ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

DEFINIŢIE
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea
continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a
mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.

CLASIFICARE:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant (traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere;
- prin înţepare, arme albe, insecte etc;.
- prin contuzii, prin lovire;
- prin strivire;
- prin arme de foc;
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice;
- prin muşcătura de şarpe, viperă.
2. termice: - căldură, frig, electricitate;
3. agenţi ionizanţi : radiaţii;
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri.
După circumstanţele de producere pot fi:
- accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice;
- intenţionale – suicid, agresiuni;
- iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii.
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore);
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi
infectate;
După profunzime:
- superficiale;
- profunde;
După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace,
craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros;
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura
mater);
 - plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchinratos
sau cavitar = perforante;
După evoluţie pot fi:
- necomplicate;
- complicate.

CARACTERISTICI ALE PLĂGILOR

 prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele
operatorii sunt de obicei aseptice;
 prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este
în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează
dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie
acordată o atenţie deosebită, mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion,
deoarece substanţa chimică continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile
mâinii pot produce leziuni inflamatoare- determină panariţii;
 prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive,
deci plăgi ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să
existe o plagă a pielii;
 prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de
intrare pentru turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice;
 prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari, sunt foarte complexe.

SIMPTOMATOLOGIA PLĂGILOR
Simptome locale:
- durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice;
reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei;
- impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau
lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase.
Semne obiective:
- prezenţa unei soluţii de continuitate- în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari
dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi,
fragmente de oase sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste
organe pot să iasă prin marginile plăgii, aceasta se numeste evisceraţie;
- hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.
 Semne generale:
- pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau
interne sau de şoc traumatic;
- tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui
şoc traumatic;
- febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor
hematoame.

VINDECAREA PLĂGILOR
- se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară, vindecare terţiară.
Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”) este
vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru
orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile;
Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem") în
acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de
vindecarea primară;
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem") se produce atunci când o plagă
evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul
scurtării evoluţiei.

TRATAMENTUL LOCAL AL PLĂGILOR

Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul
accidentului, la dispensar sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru
a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca:
- îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă;
- să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor;
- plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător;
- să fie asigurat un repaus al regiunii lezate.
Tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.

EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE PLĂGILOR

Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul
în care s-a produs. În primele 6 ore de la producerea unei plagi, forţele proprii ale
organismului combat efectul nociv al microbilor, distrugându-i (prin diapedeză,
fagocitoză).
 Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore microbii, atât cei aerobi cât şi cei
anaerobi, se dezvoltă foarte mult. Plăgile netratate în timp util devin purulente, se
pot complica cu gangrene gazoase, flegmoane, abcese, septicemia.
De aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului:
- hemostaza;
- aplicarea unui pansament protector;
- transportul accidentatului la o unitate sanitară.

ÎNGRIJIREA PLĂGILOR RECENTE CARE NU AU DEPĂŞIT 6 ORE DE LA ACCIDENT

- calmarea durerii;
- toaleta locală minuţioasă, procedând astfel:
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă
de 6 cm de marginea plăgii;
-se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi apoi cu ser fiziologic;
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod;
Atenţie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare, care începe de
lângă plagă şi se îndepărtează de aceasta.
Se curăţă, apoi, plaga cu rivanol 1‰, cloramină 4 ‰ clor activ sau, mai bine, cu apă
oxigenată care antrenează la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o produce;
apa oxigenată are şi acţiune hemostatică.
Observaţie: extragerea corpilor străini din plagă, precum şi excizarea şi îndepărtarea
ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic; dacă este cazul, va face hemostaza prin
legătura vasului şi sutura plăgii; aceste plăgi se pot vindeca “per primam”.
Atenţie! Este interzisă explorarea instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui
serviciu chirurgical de specialitate.

PLĂGILE VECHI
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi
tratament descris mai sus, însă plaga nu se suturează primar.
De retinut: La plăgile septice, pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior
spre interior. Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări
cu soluţii antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de
antibiotic conform antibiogramei. Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed
şi se realizează într-o tăviţă renală sterilă, în care se îmbibă două-trei comprese cu soluţia
indicată. Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează
pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa care acoperă
pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se controlează
zilnic.
Foarte important! Obligatoriu, în ambele cazuri, se face profilaxia tetanosului,
conform Ordinului ministrului sănătăţii, aprobat cu nr. I.M./6730 din 02.03.1995 .

TIPURI PARTICULARE DE PLĂGI

Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală;
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon);
Profilaxia antitetanos este obligatorie.
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii
virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin, produc
fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de
sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.

ÎNGRIJIREA UNEI PLĂGI OPERATORII

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
- se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii;
- se dezinfectează cu tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de
6-7 cm, folosind, la fiecare ştergere, alt tampon;
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu
tamponul îmbibat în tinctură de iod sau alcool;
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii;
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda
cunoscută.

PROFILAXIA ANTITETANICĂ
 Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie tratate în
mod special.
 Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii, spini, cuie, prin
muşcătură de animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă murdărită cu
pământ, praf de stradă etc.
Măsuri de protecţie nespecifică
- Curăţarea chirurgicală a plăgilor;
- Tratarea cu antiseptic (apă oxigenată, hipermangat de K 1/40000, bromocet 1‰);
- Antibioterapie.
Măsuri de protecţie specifică
Se aplică diferenţiat:
 La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează:
 A.T.P.A. i.m. 0,5ml (o singură doză);
 Nu se adm. ser antitetanic;
 Excepţie fac politraumatizaţii grav, cu stare de şoc şi hemoragie, la care se
adm. în doză unică, ser antitetanic 3000-15000 U.A.I.
 La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
 Ser antitetanic 3000-15000 U.A.I., i.m., în doză unică cu desensibilizare
prealabilă conform schemei minimale.
Atenţie: la persoanele alergice desensibilizarea se practică numai în spital.
 Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) i.m. în altă zonă decât serul antitetanic - în doză
de 0,5ml.
De reţinut:
- serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobilină umană antitetanică ,
pe cale i.m. în doză unică de 200 U.A.I. (la copil) 400-500 U.A.I. (la adult)
- La persoanele anamnestic suspecte de sensibilitate se face testare (conjunctivală,
cutanată sau intradermică).
Schema minimală de desensibilizare
 Se injectează s.c. 0,1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril. Se
aşteaptă 30min;
 Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează s.c. 0,25ml ser antitetanic.
Se aşteaptă 30min;
 Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează s.c. încă 1ml ser
antitetanic. Se aşteaptă 30min;
 Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează, se administrează restul
cantităţii de ser antitetanic.
Atenţie: Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea
accidentelor serice (şocului anafilactic) în caz de nevoie.