CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR

Consilierea copiilor si adolescentilor are anumite particularitati date de specificul de varsta ale
diferitelor perioade de dezvoltare cognitiva, emotionala, sociala si biologica. Procesul de consiliere al
copiilor si adolescentilor va fi ghidat de obiectivele si principiile care stau la baza acestei activitati.

Obiective de baza in consilierea copiilor si adolescentilor:

1. formarea unor abilitati de initiere, mentinere si imbunatatire a relatiilor cu alti copii sau cu adultii;

2. invatarea unor abilitati de coping pentru a face fata cat mai bine la schimbarile legate de varsta si
la problemele cu care se confrunta;

3. formarea si consolidarea unei imagini de sine pozitive;

4. intelegerea propriilor emotii si invatarea unor strategii de a face fata emotiilor negative;

5. dezvoltarea responsabilitatii pentru propriile actiuni si decizii;

6. formarea unor atitudini pozitive fata de lume si fata de ceilalti;

7. formarea de deprinderi de invatare si de dezvoltare personala;

8. dezvoltarea unor abilitati de explorare a traseelor educationale si profesionale.

Principii generale de consiliere a copiilor si adolescentilor:

 interventia trebuie sa fie adecvata varstei; de exemplu, copilul mic comunica mai ales prin
intermediul jocului si a desenului, activitati care pot fi utilizate si in consiliere ca modalitate de
comunicare cu copilul. De asemenea, in stabilirea obiectivelor consilierii trebuie sa se tina cont
de ceea ce ne putem astepta de la copil sa faca la varsta si nivelul dezvoltarii lui;

 durata unei sedinte de consiliere trebuie asa fie adecvata capacitatii copilului de a se
concentra. La copiii prescolari sau scolari mici s-ar putea sa fie suficiente 30 de minute pentru
o sedinta;

 trebuie alternate discutiile cu activitatile de joc sau desen, pentru ca copilul sa nu-si pierde
interesul si pentru o eficienta mai mare a interventiei;

 trebuie sa i se explice acestuia intr-un limbaj accesibil care este rolul consilierului si
consilierii; in acest sens, i se va spune copilului ca jocul, desenul sau discutiile au un anumit
scop;

 copilului i se va spune, pe intelesul lui, ca tot ceea ce se intampla la consiliere este

confidential si i se vor comunica limitele confidentialitatii, precum si necesitatea informarii
parintelui sau invatatorului/dirigintelui in legatura cu evolutia interventiei. Aceste informatii
vor fi generale si copilul va stii care sunt informatiile care vor fi dezvaluite si isi va da acordul
in prealabil, pentru a nu-si pierde increderea in consilier;

 este importanta relatia care se stabileste cu copilul;

 consilierul nu va putea ramane doar in postura neutra de 'specialist' ci va trebui ca prin

diferite modalitati sa ii capteze copilului interesul si increderea;
  copilul va fi asigurat de la inceput ca in nici un caz consilierea nu este doar pentru 'copiii rai',
ci este orientata inspre dezvoltarea personala (de ex. pentru imbunatatirea comunicarii cu
ceilalti, a performantelor scolare, pentru a face fata mai bine emotiilor neplacute, etc.);

 consilierul trebuie sa fie pregatit in mod special in folosirea unor tehnici si instrumente de
evaluare necesare in interventia la copii si adolescenti.

Dificultati in consilierea copiilor si adolescentilor

 nu au inca bine format discernamantul de a lua decizii in functie de valorile proprii, fiind
influentati de cele ale consilierului;

 influenta parintilor este destul de puternica, uneori efortul pentru schimbare fiind contracarat
de actiunile parintilor;

 daca este adus sau trimis de catre cineva la consiliere, copilul trebuie motivat si el pentru
implicare in acest sens. In acest scop, va fi intrebat care crede ca este motivul pentru care
crede ca a fost adus si se vor investiga scopurile proprii ale copilului;

 asteptarile parintelui in legatura cu obiectivele consilierii pot interfera cu cele ale copilului sau
pot fi nerealiste;

 este dificil sa ia decizii care contravin obiceiurilor sau valorilor parintilor;

 daca este copil mai mic, el depinde de disponibilitatea parintelui de a-l aduce la consiliere,
intrucat nu poate sa se deplaseze singur pana la cabinet;

 nu poate comunica precis, in cuvinte, ceea ce simte sau care este problema. Uneori
consilierul este acela care trebuie sa formuleze in cuvinte gandurile pe care copilul vrea sa le
exprime, fara a-si impune propria opinie sau perceptie;

 le poate fi teama sa dezvaluiasca anumite lucruri (ex. daca parintii sau alte persoane

 l-au amenintat sa nu spuna ceva anume);

 copilul poate fi anxios, fie pentru ca intrevederea cu un consilier este o situatie noua, fie
pentru ca nu stie la ce sa se astepte.

Consilierea copiilor prin joc

La varsta prescolara, jocul este utilizat de catre copii pentru a-si crea realitatea proprie, care
este in conformitate cu viziunea lor asupra lumii. In urmatoarea etapa, copiii incep sa foloseasca jocul
in scopul comunicarii gandurilor, fanteziilor, imaginilor proprii. Treptat, ele sunt tot mai apropiate de
realitate. Dupa varsta de 8 ani, prin intermediul jocului copilul comunica si vrea sa coopereze cu alti
copii sau adulti. Ele au o structura mai bine definita, reguli si o logica a continutului lor (Benga si
colab., 2002).

Jucarii si materiale folosite cu copiii

Criterii de alegere a materialelor folosite in consilierea cu copiii:

 Sa fie rezistente (sa nu se strice sau sa se deterioreze usor)

 Sa fie interesante pentru copii

  Sa fie sugestive, facilitand exprimarea fara a face apel la limbajul verbal

 Sa ofere posibilitatea exprimarii emotiilor

 Sa permita consilierului sa dezvolte o relatie buna cu copilul

 Sa ofere copilului posibilitati de explorare a situatiilor reale sau imaginare din timpul jocului

 Sa permita testarea limitelor, consilierul putand in aceste situatii sa redirectioneze copilul

spre comportamente adecvate (pentru dezvoltarea autocontrolului si a responsabilitatii)

Tipuri de jucarii:

1) Jucarii inspirate din realitate

Ex. bebelus, familie de papusi, casuta pentru papusi, mobila, vase si alte ustensile de
bucatarie, telefon, masini, autobuze, avioane, imbracaminte pentru papusi etc.

2) Jucarii care exprima agresivitatea

Ex. arme zgomotoase, sabii, soldati, ciocan de plastic, monstri, paianjeni, serpi.

Acestea pot fi folosite simbolic pentru atac sau protectie. Uneori trebuie amintite limitele (ex.
"Aici nu lovim oamenii"). Copiii isi pot exprima temerile sau nevoia de protectie fata anumite
lucruri.

3) Jucarii care stimuleaza creativitatea si expimarea libera

Ex. Creioane, hartii colorate, foarfeci, plastelina, acuarele, tempera, lipici, carioci. De asemenea, se
pot folosi masti (pe care copiii le pot colora sau chiar confectiona), palarii, portmonee, posete,
podoabe - pentru jocurile in care se transpun intr-un anumit rol. Marionetele se pot folosi pentru a
exprima indirect gandurile si emotiile proprii. Cartile pot face parte din aceasta categorie, ele fiind
folosite pentru colorat sau pentru a-i citi copilului anumite povesti utilizate in scop terapeutic.

Sub varsta de 3 ani nu sunt indicate jucariile mecanice sau jocurile foarte structurate, care impiedica
exprimarea creativitatii si a emotiilor.

In sala de consiliere pentru copii este util sa existe un loc in care copilul sa poata folosi apa, nisipul,
acuarelele, fara sa trebuiasca sa "aiba grija sa nu faca mizerie". In acel loc se poate pozitiona ladita cu
nisip si masuta pe care poate sa picteze cu mainile.