să nu mai confun-
apoi de mână. Mâna asta, care dăm nişte oameni onorabili,
l-a creat pe om, după cum ne chiar dacă sunt proşti sadea,
învaţă şi Friedrich Engels, cu stupizii, care rod corpul
scumpul de el, fratele dioscur naţiunii ca nişte şobolani sau
al lui Marx! Mâna cu care furi guzgani şi îşi înfig colţii lor
sau cu care te linişteşti şi sin- plini de pofte în creierele fra-
gur, când te enervezi prea ta- gede ale altor oameni cumse-
re! Dar şi mâna cu care omori, cade, care stau şi ei cu ochii
nu numai cu care scrii scrisori beliţi pe televizoare, ce să fa-
de dragoste sau îţi striveşti în că, şi îşi închipuie, bieţii, că
palmă urmaşii! toţi ăia care le vorbesc de-
Cunoscuta expresie româ- acolo sunt de bună credinţă şi
nească „ Nu te pune cu prostul cu frica lui Dumnezeu, ca ei,
că are mintea odihnită “ nu nu ca toţi dracii!
Ion Luca Caragiale
Nu e nimica!…
În pușcărie
Ca să ne ție
Colegii noștri! Oh! ce păcate!…
A noastră școală
A rămas goală,
Căci toți elevii au chilipire,
Au berechete,
Grase budgete…
Iar noi, acilea în amorțire
Stăm în lihnire!…
Dați-ne drumul! fără zăbavă!
Dați-ne posturi
Cu bune rosturi,
Dați-ne totul: fiți de ispravă!
La tâlhărie
Țara să fie
Pe mâna noastră a tuturor,
Iar nu voi care
Ați făcut stare
S-o smulgeți singuri ca din topor!…
Dați-ne drumul cu mare zor!…
03
O răscruce pentru toți
S unt legat de unul
dintre cele mai mici
sate din România.
Acolo m-am născut
și acolo este casa mea. Satul
meu are numai 31 de case și
o biserică. Nu școală, nu ma-
gazine, nu telefon. Aproape
fiecare casă este ca o cetate
închisă. N-aș putea spune
cîte sunt goale. Părăsită nu
este nici una. Cu greu puteți
găsi o hartă a Transilvaniei
pe care Turdașul să fie mar-
cat și pentru un călător stră-
in. Și cu toate acestea, satul
meu cu case puține apare în
volumele lui Ladislau Gey-
mant despre „Conscripía
Fiscala a Transilvaniei” de la
1750 iar Mărtinești, centrul
nostru de comună, este ates-
tat și pe la 1400,cînd ai lui
Martin, un căpitan german
de la cetatea Orăștiei își
aducea lucrătorii și soldații
pe pămînturile noastre. Pen-
tru mine, Turmaş continuă
să fie cel mai important
punct din univers. Pe o uliță
curbă, aruncată parcă peste
deal, lungă de cel mult 350
de metri, se întinde o lume
plină de trecut, de tragedii,
de povestiri de pe front, de
urme ale colectivizării, de
lupte crîncene pentru
pămînt, de chinuri ale tranzi-
ției, cu mulți oameni plecați
prin Spania, prin Grecia
(noua modă după cea de la
1900, cînd plecau la Chicago,
Cleveland și Detroit sau prin
orașe apropiate sau aflate pe
la dracu-n praznic). Aproape
în fiecare casă, în dulapurile
săsești, vechi de decenii sau
de sute de ani, cele mai mul-
te cumpărate unele cu un
secol sau două mai înainte,
se află stocate hainele țără-
nești ale bunicilor și străbu-
nicilor noștri. Și cîteva co-
voare înflorate, țesute în ca-
să. Toți le păstrăm cu sfințe-
nie, unii cu gîndul că într-o
bună zi le vom îmbrăca la o
sărbătoare sau pentru o foto-
grafie, alții doar ca semn de
aducere aminte a părinților,
bunicilor și străbunicilor
noștri. Să nu vă imaginați că
sunt cine știe ce! Pînză albă
mai bună cumpărată de la
tîrg sau făcută în casă, cusută
pe margini și pe lungul bra-
țului cu flori negre din fir de
arnici, curea lată de culoare
verde din piele și pantaloni
albi, de vară sau de iarnă.
Adică portul de Săliște, cel
mai sobru și simplu port din
toată diversitatea etnografi-
că a României.
D ar nu numai hainele
se odihnesc în dula-
puri. Și uneltele zac prăfuite
și stricate prin șuri și maga-
zii. Grajdurile sunt și ele
aproape goale. Satul mai are
o singură vacă. Cu ani în ur-
mă, cînd am păzit ciurda
Turmașului erau 65 de cape-
te, plus cai, oi și capre. Din
punctul acesta de vedere,
Turmașul a scăzut de aproa-
pe 65 de ori. Nici Mărtinești,
centrul de comună, nu stă
mai bine. Seamănă și el cu
alte sute, poate chiar mii de
sate românești lovite în acest
fel de progres.
M ulte dintre satele
Transilvaniei înfrun-
„Orăștia văzută de Orăștieni” Foaie Interesantă
Cornel Nistorescu
tă timpul cam în același fel.
Mai bine sau mai rău, dar
oricum departe de trecutul
lor strălucit.
N e place sau nu, trebuie
să răspundem la o
întrebare chinuitoare. Se
mai poate face ceva pentru
salvarea satului ardelean de
la condiția de dormitor ieftin
al celor mai apropiate centre
urbane? Singura cercetare
serioasă comisă vreodată,
cea a echipelor mixte ale lui
Dimitrie Gusti, n-a avut no-
rocul timpului, rămînînd
pentru totdeauna dincolo de
zidurile greu de trecut ale
celui de-al doilea război
mondial și ale comunismu-
lui.
D atorăm satului româ-
nesc tot ce avem mai
de preț: memoria și un speci-
fic etnic. Mulțumită lui sun-
tem cine și ceea ce suntem.
Starea lui actuală este apăsă-
toare și amenințătoare. Mai
va un program național, fi-
nanțat dintr-un pătrar din
univers aflat într-o nedreaptă
decădere.
poate înflori vreodată? Ce se
mai poate face pentru salva-
rea sa materială, cultural,
furturile de acum ar ajunge
și pentru reparații, pentru
dotări, plantații și livezi mo-
S atul românesc trădea-
ză neputința noastră
de a ne regăsi ca o comunita-
economică și chiar pentru del, ateliere și țesătorii, gră- te ordonată, morală, iubitoa-
conservarea unor minunății dini bio și prelucrări de ma- re de trecut și încrezătoare
naive? re finețe în lemn, în pînze și în viitor. Un premier și un
C are ar putea fi conse-
cințele unei mișcări de
proporții în rîndul tinerilor
piei ,nu cumva toate acestea
ar da un alt aer, un alt ori-
zont, o altă încredere în po-
președinte dedicați acestei
nații, politicieni și intelectu-
ali dotați cu conștiință de
intelectuali din universități și tențialul său economic și l-ar neam ar putea declanșa o
din orașele mari? Nu cumva așeza ca pe o formă europea- operațiune care să însemne
o revitalizare a fostelor că- nă de conviețuire de tip ro- revitalizarea a unei realități
mine culturale, cu spectacole mânesc. Nu cumva pe lîngă cîndva înfloritoare.
și cursuri, cu ore de calcula-
tor ținute de studenți și pro-
toate acestea, și cu un pro-
gram european care să spri-
Ș i care ne diferențiază
cel mai mult de restul
fesori, de artiști și cercetători
care să-i ajute pe oameni să
deprindă domenii și îndelet-
jine investițiile celor care se
întorc acasă, și cu taxe bini-
șor scăzute pe tot ce pleacă
lumii.
Nu ne lipsesc decît ba-
nii și un conducător!
niciri noi sau uitate, nu cum- din sat se poate stabiliza un Fotografii de Leopold Adler
Foaie Interesantă
O
răștienii au
fost așteptați
în Piața Victo-
riei, miercuri
D
uminică, 21
ianuarie, la
ora 17,00 sala
de Consiliu a
Primăriei orașului Geoagiu,
a fost organizată prima ma-
nifestare dedicată Marii
Uniri. Sub genericul „24 ia-
nuarie 1859 - un pas hotărâ-
tor către înfăptuirea unității
naționale”.
În seara acelei duminici
am asistat la o manifestare
care-mi dă încredere, la un
eveniment care mă face să
cred în renașterea spiritului
civic și a societății civile,
implicare comunității îmi
aduce alinare sufletească. Iar
la Geoagiu am văzut și auzit
tineri ce au cântat și recitat,
24 ianuarie să se prindă în
„Hora Unirii”, pentru a cele-
bra Unirea Principatelor Ro-
mâne. Iată câteva repere
muzică corală, folk și poezie
patriotică. Nu au lipsit alo-
cuțiunile dar și acestea au
fost bine ticluite de către cei
le-au prezentat. Nu pot omi-
te, nici să vreau, corul for-
mat din preoții comunități-
lor ce formează laolaltă ora-
șul Geoagiu. Într-adevăr so-
noritatea glasurilor bărbă-
tești fac muzica corală patri-
otică să răsune!
În încheierea evenimen-
tului cultural-artistic dom-
nul Vasile Cărăguț, primarul
localității, spunea:
«Mica Unire a țărilor
române din 1859 a avut ca
bază apropierea culturală
dată de limba comună vorbi-
tă, la care s-a adăugat uniu-
„manifestări culturale” 04
spicuite din programul oferit
de organizatori:
Intonarea Imnului de
stat al României;
Pr. Călin Mihuț - proto-
pop ortodox de Orăștie - ru-
găciune;
Alocuțiuni:
- Ovidiu Laurențiu Bălan
Primarul Municipiului Orăș-
tie;
- prof. Handrea Cristian
Ovidiu;
- Asociațiunea ASTRA -
pr. Narcis Terchet;
- Societatea „Limba
noastră cea Română” - Filia-
la 43 Orăștie - prof. Miron
Simedrea
Program literar — mu-
zical susținut de elevii care
se instruiesc în școlile din
municipiul Orăștie.
Manifestarea se va în-
cheia eu o Horă a Unirii la
care sunt invitați să participe
toţi cei prezenţi!
Dan Orășan
fără discursuri sforăitoare, în cultura au fost la loc de
acordurile Horei Unirii, cei cinste. Felicitări celor pre-
nea economică, dată de con- prezenți peste 100 de oa- zenți pe scenă și organizato-
venția din 1 ianuarie 1848, meni s-au bucurat împreună rilor pentru frumoasa seară!
de desființare a granițelor de o seară în care istoria și Dan Orghici
vamale dintre cele două sta-
te române. Principele Cuza a
fost doar liantul care a con-
firmat această uniune. S-a
născut astfel statul român
și pentru noi transilvănenii,
a apărut speranța refacerii
vechii Dacii și recunoașterea
națiunii române ca una cu
nimic mai prejos decât alte
națiuni europene. Fără 24
ianuarie 1859, nu ar fie exis-
tat nici 1 decembrie 1918 și
nici România actuală. Iată de
ce trebuie să-i omagiem pe
înaintașii noștrii și să ne în-
chinăm în fața efortului lor
de a pune bazele statului
român, de a realiza România
Mare, chiar dacă acum nu
mai este atât de mare, dar
cu voia lui Dumnezeu într-o
zi „vom fi iarăși ce-am fost și
mai mult decât atât”!»
Cei ce și-au dat concur-
sul la realizarea și buna des-
fășurare al evenimentului
menționat au fost Primăria
Oraşului Geoagiu, Parohia
Ortodoxă Geoagiu, Parohia
Ortodoxă Geoagiu-Băi, Paro-
hia Ortodoxă Aurel-Vlaicu,
Colegiul Tehnic Agricol
Geoagiu, și mulți alți.
Fără steaguri tricolore și
05 „evenimente, fotocronică”
filiala Orăștie, Miron Sime-
ria din partea Societății „
Limba noastră cea Română”
filiala 43 Orăștie. Am putut
asculta un foarte frumos mi-
Daniel Braszean niconcert de pian, în inter-
pretarea domnului Cristian
Foaie Interesantă
Giurgiu, în cadrul acestei
manifestări.
Publicistica eminescia-
nă, reunind câteva mii de
articole, a fost invocată sau
repudiată, în funcție de inte-
resele vremurilor. Pe 15 iu-

A m mai punctat
o Zi a Culturii
Naționale a
Românilor de
pretutindeni, părea să fie
laitmotivul zilei de 15 ianua-
rie, și era cât pe ce să fie așa.
Dar … cineva a vrut să nu fie,
pianul domnului Cristian
Dimitriu, a schimbat total
atmosfera.
Așadar, Ziua Culturii
Naționale 2018 (Anul Cente-
narului Marii Uniri!!!!), a
fost serbată din nou. Sala
„ASTRA”, martorul tăcut a
multor manifestării, cum e și
cea la care voi face vorbire,
prilejuită de ziua de naștere
a poetului național Mihai
Eminescu, 15 ianuarie, zi
care a fost declarată Ziua
Culturii Naționale la inițiati-
va Academiei Române. Pro-
punerea a aparținut acad.
Eugen Simion, Președintele
Secției de Filologie și Litera-
tură și fost Președinte al
Academiei Române.
Anul acesta sărbătorim
cea de-a opta ediție.
Manifestarea în sine
După cuvântul primaru-
lui, Laurențiu Bălan, din
deschiderea festivității
(cuvântare citită de către
Alin Țambă, viceprimarul
urbei), au rostit alocuțiuni
Narcis Terchet, din partea
Despărțământului „ASTRA”
Dimitriu, titular la catedrei
de pian la Liceul de Muzică
Sigismund Doduță, a inter-
pretat piese de J. S. Bach,
Ludwig van Beethoven , F.
Chopin, Erik Satie, Bela
Bartokt.
Tot această zi este prilej
de reamintire a celui ce a
fost cel mai de frunte uma-
nist dat de Transilvania, Ni-
colaus Olahus, de la a cărui
trecere-n spre viața veșnică s
-au împlinit 450 de ani. Des-
pre acest important moment
a ținut o scurtă cuvântare dr.
Mihai Căstăian.
Născut la 15 ianuarie
1850, Mihail Eminovici -
devenit mai apoi Eminescu -
a influențat în mod covârși-
tor cultura autohtonă. Gene-
rații după generații au cres-
cut cu poeziile sale. Mesajul
operei eminesciene, influen-
țată de mari filosofi, se dove-
dește a fi mai actual ca nicio-
dată. Universalitatea poetu-
lui Mihai Eminescu a fost
recunoscută de UNESCO,
numele său fiind atribuit de
astronomi unui crater de pe
Marte și mai nou este o stea
îi poartă numele, după cum
spunea doamna Margareta
nie 1889, după doi ani de
suferință, acesta s-a stins din
viață, fiind înmormântat în
Cimitirul Bellu, la umbra
unui tei. Despre poetul Emi-
nescu au vorbit doamnele
Rodica Dimulescu, alocuțiu-
ne citită bine de Ramona
Vasiu, și Ioana Dreptate.
Totodată doamna Elena Să-
lan a susținut comunicarea
„Ion Slavici -170 ani de la
naștere”.
Nota autorului
Oare când vom putea
atrage tânăra generație la
manifestări culturale, iar
dacă nu o știm face de ce nu
ne pliem comunicările la
publicul prezent? Zău m-am
săturat să fiu luat drept in-
cult, prezentându-mi-se, pe
ton profesoral, materiale
pentru clasele V-VIII.
Este firesc ca la întruni-
re publică, unde există un
program prestabilit și la acel
program nu sunt incluse alte
prezentări, manifestarea să
se încheie cu ultima prezen-
tare, fără a face rabat. Nici
de data aceasta nu a fost să
fie așa, trebuia să aflu ce ști-
am, anume: gura bate c..u.

Î
n perioada 18 –
25 ianuarie, cre-
dincioșii cultelor
istorice din Orăștie au
fost invitați să se roage
împreună pentru uni-
tatea creştinilor. Octa-
va, ajunsă săptămână
de patru zile (în anul
Centenarului Unirii),
de Rugăciune pentru
Unitatea Creştinilor a
strâns laolaltă membrii
comunităților Germa- ră a avut loc într-un alt Tema biblică abor- amintesc în mod repe- mânt mesajul de a trăi istoric. Și lucrurile au
ne, Maghiare și Româ- lăcaş de cult, predica dată în săptămâna de tat Israelului că relaţii- în dreptate şi pace. început atunci, în ianu-
nești din cetatea Paliei. ţinând-o un preot dintr rugăciune a anului le dintre diferitele clase Mmm da, bunt tex- arie 2008, de la un gest
Nici în acest an Biseri- -o confesiune diferită 2018, „Dreapta Ta, sociale trebuie să se tul, compasiune, împă- frumos, întors pe dos
ca Ortodoxă nu a parti- de cea a Bisericii în Doamne, şi-a făcut ves- bazeze pe dreptate, care , pace, mari cuvin- ca o mănușă ruptă, de
cipat la Octava ecume- care are loc slujba, du- tită tăria”, este prelua- compasiune şi milă. te. Închei cu o frază a către indivizi de genul
nică, 2016 fiind primul pă cum arată progra- tă din cartea Exodului Astfel, poporul trebuie jurnalistei Ramona mitropolitului Bartolo-
în şirul de 18 ani de mul oferit de organiza- 15: 6. Textul a fost pre- să se străduiască me- Băluțescu: meu Anania, care spu-
când are loc Octava la tori: gătit de bisericile din reu să trăiască sub for- „Ecumenismul real nea, despre Corneanu,
Orăștie, când prezente Caraibe şi înfăţişează ma unei comunităţi a ajuns ca o floare de că ar fi confundat îm-
au fost doar patru bise- 18. IAN.2018 - Biserica determinarea Domnu- împăcate. Biblia conti- colț dintr-un ierbar de părtășania cu borșul de
rici istorice şi nu cinci Evanghelică CA lui de a-şi îndeplini nuă şi în ziua de astăzi demult. Se găsește de urzici de primăva-
sau mai multe cum 21. IAN. 2018 - Biserica planul de mântuire şi să fie o sursă de conso- vânzare și aici, printre ră… ...Doar măcar hai-
erau la primele serii de Greco-Catolică glorificare a Numelui lare şi eliberare, iar noi, la florării cu ștaif, deți să nu ne mințim:
rugăciune în comun. 23. IAN. 2018 - Biserica Său prin formarea pro- Biserica, asemenea din semințe din plic. dinspre ei, ecumenis-
Serile de rugăciune Romano-Catolică priului popor, unit într Israelului, este chema- Dar nu e cel real. Cel mul a murit. Requies-
au început de la ora 25. IAN. 2018 - Biserica -un legământ sacru cu tă să transmită tuturor real, cu petale albe, s-a cat in pace.”
18.00 şi în fiecare sea- Reformată Dumnezeu. Profeţii oamenilor de pe Pă- dus. E doar un fapt Dan Broosean
Foaie Interesantă
E li Androne-Petru a
fost decorat, luni 15
ianuarie, de președintele Ro-
mâniei, Klaus Iohannis, pen-
tru meritele remarcabile avu-
te în calitate de dirijor al Co-
rului de copii „Vlăstarele
Orăștiei”. Profesorul hunedo-
rean a primit din partea pre-
ședintelui Ordinul „Meritul
Cultural” în grad de Cavaler,
Categoria F, „Promovarea
Culturii”.
În 5 aprilie 2017, Klaus
Iohannis a semnat decretul
de decorare a profesorului
Eli Androne-Petru. Deși, la
vremea respectivă nimeni nu
l-a anunțat pe dirijorul Coru-
lui de copii „Vlăstarele Orăș-
tiei” de demersul președinte-
lui, luni, administrația prezi-
dențială a organizat ceremo-
nia oficială de decorare. Într-
un cadru festiv, de Ziua Cul-
turii Naționale, la Palatul
Cotroceni din București, șe-
ful statului i-a conferit profe-
sorului hunedorean Ordinul
„Meritul Cultural” în grad de
Cavaler. „Am fost decorat ieri
(n. red. luni) de către preșe-
Eli Androne-Petru a fost decorat
dintele României cu Ordinul
<Meritul Cultural> în grad
de Cavaler, pentru întreaga
activitate și premiile interna-
ționale obținute de-a lungul
timpului. Practic, documen-
tul a fost semnat în luna
aprilie, dar doar luni, într-o
ceremonie oficială, am fost
decorat”, a declarat Eli An-
drone-Petru.
Recunoștință pentru educația
tinerilor
La rândul său, Klaus
Iohannis a afirmat că decora-
ția oferită dirijorului este în
semn de recunoștință pentru
educația și formarea tineri-
lor. „Activitatea dumnea-
voastră în fruntea corului de
copii <Vlăstarele Orăştiei>
dovedeşte că muzica rămâne
un liant între generaţii. De-
coraţia pe care v-am înmânat
-o semnifică recunoştinţa
faţă de profesorii şi educato-
rii care îşi dedică viaţa cultu-
„evenimentele zonei”
rii şi mai ales nobilei misiuni
de a-i educa pe tineri prin
artă. Într-o lume fără frontie-
re, muzica tinerilor reprezin-
tă o autentică şi creativă cale
de comunicare, de cu-
noaştere şi de convieţuire
armonioasă”, a declarat pre-
ședintele României. În ca-
drul evenimentului, preșe-
dintele a mai acordat Ordinul
„Meritul Cultural” Filarmo-
06
Raluca Stroia
nicii „George Enes-
cu” (decorată în grad de Ma-
re Ofițer), la 150 de ani de la
înființarea Societății Filar-
monice și pictorului și grafi-
cianului, Corneliu Brudaşcu
(în grad de Mare Ofițer). Ce-
remonia s-a încheiat cu un
concert festiv susținut de
Corul „Madrigal”.
Eli Androne-Petru este
dirijorul Corului de copii
„Vlăstarele Orăștiei” din anul
1996. Formația corală este
una dintre cele mai perfor-
mante din țară, cu 41 de dis-
tincții internaționale și un
repertoriu care a ajuns la
peste 200 de piese sacre și
laice, românești și universale
din toate epocile componisti-
ce, în 21 de limbi (japoneză,
greacă, latină, scoțiană etc.).
În cei 22 de ani de activitate,
prin contribuția sa, maestrul
Eli a adus cea mai mare fai-
mă Orăștiei.

Cursuri gratuite la Concurs cu premii

Biblioteca Județeană „Ovid
Densusianu” Hunedoara-Deva
B
iblioteca Jude-
țeană „Ovid
Densusianu”
Hunedoara-
Deva își adaptează activități-
le în funcție de necesitățile
unor categorii tot mai largi
de utilizatori. De aceea, Bi-
blioteca Județeană organi-
zează o serie de activități și
oferă servicii într-o gamă
diversificată, orientate în
principal către tinerii noștri
utilizatori, pe care îi invităm
să ia parte la acestea.
Pe lângă serviciile cu
care ne-am obișnuit utiliza-
torii (împrumut de cărți
pentru copii și adulți în lim-
ba română și în limbi străi-
ne; împrumut de CD-uri cu
muzică și DVD-uri cu desene
animate, filme artistice și
documentare; accesul la pre-
sa locală și națională; con-
sultarea legislației la zi; bi-
bliografii la cerere și acces la
internet), în perioada care
urmează vom organiza gra-
tuit următoarele activități
destinate utilizatorilor:
Curs Formator (două
grupe a câte 10 locuri fieca-
re), care se vor desfășura în
perioada 27.02 – 03. 03.
2018, 19.06. – 23.06.2018,
între orele 9,00 și 17,00.
Absolvenții vor primi diplo-
mă de formator acreditată
de ANC. Înscrierile se fac la
Secretariatul instituției, de
luni până joi, între orele
8,30 și 16,00, vineri între
orele 8,30 și 13,30, în peri-
oada 25.01 – 16. 02. 2018.
Actele necesare pentru în-
scriere sunt: diplomă de li-
cență, carte de identitate,
certificat de naștere, certifi-
cat de căsătorie (cópii).
Cursul „Primii pași în
carieră” (10 locuri), care se
va desfășura în perioada
06.06 – 07.06.2018, între
orele 1200 și 1700. Cursul se
adresează tinerilor cu vârsta
cuprinsă între 16 și 20 de
ani, având ca scop orienta-
rea profesională a acestora.
Principalele obiective sunt
utilizarea rețelelor profesio-
nale, identificarea cerințelor
actuale de pe piața muncii și
susținerea unui interviu.
Înscrierile se fac la Secreta-
riatul instituției, de luni pâ-
nă joi, între orele 8,30 și
16,00, vineri între orele 8,30
și 13,30, în perioada 25.01 –
16.02.2018, pe baza actului
de identitate.
Cursul de educație fi-
nanciară pentru toți (patru
grupe a câte opt locuri fieca-
re) care se va desfășura în
datele de 28.02, 14.03,
(vezi amenzi)
pentru urbanistul
Ioan Sebastian Bara
șef al Orăștie
21.03, 28.03.2018 între ore-
le 16,00 și 19,00. Cursul cu-
prinde:
Bani IQ (Decizii înțe-
lepte pentru viitorul tău fi-
nanciar) – dedicat gospodă-
ririi banilor personali.
Banii pe Net (Cel mai
complet ghid de e-
commerce) – vizând modul
de realizare în siguranță a
tranzacțiilor și cumpărături-
lor pe Internet.
Acest curs se adresează
tuturor utilizatorilor, indife-
rent de vârstă, care aleg să
Este vreo diferență? Orăștiei.
afle în cadrul bibliotecii cum
Eu cred că da, este și încă Dumneavoastră cei ce
să-și gospodărească banii
mare, un minus arhitectu- revedeți aceste fotografii
personali și cum să facă în
ral și timpul scurs de la și sunteți angajați ai Pri-
siguranță tranzacții și cum-
înlăturarea acelei firide măriei, la serviciul urba-
părături pe internet. Înscrie-
din peisajul urban al nism, aveți ceva de zis?
rile se fac la Secretariatul
instituției, de luni până joi,
între orele 8,30 și 16,00,
vineri între orele 8,30 și
13,30, în perioada 25.01 –
16. 02. 2018, pe baza actului
de identitate.
Nota redacției
Înscrierile se fac la Se-
cretariatul instituției, de
luni până joi, între orele
8,30 și 16,00, vineri între
orele 8,30 și 13,30, în peri-
oada 25.01 – 16.02.2018.
Adresă: Strada 1 De-
cembrie 1918 26, Deva,
Telefon: 0254 216 457.
07
Argument:
Seria de articole ce vor fi prezentate vine din nevoia
informării corecte a concetățenilor cu privire monu-
mentele istorice și arhitectonice ale Orăștiei dar și la
dezvoltarea și promovarea durabilă a turismului. Încer-
când astfel responsabilizarea privind conservarea des-
tinațiilor turistice, conștientizarea necesitații protejării
acestora, dar și punerea lor în valoare.
Cetatea Orăștiei
Numele localităţii provine
din termenul de oraş şi arată
realităţi urbanistice mai vechi
de 1000 de ani şi anterioare
atestării documentare. Denu-
mirile aşezării sunt consem-
nate în limba latină, germa-
nă, maghiară şi română sub
formele: Waras (1224), Brasi-
um (1271), Warasium (1271),
Brasio (1403), Zazwarus
(1421), Orastiia (1433), Zas-
wara (1441), Broos (1449),
Bras (1452), Brasz (1468),
Bras (1494), Saxopolis (1532),
Szasvaros (oraşul saşilor),
Orăştie (1582).
Orăștia, înfloritoare aşezare
meşteşugărească
şi negustorească
O legendă spune că un
cavaler cruciat, Anselm von
Braz, castelan din Logne, s-ar
fi stabilit în regiunea Orăştiei
dar nu s-au găsit dovezi în
acest sens. În jurul anului
1200, după relatările cronici-
lor, a început construirea
unor ziduri de piatră în jurul
aşezării dar lucrările au fost
abandonate după o vreme,
condiţiile nefiind favorabile
pentru ridicarea acestora.
Rotonda de la Orăștie
Deși Cetatea Orăștie este
prinsă în „lista monumente-
lor istorice„ din județul Hu-
nedoara la codul LMI (Lista
Monumentelor Istorice din
România) HD-II-a-A-03376
(RAN: 87647.01.01), Rotonda
de la Orăștie nu se bucură de
aceiași recunoaștere ca și so-
ra ei din apropiere ce are o
construcție asemănătoare,
provenind din aceeași perioa-
da numită Rotonda de la
Geoagiu.
Rotonda este una din cele
mai vechi biserici medievale
de pe actualul teritoriu al Ro-
mâniei, păstrată într-o formă
foarte apropiată de cea origi-
nală, dar prea puțin cunoscu-
tă publicului, pentru că nu a
fost promovată. Este o capela
circulară cu o vechime esti-
mata la 1000 de ani. Era folo-
sita doar de familiile nobilia-
re care dominau la acea vre-
me, ca influenta, zona Orăști-
ei.
Construcție de
secolele XI –XII
În 1992, o campanie de
cercetări arheologice a scos la
iveală un edificiu Rotondei.
„Atât rotonda, cât şi man-
taua de îngroşare, au fost ri-
dicate în sistemul paramente-
lor îngrijit zidite, dar fără
folosirea pietrei fasonate,
între care se toarnă emplec-
ton din amestec de piatră şi
mortar. în acelaşi mod este
realizată şi coloana centrală
de susţinere a bolţii. În afara
intervenţiilor şi a reparaţiilor
târzii, lipseşte cu totul cără-
mida, cu excepţia unui frag-
ment de tegula romană ştam-
„povești orăștiene”
Rotonda de la Orăștie
Reconstituire virtuală
pilată, surprinsă în emplecto-
nul rotondei deasupra intrării
din partea de vest, element ce
pare a fi ajuns accidental în
emplecton, împreună cu pia-
tra de râu şi pietrişul folosit
în mortar.
Partea vizibilă a ştampilei
conţine semnele I, V şi L, în
redare sinistrogradă fără car-
tuş, însemn ce poate fi atribu-
it legiunii VI Ferrata, ce a
luptat în primul război dacic
şi a cărei prezenţă în zona
cetăţilor dacice din Munţii
Orăştiei este atestată epigra-
fic, Bolta a fost realizată ex-
clusiv din piatră de carieră,
şist cristalin, ce se desprinde
în fâşii foarte potrivite zidirii
arcuite şi adus special în
acest scop din zona montană
apropiată a Masivului Şurea-
nu.
Piatră fasonată, respectiv
calcar, s-a folosit numai la
ancadramentul intrării în
subsol, din care s-a păstrat
doar partea inferioară. Gresia
s-a folosit doar la realizarea
treptelor scării adosate roton-
dei pe partea de vest, într-o
etapă mai târzie, la începutul
secolului al XlV-lea, când
această rocă se foloseşte şi la
ridicarea bisericii gotice.”
„Cele mai vechi urme de
locuire umană, în spaţiul cer-
cetat arheologic, sunt repre-
zentate de un strat de cultură
ce conţine fragmente de vase
lucrate la roata înceată, din
pastă grosieră degresată cu
nisip, ornamentate cu benzi
şi linii în val şi impresiuni cu
unghia sub buză, arse neuni-
form brun-roşiatic până la
negru, material ceramic data-
bil în perioada secolelor VIII-
IX.
Acest strat de cultură este
răvăşit şi suprapus de o pri-
mă fortificaţie din pământ cu
şanţ, val şi palisadă. Această
amenajare militară poate fi
datată pe baza unui vârf de
săgeată cu extensie cronologi-
că destul de scurtă, în secolul
al Xl-lea).
Prima fază a rotondei, a
fost ridicată pe acest val de
apărare, deci după secolul al
Foaie Interesantă
Dan Brasioean
Xl-lea, cel mai probabil la
jumătatea secolului al XII-
lea.”
Din lucrarea domnului
Prof. dr. Zeno-Karl Pinter
„ROTONDA DE LA
ORĂŞTIE”
Rotonda astăzi
La sfârșitul secolului XX și
începutul secolului XXI Ro-
tonda a fost redată circuitului
turistic, undeva prin ani 1999
-2000 autoritățile locale
orăștiene au „tras” o coperti-
nă deasupra acesteia iar apoi
au lăsat-o-n părăsire. Singuri
vizitatori permanenți fiind
păsările cerului și gândacii
pământului, nepăsarea fiind
cuvântul ce ar descrie ce-l
mai bine actuala stare de
fapt. Să fie doar o simplă bă-
taie de joc la adresa celor
1000 de ani în care Rotonda
a dăinuit, posibil, dar parcă
tot nu-mi vine a crede că poți
reface Cetatea Orăștiei fără să
nu vezi acest obiectiv. Roton-
da este o vie pată de rușine pe
obrazul Orăștiei și a autorită-
ților Locale și Naționale.
În cultură, istoria făcând
parte din cultura unui neam,
trebuie pus omul potrivit la
locul potrivit, cu tot atât de
puține imixtiuni ale politicu-
lui ca la magistrați. Bunul
simț cere ca toți cei implicați
în cultură să apere exclusiv
interesele culturii și nu altele,
străine ei, iar dacă altcineva,
din afară, dorește să încalce
istoria sau bunul simț, s-o
facă pe propria-i răspundere!
Îmi exprim, în încheiere,
speranța că ceva se va schim-
ba, o urgentă reamenajare
împotriva intemperiilor este
mai mult de cât binevenită .
Foaie Interesantă
Sala de festivități ASTRA din municipiul Orăștie a găzduit vi-
neri, 12 ianuarie, ceremonia de înmânare a diplomelor de Ce-
tățean de Onoare al Municipiului Orăștie jurnalistului Cornel
Nistorescu și medicului Dorel Săndesc. Evenimentul a avut o
puternică încărcătură emoțională, depășind cu mult limita
unei omagieri aduse celor doi, devenind un etalon a ceea ce
însemnă manifestare culturală de înaltă clasă.
Festiv, și totodată emoți-
onant, de la început până la
sfârșit, atât prin natura dis-
cursurilor, cât și a acordurilor
marelui naist Gheorghe Zam-
fir, medicul Dorel Săndesc și
jurnalistul Cornel Nistorescu
au primit diplomele ce atestă
statutul lor de Cetățeni de
Onoare ai municipiului.
Ceremonia de înmânare a
diplomelor s-a bucurat de
prezența unor personalități
marcante ale spațiului public
precum: academicianul An-
drei Marga, profesorul Geor-
ge Litarczek, patriarhul
anesteziei românești, ar-
tistul Ștefan Popa Popa'S,
maestrul Gheorghe Zamfir,
jurnalistul Răzvan Dumitres-
cu, medicul Eugen Turdeanu.
Îmbrăcați în straie popu-
lare, mari iubitori de tradiții
și valori, cei doi sărbătoriți au
militat, printre altele, prin
intermediul cuvintelor adre-
sate publicului, pentru tot
ceea ce semnifică sprijinirea
satului ardelean și a zonei în
care s-au născut, au copilărit
și au trăit până la terminarea
liceului.
Din cuvântul domnului
Dorel Săndesc:
„…simt pe pielea mea
cămeşea lu’ tata, acest piep-
tar vechi de peste jumătate de
secol are parcă mirosul lui,
după atâtea sute de zile și
nopți în care l-a purtat pe la
căluşeri, pe la nedei, botezuri
și nunți”.
….
Un puşti sălbăticuţ, dar
hrănit cu multe cărți, cobora
în orașul cu «O» mare, în
Orăștie, ca să-și continue
școala. De atunci am avut
șansa să trec prin multe din
marile citadele ale lumii din
aproape toate continentele,
dar mărturisesc că niciodată
nu am fost copleșit de nici un
oraș aşa cum a fost copleșit
acel pui de lup sălbăticuţ
când a coborât în Orăștie”.
...
Orăștia este orașul ado-
lescenței mele, orașul anilor
de liceu, urbea care m-a mo-
delat, șlefuit, călit și pregătit
pentru luptele vieții. A făcut
toate astea prin dascălii ex-
traordinari ai unui Liceu ce
poartă numele unui absol-
vent de geniu, Aurel Vlaicu,
prin ambianța culturală deo-
sebită, prin Marile Prietenii
legate în acei ani și în care se
ancorează și acum viața mea.
În Orăștie mi-am întemeiat
Familia, cu o veritabilă „Lele
de la Orăștie” și aici fiul nos-
„Personalitățile cetății”
tru a trăit «cei șapte ani de
acasă». Da, am fost în foarte
multe orașe din lumea asta,
dar niciunul nu a avut o in-
fluență atât de copleșitoare
asupra mea. Mulțumesc
Orăștie pentru onoarea de a
mă declara Cetățean de
Onoare, alături de marele
jurnalist și scriitor Cornel
Nistorescu!”, spunea în dis-
cursul său prof. dr. Dorel
Săndesc, mulțumindu-le tu-
turor celor care au contribuit
la omul care este azi.
„Port cămeșa tatălui meu”
Cornel Nistorescu:
„Ne-am îmbrăcat aşa, nu
de fițe, ci ca un omagiu pen-
tru părinții noștri și ca un
semn că pledăm pentru lu-
mea țărănească din care ne
tragem, că sufletește nu ne-
am rupt de ea. Și eu, și Dodo
(n.r. Dorel Săndesc) credem
că suntem datori lumii din
care ne tragem și satelor din
care provenim.
...
Mai credem că trebuie
făcut ceva și mai putem face
ceva pentru satul românesc.
Nu instituțiile de astăzi,
ci trecutul nostru ne dă iden-
titate. Sunt convins că fiecare
trebuie să mai încerce un gest
pentru aceste sate care au
adus hrana Orăștiei, soldații
Orăștiei. Femeile frumoase
ale Orăștiei sunt din satele
astea. Satele acestea nu meri-
tă condamnate să rămână
simple dormitoare ale orașe-
lor sau chiar să rămână pără-
site.
… simțeam cum inima-mi plân-
Faceți și dumneavoastră
ceva pentru satele din care vă
trageți. E păcat de Dumnezeu
să ne pierdem trecutul.
… perioadă superba a copilăriei
Apărați liceele din
Orăștie!”
Acesta fost îndemnul jur-
nalistului Cornel Nistorescu,
fiecare datorăm respect și
recunoștința originilor noas-
tre fiind totodată obligați a
face front comun în apărarea
tinere generații.
Marele maestru
Gheorghe Zamfir
Artistul Gheorghe Zam-
fir, care a reușit să cucerească
aplauzele întregii planete,
cinstindu-și neamul româ-
nesc. Și-a pus amprenta și
asupra publicului din Orăștie,
recitalul său fiind unul de
excepție. Marele maestru
Gheorghe Zamfir îl apreciază
ca fiind „un dac adevărat ce
ar trebui clonat de 20 de mi-
lioane de ori“.
„A fost o seara înălțătoare
la Orăștie prilejuită de doi
08
oameni ce-au transformat
numele orașului în renume, o
seară încheiata într-o atmos-
fera celesta, sub acordurile
muzicale ale Maestrului Ghe-
orghe Zamfir. Când au înce-
put acele Doine din Banat,
ge revenindu-mi obsesiv ver-
surile: „de ce m-ați dat de
lângă voi”. Apoi, când ritmul
s-a schimbat, am retrăit acea
si adolescentei, cu giumbuș-
lucurile inerente vârstei.
A fost ceva extraordinar,
ceva venit de undeva de de-
parte prin cântecul Îngerilor
trimis parcă din tuburile na-
iului Maestrului Gheorghe
Zamfir!”, spunea, Lucian
Bîrlea, în discuție de după
încheierea evenimentului.
Reamintesc că:
La inițiativa primarului
Ovidiu Bălan, în ședința ordi-
nară a Consiliului Local Orăș-
tie de joi, 21 decembrie 2017,
s-a acordat titlul de Cetățean
de Onoare al Municipiului
celor două personalități mar-
cante din domeniile medici-
nei și jurnalismului din Ro-
mânia, care au făcut cunoscut
numele orașului în tara și în
străinătate.
„Ne unește dorința de a-i
omagia pe cei plecați din zo-
na noastră, înspre alte zări
unde s-au împlinit profesio-
nal și civic, dedicându-se co-
munității, dar fără a ne uita
pe noi, cei dintre care au ple-
cat și în mijlocul cărora revin
frecvent, cu bucuria de a ne fi
de folos. Pentru noi, toți, cei
doi concetățeni sunt eroii
zilelor noastre, amândoi im-
punându-se prin activitatea
profesională și socială pusă în
slujba celor mulți.”, a subli-
niat în cuvântul său de des-
chidere a manifestării din
sala „Astra”, edilul-șef .
În panoplia marilor perso-
nalități care au influențat și
înnobilat urbea se înscriu la loc
de cinste numele celor doi,
Dorel Săndesc și Cornel Nisto-
rescu. Mă-nclin în fața dum-
neavoastră, domnilor!
Dan Orghici
09
Nicolaus Olahus
Nicolaus Olahus,
umanist şi istoric
de faima europeană.
N icolaus Olahus sau Oláh Mik-
lós (n. Sibiu — d. 15 ianuarie
1568, Pozsony, astăzi Bratislava)
umanist, istoriograf şi om politic de
origine mixtă (română şi maghiară)
care a activat în Regatul Ungariei,
ocupând demnitatea de arhiepiscop
de Esztergom (în latină Strigonium),
regent al Ungariei şi al Ţărilor de Jos
şi apoi guvernator al ţării.
Nicolaus Olahus s-a născut la Si-
biu în familia lui Stoian şi Barbară.
Tatăl său, Stoian (în unele surse apa-
re cu numele de Stefanus) Olahus,
era de origine română, pribeag din
Muntenia, „os de domn” din familia
domnitoare a Ţării Româneşti. Stoian
a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin
şi judecător regal la Orăştie
(echivalentul prefectului de astăzi).
Nu se ştie cărei spiţe domnitoare
muntene aparţinea Stoian: Drăcu-
leştilor sau Dăneştilor. Mama lui Sto-
ian, adică bunica lui Nicolaus Olahus,
era sora lui Iancu de Hunedoara. Bu-
nicul patern al lui N. Olahus a fost
boierul muntean Mânzilă (ortografiat
Manzilla în unele lucrări). Prin buni-
ca sa, Nicolaus era nepot de văr al lui
Matei Corvin, regele Ungariei.Mama
lui Nicolaus, Barbara, era de origine
presupus maghiară. Numele de fami-
lie al Barbarei era Hussar, alteori or-
tografiat Hunzar, o posibilă alterare a
numelui românesc Hânsar. După
moartea Barbarei, tatăl lui Nicolaus
se va recăsători cu o femeie numită
Jodgici, dar nu se ştie să mai fi avut
copii din această a doua căsătorie.
Barbara şi Stoian au avut patru copi-
ii: pe Nicolae (Olahus), pe Matei, Ur-
sula şi Ileana. Matei a ajuns mai târ-
ziu judecător regesc la Orăştie.
Nicolaus Olahus nu a fost căsătorit
niciodată şi nu a avut copii. Se presu-
pune că Nicolae Olahus a învăţat lim-
ba tatălui său, româna, în timp ce
copilărea la Sibiu, şi rudimente de
limba latină. A fost trimis la Şcoala
Capitulară din Oradea, de timpuriu.
Aici a învăţat limba latină, elocinţa,
poezia, muzica, astronomia şi religia.
La vârsta de 17 ani a intrat paj la
curtea regelui Ludovic al II-lea al Un-
gariei (1506-1526).
A învăţat astfel manierele vremii,
iar după doi ani ajunge secretarul
episcopului din Pécs. După doi ani în
slujba episcopului din Pécs este
sfinţit şi ajunge canonic de Pécs, iar
după încă patru ani ajunge canonic
de Strigoniu. Din această funcţie va
ajunge protopop de Komarom. În tot
acest timp a continuat să frecventeze
Curtea Regală maghiară, iar datorită
„PRECURSORI”
Nicolae Uszkai
educaţiei fine şi calităţilor sale ex-
cepţionale, este luat ca secretar de
către perechea regală, Ludovic al II-
lea al Ungariei şi Maria de Habsburg,
în lună martie 1526.A rămas în aceas-
tă funcţie timp de şase luni, până
când regele Ludovic al II-lea a fost
ucis de turci în bătălia de la Mohács,
în acelaşi an 1526. Olahus a rămas în
anturajul reginei, însoţind-o în pere-
grinările sale la Viena, Linz, In-
nsbruck, cu toate că el ar fi dorit să
ocupe un loc în cadrul bisericii.
Noul rege, Ferdinand I, i l-a pro-
mis, dar nu s-a ţinut de cuvânt. Epis-
copul de Eger, ajuns cancelar, îi soli-
cită lui Nicolae Olahus să intre secre-
tar, pe lângă dânsul, în serviciul rege-
lui Ferdinand I al Ungariei, însă regi-
na Maria de Habsburg refuză să îl
lase să plece. În acest fel, cu moşiile
pierdute, trăind doar din ce îl plătea
regina, Olahus nu are încotro şi con-
tinuă să însoţească, fără plăcere,
Curtea acesteia.
La Augsburg, regina Maria şi fra-
tele său, Ferdinand I, se întâlnesc, iar
aici regele îl dezamăgeşte din nou pe
Olahus, neacordându-i funcţia de
episcop, deşi i-o promisese. În 1531,
Carol Quintul oferă surorii sale, Ma-
ria de Habsburg, funcţia de vice-
regină a Ţărilor de Jos. Aceasta va
pleca spre noua sa posesiune, însoţită
de voie, de nevoie, de Nicolaus Ola-
hus, care mai degrabă ar fi rămas
acasă.
S-a stabilit la Bruxelles, unde la
început a dus-o greu. Mai târziu îşi va
da seama de gradul ridicat de cultură
a societăţii din vestul Europei şi va
începe să îşi completeze cunoştinţele.
Acum a învăţat Nicolae Olahus
limba greacă. Tot din această perioa-
dă datează primele contacte ale sale
cu marele umanist Erasmus din Rot-
terdam. Cei doi umanişti nu s-au în-
tâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au
ţinut legătura doar prin scrisori. Prie-
tenia dintre ei a fost atât de mare,
încât până la sfârşitul vieţii sale,
Erasmus, de fiecare dată când mânca,
punea pe masa sa un tacâm şi o farfu-
rie în plus, pentru Nicolaus Olahus.
În aceşti ani Olahus a scris poezii
în limba greacă, care s-au păstrat
până în zilele noastre şi a făcut tradu-
ceri din limba elenă în cea latină.
Şederea în Ţările de Jos nu îi con-
venea totuşi şi a făcut demersuri la
regele Ferdinand I al Ungariei pentru
a-şi recăpăta moşiile pierdute, pre-
cum şi pentru a primi scaunul de
episcop. Nu a reuşit în niciuna din
cele două întreprinderi, cu toate că în
ceea ce priveşte episcopia, la acea
vreme erau vacante douăsprezece
locuri de episcop.
În anul 1538 se încheie Pacea de la
Oradea, între regele Ferdinand I şi
Ioan Zapolya, iar Olahus are posibili-
tatea de a se întoarce în ţară şi de a-şi
Foaie Interesantă
În 1560 a organizat un sinod die-
cezan la Tyrnavia. În 1563 trimite o
suplică la Trident, plângându-se că
superiorii nu-şi fac datoria, biserica
catolică având de suferit, în favoarea
reformaţilor.
Nicolaus Olahus a avut un mare
rol în reformare şi ridicarea la un
nivel superior al învăţământului din
Ungaria. În 1554 a reorganizat şcoala
pentru studii catolice de la Tyrnavia.
A avut grijă să înfiinţeze şi o tipogra-
fie, în care se tipăreau cărţile necesa-
re studiului. În această şcoală, pe lân-
gă studii bisericeşti, învăţăceii stu-
diau şi opere laice, ale clasicilor la-
tini. Şcoala a funcţionat circa şase
ani, după care, Olahus intrând în
conflict cu alte curente catolice,
aceasta s-a desfiinţat.
Nicolaus Olahus a murit la Bratis-
lava, în vârstă de 76 ani, la data de 17
recupera moşiile pierdute. El se în-
ianuarie 1568. Unele surse indică
toarce în ţară, unde stă doi ani, însă
drept dată a morţii sale ziua de 14
distrugerile provocate de război îl
ianuarie sau cea de 16 ianuarie 1568,
determină să se întoarcă în Ţările de
la „ora 10-12 după masă”.
Jos, unde a stat între 1540-1542. În
A fost înmormântat în Biserica
anul 1542 părăseşte definitv Ţările
Sfântul Nicolae din Tyrnavia, azi
de Jos şi serviciul reginei Maria de
Trnava, Slovacia. Pe mormântul său e
Habsburg şi intră în serviciul lui Fer-
scris următorul epitaf: „Conditur hoc
dinand I, la Curtea acestuia, ca secre-
moriens tumulo Nicolaus Olahi/Qui
tar şi consilier însărcinat cu gestiunea
praesul vivens Strigoniensis
treburilor cancelariatului aulic. As-
erat” (Zace-n mormântul acesta-
tfel, după zece ani în slujba reginei,
ngropat Nicolae Olahul/Care în Stri-
se restabileşte în ţară.
goniu trăind, fost-a arhiepiscop").
În anul 1548 e înnobilat, primind
titlul de baron.
Episcopul de Strigoniu, Várdai Opere:
Pál, îl propune pentru postul de epis-
Religionis praecipua quaedam
cop de Eger, după ce s-a convins de
capiţa, de Sacramentis, Fide et
calităţile deosebite ale lui Olahus. În
Operibus, de utraque
1543, Nicolaus e numit episcop de
Justification ac aliis,
Zagreb, iar în 1548 i se oferă din nou
episcopatul de Eger. Nu a putut ocu-
pa nici una dintre aceste funcţii bise-
riceşti, N. Olahus rămânând la Curte,
Mitropolitanae Ecclesiae
ca şi consilier.
Strigoniensis, quibus Parochi et
În 1553 este numit episcop de Stri-
alii animarum Pastores in
goniu şi Primat al Ungariei. Din
Ecclesiis suiş uti debent.
această funcţie va încerca eliminarea
abuzurilor şi înăbuşirea Reformei,
pentru a întări catolicismul care înce-
Surse:
- Nicolaus Ola-
puse să fie puternic subminat de că- hus, primul umanist de origine română,
tre această. A încercat limitarea Re- Editura RAM, Aninoasa-Gorj
formei pe calea persuasiunii, fiind - Cronicari şi istorici
români din Transilvania - Şcoala Arde-
convins că nu problema nu se poate
leană, volumul I, Editura Scrisul Româ-
rezolva pe calea armelor. În 1543 nesc, Craiova
reuşeşte să impună, la adunarea
parţială a Dietei, să se facă legi împo- nicolaus-olahus-printul-umanistilor…
triva reformaţilor.
pietreledoamnei.wordpress.com/
Pentru lupta împotriva refor- constantin-voiculesc…/
maţilor era nevoie de bani, iar printre
primele lucruri făcute de Olahus ca -sib…/nicolaus-olahus.html
Primat, a fost repunerea în drepturile
viatadepretutindeni.wordpress.com/…/
financiare a Bisericii Catolice, prin pr-eugen-goia-…/
redarea dreptului de control a mone-
tăriei, recuperarea moşiilor şi bunuri- nicolaus-olahus
lor pierdute ale bisericii.
Nota redacției
Pentru a sprijini demersul de publicare a cat mai multor personalitati ale zonei noastre
si nu numai, va rugam sa ne ajutati cu materiale (carti, ziare, reviste, fotografii sau/si tex-
te).
Noi le vom scana sau fotografia - dupa caz - ca acestea sa ramana în posesia dumnea-
voastra, incluzandu-va ca sursa la materialele ce vor fi în viitor publicate.
Adrese:
Str. A. Vlaicu, nr1, Orastie,
Email: dan.orghici@gmail.com, sau telefonic la: 0254.241.356.
Persoana de contact: Dan Orghici
Foaie Interesantă acolade și ghilimele 10

Rațiune și voință de
rațiune
Editura Academiei Române a
Note de lectură
Dan Orăștianu
Epigrame
tipărit în ultimele săptămâni ale Spovedanie (feminină)…
anului de curând încheiat cartea tințe și acțiuni. A treia ne-ar
Eu... am tot greşit părinte,
lui Andrei Marga, Rațiune și aminti că nu mai puțin celebrul
Asta-i viaţa... un păcat!
voința de rațiune (EAR, Bucu- autor al formulei ce identifică ra-
Şi-apoi... ţin eu bine minte,
rești, 2017, 324 p.). Este o carte țiunea cu voința de rațiune a gân-
Nici mata... nu m-ai iertat…
de evaluare a moștenirii intelectu- dit cu toată energia ce au de făcut
de Ioan Neluş
ale (Virgil Bărbat, Liviu Rebrea- oamenii - compatrioții săi, cei-
nu, Constantin Brâncuși, lalți oameni, nu doar pentru a Echilibru conjugal…
D.D.Roșca, Lucian Blaga, Eugen trăi, ci pentru a trăi uman. Ei nu duc grija existenţei
…
Lovinescu, Constantin Noica, Oferta-i reciprocă, veche:
Așa stând lucrurile, o cultură
Adrian Marino). În carte se expli- El - ei - tot cornul abundenţei,
care aduce în scenă noi abordări,
citează, totodată, opțiunile filoso- Ea - lui - doar …câte-o pereche!...
noi sistematizări, noi perspective
fice proprii autorului în peisajul de Grigore Vasile
își confirmă existența și și-o poate
filosofiei epocii noastre
(Habermas, Rorty, Toulmin, îna-
afirma. Vinovaţii...
Hegel ne-a obișnuit cu obser- Încurcat şi cu vecina,
inte de toate) și se fac aplicații ale vația că spiritul este viu câtă vre- După ce-şi făcură... “plinul”,
filosofiei „pragmatismului refle- me înnoiește, iar înnoirea este Sugera ca-a lui e vinul
xiv”, la a cărei articulare se află semnul vitalității. Așa stând lu- Şi a dumneaei e...vina...
angajat Andrei Marga, într-un șir crurile, o cultură care aduce în de Marius Micle
de chestiuni (absolutul, răul, rea- scenă noi abordări, noi sistemati-
„Reluând în titlul unei cărți
litatea, complexitatea, sensul,
formula celebră al lui Fichte, ce a zări, noi perspective își confirmă Secretara...
identitatea, praxisul, unitatea mo- existența și și-o poate afirma. Bună la claviatură
legat „rațiunea” și „voința de rați-
rală a vieții). Cartea conține și Filosofii fac multă istorie a Şi la pas uşor de dans,
une” într-un moment de lansare
contribuțiile majore, din scrierile filosofiei, ceea ce este de salutat. La paharul cu glazură
istorică a comunității sale și a
lui Andrei Marga de până acum, Ei nu-și satisfac, însă, numele Şi la dus pe şef de nas...
umanității, ești obligat din capul
în profilarea „gândirii critice”, fără inițiative proprii de înnoire. de Nicolae David
locului la explicație. De ce, în de-
istoria filosofiei contemporane, Filosoful care nu-și recunoaș-
finitiv asocierea celor două?
teoria argumentării, conceperea te antecesori, adică ignoră moște-
Explicația generală ar avea
tranziției, filosofia religiei, lămu- nirile pe care stă, este indecent,
trei ramuri. Prima ar spune că,
rirea reformelor necesare ale edu- filosoful care rămâne la ceea ce s-
oricât am căuta, nu avem alterna-
cației, geopolitică și configurarea a moștenit, nu-și merită titlul. Nu
tivă mai bună la punerea vieții
strategiei internaționale, con- este adevărat că în filosofiei nu
sub semnul rațiunii și la a încerca
strucția vieții publice. Carte de este nimic nou sub Soare. Dar
să facem față diferitelor oferte de
interpretare, Rațiune și voință dacă este ceva nou acesta se dato-
raționalitate ce ne asaltează, sesi-
de rațiune este, în același timp, rează unor asemenea inițiative.
zându-le sensul. A doua ar invoca
carte de construcție filosofică și Sub semnul acestor convin-
faptul că societatea modernă, în
de înnoire de perspective. geri stă volumul de față.
care trăim, este una care leagă
Publicăm coperta cărții și spi- Din Andrei Marga, Rațiune și
„viața izbutită” de rațiune și de
cuirii din prefața din autorului. voință de rațiune, Editura Academi-
voința de a o întruchipa în cunoș- ei Române, București, 2017, 324 p.).

Facebook că nu moare nimeni fără el”. Sau cele-

Cum să scapi de suspendarea bra: “există viață și dincolo de Facebook”.
Da, așa e, nu moare nimeni fără rețeaua lu’ nen-
tu Zuckerberg. Dar cei care pun problema așa poate

contului de facebook Mihai Vasilescu

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiec-
tul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-
o pe propria-mi piele.
După prima suspendare de 24 de ore, a urmat
una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groa-
să și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar
conține cuvinte ce contravin standardelor comuni-
tății. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de
șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea
de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă
vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o
singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.
Raționamentul e simplu. Oricare ar fi procedura
după care ești suspendat (n-o știe nici dracu’), indi-
ferent că te raportează prieteni sau postaci, ori că
există un algoritm care caută singur printre postări
vechi până dă de cuvinte cheie, atâta vreme cât N-
AU CE să găsească, nu poți fi suspendat. Cel puțin
așa ar trebui să stea lucrurile în teorie. În practică,
de la ăștia de la Facebook te poți aștepta la orice.
Da, ar mai fi existat varianta să le iau la mână pe
toate, postare cu postare, și să le șterg doar pe cele
care nu păreau ok. Chiar am încercat să fac asta,
dar după o oră și jumătate de șters postări din 2010
(care părea că nu se mai termină și era cel mai
“sărac” an), mi-am dat seama că în ritmul ăsta nu
ajung nicăieri, cel mult la spital cu nervii-n pione-
ze, așa că m-am apucat să caut o soluție care să-mi
permită să șterg postări bulk, la grămadă.
A durat ceva, pentru că dădeam peste tot felul de
chestii care nu funcționau sau erau mult prea com-
plicate, dar până la urmă am găsit-o. Este o exten-
sie de Chrome (Social Book Post Manager pe nu-
mele ei) care-ți permite să selectezi anul și luna
(sau toate lunile din anul respectiv) pe care vrei să
le ștergi. N-a funcționat nici extensia asta brici, mai
cârâia, se mai opintea, dar până la urmă și-a făcut
treaba.
Bref, trei zile mai târziu, mi-am făcut cadou un
cont de Facebook curat ca lacrima, cu numărul de
followeri intact. Pentru că, până la urmă, cred că
ăsta era scopul meu ca publisher (mda, am preten-
ția nesăbuită de a mă considera publisher), să-mi
țin contul în viață și activ. Ok, a fost frustrant să
șterg cu mâna mea atâta muncă, dar până la urmă
la ce-mi mai foloseau postările vechi în afară de a
furniza material jegoșilor pentru report? La nimic.
Postările pe Facebook mor după câteva ore sau
maxim câteva zile, dar asta doar dacă se viralizează.
Atât. În rest sunt content mort pe o platformă care
nici măcar nu-mi aparține. După câteva săptămâni
nu le mai citește nimeni, nici măcar deținătorul
contului. Așa că le-am șters fără nicio urmă de re-
gret, eu le-am făcut pe ele, nu ele pe mine.
Și cu asta le răspund și celor care își manifestau
nedumerirea pe când mă plângeam de suspendări.
Pentru că am tot citit/primit o grămadă de
“recomandări” de genul: “mai dă-l în morții lui de
nu știu că în spatele unui cont de Facebook cu pes-
te 10.000 de followeri este muncă. Multă muncă. N
-a venit nimic peste noapte. Eu nu-s vedetă tv, nu-s
gazetar, nu-s starletă porno ca să mă trezesc cu
followerii de pe o zi pe alta. Eu am intrat în online
venit de pe stradă și tot ce-am făcut am făcut sin-
gur în cinci ani de muncă grea. Drept pentru care
mă consider îndreptățit să fac tot ce pot ca să-mi
păstrez urmăritorii, nu postările. De scris mai scriu
eu altele.
Gata, că m-am lungit și nu asta era ideea.
Așadar, dacă știi că în trecut ai postat folosind
cuvinte sau fotografii neortodoxe și te interesează
să nu treci prin una sau mai multe suspendări ale
contului, sfatul meu ar fi să te apuci de șters postă-
rile. Și încă repede.
P.S. Nu spun că e ceva normal și cred că oricum s
-a ajuns mult prea departe, dar sunt convins că, la
cum se prezintă lucrurile în momentul de față, asta
e cam singura soluție viabilă.
11
Îmi amintesc cu infinită
nostalgie momentul în care
profesoara mea de limba lati-
nă, doamna Hogyes, mi-a
explicat despre Dativul loca-
tiv. Într-o clasă cufundată în
liniște, o priveam cu o fasci-
nație continuă. Simțeam, în
adâncul sufletului, faptul că
acea explicație este funda-
mentală pentru mine, pentru
viața mea, pentru ceea ce va
urma.... Aceste explicații mi-
au deschis un apetit imens
pentru a continua să studiez
limba latină. Așa s-a întâm-
plat. În anul 2000 am devenit
student la facultatea de litere
din cadrul UBB Cluj. Mi-am
revăzut caietele în care înși-
rasem zeci de traduceri pe
de: David Valentin
Păsările au talent
La al pădurii festival,
Desfășurat la înălțime,
Într-un stejar, bianual,
Vin păsările, o mulțime.
Un juriu dur și fără milă
A fost adus și pus în frunte:
O bufniță și o acvilă
Doi corbi și uni cocoș de munte.
Privighetori cu haina sură
Și talentate ciocârlii
Au dus, din start, o luptă dură,
Cu pițigoi și cu scatii.
N-a fost nici mierla menaja-
tă:
A fost o aprigă bătaie,
Fiind pe scenă atacată,
De un fazan și-o ghionoaie.
Sticleții, cucii-și încercară
Și ei norocul înc-o dată
Iar pupăza, că-i rotunjoară,
A fost din start eliminată.
Verdictul însă-a declanșat
În codru un scandal horror,
Căci juriul a încoronat
O barză, drept câștigător !
„prozatori și poeți clasici și contemporani”
care le făcusem cu doam-
na Hogyes de-a lungul
celor patru ani de liceu.
Nu am luat meditații în
particular de la nici un profe-
sor ”emerit” de la Cluj care să
fi fost în comisia de examina-
re. La drept vorbind nu
aveam ce altceva să învăț, dar
simțeam în adâncul inimii, că
profa de latină m-a învățat
”toate lucrurile bune pe care
ar trebui să le știu”. Unii ar
putea zice: ”În anii ăia se fă-
cea școală, domnule, nu ca
acum!”, iar alții ar putea re-
plica ”Degeaba ai școală, dacă
nu ai și profesori!”. Adevărul
este, clar, undeva la mijloc.
Aseară, am citit pe Facebook
un status care m-a siderat. Îl
reproduc întocmai, fără a da
numele celui care l-a scris,
căci identitatea nu are nici un
soi de importanță aici.
Astfel, sub fotografia a
doi tineri care se sărutau pă-
timaș și care împărtășeau
sentimente care nu aveau nici
o legătură cu Platon (sic!),
zăcea următorul text. O de-
clarație de dragoste grație
căreia ”el” încearcă matur și
testosteronic să-și expună
public sentimentele care îi
ard sufletul:
„e doar amea, e ce-ia ce
cautam tot timpul, e dra-
Morala
Când concurența e feroce
Nu-s șanse ca privighetoare:
Incontestabil, are voce,
Dar nu e lungă în picioare!
ALBERT ZIMMERMAN
Păsări
În 1893, I. L. Caragiale făcea o radiografie fidelă
a noii societăți burgheze românești. În «Moftul
român», publica o serie de trei articole sub nume-
Cătălin Tibori le generic de «Moftangii».
gostea ce mia daruito doar
ea ce nu putea sa mio daru-
iasca nimenea,, o iubesc pt
ce-ea ce e pt felul ei de a fii
ce-a mai imp persoana din
viata meaaa!!!!”
Mi s-a împăienjenit privi-
rea și am încremenit cu dege-
tul arătător pe click-ul din
dreapta mouse-ului. Crispa-
rea degetului a dispărut mai
repede, însă tremurul minții
este încă prezent.
Desigur, avem școli, mai
avem și profesori, însă, în
esență, simt că nu mai sunt
elevi. Se pare că avem o școa-
lă pustie și defrișată. O școală
bântuită de himerele juvenile
ale bunăstării, ale ”merțanel-
or” și ale ”cinciarelor” ner-
voase. În această școală, îmi
pare că răsună pe coridor
numai reverberații ale ceea ce
au fost, odinioară, Ablativul
Absolut sau Dativul locativ.
Iar peste toate acestea, caut
cu disperare umbra profei de
latină și o invoc ca pe un dul-
ce panzehr.
Unde...unde a rămas, oa-
re captivă? În ce neguri s-a
pierdut?
Foaie Interesantă
Românul
Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte
de a fi român, el este moftangiu.
Născut dintr-o familie săracă dar onesta, el este fiul opere-
lor sale, și, deși democrat prin naștere, el face parte din aristo-
crația inteligenții, a meritului, științei, artei, culturii ș.cl.
Dar… născut dintr-o veche familie de adevărați boieri, cari
au știut totdeauna să pună interesul patriei mai presus de in-
teresele de clasă renunțând la privilegii, el, aristocratul get-
beget, este adevăratul democrat…
Moftangiul este patriot hotărât, naționalist exclusiv, român
până în măduva oaselor! toată lumea trebuie s-o știe!
Guvernamental, sau, când din nenorocire nu se poate asta,
opozant, moftangiul felicită România în cazul întâi, o deplân-
ge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubește până la nebu-
nie. De aceea, el urăște cu furie tot ce nu e român, tot ce nu e
național.
El stimează agricultura, dar visează o industrie mare națio-
nală, care să ne scape de tributul ce-l dăm străinilor: ceea ce-l
înspăimântă este o cucerire a Rrromâniei pe terenul economic
de către infamii de străini, ajutați de copiii vitregi ai țărișoarii
lui!
E om de partid, câtă vreme nu-i vorba decât de vederi asu-
pra politicii interioare. Îndată însă ce e vorba de a ne prezenta
față cu străinii, el crede că toți românii trebuie să uite micile
pasiuni și, dându-și mâna frățește, să pășească strâns uniți
față cu primejdia economică, politică, socială și culturală a
Națiunii! Inimicul comun este străinul! Jos Străinismul!! Sus
Românismul!!!
Oricine gândește altfel… e un trădător!
Moftangiul se găsește în toate clasele sociale; speța lui fur-
nică pe toate căile de comunicație (afară de rare excepții, cu
bilet gratuit) și e incuibată din cele mai mândre palaturi până
în cea mai modestă odaie de hotel garni.
Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sărac sau
bogat, prost ori deștept, nerod ori de spirit, tânăr, bătrân, de
un sex sau de altul sau de amândouă, el a fost, este și va fi ro-
mân adevărat… Să te păzească Dumnezeu să ataci România
lui oricât de pe departe, căci moftangiul român e aci gata să te
zdrobească.
Moftangiul român este:
Din clasele primare până la bacalaureat – anarhist;
De la bacalaureat până la primul examen de universitate –
socialist;
De la primul examen până la licență – progresist;
De la licență până la slujbă – liberal;
De la slujbă până la pensie – conservator.
De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii uni-
versitare… Fii sigur că ai să-l găsești oriunde e vreo manifesta-
ție mai mult sau mai puțin politică ori nepoliticoasă a studen-
ților mai mult sau mai puțin rrromâni!”
Ion Luca Caragiale
Foaie Interesantă „Cult și cultură” 12

Psalmul început
să ningă Damian Pătraşcu

Dumitru Ichim picioarele la Iași, auzul în pă-

dure ascultând cântul unui
greiere inexistent?

Î nchid cartea și necăjit

mă întreb: Mă mai rog
sau nu mă mai rog? E rugăciu-
nea grea sau eu sunt cel căruia
îi e greu să stea în rugăciune?
Care pe care? Cine va învinge:
distragerile, mâncărimile, le-
nea, ploaia, căldura excesivă,
bolile de care sufăr? Mă uit la
carte, mă uit și la mine! Mă
așez și decid că orice ar mai
apărea, nu-i voi mai da aten-
Jean François Millet „Angelus” ție; mă voi ruga cu ochii în-
chiși și cu gândul numai la
Vedeam cuvântul gata să mă-ngroape, Dumnezeu. Încep să bolboro-

O
Tu-l vruși cetate, templului măsură. rice muncă este
M-am încrezut în el c-o să mă scape rugăciune, spun
Precum pe nufăr prezidirea pură. unii, și au dreptate.
Dar și rugăciunea este muncă,
Și s-a făcut ca după punct neclarul și chiar una din cele mai grele.
Când inima sărutului e cerul. Numai să încerci să-ți aduni
Tu, minte, ce mormintelor ești varul, toată ființa și să mergi în fața
M-ai rezolvat palavrei cu echerul, lui Dumnezeu în rugăciune și
ar fi de ajuns să transpiri ca
Dar El m-așteaptă, tu n-auzi cum ninge? un cal nărăvaș, după un galop
M-a troienit cântărilor lumina!
De-atâta alb vecia când te-atinge
Simți prundul vorbei înflorind Grădina.
de 100 km. Căci mădularele și
simțurile noastre sunt ca niște
copii capricioși și neastâmpă-
rați: abia ai reușit să-ți tragi
Tăceri, iertări, ning... Chiar pe nătâng minte! mintea, privirea, auzul, ochii,
Doar când iubești rămâi peste cuvinte! mâinile, picioarele lângă tine
și, când să te apuci să te rogi,
te. Exact acum, urgent, deși
până acum două minute nu te
mânca nimic! Reiau rugăciu-
nea, cu hotărârea să nu mă
mai gândesc la nimic altceva
decât la rugăciune. Stomacul
începe să facă nazuri; își cere
și el drepturile naturale! N-
apuc să mă ridic, să merg să-l
omenesc cum se cuvine, că-mi
amintesc că nu am răspuns la
un mesaj pe facebook și la
două emailuri. E urgent. Mă
așez frumușel, și răspund cu
toată delicatețea posibilă. Am
terminat. În sfârșit! Soneria s-
a declanșat. Sigur cineva îmi
sesc în taină rugăciuni vechi
cât lumea. Spun jumătate și
aud cum cineva vrea să se roa-
ge împreună cu mine; o muscă
îmi zbârnâie și se așază pe
nas. Felicitări, îmi spun! Ne
vom ruga în doi. Îi mulțumesc
lui Dumnezeu că nu e un bon-
dar, că sigur nu aș mai fi putut
să-mi termin rugăciunea.
T ermin și mă întreb din
nou: o fi fost bună
rugăciunea asta? O fi bine pri-
mită de Domnul? Îmi amin-
tesc de o vorbă de duh și mă
liniștesc: "De noi depinde să
stăm în rugăciune: că e cald,

Sistematicul deja ai dispărut, ca măgarul în

ceață. Mai ia-i de unde nu-s!
Zburdă continuu, n-au stare,
vrea binele și mă caută să-mi
dea o veste bună. Numai bine!
Postașul a adus facturile și mă
că e frig, că ai chef, că n-ai
chef, că simți prezenta lui
Dumnezeu, că n-o simți, tu

Suicid(2)
Ce este asta?
Ei bine, nenorocitul
ajunge la una dintre secțiile
închise ale spitalului, la un
loc cu cei mai periculoși
bolnavi psihic. Locul unde
se regăsesc condamnați, de
boală sau pe viață să nu se
poată integra în societate,
tot aici regăsești și con-
damnații penal ce nu pot
răspunde pentru faptele
lor, după un consult psiho-
logic. Ei da aici este arun-
cat, ca o pleavă a societății,
ca unul care a avut curajul
să nu se supună „normelor
morale” (oare?, nu mai pot
fi liberul meu arbitru, de
ce?) acel ins ce a avut cura-
jul să spună „stop joc via-
ță!”, până aici!
Încercarea de suicid este
condamnată, iar cel ce a
avut neșansa de a trăii
(după eșec) este „penalizat”
și pus într-un loc ce seamă-
nă mai mult a „pușcărie”,
dar fără a avea drepturile
deținuților, tratat cu „grija
statului” să se săture de
urlete, miros de urină și
căcat. Dus într-un loc în
care pentru un chiștoc de
țigară se iscă o bătaie în
Dan Orghici
toată regula, un loc în care
o bucată de pâine prețuieș-
te cât supraviețuirea, unde
somnul ți-l faci cu un alt
nebun în pat iar libertatea-
ți este cenzurată de un așa
zis infirmier ce trebuie să
urle și să lovească (altceva
nu știe, de studii nu se
poate vorbii nici măcar la
asistenții medicali), să lege
de pat pe „agresivul” bol-
nav sau să-l închidă la izo-
lator (o celulă cu un pat
murdar în care nu numai
că ești închis dar ești și
legat bine ca nu cumva din
cauza claustrofobiei să te
autoflagelezi).
Ar putea face ceva medi- să se atingă de sufletul său,
cul? Poate da, dar în cel
mai des întâlnit caz nu!
Ce am rezolvat cu asta? meni nevoie de trăirile tale, la
Nimic!
Fără a fi tratat cum tre- talului cu un post de care so-
buie cel ce a „încercat” actul cietatea nu are nevoie, pentru
suicidal îl va repeta, nemul- niște inadaptați.
țumirea și frustrarea rămân
acolo, adânc întipărite în
conștient. Nimeni nu a vrut niciuna dintre gândurile sale,
se iau la trântă, se vaită, se
tăvălesc, iar când reușești din
nou să-i aduni înapoi, deja
timpul a trecut și trebuie să
pleci. Abia ai deschis cartea de
rugăciuni, și trebuie imediat
să te scarpini în cap și pe spa-
rămânând la fel de neîmpăcat.
Este ca la circulație, ai încălcat
o regulă plătești, nu are ni-
ce bun să se „încarce” fișa spi-
Revenirea din iadul
„spitalului” care nu a rezolvat
bucur: abia aștept să le des-
chid și să merg bucuros să le
plătesc.
C um să te rogi, Vasilică,
dacă mintea ta e la
Vaslui, burta în frigider, ochii
la reducerile de 90% din Mall,
și asta din cauza unor cutume
de sorginte comunistoidă, a
unei legislații ambigue, care
lasă locul mulțimilor de inter-
pretări, este dură, deoarece
ajungi în același loc de unde ai
plecat , atât fizic cât și moral.
Așa că...
Lăsând ambiguitățile să trec
la cazul real
Sunt unul dintre cei ce au
scăpat de cinci ori dintre ten-
taculele statisticii ce spune că
„un om se sinucide la fiecare
40 da secunde pe mapamond”,
da am încercat de cinci ori
marea trecere dintre viață li
moarte, fără rezultat. Am
„înger puternic” (zic habotni-
cii), un organism cu o vitalita-
te de invidiat, (părerea medici-
lor), păreolologi zic că am
„noroc”. Dar vă asigur că pe
niciunul dintre ei nu-i intere-
sează de ce am ajuns aici. Eu
zic că sunt unul din mulțimea
ajunșilor la saturație, unul ce
roagă-te! Eficacitatea ei nu
mai depinde de noi", deși aș
putea fi puţin mai atent.
Ascultă, Doamne, căci
robul tău vorbește!
Sursa: http://www.ercis.ro
și-au făcut treaba și poate ple-
ca spre „alte zări”. Atât habot-
nicul, cât și păreologlogul nu
văd rostul bătăii de cap cu
problemele altora, au ei destu-
le pe cap, la ce bun încă un alt
gând!?
Zilele trecute am reîncercat
să spun „adio vechii lumi”. Am
fost găsit „la timp” pentru a
putea fii „salvat” (de la ce sal-
vat când hotărârea mea era
alta chiar nu pricep dar...?!),
m-au adus la urgența spitalu-
lui din localitate (de fapt nu-
mi amintesc, aci scriu din po-
veștile altora), cum eram agi-
tat „sistemul” nu a reușit să
facă mare brânză. O salvare, și
un poli-milițian, girofarul și la
drum, da la drum spre
„însănăto-șirea” sinucigașului
iar pe acest traseu ai nevoie de
milițian, că de trăbă să scrie
un raport la sfârșitul turei, a
prins pe „unul ce s-a săturat
de bine”, și la ajutat la greu.
Restul și multe altele nu-
mărul viitor.
13
O are câți din
vorbitorii de
limbă engleză l
-au citit pe
Shakespeare din scoarță în
scoarță? Și totuși, e poetul
național indiscutabil din a
cărui autoritate trăiește lite-
ratura anglo-saxonă la vârf.
Și asta numai pentru că tu-
turor acestor vorbitori li s-a
spus că el, Will e cel mai ma-
re. Mitul a crescut atât de
mult, încât în secolul trecut
mulți se și întrebau dacă
Shakespeare a putut exista
cu adevărat.
Și chiar așa, cum putea
un actor să scrie tot ce a
scris Shakespeare? Uite că a
putut!
În literatura italiană mi-
tul Dante domină subconști-
entul colectiv al întregului
popor și practic al întregii
creștinătăți, chiar dacă ma-
rea parte a credincioșilor nu
vor citi vreodată o strofă din
Divina Comedie, dar se vor
orienta în viață după struc-
tura Rai-Purgatoriu-Iad pe
care opera dantescă o pune
pe picioare, tot așa cum
egiptenii și-au ridicat pira-
midele înainte de a dispărea
cu faroni cu tot în nisipul
deșertului.
Goethe a dat piept încă
din timpul vieții cu apăsarea
ntre coperţile unei cărţi se ascunde un
Î întreg univers ce abia aşteaptă să fie
descoperit. Împreună cu Victor Miron, clujeanul
care a inventat conceptul de book-selfie şi care
de mai bine de un an coordonează o campanie
de promovare a cititului, am făcut o selecţie de
10 cărţi care îşi vor lăsa amprenta asupra noas-
tră. În bine.
„Romanul adoles-
centului miop”, de Mircea
Eliade
„prezentare de carte și despre autori”
gloriei, până când existența
omului a fost copleșită de
ceea ce alți au crezut că înțe-
leg și pot să transmită altora
din Faust.
O singură excepție de la
regulă îmi vine acum în min-
te, acolo unde Pușkin e mai
cunoscut prin viața s-a tragi-
că decât prin ce a scris, pen-
tru că umbra unor genii de
talia lui Dostoievski, Tolstoi
și Cehov a făcut din cultura
rusă o balanță universală
fără de care cântarul civiliza-
ției europene nu ar mai avea
atâta căutare.
Ce arată toate aceste
exemple? Nu ființa în sine,
nu opera sunt cele care decid
viziunea asupra lumii în su-
fletele noastre, ci ceea ce noi
suntem învățați să credem,
să ne imaginăm, să ne închi-
puim că este acel pisc din
inima națiunii în care ne-am
născut. Nimeni dintre noi nu
a descoperit valoarea lui
Eminescu. Am fost învățați
cu ea, am fost hrăniți din
copilărie cu Eminescu non
plus ultra în materie de lite-
ratură și gândire româneas-
că. Genetica culturală a ro-
mânilor nu funcționează
fără asta chiar dacă o canti-
tate infimă dintre noi a citit
cele cinci volume ale opere-
lor sale integrale, sau măcar
„Din fericire, sunt mai mult de zece cărţi
care mi-au plăcut foarte mult şi care, după ce le-
am citit, am simţit că m-au înfrumuseţat şi m-au
făcut să văd lumea cu alţi ochi şi cu alte cuvinte.
Am ales aceste zece cărţi care mie mi-au făcut
bine, sperând să placă şi altora”, spune Victor
Miron. Cele 10 cărţi sunt şi motivele pentru care
Victor le recomandă le citiţi:
Cu această carte am de-
venit cititor în clasa a IX-a a
noua, în primul meu semes-
tru de liceu. Sigur că ştiam
să citesc şi înainte, însă ţin
minte că, după ce am citit-o,
mi-am dorit să devin cititor
când voi fi mare. Adică să
stau toată ziua şi să citesc.
Cartea merită citită de către
orice licean care îşi doreşte
un camarad alături cu care
să-şi împărtăşească soliloc-
viile (n.r. monologurile).
„Crimă şi pedeapsă”,
de Feodor Dostoievski
Chiar dacă sunt o fire
curioasă şi foarte curioasă
cred că în viaţă nu merită să
încerci orice experinţă doar
de dragul ineditului. N-aş
vrea, de exemplu, să ucid un
Dan Stoica
cele 37 de poeme antume
(adică ce a publicat în tim-
pul vieții). Este puțin impor-
tant să încercăm să ne um-
flăm în pene cu ce știm, ce
vrem să credem că am înțe-
les din opera eminesciană.
Suntem fiecare din noi
cam cât am înțeles, cât n-am
înțeles din acest Corpus emi-
nescian. Tot așa cum fiecare
este cam cât a înțeles din
Hugo, Cervantes, Mozart
sau da Vinci. Toți ar trebui
să acceptăm că avem în noi o
mică schelă care e motorul
umanității noastre.
Nu trebuie să ne luăm la
întrecere care din noi a înțe-
les mai bine pe Eminescu,
sau l-a intuit mai bine pe
Goethe, Shakespeare, Petöfi
sau Dante. Să acceptăm că
pentru a fi oameni care
respiră, simt, visează cu su-
fletul avem neovie de aceste
concepte care cândva au fost
oameni ca fiecare din noi și
apoi, dintr-un motiv s-au
altul, s-au făcut stele și con-
stelații care să ne arată calea
pe unde corabia vieții noas-
tre poate să o ia.
Cât putem și cât de de-
parte suntem în stare să
ajungem lunându-ne după
ele depinde de puterea min-
ții și inimii noastre.
om doar să văd cum e. To-
tuşi, am reuşit să trăiesc
asta prin pielea personajului
Raskolnikov din această car-
te şi a fost o experienţă mar-
cantă. Literatura ne oferă
această posibilitate, să cu-
noaştem un lucru fără să îl
trăim în mod direct. Astfel
de cărţi sunt o educaţie pen-
tru inimă.
„Pescăruşul Jonat-
han Livingston”, de Ri-
chard Bach
Scrisă de un nepot al
compozitorului Johann Se-
bastian Bach, această carte
este un mare îndemn spre
desăvârşire şi una din lista
de cărţi pe care să le citeşti
într-o viaţă. Este o parabolă
despre excelenţă, voinţă şi
Foaie Interesantă
Respir să-mi respiri
Daniel Marian
nu-ţi spun să-mi spui
nu-ţi tac să-mi taci
nu-ţi scriu să-mi scrii
nu-ţi şterg să-mi ştergi
spunerea scrierea tăcerea
nu sunt să fiu
nu am fost să fi fost
nu voi fi să fi
doar că fără tine toate
verbele sunt cu gheaţă la mal
şi nu ştiu să-not
nici să mă scufund
nici să plutesc
rămân substantiv
Picturi de: nume pronume
Gilbert Platinca pune-i cruce pe care
nici spunere nici scriere
ARMONIE (sus) nici tăcere
da îţi respir să-mi respiri
La balta (jos)
preajma bunătăţii, a idealis-
mului şi a naivităţii molipsi-
toare. Tânărul prinţ şi al lui
trandafir ne învaţă că limpe-
de nu vedem limpede numai
cu inima, că prietenii nu îi
putem cumpăra de gata şi că
toţi oamenii mari au fost
cândva copii, chiar dacă nu
toţi îşi mai aduc aminte. „A
te judeca pe tine însuţi este
mult mai greu decât a-i ju-
deca pe alţii. Dacă ajungi să
te judeci cum trebuie, în-
seamnă că eşti într-adevăr
un om înţelept”.
importanţa comunităţii. Du-
pă ce am lecturat acest text
mi s-a schimbat ierahia de
valori şi a readus excelenţa
în top trei. Cartea se citeşte
într-o oră şi merită recitită o
dată pe an.
„Micul Prinţ”, de An-
toine de Saint-Exupéry
Pe măsură ce înaintăm
în vârstă, nostalgia inocenţei
atinge cote tot mai mari.
Personaje ca Micul Prinţ,
Prinţul Mîşkin (Idiotul) sau
Don Quijote ne aduc în
Foaie Interesantă „cultură civică” 14

Artiştii sunt consideraţi printre cei mai spirituali oa-

Este bine să respecți opi-
Arta replicii
nia celuilalt, chiar dacă diferă
și conversația agreabilă de a ta, deoarece s-ar putea să
meni. Au rămas celebre replicile savuroase ale lui Tănase,
Aurelia Marinescu Caragiale sau Chaplin. Vă propunem o selecţie de anecdote
ale unor actori, compozitori şi scriitori celebri:
iremediabil conversația. Dați-i
și celuilalt posibilitatea să inter-
vină. Astfel, este mai potrivit să
spuneți: „Iertați-mă, domnule,
dar asupra părerii dumneavoas-
tră se mai poate discuta.“ În
orice caz, să nu ne întrerupem
interlocutorul. Cel care o face
este la fel de vinovat ca și cel
care vorbește tot timpul.
Să fim atenți și cu cine
„conversăm“. Să nu discutăm
cu oricine, fără discernământ,
anumite subiecte deoarece ris- Charlie Chaplin era recunoscut pentru faptul că
căm ca spălătoreasă noastră, o nu-i plăcea să fie în centrul atenției la activităţi monde-
femeie foarte cumsecade de ne. Fiind invitat la un dineu, gazda a încercat să-i intre
altfel, să umple târgul cu neca- sub piele, sperând, astfel, să-şi amuze oaspeţii.-
zurile noastre! Domnule Charles, după experienţa dumneavoastră de
viaţă, ce părere aveţi, care sunt femeile cele mai fide-
Dacă suntem din întâm- le:cele blonde, cele roşcate sau cele brunete? Fără să
plare într-o societate alcătuită clipească, Chaplin, răspunde sec: „Cele cărunte!”.
din persoane cu un nivel de pre-
gătire mai înalt decît al nostru, Chaplin vizita studioul prietenului său, Pablo Pi-
prudent este să nu deschidem casso. Picasso a făcut un gest brusc și a vărsat acciden-
gura; cel puţin nu riscăm să ne tal vopsea pe pantalonii albi ai lui Chaplin.

T
rebuie să fii întot-
deauna atent la
ceea ce spui, as-
tfel încât să nu-ți
pui interlocutorul în inferiorita-
te, chiar dacă ești mai instruit
sau mai informat decît el. Asta
nu înseamnă că trebuie să-i dai
mereu dreptate celuilalt. Oricît
de paradoxal ar părea, în acest
„joc“ poți căpăta reputația unui
cozeur strălucit. De ce? Pentru
că a ști să asculți este o artă,
după cum a te abține să dai me-
reu sfaturi este o dovadă de în-
țelepciune.
fie întemeiată. Asta nu în-
seamnă să renunți automat la
propria-ți opinie și nici s-o con-
sideri minoră. Subiectul poate
rămâne deschis, iar dialogul
unica modalitate de a-l elucida,
cu condiția de a nu deveni un
dialog al surzilor.
Nimic nu te împiedică
să-ți susții ideea în cadrul dis-
cuției. Fă-o fără a-ți jigni inter-
locutorul. Să evităm intervenții-
le categorice de genul „Aiurea!“,
„Nici vorbă!“, „Vă înșelați!“ sau
„Ce prostie!“ Ele sunt o dovadă
a lipsei de educație și pot bloca
facem de râs! - Îmi pare rău, Charles! Voi lua ceva spirit și o voi
îndepărta.
Am asistat la următoarea Chaplin a spus: „Te rog, nu! Doar lăsați vopseaua
întâmplare amuzantă — într-un unde este și semnează-mi pantalonii.”
grup de intelectuali ce se plân-
Un tânăr actor lipsit de talent ii cere dramaturgului
geau de lipsă de spațiu, a nime-
Bernard Shaw să-i dea recomandare pentru un tea-
rit o tânără mai puţin școlită,
tru. Acesta a scris următorul bilet: „Vi-l recomand pe
care s-a simțit în drept să inter-
actorul X. Joacă Hamlet, Caesar, fotbal şi biliard. Cel
vină: da, aveți dreptate, și la noi
mai bine joacă biliard”.
e înghesuială în bucătărie, unul
intră, altul iese - e pur și sim-
plu, cum să vă spun... un trafic
de influenta! Tânăra fată, cople-
șită de discuția elevată ce avu-
sese loc pînă atunci, a găsit pri-
lejul să plaseze... „un radical“,
cum spune omul simplu.

acest premiu, dar Comitetul În centrul gol de labirint închis

Jorge Luis Borges (1899-1986)
Nobel a refuzat să i-l acorde, cel
mai probabil pe motiv că era
simpatizant al dictatorilor de
extremă dreapta precum Pino-
chet. Comitetul își făcuse, se
pare, o rutină din a acorda pre-
miul Nobel scriitorilor simpati-
zanți ai dictatorilor de extremă
stânga precum Josef Stalin, așa
că, Borges a fost pur și simplu
ignorat.
Pinochet a fost mai rău ca
Stalin?
Borges a câștigat premiul
Pulitzer, dar toată lumea s-a
așteptat ca în cele din urmă să
fie răsplătit și cu un Nobel. Nu a
fost să fie!
De pașii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a
murit răpus
Într-o grădină, către asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta, și vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului
e nesfârșită.
Tu plămădit ai fost din timp.
Ești vis.
Ești fiecare clipă-nsingurată.
Aflându-se într-o zi la teatru, lui Bernard
Shaw îi atrage privirea o doamnă superbă, aflată în
public.
-Frumuseţea dumneavoastră, doamnă, mă cople-
șește!
-Nu vă cunosc domnule! îi spune duduia înţepată.
-Ah, mă scuzaţi, v-am confundat cu alta!
Picasso a vizitat odată un producător local de cabi-
net (tâmplar) pentru a comanda un dulap de mahon
pentru castelul său din sudul Franței. Pentru a ilustra
design-ul, a desenat rapid o schiță care arată forma și
dimensiunile sale, predând-o artizanatului. „Cât va cos-
ta?” A întrebat Picasso. - Nimic, răspunse directorul de
cabinet. Doar semnați schița.

Nu ești ceilalți
Scăpare n-ai în ce-au lăsat
Au fost nu mai puțin de 20 în scris
de ani în care Borges, conside- Acei pe care spaima ta-i
rat cel mai bun scriitor de lite- imploră.
ratură suprarealistă de până Nu ești ceilalți.
acum, ar fi putut fi putut primi Te vezi în astă oră
15 „careu, integramă, divertisment” Foaie Interesantă
1 2 3 4 5 7 8 9 10 Avânt în activitate - Se bucu-

2
La muncă ră de roadele muncii (fem.).

ORIZONTAL: 1) Ajutat de VERTICAL: 1) Răsplată la

3 stat după terminarea muncii
- Randament la muncă. 2)
4 Împins la muncă - Înregis-
trări la locul de muncă. 3) Dă
de muncă olarului - Bucuros
5 la debut! - Pus în balanță îți
dă rezultatul muncii. 4) Mun-
6 cesc cu riscul înțepăturilor. 5)
Doborât - Capăt de plug! 6)
7 Muncește la război - Au viito-
rul asigurat (fem.). 7) Cârpit
8 la mijloc! - Dibace la muncă.
8) Lucrat la spate! - Vechi
locuitor al Croației de azi -
9 - Dau minte, domnule.
Poftim! 9) Rezumat cu reali-
zările în muncă - Amenință
10 toată munca de pe câmp. 10)
muncă. 2) Prins cu lucrul -
Lucra la han. 3) Șablon la
lucru - Ultimele la sapă! 4)
Capăt de crep! - Izolație de
cablu! - Un simplu soldat
(fig.). 5) Rezistent la munca
fizică - Salopetă de lucrător!
6) Rezultat neproductiv - A
lucra după model. 7) Pleca-
rea din post! - Trage tare la
muncă. 8) Agent care te ține
inactiv - Pus în față! 9) Pro-
gram de muncă - Accidentat.
10) Rezultatele lucrului inefi-
cient - A munci pământul.
Autor: Arpad Kecseti

Un polițist găsește, la colț de stradă, un
puștii care vindea ceva, în grămăjoare
mici. Acesta îl întreabă pe băiat, cu un aer
sever:
- Mă, ce faci tu aici?
- Vând sâmburi de măr, domnule.
- Și la ce sunt buni ăștia?
- Bine, dă-mi și mie de doi lei...
Polițistul ia sâmburii și începe să se
îndepărteze, mestecându-i.
La un moment dat, se oprește și se în-
toarce la băiat, luându-l la rost:
- Mă șmechere, cu doi lei cumpăram un
kil de mere și aveam mai mulți sâmburi!
- Vezi, nene, nici nu ai mâncat bine
sâmburii, că ți-a și venit mintea la cap!


VORBA -Vasile îl vede pe Ion că trecea cu căru-
folosește î din i ța și observă că îi atârnă lanțul și strigă la

MAXIM
el:
- Ioane, vezi mă că-ți atârnă lanțul de la
căruță!
- Ce, mă?!
- Vezi mă, țărâne, că-ți atârnă lanțul de
la căruță!
- Ce mă?!
- Vezi mă, prostuleț, că-ți atârnă lanțul
de la căruță!
- Apoi no măi că nu te aud, că-mi atâr-
nă lanțul de la căruță și face mult zgomot…



Moartea lui Labiş: Crimă sau

accident?

R ăspunsul, ocolit cu prudenţă timp de

peste o jumătate de veac, rămâne un
mister nedezlegat încă.
Moartea lui Nicolae Labiș a fost îndelung co-
mentată. Tânărul poet s-a aflat în noaptea de dina-
intea morții la un restaurant din Capitală, alături
de o doamnă cu „o moralitate îndoielnică”, cel mai
probabil o balerină rusă, la restaurantul Peștera,
aşa cum a relatat istoricul Dan Falcan.
La masa poetului se afla și Lucian Raicu, îm-
preună cu soția lui. Se pare că cei patru au stat la
un pahar în interiorul restaurantului Peștera, fără
ca niciunul dintre aceștia să știe că pentru Nicolae
Labiș urma să fie ultima întâlnire, ultimul pahar.
După ce a părăsit restaurantul, poetul, însoțit de
partenera sa, a ajuns în stația de tramvai din apro-
pierea restaurantului. Printr-o întâmplare neferici-
tă sau printr-un plan pus la cale cu grijă, Nicolae
Labiș a ajuns sub roțile tramvaiului. Imediat după
accident a fost dus la spitalul Colțea, dar starea lui
s-a agravat. A fost trimis la un alt spital, însă fără
niciun rezultat.
pins pe Labiș în fața tramvaiului. Cert este că Ni-
colae Labiș și-a pierdut viața pe 22 decembrie
1956, dar a lăsat pentru români niște opere cu ade-
vărat valoroase. Nu a fost niciodată căsătorit, însă
a avut mai multe relații de-a lungul timpului.
Aflat pe patul de spital, Labiș i-a dictat lui Dincolo de misterul care înconjoară moartea
Aurel Covaci ultimul poem: lui Nicolae Labiș, el a lăsat în urmă poezii de o in-
finită delicatețe sufletească
„Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
Nicolae Labis - Am Uitat
M-a strivit Am uitat să fiu deștept
Pasărea cu clonț de rubin, Pentru-o zi ori pentru-o
Iar mâinile Viață
Puii păsării cu clonț de rubin Cât înmărmurit aștept,
Ciugulind prin țărână, Albe,
Vor găsi poate brațele-ți de gheață.
Urmele poetului Nicolae Labiș Nu mai cuget, cred,
Care va rămâne o amintire frumoasă”.
mereu:
Labiș a murit la 21 de ani. Nicolae Labiș i-ar fi Strâns în mine ca-ntr-un templu,
spus surorii sale, Margareta, că a ajuns sub tram- Însă demn în miezul meu,
vai pentru că cineva l-a tras de palton.
Cu
După accident au apărut numeroase specula-
ții cu privirea la modul în care acesta s-a petrecut. zgârcenie contemplu.
Unii oameni erau de părere că a fost vorba despre
un accident care s-a produs din vina amețelii, stare Fondator și redactor:
care l-a cuprins pe poet după consumul de alcool.
Alte persoane erau de părere că la mijloc a fost Dan Orghici
vorba despre Securitate și că un agent l-ar fi îm- ISSN 2286 – 0339
ISSN-L 2559 - 5741
 Omul „civilizat” este în genere

Omul „civilizat”
Pastila de poezie înclinat să trăiască mai mult pre-
zentul; prezentul care, fără un

Mănunchiul sens şi o luptă a noastră, nu re-

prezintă nimic şi care fuge; să-l
trăiască prin toate simțurile tru- îngenunche frumusețea şi omoară
pului atât de rafinat de civilizația omenia. El nu poate suferi altceva

de flori aceasta de care sunt atât de

Robert Frost
Pe urma unui om, m-am dus odată,
să-ntorc cosita iarbă-nrourată.
Dar dispăruse roua ceea care
îi ascuţise coasa-atât de tare.
Am fost să-i caut urmele pierdute -
şi coasa auzii cum şi-o ascute.
Plecase, deci. Şi iată-mă rămas
singur, la rândul meu, în acel ceas...
..."Cum sântem toţi, mi-am spus în sinea mea,
-muncind, în parte sau alăturea."
Spunând, m-am pomenit că-n faţa-mi zboară
un fluture cu zborul într-o doară
cătând, cu amintiri întunecoase,
vreo floare care ieri îl încântase,
Zbură, jur-împrejur, cătând, cătând,
vreo floare prăbuşită la pământ,
Şi dispăru din ochii mei, în fine,
şi-apoi, din nou se-ntoarse lângă mine.
Câte-o-ntrebare - un răspuns n-aduce.
Şi iarba vream s-o-ntorc, să se usuce.
Dar fluturele s-a-ndreptat în zbor
către pârâu, spre un mănunchi de flori.
Coasa cruţase florile, tăind
doar trestiile-nalte, de argint;
Spre locu-acela am plecat anume,
ca florile să le cunosc pe nume.
Cosaşu-n rouă, le iubise, deci,
lăsându-le să crească-n zorii reci,
nu ca să ne gândim la el, cumva,
ci pentru simpla bucurie-a sa.
mândri.
A mânca bine, a îndrăgi femei
frumoase, a fura şi exploata pe cei
slabi, a dormi lenea unui trup
obosit de senzații tari, a te închina
icoanelor rotunde ale banului de-
venit în acest fel adevăratul Dum-
nezeu făcător de minuni, iată ex-
presia unei vieți pentru care a tru-
dit o lume întreagă de milenii.
Ce va fi mâine nu-l interesează
pe acest om; poate să se frângă și
osia cerului! Ce va fi mâine „vom
trăi şi vom vedea”. Totul trebue
consumat acum pe calea simțuri-
lor însetate de puternice sguduiri,
trebue îndrumat către totala satis-
facție a pământului uscat şi nero-
dit din noi.
Gândurile mari, credințele, do-
rul unei vieți mai pure şi mai fru-
moase sunt ale poeților, ale visă-
torilor; omul „civilizat” n’are ce
face cu ele, nu le caută și nici nu le
cultivă pentrucă „nu umblă după
himere”. Acest om îndobitocit de
binele material, acest om al pre-
zentului stors de sensuri, acest om
îşi duce vieața numai cu perdelele
trase, închis, apăsat, căzut în pro-
pria sa întunecime.
Drama începe acolo unde pre-
zența sa este activă. El retează
elanuri, compromite credințe,
dincolo de ființa sa înrădăcinată
atât de puternic într’un pământ
care şi el refuză să-l primească.
Omule mic, omule putred, omu-
le dizolvant, de ce eşti uneori atât
de puternic?!
La vânat de oameni
De ce se urăsc oamenii? E atât
necunoscut şi atâta suferință lega-
tă de soarta noastră încât legea de
toate zilele ar trebui să fie numai
dragostea şi mângâierea.
De ce se chinuesc oamenii unii
pe alții? N’au loc sub soare? Nu le
ajunge pânza cerului? Sunt atât de
grele păcatele ce ne apasă încât ar
trebui să lucrăm până la cea din
urmă fărâmă de putere pentru a
înlătura urâtul ce ne desparte unii
de altii.
E multă frumusețe în lume dar
oamenii orbi nu o văd. Înclinarea
spre a face răul e atât de puternică
încât pentru a o învinge a fost ne-
voie de marea dragoste şi jertfă a
Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oa-
meni vicleni. E sfâşietor de trist să
vezi cum între oameni ca şi între
popoare calea înşelăciunii dă pas
înainte celor ce o folosesc.
Vieața ne dă foarte des acest
spectacol: omul bun, omul curat
este vânatul celui viclean; acesta
Ernest Bernea
din urmă nu poate trăi fără pradă.
Morala publică aduce laude şi răs-
plăteşte fapta acestuia, faptă care
nu are nici o deosebire față de
aceea a unui lup fugărind o căpri-
oară pe întinderite albe ale zăpe-
zii.
De ce stau oamenii la pândă şi
se vânează unii pe alții ? De ce
cred ei că au loc în lume numai
atunci când dispare altul? Locul
tău, locul darurilor proprii nu ți-l
poate lua nimeni; îl ai odată cu
vieața.
Din volumul «Îndemn la simplita-
te – Mărturisiri pentru un om
nou», Editura Cugetarea – Georges-
cu Delafras, București, 1939)
Petre Ivan
se simțea superior Drama interne-
tului este că l-a promovat pe idio-
tul satului ca purtător de adevăr –
Umberto Eco.
Scriitorul îi invita, atunci, pe

Şi, deci, cu fluturele împreună
suflarea zorilor simţeam cum sună,
şi parcă auzii apoi cântând
şi coasa lui, şoptind lângă pământ.
Un geamăn gând mi se ivi în minte
- şi singur n-am mai fost de-aci-nainte,
cu el muncind şi ajutat de dânsul,
şi odihnind alături, când fu prânzul.
Şi la taifas am stat până târziu
cu cel ce nu credeam că pot să-l ştiu.
Şi-am spus: "muncind, nimic nu ne desparte
alături stând, sau fiecare-n parte."
„
Este invazia
imbecililor.
Televiziunea
a promovat idiotul satului
fâță de care spectatorul se
simțea superior. Drama in-
ternetului este că l-a promo-
vat pe idiotul satului ca pur-
tător de adevăr” – Umberto
Eco . Cu puțin timp înainte
de moartea sa, scriitorul și
filozoful italian a criticat
rețelele de socializare, într-
o discuție publică cu jurna-
liștii italieni.
„Rețelele de socializare dau
drept de cuvânt unor legiuni de
imbecili care înainte vorbeau nu-
mai la bar după un pahar de vin,
fără a dăuna colectivității. Erau
imediat puși sub tăcere, în timp ce
acum au același drept la cuvânt ca
și un premiat cu Nobel”, spunea
Umberto Eco, în 2016, cu ocazia
primirii titlului de Doctor Honoris
Causa în Comunicare și Cultură
mass media la Universitatea din
Torino.
Este invazia imbecililor.
„Televiziunea a promovat idio-
tul satului fâță de care spectatorul
jurnaliști „să filtreze cu o echipă
de specialiști informațiile din spa-
țiul virtual, pentru că nimeni nu
poate preciza dacă un site este
credibil sau nu”.
Umberto Eco vede un viitor pentru
hârtia tipărită.
«Există o reîntoarcere la tipări-
tură. Firme din SUA care au trăit
și triumfat pe internet au cumpă-
rat ziare. Acest lucru îmi spune că
există un viitor, ziarul nu va dis-
părea, cel puțin pentru cât mi-e
permis să trăiesc. Cu atât mai
mult în era internetului în care se
dezlănțuie sindromul complotului
și proliferează scornelile/
Ziarele ar trebui să dedice cel
puțin două pagini analizei critice a
site-urilor.»
Foto: Umberto Eco – Facebook
Sursa: Ziarul Metropolis