Conținutul juridic al dreptului de proprietate.

Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul
de proprietate pentru că el oferă titularului său exercițiul tuturor prerogativelor pe care legea le
cunoaște.Atributele aflate în mana titularului dreptului de proprietate sunt: posesia, folosința și
dispoziția.

Articolul 1846 Cod Civil, definește posesia ca fiind ˶ deținerea unui lucru ̋ sau ˶ folosirea unui
drept̋, de noi înșine sau de altul în numele nostru.1 Posesia nu trebuie confundată cu detenția. Esențial,
pentru posesie este existența elementului intențional- animus, adică stăpanesc un anumit lucru pentru
mine, spre deosebire de detenție, numită și detenție precară, unde lipsește elementul intențional-animus,
fiind prezent numai elementul corpus, adică detenția materială a lucrului, de exemplu dețin un lucru
proprietatea altuia, în numele acestuia, pentru că așa a dorit proprietarul cand mi-a lăsat lucrul în păstrare,
ori mi l-a inchiriat.

Așadar, în concluzie, posesia este un mijloc indispensabil fiecărui proprietar pentru a-și realiza
scopul său, adică utilizarea economică a proprietății sale.

Folosința reprezintă acea prerogativă în virtutea căreia proprietarul poate să întrebuințeze bunul în
interesul său și poate să culeagă fructele acestuia, fie că sunt naturale, industriale ori civile. În acest sens
art 482 Cod Civil2 prevede că : ˶ Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce
lucrul și asupra a tot ce unește ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial̋.

Dispoziția reprezintă prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut în proprietatea sa.Astfel,
proprietarul are libertatea de a decide contra unui bun, putand să îl înstrăineze contra unui beneficiu
mulțumitor sau gratuit, să îl închirieze, să îl lase moștenire, să îl abandoneze ori să îl distrugă. Exercitarea
acestui drept trebuie să se desfășoare în limitele determinate de lege.

În Codul Civil dreptul de proprietate este dreptul de care cineva se bucură și dispune de un lucru în mod
exclusiv și absolut, doar în limitele determinate de lege. Este dreptul real care conferă tirularului
atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra bunului, atribute exercitate doar de titular.

Dreptul de proprietate este un drept absolut și inviolabil.

1
Articloul 1846 Cod Civil
2
Articolul 482 Cod Civil
Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezultă chiar din dispoziția Codului Civil, care precizeză
la art.480 acest lucru :˶ proprietarul unui bun se bucură și dispune de acesta în mod exclusiv și absolut ̋.
Făcând parte din categoria drepturilor absolute , dreptul de proprietate conferă titularului puteri
nelimitate în privința folosirii economice a lucrului.

Puterea proprietarului asupra lucrului avut în proprietate se poate manifesta prin două modalități:
a) Prin acte materiale de folosință și de consumație, de exemplu, citesc cartea, locuiesc în
apartament, mă deplasez cu automobilul.
b) Prin acte juridice, cum ar fi înstrăinarea imobilului prin vânzare ori donație, închirirerea
apartamentului, prin testament las bunurile din patrimoniul meu unor persoane.

Dreptul de proprietate este un drept perpetuu și transmisibil.

În ceea ce privește dreptul de proprietate ca fiind perpetuu implică două sensuri:
a) Proprietatea nu este limitată în timp, pentru că ea trece de la titularul actual la urmașii săi
direcți sau la acei cărora le-a transmis dreptul prn acte cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, iar
de la aceștia la urmașii lor și așa mai departe.
b) Dreptul de proprietate este un drept perpetuu întrucât are o existență independentă de
exercitarea dreptului și, ca atare, nu se poate pierde prin nefolosință, decât în situații expre
prevăzute de lege.

Formele dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate publică este acel drept patrimonial real aparținând statului și a unităților
administrativ-teritotiale, care exercită posesia, folosința și dispoziția în regim de drept public în limitele
legii.
Dreptul de proprietate privată este acel drept patrimonial real care conferă titularului dreptului
exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosinței și a dispoziției, în mod exclusiv, abolut și perpetuu,
prin putere proprie și în interes propriu, în limitele imuse de lege.

Obiectul dreptului de proprietate.

În principiu obiectul dreptului de proprietate poate fi orice bun mobil sau imobil. După natura lor,
bunurile pot fi bunuri aparținând domeniului public și bunuri aparținând domeniului privat.
Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destinație, dunt declarate de lege ca
aparținând domeniului public, acest domeniu poate fi în interes național ori local.
Astfel, domeniul public în interes național cuprinde :bogățiile de orice natură ale subsolului, spațiul
aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice și platoul continental.
Domeniul public local al comunelor și orașelor cuprinde :terenurile și clădirile de interes public, piețele,
căile de comunicații, străzile, zonele de agrement, parcurile publice, pădurile, pășunile, lacurile etc.
Domeniul privat poate fi al statului și cuprinde bunurile ce alcătuiesc patrimoniul privat al statului și
unităților administrativ-teritoriale cum ar fi comuna, orașul, municipiul, județul.