Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
informaticii
iii
iv CUPRINS
5 Inele şi corpuri 93
5.1 Inel. Corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5.2 Subinel, subcorp, ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.3 Operaţii cu ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
5.4 Morfisme de inele şi corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
5.5 Inelul factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.6 Teoreme de izomorfism pentru inele . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
5.7 Caracteristica unui inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5.8 Exemple remarcabile de inele şi corpuri . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.8.1 Inel booleean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.8.2 Corpul numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5.8.3 Corpul cuaternionilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5.8.4 Corpul de fracţii al unui inel integru . . . . . . . . . . . . 121
5.8.5 Inele de matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.9 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
1
Capitolul 1
1.1 Mulţimi
Teoria mulţimilor, aşa cum o utilizăm noi astăzi, a fost iniţiată de matemati-
cianul Georg Cantor în ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Conform lui Cantor,
prin mulţime înţelegem orice colecţie de obiecte distincte şi bine definite ale in-
tuiţiei şi ale gândirii noastre, considerată ca un întreg. Mai exact, prin mulţime
înţelegem o colecţie de obiecte conectate între ele într-un fel neprecizat.
Abordarea lui Cantor a condus însă la paradoxuri. Este celebru paradoxul lui
Rusell care spune că dacă putem vorbi despre orice fel de mulţimi, atunci putem
să considerăm mulţimea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elemente:
A = {X| X ∈
/ X}.
De exemplu, într-o bibliotecă sunt cataloage (indexuri) care conţin evidenţa vol-
umelor din biblioteca respectivă. La rândul lor, aceste cataloage se găsesc în
bibliotecă, deci este posibil ca ele să apară în conţinutul unora dintre cataloage.
Adică un catalog poate sau nu să apară ca element al său.
Fie A acel catalog care conţine toate cataloagele (şi doar pe acelea) care nu
se conţin ca elemente. Existenţa acestei mulţimi conduce la un paradox: dacă
A ∈ A, conform condiţiei care defineşte A, A ∈ / A. Dacă A ∈ / A, atunci A nu
verifică condiţia de definiţie a sa, deci A ∈ A. Contradicţie!
Astfel de paradoxuri au dus la abordarea axiomatică a acestei teoriei mulţim-
ilor la începutul secolului XX, prin contribuţiile matematicienilor Bertrand Rusell,
Ernst Zermelo, Abraham Fraenkel, John von Neumann. Abordarea axiomatică
nu face obiectul acestui curs.
3
4 Lecţii de algebră
µX : A → [0, 1],
-cea mai mare aproximare, mulctimea elmentelor universului ale căror clase
de echivalenţă au elemente comune cu X:
Exemplul 1.1.1. Mulţimea numerelor naturale pare mai mici decât 10 poate fi
dată prin enumerare {0, 2, 4, 6, 8} sau prin precizarea proprietăţii descrise,
Notăm mulţimile cu litere mari ale alfabetului latin (A, B, C, ..., X, Y, Z), iar
elementele le notăm cu litere mici ale alfabetului latin (a, b, c, ..., x, y, z). Dacă
elementul a este obiect al mulţimii A vom spune că el aparţine mulţimii A şi vom
nota acest fapt prin a ∈ A. În caz contrar, vom spune că a nu aparţine mulţimii
A şi vom scrie x ∈ / A. Dacă toate elementele mulţimii A sunt şi elemente ale
mulţimii B, atunci vom spune că mulţimea A este inclusă în mulţimea B şi vom
nota acest fapt prin A ⊆ B. Dacă B are şi alte elemente în afară de cele ale
mulţimii A, spunem că A este inclusă strict în mulţimea B şi notăm A ⊂ B.
Spunem că două mulţimi sunt egale dacă au aceleaşi elemente. Deci două
mulţimi sunt egale dacă fiecare este inclusă în cealaltă.
Numărul de elemente al unei mulţimi A îl numim cardinalul mulţimii A şi
îl notăm |A|. Mulţimile de cardinal finit se numesc mulţimi finite, iar cele de
cardinal infinit se numesc mulţimi infinite. Mulţimea cu 0 elemente se numeşte
6 Lecţii de algebră
1.2 Relaţii
Intuitiv, prin relaţie între două mulţimi înţelegem o legătură oarecare între ele-
mentele lor. Fie A şi B mulţimi nevide.
Exemplul 1.2.1. a) R = (A, B, GR ), cu GR = {(a, 1), (a, 2), (b, 1)} este o
relaţie de la mulţimea A = {a, , b, c, d} la mulţimea B = {1, 2, 3, 4, 5}.
b) Relaţia de egalitate pe mulţimea numerelor naturale N, a numerelor întregi
Z, raţionale Q, reale R.
c) Relaţia de divizibilitate: R = (Z, Z, GR ), definită prin GR = {(a, ka)|a, k ∈
Z}.
d) Relaţia de asociere în divizibilitate pe Z, are graficul {(a, −a)|a ∈ Z}.
e) Relaţia de incluziune pe P (A): G⊆ = {(B, A)|B ⊆ A}.
f) Relaţia de congruenţă modulo n pe Z, cu graficul {(x, x + nk) ∈ Z × Z
|x, k ∈ Z}.
g) Relaţia totală pe mulţimea A, are graficul A × A.
h) Relaţia de egalitate pe o mulţime oarecare A, cu graficul {(a, a)|a ∈ A},
numită diagonala mulţimii A.
GR = {(1, 1), (1, 2), (2, 3), (2, 1), (3, 4)}, GS = {(1, 2), (2, 3), (2, 4), (3, 3), (3, 5)}.
Putem calcula
x ≡ y(modn) ⇔ n |(x − y)
GR = {(1, 1), (1, 2), (2, 1), (2, 2), (3, 3), (3, 4), (4, 3), (4, 4)} ⊆ A × A
mulţimea cât, unde (xi )i∈I este un sistem de reprezentanţi pentru ≈. Următoarele
afirmaţii sunt adevărate:
a) x ∈ xb, ∀x ∈ A, deoarece ≈ este reflexivă;
b = yb ⇔ x ≈ y. Într-adevăr, implicaţia directă are loc deoarece x ∈ x
b) x b, iar
cea inversă din definiţia clasei de echivalenţă.
c) ∀x, y ∈ A, xb ∩ yb = Φ sau x
b = yb. Presupunând că xb ∩ yb ̸= Φ obţinem x ≈ y
din tranzitivitatea relaţiei ≈, deci conform c) cele două clase sunt egale.
d) A = ∪i∈I xbi . Egalitatea aceasta se verifică prin dublă incluziune. Avem
incluziunea directă deoarece din definiţia sistemului de reprezentanţi, fiecare el-
ement x ∈ A aparţine unei clase x̂i , cu i ∈ I.
Relaţiile a), b), c) afirmă că A/≈ este o partiţie a mulţimii A.
Reciproc, dacă {Mi }i∈I ⊆ P (A) este o partiţie a mulţimii A, atunci relaţia:
x ≈ y ⇔ (∃)i ∈ I, x, y ∈ Mi ,
1.3 Funcţii
Noţiunea de funcţie se introduce în gimnaziu ca fiind o lege f care asociază
fiecărui element dintr-o mulţime A numită domeniu de definiţie, un element şi
numai unul din altă mulţime B, numită codomeniu.
Putem defini funcţia ca fiind o relaţie funcţională f = (A, B, Gf ).
Scriem f : A → B, unde mulţimile A, B sunt domeniul, respectiv codomeniul
funcţiei f . Pentru a da o funcţie trebuie precizate domeniul, codomeniul şi legea
de definiţie. Două funcţii sunt egale dacă au acelaşi domeniu, codomeniu şi
acceaşi lege de definiţie.
Mulţimea funcţiilor definite pe A cu valori în B se notează B A .
1A : A → A, 1A (x) = x, ∀x ∈ A,
f : A → A, f (x) = a, ∀x ∈ A,
B A = {f1 , f2 , f3 , f4 , f5 , f6 , f7 , f8 },
unde:
x 1 2 3
f1 (x) a a a
f2 (x) a a b
f3 (x) a b a
f4 (x) a b b .
f5 (x) b a a
f6 (x) b a b
f7 (x) b b a
f8 (x) b b b
sau, echivalent,
f (A′ ) = {f (a)/a ∈ A′ } ⊆ B.
Submulţimea Im(f ) = f (A) a lui B se numeşte imaginea funţiei f.
Prin imaginea inversă sau preimaginea mulţimii B’ prin f înţelegem
f −1 (B ′ ) = {a ∈ A/f (a) ∈ B ′ } ⊆ A.
x | 1 2 3 4
,
f (x) | a a b a
Imf = {a, b}, f ({1, 2}) = {a}, f −1 ({c}) = Φ, f −1 ({a, c}) = {1, 2, 4}.
b) Pentru funcţia f : R → R, f (x) = x2 , ∀x ∈ R, avem:
Imf = [0, ∞), f ((−2, 4]) = [0, 16], f −1 ([4, 9)) = (−3, −2] ∪ [2, 3),
A′ ⊆ f −1 (f (A′ )); f (f −1 (B ′ )) ⊆ B ′ .
Două mulţimi între care există o bijecţie se numesc echipotente, sau cardinal
echivalente deoarece au acelaşi număr de elemente.
Exemplul 1.3.5. a) Mulţimile P(A) şi {0, 1}A sunt echipotente, deoarece funcţia
χ din exemplul anterior este bijectivă. În consecinţă, |P (A)| = 2|A| .
ex
b) Funcţia f : R → (0, 1), definită prin f (x) = 1+e x este bijectivă, deci
Observaţia 1.3.1. Când vorbim despre preimaginea unei mulţimi prin funcţia
f folosim acceaşi notaţie f −1 , fără nicio legătură însă cu inversa lui f , de multe
ori aceasta chiar nu există.
Propoziţia 1.3.5. O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.
Mulţimi. Relaţii. Funcţii 19
mn −Cm
1
(m−1)n +Cm
2
(m−2)n −Cm
3
(m−3)n +....+(−1)m−2 Cm
m−2 n
2 +(−1)m−1 Cm
m−1
.
= m(m−1) −Cm
2n
(m−2)n +...+(−1)k Cm
k
(m−k)n +...+(−1)m−1 Cm
m−1
(m−m+1)n +0.
Mulţimea funcţiilor surjective este deci
B A − (F1 ∪ F2 ∪ ... ∪ Fm ),
a cărui cardinal este
mn −Cm
1
(m−1)n +Cm
2
(m−2)n −Cm
3
(m−3)n +....+(−1)m−2 Cm
m−2 n
2 +(−1)m−1 Cm
m−1
.
c) Din a) şi b) rezultă că o condiţie necesară pentru existenţa funcţiilor bijec-
tive de la A la B este m = n. Numărul funcţiilor bijective este egal cu numărul
de moduri în care asociem celor n argumente din A elemente distincte din cele n
ale lui B, deci n!.
1.4 Exerciţii
Sugerăm cititorului rezolvarea următoarelor exerciţii pentru fixarea noţiunilor din
acest capitol:
GR = {(1, 2), (1, 1), (2, 4), (3, 2), (3, 3), (4, 1), (4, 2), (4, 4)},
GS = {(1, 3), (1, 5), (2, 2), (2, 3), (2, 4), (3, 2), (3, 5), (4, 2)}.
Scrieţi relaţiile R−1 , S −1 , R ◦ R, S ◦ R, (S ◦ R)−1 , (R ◦ S)−1 , R−1 ◦ S −1 , S −1 ◦ R−1 .
|f −1 (f (x))| = 1, ∀x ∈ A.
x ≈ y ⇔ f (x) = f (y).
22 Lecţii de algebră
23
24 Lecţii de algebră
2.2 Monoid
Definiţia 2.2.1. O mulţime A pe care s-a dat o lege de compoziţie asociativă şi
cu element neutru se numeşte monoid.
Exemplul 2.2.1. a) Mulţimile de numere: naturale, întregi, raţionale, reale,
sunt monoizi în raport cu adunarea, respectiv cu înmulţirea uzuale definite pe
acestea.
b) Dată fiind o mulţime nevidă, mulţimea AA a tuturor funcţiilor definite pe A
cu valori în A este monoid în raport cu compunerea funcţiilor. Elementul neutru
este aici funcţia identică 1A .
Fie (A, ·) un monoid şi e elementul său neutru.
Definiţia 2.2.2. Un element x ∈ A se numeşte simetrizabil dacă există un
element x′ ∈ A astfel încât
x · x′ = x′ · x = e.
Elementul x′ din definiţia anterioară se numeşte în general simetricul lui x.
În cazul notaţiei aditive, simetricul lui x (dacă există) se mai numeşte opusul lui
x şi se notează −x. În notaţie multiplicativă, simetricul lui x (dacă există) se
mai numeşte inversul lui x şi se notează x−1 .
Mulţimea elementelor simetrizabile ale monoidului A se notează U (A).
Exemplul 2.2.2. a) În monoidul (N, +) singurul element simetrizabil este 0,
pe când în monoizii (Z, +), (Q, +), (R, +), toate elementele sunt simetrizabile,
opusul unui element x fiind numărul −x.
Structuri algebrice. Monoid. Grup 25
| · x {z
xn = x · ... · x} ∈ A.
n
În notaţie aditivă pentru un monoid (A, +), egalitatea de mai sus se scrie
nx = x
| +x+
{z... + x} .
n
(y −1 · x−1 ) · (x · y) = y −1 · (x−1 · x) · y = y −1 · y = e,
deci elementul x ◦ y admite simetricul y −1 ◦ x−1 .
b) x simetrizabil implică existenţa lui x−1 ∈ A cu proprietatea
x · x−1 = x−1 · x = e,
x · y n = y n · x, ∀n ∈ N∗ .
(x · y)n = xn · y n , ∀n ∈ N∗ .
α0 = e, α2 = αα, αn = ααn−1 , ∀n ∈ N.
ipoteză se scrie
a1 a2 ..ak pn−1 = b1 b2 ...bk q n−1 .
Identificând simbolurile, rezultă ai = bi , ∀i = 1, k, deci p = q.
Propoziţia 2.3.3. Dacă p, q, r sunt cuvinte peste alfabetul I pentru care există
un număr natural nenul k astfel încât pq k = rk p, atunci pentru orice număr
natural n are loc egalitatea pq n = rn p.
Exemplul 2.4.3. a) Pentru orice grup, funcţia identică este morfism de grupuri.
b) Pentru I = {a}, funcţia f : N→ L(I), f (n) = an , (∀)n ∈ N, este
morfism de monoizi: (N, +), (L(I), ·), unde ultimul este monoidul liber generat
de mulţimea I.
c) Oricare ar fi grupul (G, ·), funcţia f : Z → G, definită prin f (k) = xk ,
∀k ∈ Z, este morfism între grupurile (Z, +), (G, ·) (verificaţi!).
(g ◦ f )(x · y) = g(f (x · y)) = g(f (x) ∗ f (y)) = g(f (x)) • g(f (y)) =
= (g ◦ f )(x) • (g ◦ f )(y).
= x1 · x2 = f −1 (y1 ) · f −1 (y2 ),
deci f −1 este morfism de grupuri. Rezultă că f este izomorfism de grupuri.
Implicaţia inversă rezultă dintr-un raţionament analog.
deci nucleul morfismului f conţine toate elementele domeniului G care prin mor-
fismul f sunt asociate elementului neutru din G′ . Mai mult, Propoziţia 2.4.3 ne
asigură că eG ∈ Ker(f ), deci nucleul unui morfism este nevid.
Ker(f ) = {eG }.
ultima egalitate fiind conform a) din Propoziţia 2.4.3. Dar f este funcţie injectivă,
deci x = eG , de unde Ker(f ) = {eG }.
”b)⇒ a)”: Fie x, y ∈ G astfel încât f (x) = f (y). Egalitatea aceasta poate fi
prelucrată în grupul G′ astfel:
⇒ x · y −1 ∈ Ker(f ) = {eG } ⇒ x · y −1 = eG ⇒ x = y,
ţinând cont de proprietăţile morfismelor de grupuri. Rezultă f injectiv.
f1 (x1 ·y1 ) = f (x1 ·y1 , e2 ) = f ((x1 , e2 )·(y1 , e2 )) = f ((x1 , e2 ))·f ((y1 , e2 )) = f1 (x1 )·f1 (y1 ),
f2 (x2 ·y2 ) = f (e1 , x2 ·y2 ) = f ((e1 , x2 )·(e1 , y2 )) = f ((e1 , x2 ))·f ((e1 , y2 )) = f2 (x2 )·f2 (y2 ),
pentru orice x1 , y1 ∈ G1 , x2 , y2 ∈ G2 , unde am folosit definiţia operaţiei din
grupul produs direct (vezi Exemplul 2.4.2 b)) şi faptul că f este morfism de
grupuri. Putem spune că fiecărui morfism f ∈ Hom(G1 × G2 , G) îi corespunde o
pereche de morfisme (f1 , f2 ) ∈ Hom(G1 , G) × Hom(G2 , G).
Reciproc, pentru orice două morfisme de grupuri f1 : G1 → G şi f2 : G2 → G,
putem defini f : G1 × G2 → G prin
f : Z2 → G, f (0̂) = e, f (1̂) = a.
Deci cele două grupuri sunt izomorfe. Dar grupul G a fost ales arbitrar, de unde
rezultă că orice grup de ordin 2 e izomorf cu (Z2 , +).
Structuri algebrice. Monoid. Grup 37
f (k̂) = f (1̂| + 1̂ +
{z... + 1̂}) = [a] + ... + [a] = [a · k],
| {z }
k k
pentru orice k ∈ {0, 1, .., n − 1}. Prin urmare numărul morfismelor este egal cu
numărul alegerilor posibile pentru a. Morfismul f trebuie să fie corect definit,
adică f (n̂) = f (0̂), deci m|n · a. Fie d = (m, n) şi k ∈ Z astfel încât m · k = n · a.
Avem
m = d · m1 , n = d · n1 , (m1 , n1 ) = 1,
m1 · k = n1 · a, (m1 , n1 ) = 1 ⇒ m1 |a ⇒ (∃)a1 ∈ Z, a = m1 · a1 .
Dar
0 ≤ a < m ⇒ 0 ≤ a1 · m1 < d · m1 ⇒ 0 ≤ a1 < d,
deci există d valori posibile pentru a. Mulţimea morfismelor cerute este Hom(Zn , Zm ),
deci am obţinut
|Hom(Zn , Zm )| = (m, n).
f : Z12 → Z15 ,
este corect definită prin f (x̂) = [a · x], x̂ ∈ Z12 , unde am notat [x] clasa de resturi
modulo 15 a numărului întreg x, iar cu x̂ clasa de resturi modulo 12 a lui x.
Pentru oricare dintre valorile determinate, arătaţ că f este morfism de grupuri,
(Z12 , +), (Z15 , +). Determinaţi nucleul şi imaginea morfismului f pentru a = 5.
Câte soluţii are ecuaţia f (x) = [10]?
38 Lecţii de algebră
orcare ar fi x̂, ŷ ∈ Z12 , deci f este morfism de grupuri. Deci pentru toate cele
3 valori ale lui a, f este morfism de grupuri. Se confirmă rezultatul Propoziţiei
2.4.10, că numărul morfismelor de la grupul (Z12 , +) la (Z15 , +) este (12, 15) = 3.
În cazul a = 5, legea morfismului f este f (x̂) = [5x], ∀x̂ ∈ Z12 . Nucleul
acestui morfism este
Ţinând cont că f (x̂) = [0] pentru orice x multiplu de 3, rezultă f (x̂) = [5] pentru
x = 3k + 1 şi f (x̂) = [10] pentru x = 3k + 2. Obţinem Im(f ) = {[0], [5], [10]}.
Pentru ultima cerinţă, deoarece [10] ∈ Im(f ), putem spune că mulţimea
soluţiilor ecuaţiei nu este vidă. Folosind Propoziţia 2.4.8, răspunsul este ”ecuaţia
are 4 soluţii”.
Fără a utiliza rezultatul teoretic folosit anterior, am putea observa, din studiul
imaginii morfismului f , că valoarea [10] se obţine pentru argumentele x̂ ∈ Z12 de
forma x = 3k + 2, adică mulţimea soluţiilor este {2̂, 5̂, 8̂, 11}.
ˆ
Structuri algebrice. Monoid. Grup 39
unde φ−1 este inversa bijecţiei φ. Deoarece compunerea funcţiilor bijective este
tot o funcţie bijectivă, γ este corect definită. Vom demonstra că γ este morfism
bijectiv de grupuri:
Fie (Sn , ◦) grupul introdus mai sus. Un element σ ∈ Sn este o funcţie bijectivă,
σ : In → In . Această funcţie o numim permutare şi o putem reprezenta printr-un
tablou ( )
1 2 ... n
, σ(i) ̸= σ(j), ∀i ̸= j.
σ(1) σ(2) ... σ(n)
Permutarea identică corespunde(funcţiei)identice
( şi o notăm
) de obicei cu e. De
1 2 1 2
exemplu, S2 are elementele e = ,σ= .
1 2 2 1
Deoarece grupul (Sn , ◦) are ca elemente toate bijecţiile de la o mulţime cu n
elemente la ea însăşi, rezultă:
Observaţia 2.5.2. Dacă σ = (i1 , i2 , ..., ik ) este un ciclu din Sn , atunci inversul
acestuia în Sn este tot un ciclu şi anume
( )
1 2 3 4 5 6 7
Exemplul 2.5.3. Permutarea σ = se descompune σ =
3 1 2 5 7 4 6
(132) ◦ (4576). De obicei se omite
( scrierea operaţiei de )compunere, deci σ =
1 2 3 4 5 6 7 8
(132)(4576). Permutarea τ = se descompune τ =
3 2 1 5 6 4 8 7
(13)(2)(456)(78).
Compunerea permutărilor se poate face mai uşor folosind descompunerea lor
în produs de cicluri disjuncte
σ ◦ τ = (132)(4576) ◦ (13)(2)(456)(78),
astfel: prin τ elementul 1 este dus în 3, iar prin σ elementul 3 este dus în
2. Scriem deci la rezultat începutul unui ciclu 1, 2. Am rămas la 2, care prin
τ este dus în el însuşi fiind element al unui ciclu de lungime 1. De remarcat
faptul că ciclurile de lungime 1 reprezintă permutarea identică şi se pot omite la
descompunere. Prin urmare absenţa unui element din scrierea unei permutări ca
produs de cicluri disjuncte arată că acel element e dus în el însuşi. Continuăm
calculul, 2 e dus prin σ în 1, deci închidem ciclul (12). Continuăm cu primul
element în ordine crescătoare care nu a apărut la rezultat, în cazul nostru cu 3.
Prin τ 3 e dus în 1, care e dus în 3 prin σ . Permutarea rezultat invariază
elementul 3, deci scriu (3) sau îl omit. Continuăm cu 4. Prin τ este dus în 5,
iar acesta e dus în 7 prin σ. Scriem deci 4, 7. Elementul 7 merge prin τ în 8
care prin σ merge în 8. Scriem după 7 elementul 8 la rezultat. Prin τ , 8 este dus
în 7, care prin σ este dus în 6. Scriem 6 şi continuăm cu el. 6 e dus prin τ în 4,
iar prin σ 4 este dus în 5. Scriem 5 după 6 la rezultat. Elementul 5 e dus prin τ
în 6 care prin σ e dus în 4, deci ciclul se încheie. Obţinem
σ ◦ τ = (12)(47865).
Structuri algebrice. Monoid. Grup 43
Observăm că are următoarele inversiuni: (i, j), (i, k), (k, j), ∀k ∈ {i+1, ..., j −1},
adică număr impar de inversiuni. Conform definiţiei semnului unei permutări,
rezultă că orice transpoziţie este impară.
Propoziţia 2.5.8. Funcţia sgn : Sn → {−1, 1} definită mai sus este un morfism
de la grupul (Sn , ◦) la grupul ({−1, 1}, ·), unde · este înmulţirea uzuală a numerelor
întregi.
Grupul diedral D4 este grupul simetriilor unui pătrat. Pătratul este invariat
de rotaţii de unghi multiplu de π/2 şi de simetriile faţă de axele de simetrie:
mediatoarele laturilor, diagonalele.
Notând cu 1, 2, 3, 4 vârfurile pătratului în sens trigonometric, putem descrie
izometriile de mai sus prin permutări din S4 :
a) σ = (1234) este rotaţia de unghi π/2;
b) σ 2 = (13)(24) este rotaţia de unghi π;
c) σ 3 = (1432) este rotaţia de unghi 3π/2;
d) σ 4 = (1) este identitatea;
e) τ = (12)(34) este simetria faţă de mediatoarea laturilor 1-2, 3-4;
46 Lecţii de algebră
2.6 Exerciţii
Sugerăm cititorului să exerseze cunoştinţele dobândite până acum rezolvând ur-
mătoarele exerciţii.
4. Fie f : Z15 → Z20 definită prin f (k̂) = [4 · k], pentru orice k̂ ∈ Z15 , unde
am notat cu [x] clasa de resturi modulo 20 a întregului x.
a) Arătaţi că f este corect definită, adică nu depinde de reprezentanţi.
b) Demonstraţi că f este morfism între grupurile (Z15 , +) şi (Z20 , +).
c) Determinaţi Ker(f ) şi Im(f ).
d) Aceleaşi cerinţe de mai sus pentru funcţia f : Z20 → Z15 definită prin
f ([k]) = 3 ˆ· k.
c) Dacă ar exista un izomorfism f : (Q, +) → (Q∗+ , ·), atunci f (0) = 1. Fie f (a) = 2. Din
( )2 √
proprietatea de morfism, 2 = f ( a2 + a2 ) = f ( a2 ) , contradicţie cu 2 ∈
/ Q.
d) Dacă ar fi izomorfe prin f : (R, +) → (R∗ , ·), atunci există a ∈ R∗ astfel încât f (a) = −1.
Avem f (0) = 1 = (−1) · (−1) = f (2a), deci 2a = 0, de unde 1 = f (0) = −1, contradicţie.
10.Fie permutările
( ) ( )
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
σ= , π= ,
4 5 1 2 6 3 8 7 5 2 7 1 3 4 8 6
( )
1 2 3 4 5 6 7 8
τ= .
7 8 1 5 6 4 3 2
Descompuneţi permutările în produs de cicluri disjuncte, apoi în produs de trans-
poziţii şi precizaţi semnul fiecăreia. Determinaţi permutările σ 2 , σ 3 , σ −1 , σ ◦ π,
π ◦ σ, σ ◦ τ , τ ◦ σ, τ ◦ π, π ◦ τ , efectuând calcul cu cicluri. Precizaţi elementele
σ 100 (3), τ 1000 (7).
3.1 Subgrup
Fie (G, ·) un grup şi H o submulţime nevidă a sa. Fie 1 elementul neutru al
grupului dat. Amintim că elementul neutru al unui grup se notează în general
e, dar pentru grupuri cu legea de compoziţie în notaţie aditivă se notează 0, iar
pentru grupuri multiplicative se mai notează 1. Simetricul unui element x dintr-
un grup multiplicativ se notează x−1 şi se numeşte inversul elementului x, iar
simetricul unui element oarecare x dintr-un grup aditiv se notează −x şi se mai
numeşte opusul elementului x.
Amintim că H este parte stabilă în raport cu legea de compoziţie ” · ” dacă
x · y ∈ H, ∀x, y ∈ H.
Definiţia 3.1.1. Submulţimea H se numeşte subgrup al lui G dacă legea · induce
pe H o structură de grup, adică H este parte stabilă în raport cu · şi (H, ·) este
grup.
Subgrupul H se numeşte normal dacă x · H = H · x, pentru orice x ∈ G,
unde
x · H = {x · h| h ∈ H}, H · x = {h · x| h ∈ H}.
Notăm cu H ≤ G faptul că H este subgrup al lui G şi cu S(G) mulţimea
subgrupurilor grupului G. Dacă H este subgrup normal, scriem H ▹ G.
49
50 Lecţii de algebră
Observaţia 3.1.1. În cazul unui grup aditiv (G, +), condiţiile b) şi c) din Propoz-
iţia anterioară devin: 0 ∈ H, x + y ∈ H, −x ∈ H, respectiv x − y ∈ H, pentru
orice x, y ∈ H.
Exemplul 3.1.1. a) Dacă (G, ·) este grup, atunci {1}, G sunt subgrupuri,
numite improprii, ale lui G. Orice alt subgrup se numeşte propriu. Subgrupurile
improprii sunt în mod evident normale.
b) Pentru un grup oarecare (G, ·), mulţimea elementelor sale care comută cu
oricare element este subgrup normal al grupului G, numit centrul grupului G.
Subgrupuri. Teorema lui Lagrange. Teoreme de izomorfism 51
Se notează Z(G):
Z(G) = {x ∈ G| x · y = y · x, ∀y ∈ G}.
deci sunt diferite. Submulţimea H ′ = {e, (123), (132)} este subgrup normal al
grupului (S3 , ◦).
Definiţia 3.1.2. Un grup ale cărui subgrupuri normale sunt doar cele improprii
se numeşte grup simplu.
z ∈ y + Ker(f ) ⇔ ∃x ∈ Ker(f ), z = y + x ⇔
Demonstraţie: Prima egalitate este evidentă din faptul că orice subgrup este
parte stabilă la legea de compoziţie din grup. Pentru a doua egalitate, avem
∀x ∈ H, x−1 ∈ H care implică (x−1 )−1 ∈ H −1 , deci H ⊆ H −1 . Reciproc, pentru
x ∈ H −1 rezultă că x este simetricul unui element h ∈ H, deci x = h−1 . Dar
∀h ∈ H, h−1 ∈ H implică x ∈ H, adică H −1 ⊆ H.
Propoziţia 3.1.7. Fie (G, ·) grup şi H1 , H2 ∈ S(G) astfel încât H1 ·H2 = H2 ·H1 .
Atunci H1 · H2 este cel mai mic subgrup care include H1 şi H2 , deci supremumul
mulţimii {H1 , H2 } în (S(G), ⊆).
54 Lecţii de algebră
n1 Z + n2 Z = dZ, n1 Z ∩ n2 Z = mZ,
unde d şi m sunt cel mai mare divizor comun, respectiv cel mai mic multiplu
comun al numerelor n1 şi n2 .
nZ = {n · k| k ∈ Z}
satisface condiţiile b) din Propoziţia 3.1.1, deci este subgrup în (Z, +). Vom arăta
că orice subgrup al grupului aditiv al numerelor întregi este de această formă.
Fie H ∈ S(Z). Dacă H = {0}, atunci putem scrie H = 0Z. Dacă H are
şi elemente nenule, deoarece pentru orice x ∈ H are loc şi −x ∈ H, rezultă că
H ∩ N ̸= Φ. Din proprietatea de bună ordonare a mulţimii numerelor naturale
obţinem existenţa unui cel mai mic element nenul din H ∩ N, fie el n0 . Din
proprietatea de parte stabilă a subgrupului H, mulţimea tuturor multiplilor lui
n0 este inclusă în H, deci n0 Z ⊆ H. Fie acum un element oarecare x ∈ H. Din
teorema împărţirii cu rest în Z, există c, r ∈ Z astfel încât
x = n0 · c + r, 0 ≤ r ≤ n0 .
nZ ⊆ mZ ⇔ m|n.
n1 Z + n2 Z = dZ.
Avem
n1 Z ⊆ dZ ⇒ d|n1 ,
n2 Z ⊆ dZ ⇒ d|n2 ,
deci d este un divizor comun pentru n1 şi n2 . Fie d′ un alt divizor comun. Relaţiile
d′ |n1 şi d′ |n2 conduc la n1 Z ⊆ d′ Z, n2 Z ⊆ d′ Z. Dar n1 Z + n2 Z este cel mai mic
subgrup din S(Z) care include n1 Z şi n2 Z, deci dZ ⊆ d′ Z, adică d′ |d. Am obţinut
astfel că d este cel mai mare divizor comun al numerelor întregi n1 şi n2 , notat
de obicei (n1 , n2 ).
Analog se demonstrează că n1 Z∩n2 Z = mZ, unde m este cel mai mic multiplu
comun al numerelor n1 şi n2 , folosind Propoziţia 3.1.3. Lăsăm ca exerciţiu această
demonstraţie.
< S >= ∩
|{z} H.
H≤G,S⊂H
Din modul în care este definit, < S > este cel mai mic subgrup al lui G care
include submulţimea S. Elementele mulţimii S se numesc generatorii subgrupului
< S >. Dacă S = {x1 , x2 , ..., xk }, atunci subgrupul generat de S se mai notează
< x1 , x2 , ..., xk >.
Definiţia 3.2.1. Un grup G pentru care există x ∈ G astfel încât G =< x >, se
numeşte ciclic.
Propoziţia 3.2.1. Fie (G, ·) un grup şi S ⊂ G. Are loc egalitatea
iar subgrupul ciclic generat de un element x din grupul (G, ·) este de forma
Vom nota cu 1 şi 0 elementele neutre în grupurile (G, ·), respectiv (G′ , +). Deoarece
1 ∈ H şi, conform Propoziţiei 2.4.3, f (1) = 0, avem 0 ∈ f (H) . Fie acum două
elemente y1 , y2 ∈ f (H). Există x1 , x2 ∈ H astfel încât f (x1 ) = y1 şi f (x2 ) = y2 .
Calculăm
y1 + y2 = f (x1 ) + f (x2 ) = f (x1 · x2 ) ∈ f (H),
−y1 = (−f (x1 )) = f (x−1
1 ) ∈ f (H),
y + f (H) = f (H) + y.
Ψ : G → S(G), Ψ(x) = ψx ,
unde
ψx : G → G, ψx (g) = x · g.
Se arată că Ψ este corect definită, adică pentru orice x ∈ G, ψx este bijecţie
(verificaţi!). Funcţia Ψ este morfism injectiv de grupuri:
x, y ∈ G, x ≡s y(modH) ⇔ −x + y ∈ H,
x, y ∈ G, x ≡d y(modH) ⇔ x − y ∈ H.
Propoziţia 3.4.1. Cele două relaţii definite mai sus sunt relaţii de echivalenţă.
62 Lecţii de algebră
−x + x = 0 ∈ H, ∀x ∈ G ⇒ x ≡s x(modH), ∀x ∈ G.
2. simetria:
x ≡s y(modH) ⇔ −x + y ∈ H ⇒ −(−x + y) ∈ H ⇒
⇒ −y + x ∈ H ⇒ y ≡s x(modH).
3. tranzitivitatea:
x ≡s y(modH), y ≡s z(modH) ⇒ −x + y, −y + z ∈ H ⇒
Observaţia 3.4.1. Dacă H este subgrup normal al grupului G, atunci cele două
mulţimi cât coincid, ca o consecinţă directă a definiţiei subgrupului normal.
f (x + H) = H + (−x), ∀x + H ∈ (G/H)s .
Fiind o funcţie ale cărei argumente sunt clase de echivalenţă trebuie să ne asig-
urăm că este corect definită, adică legea ei nu depinde de reprezentanţi. Fie
x′ ∈ x + H, deci există h ∈ H, x′ = x + h şi x + H = x′ + H. Avem
⇒ −y + x ∈ H ⇒ y ≡s x(modH) ⇒ x + H = y + H,
deci f este injectivă.
Pentru orice clasă de echivalenţă la dreapta modulo H, H + x, există clasa
(−x) + H ∈ (G/H)s care are proprietatea f ((−x) + H) = H + x, deci f este
surjectivă. Am obţinut prin urmare o bijecţie între cele două mulţimi cât, deci
ele au acelaşi cardinal,
|(G/H)s | = |(G/H)d | .
Exemplul 3.4.1. Indicele subgrupului H = {0̂, 3̂, 6̂, 9̂} ⊆ Z12 este 3 deoarece
mulţimea cât (Z12 /H)s are trei elemente:
0̂ + H = H = 3̂ + H = 6̂ + H = 9̂ + H,
|G| = |H| · |G : H| .
64 Lecţii de algebră
(x + H) + (y + H) = (x + y) + H.
π : G → G/H, π(x) = x + H, ∀x ∈ G,
66 Lecţii de algebră
Aceasta este corect definită deoarece pentru orice x′ + Ker(f ) = x + Ker(f ), deci
x − x′ ∈ Ker(f ), avem f (x − x′ ) = 0, adică f (x) = f (x′ ).
Funcţia φ este morfism de grupuri:
care este elementul neutru în grupul factor G/Ker(f ), deci φ este morfism injec-
tiv. Imaginea morfismului φ este
f : Z → Zn , f (k) = b
k, ∀k ∈ Z.
Nucleul său este nZ, deci Zn este izomorf cu grupul factor Z/(nZ). Mai mult,
acestea sunt toate grupurile factor ale grupului (Z, +).
Mulţimea Inn(G) este subgrup normal al lui Aut(G) (lăsăm verificarea acestui
fapt ca exerciţiu!).
Fie aplicaţia
ϕ : G → Aut(G), ϕ(g) = τg , ∀g ∈ G.
Ker(ϕ) = {g ∈ G/ g + x = x + g, ∀x ∈ G} = Z(G).
Avem
φ(x + y) = f (x + y) · f (H) = (f (x) · f (y)) · f (H) =
= (f (x) · f (H)) · (f (y) · f (H)) = φ(x) · φ(y),
pentru orice x, y ∈ G. Mai mult, din surjectivitatea lui f , rezultă ∀y · f (H) ∈
G′ /f (H), există x ∈ G, y = f (x). Obţinem
3.6 Exerciţii
În finalul acestui capitol propunem cititorului rezolvarea câtorva exerciţii.
10. Fie (G, +) un grup de ordin 2018. Poate să aibă un subgrup de ordin
70? Justificaţi!
Capitolul 4
Amintim că ordinul unui grup este cardinalul său, notat |G| sau o(G). Din
Definiţia 4.1.1 şi Propoziţia 3.4.3 rezultă:
Propoziţia 4.1.1. Într-un grup finit ordinul fiecărui element este divizor al or-
dinului grupului.
71
72 Lecţii de algebră
c) În grupul lui Klein toate elementele cu exceptia celui neutru sunt de ordin
2.
d) Ordinul oricărui element nenul n din grupul (Z, +) este infinit, subgrupul
generat de acesta fiind nZ.
Propoziţia 4.1.2. Fie (G, ·) un grup şi x ∈ G un element de ordin finit. Sunt
adevărate următoarele afirmaţii:
a) Ordinul elementului x este cel mai mic întreg pozitiv n0 cu proprietatea
n0
x = e, adică:
o(x) = min{n ∈ Z∗+ | xn = e}.
b) Pentru orice m ∈ Z, xm = e ⇔ o(x) divide m.
c) (∀)p, q ∈ Z,
xp = xq ⇔ p ≡ q(mod o(x)).
d) Dacă o(x) = n, atunci pentru orice întreg m,
n
o(xm ) = ,
(m, n)
rezultă că nu toate elementele din < x > sunt distincte. Există întregii k > l
astfel încât xk = xl . Compunând la dreapta cu (xl )−1 rezultă că există întregul
pozitiv n = k−l cu proprietatea xn = e. Aşadar submulţimea numerelor naturale
{n ∈ Z∗+ | xn = e} este nevidă. Din proprietatea de bună ordonare a mulţimii
N, există un cel mai mic element n0 al acestei submulţimi.
Vom demonstra că
Faptul că ordinul unui element este divizor al ordinului grupului uşurează calculul.
Ordinul lui 3̂ ar putea fi doar 1, 3, 5 sau 15. Dar singurul element de ordin 1
este cel neutru, deci îl compunem pe 3̂ cu el însuşi de 3, apoi de 5 ori şi observăm
că o(3̂) = 5.
Ştiind ordinul elementului 3̂, ordinul elementului 12 ˆ = 4 · 3̂ se determină
folosind punctul d) al Propoziţiei 4.1.2:
o(3̂) 5
o(4 · 3̂) = = = 5.
(o(3̂), 4) (5, 4)
Propoziţia 4.1.3. Fie (G, ·) un grup finit. Pentru orice element x ∈ G are loc
xo(G) = e.
fx : Z → G, fx (k) = xk , (∀)k ∈ Z,
Fie (G, ·) un grup ciclic, deci există x ∈ G astfel încât G =< x >. Un astfel
de element x se numeşte generator al grupului.
Exemplul 4.2.1. a) Elementele 1, −1 sunt generatori ai grupului ciclic (Z, +).
b) În grupul (Zn , +) elementul 1̂ este generator.
Observaţia 4.2.1. Un grup finit este ciclic dacă şi numai dacă conţine un ele-
ment de ordin egal cu ordinul grupului.
O consecinţă a Teoremei 4.2.1 este:
Teorema 4.2.2. Orice grup ciclic infinit este izomorf cu grupul aditiv al nu-
merelor întregi. şi orice grup ciclic finit de ordin n este izomorf cu grupul aditiv
al claselor de resturi modulo n.
O consecinţă imediată a Teoremei 4.2.2 este:
Propoziţia 4.2.1. Oricare două grupuri ciclice de acelaşi ordin sunt izomorfe.
Propoziţia 4.2.2. Orice grup de ordin p prim este ciclic, deci izomorf cu (Zp , +).
Demonstraţie: Fie (G, ·) grup, |G| = p, cu p număr prim, şi x un element
din G, diferit de elementul neutru. Fie n ordinul subgrupului < x > generat de
x în G. Conform Propoziţiei 4.1.1, n divide p, deci n ∈ {1, p}. Dar singurul
element de ordin 1 este cel neutru şi x ̸= e, de unde rezultă o(x) = p, deci G este
ciclic. A doua afirmaţie rezultă aplicând Teorema 4.2.2.
1 1 1
φ(n) = n(1 − )(1 − )...(1 − ).
p1 p2 pk
unde am notat cu k̂, k̆, [k], clasele de resturi modulo m, n, respectiv mn, ale
numărului k.
Funcţia f este corect definită deoarece x̂ = x̂′ , y̆ = y̆ ′ implică m|(x − x′ ) şi
n|(y − y ′ ), de unde nx + my − nx′ − my ′ este divizibil prin mn, deci [nx + my] =
[nx′ + my ′ ].
Funcţia f este injectivă deoarece [nx + my] = [nx′ + my ′ ] duce la
|G|
Reciproc, dacă x q ̸= e, pentru orice factor prim q al lui ordinului grupului
G, atunci ordinul elementului x, fiind divizor al lui |G|, nu poate fi decât |G|,
deci G =< x >.
b) Fie x un generator al grupului G. Fie m un întreg cu proprietatea că
x este de asemenea generator al lui G. Avem deci o(x) = o(xm ) = |G|. Din
m
|G|
Propoziţia 4.1.2 d) avem o(xm ) = (m,|G|) , de unde rezultă (m, |G|) = 1. Analog
se arată implicaţia inversă.
c) Fie G un grup ciclic finit generat de un element x. Grupul G este
Observăm că cele două table sunt identice, deci grupurile sunt izomorfe prin
morfismul f : (G, ·) → (Z2 × Z2 , +), f (e) = (0̂, 0̂), f (a) = (0̂, 1̂), f (b) = (1̂, 0̂),
f (ab) = (1̂, 1̂).
Am obţinut astfel că există doar două tipuri de grupuri de ordin 4:
Propoziţia 4.2.5. Orice grup de ordin 4 este izomorf sau cu (Z4 , +) (dacă e
ciclic) sau cu (Z2 ×Z2 , +), (dacă toate elementele diferite de cel neutru au ordinul
2).
Precizaţi de ce tip sunt grupurile: (U (Z8 ), ·), grupul lui Klein.
· e x x2 y xy x2 y
2
e e x x y xy x2 y
x x x2 e xy x2 y y
x2 x2 e x x2 y y xy .
2
y y x y xy e x2 x
2
xy xy y xy x e x2
x2 y 2
x y xy y x 2
x e
◦ e σ σ2 τ στ σ 2 τ
e e σ σ2 τ στ σ 2 τ
σ σ σ2 e στ σ 2 τ τ
σ2 σ 2
e σ σ2y y σy .
2 2
τ τ σ τ στ e σ σ
2
στ στ τ σ τ σ e σ2
σ2τ 2
σ τ στ τ σ 2
σ e
Observăm că cele două table sunt identice, deci grupurile sunt izomorfe.
Remarcăm şi faptul că grupul ciclic este comutativ, iar (S3 , ◦) este necomu-
tativ.
Am obţinut astfel că există doar două tipuri de grupuri de ordin 6:
Propoziţia 4.2.6. Orice grup de ordin 6 este izomorf sau cu (Z6 , +) (dacă e
ciclic) sau cu (S3 , ◦), (dacă nu e ciclic).
deci este subgrupul lui G generat de elementul xd0 , cu d|n. Fie n = d · d′ . Ordinul
subgrupului K este egal cu ordinul elementului xd0 , pe care îl calculăm folosind
Propoziţia 4.1.2 d):
o(x0 ) n
o(xd0 ) = = = d′ .
(o(x0 ), d) d
Vom demonstra că are loc egalitatea K = Md′ , unde
′
Md′ = {x ∈ G| xd = e}.
Incluziunea directă este adevărată deoarece
′
(xdk d n k k
0 ) = (x0 ) = e = e.
Grupuri ciclice. Ordinul unui element 83
′
Fie x ∈ G astfel încât xd = e. Din x ∈ G şi G =< x0 > rezultă că există
0 ≤ a ≤ n − 1 cu x = xao . Avem
′ ′ ′
e = xd = (xa0 )d = xa·d
0 ⇒ n|a · d′ ⇒ ∃b ∈ Z, a · d′ = n · b = d · d′ · b ⇒
⇒ a = d · b ⇒ x = (xd0 )b ∈ K,
deci are loc şi inversiunea inversă. Am demonstrat că:
Propoziţia 4.3.2. Fie (G, ·) un grup ciclic de ordin finit n şi K un subgrup al
său. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a) Dacă x0 este un generator al grupului G, atunci K este generat de xd0 ,
unde d|n.
b) Fie d · d′ = n unde d este divizorul lui n de la punctul a). Atunci
′
K = {x ∈ G| xd = e}.
c) Ordinul subgrupului K este d′ .
o(1̂) n
o(k̂) = = .
(o(1̂), k) (n, k)
Observaţia 4.3.1. Egalitatea din Propoziţia 4.3.4 se poate justifica direct astfel:
din următoarele n numere raţionale
1 2 3 n−1 n
, , , ..., , ,
n n n n n
scrindu-le ca fracţii ireductibile, după ce simplificăm printr-un divizor d al lui
n = d · d′ sunt exact φ(d′ ) fracţii ireductibile cu numitorul d′ .
subgrupul d̂′ Zn are exact d elemente. Cum d′ este unic determinat de d, subgrupul
este unic.
Fie G un grup ca în ipoteză. Fie Ad = {x ∈ G| o(x) = d}. Dacă Ad este
nevidă, atunci există x0 ∈ G cu o(x0 ) = d şi unicul subgrup de ordin d este
generat de x0 . Mai mult, pentru orice alt y din Ad , subgrupul generat de acesta
coincide cu < x0 > din ipoteză. Aşadar Ad conţine toţi generatorii grupului
< x0 >. Grupul ciclic < x > de ordin d este izomorf cu Zd şi are exact φ(d)
generatori, conform Propoziţiei 4.2.4 c). Prin urmare cardinalul mulţimii Ad este
0 dacă nu există elemente de ordin d sau φ(d). Deci avem |Ad | ≤ φ(d).
Se arată ca în demonstraţia Propoziţiei 4.3.4 că {Ad }d|n este o partiţie a
mulţimii G, deci ∑ ∑
n = |G| = |Ad | ≤ φ(d) = n.
d|n d|n
Rezultă că avem peste tot egaliatate, deci |Ad | = φ(d) pentru orice divizor al lui
n, inclusiv n. Aşadar An este nevidă, aşadar există elemente de ordin n, adică G
este ciclic.
Demonstraţie: ”a)⇒ b)” Avem Zn =< x̂ >, deci orice element din Zn
se scrie ca un multiplu de x̂. Prin urmare există k ∈ Z, kx̂ = 1̂. Egalitatea
anterioară conduce la k ˆ· x = 1̂, deci x̂ ∈ U (Zn ), cu x̂−1 = k̂.
”b)⇒ a)” Fie x̂ ∈ U (Zn ), deci există k̂ ∈ Zn , k̂ · x̂ = 1̂. Egalitatea anterioară
se mai poate scrie kx̂ = 1̂. Orice element din Zn este de forma â = a1̂ = a · kx̂,
deci x̂ este generator al grupului ciclic (Zn , +).
”b)⇒ c)” Fie x̂ ∈ U (Zn ), deci există k̂ ∈ Zn ,
k̂ · x̂ = 1̂ ⇒ (∃)m ∈ Z, k · x + n · m = 1.
86 Lecţii de algebră
Fie d = (x, n). Din d|n, d|x şi egalitatea k · x + n · m = 1 rezultă d|1, deci d = 1.
”c)⇒ a)” Ştim că (x, n) = 1. Din Propoziţia 3.1.9 rezultă existenţa a doi
întregi k, l ∈ Z cu proprietatea k · x + l · n = 1. Trecând egalitatea anterioară în
Zn avem x̂ · k̂ = 1̂, adică x̂ ∈ U (Zn ).
Aplicând Propoziţia 4.1.3 grupului (U (Zn ), ·), obţinem un rezultat foarte im-
portant:
Teorema 4.4.1. [Teorema lui Euler] Pentru orice întreg x prim cu n are loc
relaţia
xφ(n) ≡ 1(mod n).
Observaţia 4.4.2. Cele două teoreme celebre: Teorema lui Euler şi Mica teoremă
a lui Fermat prezintă rezultate din teoria numerelor, care în ultimele decenii şi-au
găsit aplicabilitate în informatică, mai exact în criptografie.
Exemplul 4.4.1. Teoremele 4.4.1, 4.4.2 permit calculul restului care se obţine
la împărţirea unei puteri mari printr-un număr:
Dacă dorim determinarea restului modulo 24 a lui 72012 , calculăm φ(24) =
24(1 − 21 )(1 − 13 ) = 8 folosind Propoziţia 4.2.3 şi aplicăm Teorema lui Euler
deoarece (7, 24) = 1,
78 ≡ 1(mod24) ⇒ 72012 = (78 )251 · 74 ≡ 74 (mod24).
Prin calcul direct stabilim 72 = 49 ≡ 1(mod24), deci restul cerut este 1.
Grupuri ciclice. Ordinul unui element 87
Revenind acum la grupul U (Zn ), ·), remarcăm faptul că acesta nu este întot-
deauna ciclic.
Exemplul 4.4.2. a) U (Z7 ) = {1̂, 2̂, 3̂, 4̂, 5̂, 6̂} este grup de ordin 6 în raport
cu · în care elementul 1̂ este de ordin 1, elementele 2̂, 4̂ sunt de ordin 3, iar
elementele 3̂, 5̂, 6̂ sunt de ordin 6, deci generatori pentru U (Z7 ). Remarcăm că
numărul generatorilor este φ(6) , după cum ştiam din Propoziţia 4.2.4.
b) U (Z8 ) = {1̂, 3̂, 5̂, 7̂} este grup de ordin 4 în raport cu · în care elementul
1̂ este de ordin 1, iar celelalte elemente sunt de ordin 2. Prin urmare niciun
element nu are ordinul egal cu al grupului, deci nu este grup ciclic.
Definiţia 4.4.1. Dacă (U (Zn ), ·) este grup ciclic, atunci un generator al său se
numeşte rădăcină primitivă modulo n.
Observaţia 4.4.3. Este clar că un element â ∈ U (Zn ) este rădăcină primitivă
modulo n dacă şi numai dacă o(â) = φ(n) în (U (Zn ), ·).
88 Lecţii de algebră
x = ak .
Exemplul 4.5.1. Grupul (Z∗11 , ·) este ciclic, generat de exemplu de 6̂, deoarece
ˆ deci nicun
6̂10 = 1̂, conform Micii Teoreme a lui Fermat şi 6̂2 = 3̂, 6̂5 = 10,
divizor al ordinului grupului (10) nu e ordinul elementului 6̂. Rămâne o(6̂) = 10,
adică este generator. Avem
x | 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂ 6̂ 7̂ 8̂ 9̂ 10
ˆ
,
log6̂ x | 0 9 2 8 6 1 3 7 4 5
Grupuri ciclice. Ordinul unui element 89
x | 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂ 6̂ 7̂ 8̂ 9̂ 10
ˆ
,
log3 x | 0 − 1 4 3 − − − 3 −
c2 = K · m = 3 · 10 = 8.
K = cx1 = 74 = 3, m = c2 · K −1 = 8 · 4 = 10,
m = 7 ⇒ c2 = K · m = 3 · 7 = 10,
m = 9 ⇒ c2 = 3 · 9 = 5,
m = 2 ⇒ c2 = 3 · 2 = 6,
m = 5 ⇒ c2 = 3 · 5 = 4.
Calculez şi c1 = 7, ca mai înainte. Transmitem 710564.
Cel care recepţionează ştie că primul simbol este c1 = 7, apoi restul semnifică
simboluri codificate. Calculăm K = 3 şi K −1 = 4 ca mai înainte şi decodific. Din
păcate pot să apară erori detectabile doar dacă mesajul decriptat va fi incoerent,
după cum consider simbolurile primite ca elemente din Z11 :
10, 5, 6, 4 ⇒ 7, 9, 2, 5,
1, 0, 5, 6, 4 ⇒ 4, 0, 9, 2, 5,
4.6 Exerciţii
La finalul acetui capitol propunem cititorului câteva exerciţii pentru aprofundarea
noţiunilor acumulate.
Grupuri ciclice. Ordinul unui element 91
2. Aplicând Teorema lui Euler şi Mica Teoremă a lui Fermat, arătaţi că:
a) 880|(340 − 1);
b) 19|5403 + 2203 · 3202 + 2202 · 3201 .
c) 7|(52009 + 4);
d) Restul la împărţirea lui 7200 + 3200 prin 13 este 12.
e) Restul la împărţirea lui 7290 prin 360 este 49.
f) Pentru orice întreg n care nu e multiplu nici de 3, nici de 7,
63|(n6 − 1).
Indicaţie: a) Prin definiţie < x, y > este intersecţia tuturor subgrupurilor lui G care
conţin x şi y. Notăm H0 = {e, x, y, x · y} şi demonstrăm că este subgrup în G. Fiind unul din
subgrupurile a căror intersecţie este < x, y >, avem < x, y >⊆ H0 . Avem şi H0 ⊆ H, pentru
orice H ∈ S(G), cu x, y ∈ H, deci H0 =< x, y >. Observăm (H0 , ·) izomorf cu grupul lui Klein.
92 Lecţii de algebră
9. Determinaţi
( σ 2012 (5) pentru: )
1 2 3 4 5 6 7 8 9
a) ;
(4 6 7 1 2 5 9 3 8 )
1 2 3 4 5 6 7 8 9
b) ,
3 9 5 8 7 2 1 6 4
calculând ordinul permutării σ.
litera | A B C D E F G H I J K L M N
,
Z23 | 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
O P R S T U V Z
.
15 16 17 18 19 20 21 22
Indicaţie: Grupul (Z∗23 , ·) este ciclic, un generator al său fiind g = 3. Trebuie criptată
secvenţa 13, 5, 18, 1, 10. Alegând x = 7, k = 2, obţinem K = 4, c1 = 9 şi mesajul codificat
96203417. Decodificaţi!
Capitolul 5
Inele şi corpuri
x ⊗ (y ⊕ z) = x ⊗ y ⊕ x ⊗ z, (y ⊕ z) ⊗ x = y ⊗ x ⊕ z ⊗ x, ∀x, y, z ∈ A;
d) ϵ ⊗ e = e ⊗ ϵ = ϵ.
Exemplul 5.1.1. a) Cel mai simplu exemplu de seminel este mulţimea numerelor
naturale, în raport cu adunarea şi înmulţirea uzuale.
b) Considerăm mulţimea Rmin = R ∪ {∞}, cu legile de compoziţie
x + ∞ = ∞ + x = ∞, ∞ + ∞ = ∞, ∀x ∈ R.
93
94 Lecţii de algebră
∑
n
n!
n
(x + y) = Cnk xn−k y k , Cnk = ,
k=0
(n − k)!k!
unde ultima egalitate este cunoscută sub numele de Binomul lui Newton.
0 · x = (0 + 0) · x = 0 · x + 0 · x ⇒ 0 · x = 0.
Analog, x · 0 = 0.
b) Folosim rezultatul de la punctul anterior după cum urmează:
Exemplul 5.1.3. a) În inelul numerelor întregi (Z, +, ·), U (Z) = {−1, 1}.
b) În inelul claselor de resturi modulo n, (Zn , +, ·), conform Propoziţiei
4.4.1, avem
U (Zn ) = {â| (a, n) = 1}.
c) În cazul inelelor de întregi pătratici, determinarea elementelor inversabile
se face prin intermediul următoarei funcţii, numită funcţia normă:
1. N (a + θb) = 0 ⇔ a = b = 0;
Într-adevăr, N (a + θb) = 0 este echivalent cu a + θb = 0 sau a + θ′ b = 0. Din
faptul că θ, θ′ ∈
/ Q rezultă a = b = 0.
Observaţia 5.1.1. Niciun element din U (A) nu poate fi divizor al lui zero. Într-
adevăr, dacă x ∈ U (A), atunci există x−1 ∈ A, cu
x · x−1 = x−1 · x = 1.
Definiţia 5.1.5. Un inel (A, +, ·) cu cel puţin două elemente (1 ̸= 0) este corp
dacă U (A) = A∗ , adică orice element nenul este inversabil.
este corp comutativ, numit corp pătratic. Elementele acestui corp se numesc
numere pătratice.
Definiţia 5.2.1. B se numeşte subinel al lui A dacă este inel în raport cu oper-
aţiile induse de cele două operaţii din A. Dacă A este corp şi B are proprietatea
anterioară, atunci el se numeşte subinel al corpului A. Dacă A este corp şi B
este tot corp în raport cu operaţiile induse, atunci B se numeşte subcorp al lui
A, iar A extindere a corpului B.
Exemplul 5.2.1. a) Pentru un inel oarecare (A, +, ·), {0}, A sunt subinele.
Dacă A este corp, atunci submulţimea {0} este subinel, iar A este subcorp.
b) (Z, +, ·) este subinel al corpului (Q, +, ·), care este subcorp în (R, +, ·).
c) Oricare ar fi n ∈ Z, (nZ, +, ·) este subinel în (Z, +, ·). Mai mult, deoarece
orice subinel este subgrup al grupului aditiv al inelului şi orice subgrup al grupului
(Z, +) este de forma nZ (vezi Propoziţia 3.1.8), acestea sunt toate subinelele lui
Z.
Observaţia 5.2.1. Orice ideal la stânga (dreapta) al unui inel comutativ este
ideal bilateral.
Observaţia 5.2.2. Din definiţie rezultă imediat că orice ideal este subinel. Re-
ciproc nu este adevărat, nu orice subinel este şi ideal: subinelul Z al lui Q nu
este ideal, deoarece, de exemplu 32 · 5 ∈
/ Z.
Exemplul 5.2.2. a) În orice inel (A, +, ·), {0}, A sunt ideale, numite idealul
nul, respectiv idealul total. Acestea sunt idealele improprii ale inelului; celelalte
ideale se numesc ideale proprii.
b) Fie x ∈ A, arbitrar ales. Mulţimile
x · A = {x · a, a ∈ A}, A · x = {a · x, a ∈ A},
Propoziţia 5.2.3. Inelul (A, +, ·) este corp, dacă şi numai dacă singurele sale
ideale sunt cel nul şi cel total, sau, altfel spus, cele trei mulţimi de ideale ale sale
coincid cu {{0}, A}.
{0} sau A. Cum x este nenul şi se află în xA, rezultă xA = A, deci 1 ∈ xA, de
unde avem x inversabil. Deoarece x a fost ales arbitrar, am obţinut A corp.
Propoziţia 5.3.1. Intersecţia unei familii de ideale la sânga este ideal la stânga.
Mai mult, este cel mai mare (în sensul incluziunii) ideal la stânga inclus în fiecare
ideal din familia dată.
Demonstraţie: Fie {Ii }i∈K o familie de ideale la stânga ale inelului A, unde
∩ Ii . Deoarece fiecare Ii este ideal,
K este o mulţime de indici. Notăm I = |{z}
i∈K
avem 0 ∈ Ii , deci 0 ∈ I.
Fie a ∈ A şi x, y ∈ I, deci x, y ∈ Ii , ∀i ∈ K. Pentru fiecare i ∈ K, rezultă
x+y ∈ Ii şi a·x ∈ Ii din definiţia idealului (Ii ideal), de unde avem x+y, a·x ∈ I.
Evident I este inclus in fiecare Ii . Fie acum J un alt ideal la stânga al inelului
A astfel încât J ⊆ Ii , ∀i ∈ K. Rezultă J ⊆ I, deci I este infimumul familiei de
ideale {Ii }i∈K în mulţimea parţial ordonată (Ids (A), ⊆).
este un ideal la stânga al inelului A. Mai mult, < S >s este cel mai mic ideal la
stânga al lui A care include submulţimea S. Elementele mulţimii S se numesc
generatorii idealuluii < S >s . Dacă S este finită, atunci idealul < S >s se
numeşte finit generat; în caz contrar, infinit generat. Dacă S = {x1 , x2 , ..., xk },
atunci idealul la stânga generat de S se mai scrie < x1 , x2 , ..., xk >s .
Idealul generat de mulţimea vidă este idealul {0}. Se demonstrează că:
Propoziţia 5.3.2.
∑
m
< S >s = { ai · xi / m ∈ N, ai ∈ A, xi ∈ S},
i=1
∑m
< S >d = { x i · ai / m ∈ N, ai ∈ A, xi ∈ S},
i=1
∑m
< S >b = { ai · xi · bi / m ∈ N, ai , bi ∈ A, xi ∈ S},
i=1
unde definiţiile idealelor < S >d , < S >b sunt analoage celei pentru < S >s ,
considerând însă idealele la dreapta, respectiv cele bilaterale care includ S.
Inele şi corpuri 103
deoarece a · xi ∈ I, ∀i = 1, m.
104 Lecţii de algebră
Exemplul 5.3.1. În inelul numerelor întregi, fie idealele aZ, bZ, generate de
numerele a şi b. Idealele intersecţie, respectiv sumă sunt generate de cel mai mic
multiplu comun [a, b], respectiv de cel mai mare divizor comun (a, b) al celor două
numere, (vezi şi Propoziţia 3.1.8). Idealul produs aZ · bZ este generat de produsul
numerelor a şi b (verificaţi!).
(a · x)n = an · xn ∈ I.
Observaţia 5.3.1. 1. Elementele nilpotente ale unui inel sunt importante mai
ales în studiul inelelor de polinoame cu coeficienţi în acel inel.
2. Deoarece
√ un element nilpotent nenul este şi divizor al lui 0, într-un inel
integru 0 = {0}. Dacă inelul nu e integru, √ atunci există şi alte elemente
nilpotente. De exemplu, în inelul (Z8 , +, ·), 0 = {0̂, 2̂, 4̂, 6̂}.
Inele şi corpuri 105
√
3. Este evident că I ⊆ I. √ √
4. În inelul numerelor întregi, avem pZ = pZ şi pn Z = pZ, pentru orice
număr prim p.
5. Dacă n = pa11 pa22 ...pakk , atunci elementele nilpotente din inelul Zn sunt
multiplii lui â = p1\ c ridicat la puterea
p2 ...pk , deoarece orice element de forma ma
max a1 , a2 , ..., ak este 0̂.
Propoziţia 5.3.6. Fie A un inel comutativ şi I, J două ideale ale sale. Mulţimea
I : J = {x ∈ A| a · x ∈ I, ∀a ∈ J},
a · (x + y) = a · x + a · y ∈ I,
adică x + y ∈ I : J.
Fie x ∈ I : J şi b ∈ A, arbitrar alese. Pentru orice a ∈ J are loc relaţia
a · b ∈ J, de unde avem şi
a · (b · x) = (a · b) · x ∈ I,
aşadar b · x ∈ I : J.
se numeşte morfism de inele. Dacă în plus inelele sunt unitare şi f (1) = 1, atunci
f se numeşte morfism unitar de inele.
Dacă A şi B sunt corpuri, atunci un morfism unitar de inele f : A → B se
numeşte morfism de corpuri.
106 Lecţii de algebră
f : Z → A, f (k) = k1, ∀k ∈ Z,
este morfism unitar de inele. Mai mult, acest morfism este unic determinat de
f (1) = 1.
c) Fie (A, +, ·), (B, +, ·) două inele oarecare. Funcţia
f : A → B, f (x) = 0, ∀x ∈ A,
este morfism (neunitar) de inele, numit morfismul nul, iar funcţia identică,
1A : A → A, este morfism (unitar, dacă inelul A este unitar), de inele, numit
morfismul identic.
pentru orice x, y ∈ A.
Dacă f : A → B este morfism de corpuri, atunci, pe lângă cele de mai sus
avem şi
f (x−1 ) = (f (x))−1 , ∀x ∈ A∗ .
pentru orice x ∈ A∗ .
y1 − y2 = f (x1 − x2 ) ∈ f (A′ ),
y1 · y2 = f (x1 · x2 ) ∈ f (A′ ).
Rezultă f (A′ ) subinel în B.
108 Lecţii de algebră
y1 + y2 = f (x1 + x2 ) ∈ f (I),
b · y1 = f (a · x1 ) ∈ f (I),
adică f (I) este ideal.
este subinel, dar şi ideal bilateral în A, deoarece mulţimea {0} este subinel şi ideal
bilateral în B.
b) Imaginea morfismului f , Imf = f (A) este subinel în B, iar dacă f este
surjectivă este ideal, fiind chiar idealul total B.
Tot o consecinţă a Teoremei 5.4.1 este şi:
Inele şi corpuri 109
(x + I) · (y + I) = (x · y) + I,
Observaţia 5.5.1. a) Dacă inelul A este comutativ, atunci şi inelul factor este
comutativ.
b) Aplicaţia π : A → A/I definită prin π(x) = x + I, ∀x + I ∈ A/I, este
morfism surjectiv de inele, numit surjecţia canonică.
c) O întrebare firească ar fi de ce nu construim inelul factor printr-un subinel
al lui A, un subinel fiind de asemenea subgrup normal. Răspunsul este: operaţia de
înmulţire definită mai sus nu ar mai fi independentă de alegerea reprezentanţilor.
Inele şi corpuri 111
Exemplul 5.5.1. a) Inelul factor A/{0}, este izomorf cu A, iar inelul factor
A/A este izomorf cu {0}.
b) Fie I un ideal al inelului numerelor întregi Z. Se ştie (Propoziţia 5.2.4)
că I este ideal principal, deci există n ∈ N astfel încât I = nZ. Inelul factor
Z/I este chiar inelul claselor de resturi modulo n, deoarece relaţia de echivalenţă
≡ (modI) coincide cu relaţia de congruenţă modulo n, (vezi şi Exemplul 3.5.1).
O noţiune necesară mai ales în studiul corpurilor este cea definită mai jos:
Definiţia 5.5.1. Un ideal I al inelului comutativ A se numeşte ideal maximal
dacă este ideal propriu şi [I, A] = {I, A}.
Propoziţia 5.5.3. Fie A un inel comutativ şi I un ideal propriu al său. Inelul
factor A/I este corp dacă şi numai dacă idealul I este maximal.
Demonstraţie: Ştim din Propoziţia 5.2.3 că un inel este corp dacă şi numai
dacă are doar două ideale.
Aplicând Propoziţia 5.4.4 surjecţiei canonice π : A → A/I, între mulţimile
Id(A/I) şi [Kerπ, A] există o bijecţie, deci sunt cardinal echivalente. Avem şi
Kerπ = I, deci are loc şirul de echivalenţe:
Observaţia 5.5.2. Orice ideal maximal al inelului (A, +, ·) este subgrup maximal
al grupului (A, +) (vezi Definiţia 3.4.2).
Demonstraţie: Considerând grupurile (A, +), (B, +), din teorema de izomor-
fism pentru grupuri (Teorema 3.5.1) aplicată morfismului de grupuri f : A → B,
rezultă că funcţia
φ ◦ π = f.
unde π este surjecţia canonică a inelului factor B/f (I), adică ζ asociază fiecărui
element din A clasa de echivalentă din B/f (I) a imaginii sale prin f . Deoarece
f şi π sunt ambele morfisme surjective, la fel este şi ζ. Deoarece Kerf ⊆ I,
determinăm
{x ∈ A| ∃y ∈ I, x − y ∈ Kerf } = {x ∈ A| x ∈ I} = I.
Aplcând acum teorema fumdamentală de izomorfism morfismului de inele ζ,
obţinem izomorfismul dintre inelele factor A/I şi B/f (I).
Inele şi corpuri 113
Exemplul 5.6.1. În inelul (Z, +, ·), idealul nZ este bilateral şi Zn = Z/nZ, iar
p : Z → Zn este surjecţia canonică. Conform Propoziţiei 5.4.4, există o bijecţie
între Id(Zn ) şi mulţimea idealelor lui Z care conţin Kerp = nZ. Un astfel de ideal
este de forma mZ, deoarece inelul numerelor întregi este principal şi incluziunea
nZ ⊆ mZ implică m|n.
Rezultă că toate idealele lui Zn sunt de forma (mZ)/(nZ), cu m divizor al
lui n. Aplicând prima teoremă de izomorfism morfismului surjectiv p şi idealului
mZ, rezultă
Z/(mZ) ≈ Zn /(mZ b n ),
adică inelul factor al inelului Zn prin idealul generat de m
b în Zn este izomorf cu
Zm .
Teorema 5.6.3. [A doua teoremă de izomorfism]
Fie A un inel, A′ un subinel şi I un ideal bilateral al său. Atunci mulţimea
A + I = {a′ + x/ a′ ∈ A′ , x ∈ A} este un subinel al lui A, care conţine I, iar
′
Exemplul 5.6.2. Fie n1 , n2 două numere întregi, d cel mai mare divizor comun
şi m cel mai mic multiplu comun al lor. Ştim că n1 Z şi n2 Z sunt atât subinele,
cât şi ideale ale lui Z, conform Exemplului 5.2.1 c) şi Propoziţiei 5.2.4. Mai mult,
din Propoziţia 3.1.8, avem n1 Z + n2 Z = dZ şi n1 Z ∩ n2 Z = mZ. Conform celei
de-a doua teoreme de izomorfism pentru inele, inelele factor dZ/n2 Z şi n1 Z/mZ
sunt izomorfe. În particular, aceasta înseamnă că sunt echipotente, de unde avem
binecunoscuta relaţie aritmetică
n1 · n2 = d · m.
{z... + 1} · 1| + 1 +
0 = 1| + 1 + {z... + 1} = m1 · r1.
m n
Observaţia 5.7.1. Conform Propoziţiei 5.1.3, orice corp este inel integru, deci
caracteristica unui corp de caracteristică pozitivă este număr prim.
f : Z → A, f (k) = k1, , ∀k ∈ Z.
Kerf = {n ∈ Z| n1 = 0},
este ideal în inelul numerelor întregi, rezultă conform Propoziţiei 5.2.4 că este fie
idealul nul, fie generat de cel mai mic element pozitiv din Kerf . Putem spune că
f este injectiv dacă şi numai dacă car(A) = 0, respectiv f nu este injectiv dacă
şi numai dacă inelul A este de caracteristică pozitivă. În acest ultim caz, Kerf
este generat de car(K).
Exemplul 5.7.2. a) Corpul numerelor raţionale (Q, +, ·) este corp prim. Într-
adevăr, fie L un subcorp al corpului numerelor raţionale Q. Din 0, 1 ∈ L rezultă
că Z ⊂ L. Pentru orice m, n ∈ Z, m ̸= 0, din L subcorp rezultă n · m−1 ∈ L, deci
Q ⊂ L, de unde Q = L.
b) Corpul claselor de resturi (Zp , +, ·), cu p număr prim este corp prim,
deoarece orice subcorp al său este în particular subgrup al său şi, conform Propoz-
iţiei ??, (Zp , +) este grup simplu.
Ā0 = {x · y −1 | x ∈ A0 , y ∈ A∗0 },
este un subcorp al lui K0 , izomorf cu Q. Dar K0 este corp prim, deci K0 = Ā0 .
Dacă car(K0 ) = p > 0, atunci Teorema fundamentală de izomorfism aplicată
morfismului f conduce la Imf ≈ Zp . Deoarece p este prim, rezultă Zp corp, deci
Imf este subcorp al corpului prim K0 . Obţinem K0 = Imf .
Observaţia 5.7.2. O consecinţă a Propoziţiei 5.7.2 este că orice corp prim este
comutativ.
Observaţia 5.7.3. O altă exprimare a enunţului din Teorema 5.7.1, des utilizată,
este:
Orice corp de caracteristică zero este o extindere a corpului numerelor raţionale.
Orice corp de caracteristică pozitivă p este o extindere a corpului claselor de
resturi modulo p.
Observaţia 5.8.1. O mulţime ordonată în care există cel mai mic şi cel mai mare
element, infimumul şi supremumul pentru orice două elemente şi un complement
pentru fiecare element, se numeşte algebră Boole.
120 Lecţii de algebră
este morfism de corpuri, deci, conform Propoziţiei 5.4.5, injectiv. De aici rezultă
că (R, +·) este izomorf cu subcorpul Imj = {(a, 0)/a ∈ R} al corpului R × R.
Identificând elementul (a, 0) cu a şi notând i = (0, 1), din regula de înmulţire
definită mai sus avem:
0∈
/ S, 1 ∈ S, x · y ∈ S, ∀x, y ∈ S.
adică perechile (x, s) şi (y, t) sunt în relaţia ≈ dacă şi numai dacă elementul
xt − ys este un divizor al lui zero. Dacă A este inel integru, atunci cele două
perechi sunt echivalente când xt = ys.
Exemplul 5.8.3. În inelul Z12 , fie S = Z∗12 sistem multiplicativ închis. Avem
(b
5, b
7) ≈ (b
1, b
2), deoarece b
4 · (b
5·b
2−b
7·b
1) = b
0.
122 Lecţii de algebră
Se verifică imediat că relaţia definită mai sus este una de echivalenţă (reflexivă,
tranzitivă, simetrică).
Mulţimea cât A × S/≈ se notează cu S −1 A, iar clasa de echivalenţă a elemen-
tului (a, s) se notează as .
Pe mulţimea S −1 A definim operaţiile:
x y x·t+y·s x y x·y
+ = , · = .
s t s·t s t s·t
Cele două operaţii sunt corect definite, adică nu depind de reprezentanţi (verifi-
caţi!). Mai mult, are loc:
Propoziţia 5.8.2. (S −1 A, +, ·) este un inel comutativ şi unitar. Aplicaţia
a
iS : A → S −1 A, iS (a) = , ∀a ∈ A,
1
este morfism unitar de inele.
Inelul S −1 A se numeşte inelul de fracţii al lui A cu numitori în S.
Propoziţia 5.8.3. Dacă A este domeniu de integritate şi S = A∗ , atunci S −1 A
este corp, numit corpul de fracţii al lui A.
De exemplu, corpul de fracţii al inelului integru Z este corpul numerelor
raţionale.
Fie A = (aij )i,j=1,n ∈ Mn (R) o matrice pătratică (numărul de linii este egal
cu numărul de coloane).
Definiţia 5.8.3. Elementul
∑
detA = sgn(σ)a1σ(1) a2σ(2) ...anσ(n)∈R
σn ∈Sn
i i ...i
Dacă A ∈ Mn (R) este o matrice pătratică şi ∆j11 j22 ...jpp este un minor de ordin
i ip+2 ...in
p al matricei A, atunci minorul ∆jp+1
p+1 jp+2 ...jn
de ordin n − p, cu
{i1 , i2 , ..., ip , ip+1 , ..., in } = {j1 , j2 , ..., jp , jp+1 , ..., in } = {1, 2, .., n},
se numeşte minor complementar. Numărul
i i ...i
Ai1 i2 ...ip j1 j2 ...jp = (−1)i1 +i2 +...+ip +j1 +...+jp · ∆j11 j22 ...jpp ,
i i ...i
se numeşte complementul algebric al minorului ∆j11 j22 ...jpp .
Minorii de ordin unu sunt elementele matricei. Pentru matricele pătratice,
complementul algebric al elementului aij este Aij = (−1)i+j · ∆ij , unde ∆ij este
determinantul de ordin n − 1 obţinut din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei
j.
Amintim câteva din proprietăţile determinanţilor, uşor deductibile din definiţie.
Propoziţia 5.8.5. Fie A = (aij )i,j=1,n ∈ Mn (R) o matrice pătratică. a) Deter-
minantul matricei este egal cu suma produselor dintre elementele liniei fixate i
(sau ale unei coloane fixate) şi complemenţii algebrici ai acestora:
det(A) = ai1 · Ai1 + ai2 · Ai2 + ... + ain · Ain .
b) Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse.
c)Dacă toate elementele unei linii/coloane ale unei matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul.
d) Dacă permutăm liniile unei matrice din Mn (R) astfel încât linia k devine
linia τ (k), cu τ ∈ Sn , atunci obţinem o matrice A′ pentru care detA′ = sgn(τ )detA.
În particular, dacă schimbăm între ele două linii ale determinantului, semnul său
se schimbă.
e) Dacă elementele liniei i sunt sume de forma
aij = a′ij + a”ij , ∀j = 1, n,
atunci detA = detA′ + detA” unde A′ , A” sunt matricile obţinute din A înlocuind
linia i cu (a′ij )j=1,n , respectiv cu (a”ij )j=1,n .
f) Dacă într-un determinant două linii(coloane) sunt proporţionale, atunci
valoarea sa este zero.
g) Valoarea unui determinant nu se schimbă dacă la elementele unei linii
adăugăm combinaţii liniare formate cu elementele altor linii.
h) Dacă înmulţim toate elementele unei linii (coloane) a unui determinant cu
α ∈ R, atunci valoarea determinantului se înmulţeşte cu α.
126 Lecţii de algebră
b
1 b 0 b 2
Exemplul 5.8.5. Fie A = b 0 b 1 b 1 ∈ M3 (Z6 ). Se cere inversa matricei,
b
3 b 2 b 3
dacă există.
Calculăm detA = b 1 ∈ U (Z6 ), deci există A−1 . Transpusa matricei A este
b
1 b 0 b3
t
A = 0 1 2 . Matricea adjunctă se obţine din At înlocuind fiecare element
b b b
b
2 b 1 b3
cu complementul său algebric, deci are elementele:
b
1 b
2 b
0 b
2
A11 = (−1)1+1 b b = b
1, A12 = (−1)1+2 b b = b
4,
1 3 2 3
b b
1+3 0 1
b b
1+2 0 3
A13 = (−1) b b = 4, A21 = (−1) b b = b
b 3,
2 1 1 3
b b
2+2 1 3
b b
2+3 1 0
A22 = (−1) b b = 3, A23 = (−1) b b = b
b 5,
2 3 2 1
b b
3+1 0 3
b1 b
3
A31 = (−1) b b = b 3, A32 = (−1) b b = b
3+2
4,
1 2 0 2
b b
2+3 1 0
A33 = (−1) b b = b 1,
0 1
b
1 b4 b 4
Am găsit A−1 = b 3 b3 b 5 .
3 b
b 4 b 1
este grup în raport cu înmulţirea matricelor. Acest grup se numeşte grupul liniar
general GLn (R).
Propoziţia 5.8.6 asigură faptul că funcţia
şi se numeşte grupul liniar special. Fiind nucleul unui morfism, este subgrup
normal. Aplicând Teorema fundamentala de izomorfism morfismului de grupuri
ξ, avem
GLn (R)/SLn (R) ≈ U (R).
În finalul acestui paragraf prezentăm o altă metodă de calcul a inversei unei
matrici.
Metoda partiţionării
Această metodă constă în descompunerea matricei în blocuri (matrici) de
ordin mai mic. Metoda este utilă în cazul
matricelor de ordin foarte mare.
A | B
Fie matricea S = −− | −− o matrice partiţionată în patru blocuri,
C | D
unde A, D matrici sunt pătratice, fie A ∈ Mp (R), D ∈Mq (R), B ∈ Mp,q (R),
X | Y
C ∈ Mq,p (R), cu p + q = n. Căutăm S −1 de forma −− | −− , unde
Z | T
matricile bloc sunt de dimensiuni similare celor din S. Obţinem următorul sistem
matricial:
AX + BZ = Ip
CX + DZ = Oq,p
AY + BT = Op,q
CY + DT = Iq
Dacă A este inversabilă, atunci prima ecuaţie devine X = A−1 − A−1 BZ, iar
a treia dacă o amplificăm cu CA−1 şi eliminăm CY între ecuaţia obţinută şi a
Inele şi corpuri 129
0 1 −1 1
5.9 Exerciţii
1. Pe mulţimea numerelor întregi se dau operaţiile
x ⊕ y = x + y + 3, x ⊙ y = xy + 3x + 3y + 6.
Demonstraţi că tripletul (Z, ⊕, ⊙) este un domeniu de integritate şi determinaţi
elementele sale inversabile.
√
2. Să se arate că inelul de întregi pătratici Z[√ 2] are o infinitate de ele-
√ întregi pătratici√Z[i 2] are doar două elemente
mente inversabile, iar inelul de
inversabile. Analog pentru Z[ 5], respectiv Z[i 5].
Indicaţie: Elementele inversabile din inelele de întregi pătratici se caracterizează prin
√ √
condiţia 3 din Exemplul 6.1.2. Funcţia normă pe Z[ 2] este N (a + b 2) = |a2 − 2b2 |, iar
√ √ √ √
z = a + 2b ∈ U (Z[ 2] dacă şi numai dacă N (z) = 1. Observăm 3 + 2 2 ∈ U (Z[ 2], deci şi
√ k √
(3 + 2 2) ∈ U (Z[ 2], pentru orice k natural.
7. Fie numerele naturale m > 1, n > 1, prime între ele. Să se arate că inelul
Zn × Zm este izomorf cu Zmn şi să se deducă de aici că φ(n · m) = φ(n) · φ(m),
unde φ este indicatorul lui Euler.
15. Fie (A, +, ·) un inel unitar comutativ şi I, J,K ideale ale sale. Să se
arate că:
a) I : I = A, I : A = A, (I ∩ J) : K = (I : K) ∩ (J : K), I : (J + K) = (I :
J) ∩ (I : K);
b) J · (I : J) ⊆ I ⊆ I : J ⊆ A;
c) (I
√√ : J) : K = I : (I · K); √√
√ √ √ √ √ √
c) √ I = √I, I ∩ J√= I√∩ J, I + J = I + J;
d) I · J = I ∩ J = I ∩ J.
Elementul a fiind inversabil, an este tot inversabil, cu inversul (a−1 )n , iar egalitatea de mai sus
duce la
1 = (a − x)(an−1 + an−2 · x + ... + a · xn−2 + xn−1 )(a−1 )n ,
Inele şi corpuri 133
în două moduri.
134 Lecţii de algebră
Capitolul 6
Inele de polinoame
135
136 Lecţii de algebră
Avem ∑ ∑ ∑ ∑
ej = d k cl = ai b j c l = ai bj cl ,
k+l=n k+l=n i+j=k i+j+l=n
∑ ∑ ∑ ∑
yn = ai x l = ai bj c l = ai b j c l = e n , ∀n ≥ 0,
i+k=n i+k=n j+l=k i+j+l=n
deci (f · g) · h = f · (g · h).
Elementul 1 = (1, 0, 0, ..., 0, ..) corespunde funcţiei 1(n) = δ0n , unde δij este
simbolul lui Kronecker, adică este 1 dacă i = j şi este zero în rest. Acest element
are proprietatea că
∑
k
1 · f = (c0 , c1 , ..., cn , ...), ck = δ0i ak−i = ak , ∀k ∈ N,
i=0
f · (g + h) = f · g + f · h.
Analog se verifică şi
(g + h) · f = g · f + h · f,
apoi că operaţia · este comutativă, deci (AN , +, ·) este inel comutativ.
Din definiţiile operaţiilor în AN rezultă că
i(a + b) = (a + b, 0, 0, ..., 0, ...) = (a, 0, 0, ..., 0, ...) + (b, 0, 0, ..., 0, ...) = i(a) + i(b),
i(a·b) = (a·b, 0, 0, ..., 0, ...) = (a, 0, 0, ..., 0, ...)·(b, 0, 0, ..., 0, ...) = i(a)·i(b), ∀a, b ∈ A.
Aşadar i este morfism de inele. Rezultă imediat şi că este morfism unitar şi
injectiv de inele.
Ţinând cont de cele de mai sus, seria formală f = (a0 , ..., an , ..) se scrie
∑
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n + ... = ai X i .
i≥0
Definiţia 6.1.1. O serie formală din AN care are un număr finit de coeficienţi
nenuli se numeşte polinom în nedeterminata X cu coeficienţi în A.
138 Lecţii de algebră
pentru orice n ∈ N.
Propoziţia 6.1.3. Dacă f, g ∈ A[X], atunci au loc relaţiile următoare:
a) grad(f + g) ≤ max(grad(f ), grad(g));
b) grad(f · g) ≤ grad(f ) + grad(g). Dacă în plus f, g ̸= 0 şi coeficienţii
dominanţi ai celor două polinoame nu sunt divizori ai lui zero, atunci în relaţia
anterioară avem egalitate.
∑ ∑n
Demonstraţie: a) Fie f = m i
i=0 ai X şi g =
i
i=0 bi X , deci grad(f ) = m,
grad(g) = n.
∑m ∑
i=0 (ai∑ + bi )X i + ni=m+1 bi X i , m < n,
m i
f +g = i=0 (ai + b∑
i )X , m = n,
∑n i m i
i=0 (ai + bi )X + i=n+1 ai X , m>n
Exemplul 6.1.1. În inelul Z6 [X], fie f = 2̂X 2 + X + 1̂, g = 3̂X + 2̂. Produsul
lor este
f · g = X 2 + 5̂ + 1̂,
deoarece 2̂ · 3̂ = 0̂.
Încheiem acest paragraf cu modul în care un morfism între două inele unitare
comutative induce un morfism între inelele de polinoame într-o nedeterminată,
cu coeficienţi în cele două inele, respectiv.
Propoziţia 6.1.6. Fie (A, +, ·), (B, +, ·) două inele unitare comutative şi mor-
fismul unitar de inele φ : A → B. Aplicaţia
φ∗ (f + g) = φ∗ (f ) + φ∗ (g), φ∗ (f · g) = φ∗ (f ) · φ∗ (g),
grad(f ) + grad(g) = 0,
Observaţia 6.2.1. Propoziţia 6.2.1 afirmă că dacă A este integru atunci sin-
gurele polinoame inversabile în A[X] sunt polinoamele constante egale cu elemente
inversabile în A.
Ultimul exemplu de mai sus duce la întrebarea firească: care sunt polinoamele
inversabile în A[X], cu A inel cu divizori ai lui zero? Răspunsul este dat de:
g = b0 + b1 X + ... + bn X n ∈ A[X], f · g = 1.
Inele de polinoame 143
Obţinem sistemul
a0 · b 0 = 1
a1 · b 0 + a0 · b 1 = 0
a2 · b 0 + a1 · b 1 + a0 · b 2 = 0
................ .. ...
am · bn−1 + am−1 · bn = 0
am · b n = 0,
Înmulţind penultima ecuaţie din sistem cu am şi ţinând cont de ultima ecuaţie,
rezultă a2m · bn−1 = 0. Repetând procedeul cu celelalte ecuaţii, obţinem, din
aproape în aproape, akm · bn−k+1 = 0, care pentru k = n + 1 duce la
m · b0 = 0.
an+1
Dar b0 este inversabil conform primei ecuaţii din sistem. Am obţinut am nilpotent,
deci şi polinomul am X m este nilpotent. Polinomul f este inversabil din ipoteză
şi aplicăm din nou exerciţiul 18 propus la finalul caiptolului anterior, de unde
rezultă
f − am X m = a0 + a1 X + ...am−1 X m−1 ∈ U (A[X]).
Din ipoteza de inducţie rezultă a0 ∈ U (A) şi a1 , ..., am−1 nilpotenţi.
Exemplul 6.2.2. Pentru a găsi ce polinoame de grad 1 din Z4 [X] √ sunt in-
versabile, stabilim mai întâi U (Z4 ) = {1̂, 3̂}, (vezi Propoziţia 4.4.1)şi 0 = {0̂, 2̂}.
Din Propoziţia
√ 6.2.2 rezultă că f = a+bX ∈ U (Z4 ) dacă şi numai dacă a ∈ U (Z4 )
şi b ∈ 0. Avem şi b ̸= 0, deci obţinem polinoamele 1̂ + 2̂X, 3̂ + 2̂X.
i : A → A[X], i(a) = a, ∀a ∈ A.
∑
n
n
φ(a0 +a1 X +...+an X ) = v(a0 )+v(a1 )x+...+v(an )x , n
∀f = ai X i ∈ A[X].
i=0
deci φ ◦ i = v.
Fie ξ : A[X] → B un morfism unitar de inele astfel încât ξ(X) = x şi ξ ◦ i = v.
Atunci au loc relaţiile:
u : B → A, u(b) = b, ∀b ∈ B,
Inele de polinoame 145
rezultă
f = (X−x0 )[an X n−1 +(an x0 +an−1 )X n−2 +...+(an xn−1
0 +an−1 xn−2
0 +...+a2 x0 +a1 )],
deci (X − x0 ) divide f .
Observaţia 6.3.2. Relaţia de mai sus se poate descrie într-o schemă, numită
Schema lui Horner.
an an−1 ... a1 a0
,
x0 an x0 · an + an−1 ... an xn−1
0 + a x
n−1 0
n−2
+ ... + a x
2 0 + a 1 f (x 0)
care furnizează câtul şi restul împărţirii unui polinom printr-un polinom de forma
X − x0 .
Dacă a ∈ U (A), atunci schema lui Horner poate determina câtul şi restul şi
la împărţirea printr-un polinom de grad I, aX + b, după cum urmează:
Fie g ∈ A[X], r ∈ A, cu f = (aX + b)g + r. Avem, echivalent,
deci efectuând schema lui Horner pentru X − (−a−1 b) găsim câtul la împărţirea
prin X − (−a−1 b), deci a · g şi restul r.
Exemplul 6.3.4. Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului
f = X 5 + 3X 4 − X 2 + 2X + 1 ∈ R[X]
prin g = 2X − 1.
1 3 0 −1 2 1
,
1
2
1 52 54 − 38 29
16
61
32
f · g = (X − x)i+j h1 h2 ,
Observaţia 6.3.4. Propoziţia 6.3.5 este valabilă doar pentru polinoame cu co-
eficienţi în domenii de integritate. Dacă A nu este inel integru, sau nu este
comutativ, atunci se poate ca un polinom din A[X] să aibă mai multe rădăcini
decât gradul său.
Exemplul 6.3.5. a) Orice polinom de grad n cu coeficienţi reali are cel mult n
rădăcini reale.
b) Z6 nu este inel integru. De aceea Propoziţia 6.3.5 nu este valabilă în Z6 [X],
unde polinomul de grad 1 f = b 3+b 3X ∈ Z6 [X] are trei rădăcini în Z6 [X]: b1, b
3,
b
5.
c) Propoziţia 6.3.5 este valabilă pentru polinoamele cu coeficienţi în orice corp
comutativ.
d) Corpul cuaternionilor este necomutativ. În acest corp, polinomul de grad 2
f = 1+X 2 are o infinitate de rădăcini. Într-adevăr, un element b·i+c·j+d·k ∈ H
cu b2 + c2 + d2 = 1 este rădăcină a polinomului X 2 + 1. Există o infinitate de
triplete (b, c, d) de numere reale cu această proprietate, de exemplu
√ √ √
m n p
(√ ,√ ,√ ), ∀m, n, p ∈ N∗ .
m+n+p m+n+p m+n+p
Demonstraţie: Dacă p este prim, atunci (Z∗p , ·) este grup abelian de ordin
p − 1, deci orice element al său este rădăcină a polinomului X p−1 − b1=b 0. Aşadar
b b [
rădăcinile acestui polinom sunt 1, 2, ..., p − 1. Scriind ultima relaţie a lui V iète,
găsim rezultatul dorit.
∑n ∑
n−1
d : K[X] → K[X], d(a) = 0, d( i
ai X ) = iai X i−1 ,
i=0 i=0
∑
m ∑
m−1
i
d(f + g) = d( (ai + bi )X ) = i(ai + bi )X i−1 ,
i=0 i=0
∑
n−1 ∑
m−1 ∑
m−1
i−1 i−1
d(f ) + d(g) = iai X + ibi X = i(ai + bi )X i−1 ,
i=0 i=0 i=0
∑
m+n ∑
= ai bj (iX i−1 X j + jX i X j−1 ) =
k=0 i+j=k
∑
m+n ∑ ∑
m+n ∑
= iai bj X i−1 X j + ai bj jX i X j−1 = d(f ) · g + f · d(g).
k=0 i+j=k k=0 i+j=k
Obţinem
∑
n−1
f= ci (X − x0 )i+1 + f (x0 ),
i=0
b0 = f (x0 ), obţinem
k!bk = f (k) (x0 ), ∀k = 0, n.
În ipoteza car(K) = 0, elementul k!1 ∈ K este nenul, deci inversabil şi din relaţiile
de mai sus putem exprima în mod unic coeficienţii bi prin valorile derivatelor
polinomului f în x0 :
bk = f (k) (x0 ) · (k!1)−1 , ∀k = 0, n.
bi = 0, i = 1, r − 1, br ̸= 0 ⇒ f = br (X − x0 )r + ... + bn (X − x0 )n ,
1 2 1
1+α+ α + ... + αn = 0,
2! n!
1 2 1
1+α+ α + ... + αn−1 = 0,
2! (n − 1)!
de unde obţinem
1 n
α = 0 ⇒ α = 0.
n!
Dar f (0) ̸= 0.
Demonstraţie: Fie
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n , g = b0 + b1 X + b2 X 2 + ... + bm X m .
f = 0 · g + f ⇒ c = 0, r = f,
f = an b−1 −1
n · g + (an−1 − an bn bn−1 )X
n−1
+ ... + a0 − an b−1
n b0 ,
deci q = an b−1 −1
n , r = (an−1 − an bn bn−1 )X
n−1
+ ... + (a0 − an b−1
n b0 ), cu grad(r) =
n − 1 < grad(g).
Pas 2. Presupunem că pentru toate polinoamele de grad s, cu n − 1 ≥ s ≥ m
există câtul şi restul la împărţirea prin g ca în enunţ şi demonstrăm că polinomul
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + ... + an X n are aceeaşi proprietate. Putem scrie
f = an b−1
m X
n−m
· g + h,
iar polinomului
Obţinem
f = (an b−1
m X
n−m
+ c1 ) · g + r1 , grad(r1 ) < grad(g),
deci există polinoamele q = an b−1
m X
n−m
+ c1 , r = r1 din K[X] cu proprietăţile
cerute.
În continuare demonstrăm unicitatea câtului şi restului. Fie f = q · g + r,cu
q, r ∈ [X] şi grad(r) < grad(g). Presupunem prin absurd că există şi q ′ , r′ ∈ K[X]
cu aceleaşi proprietăţi. Avem
f = q · g + r = q ′ · g + r′ ⇒ (q − q ′ ) · g = r′ − r.
Dacă q − q ′ ̸= 0, atunci
ceea ce contrazice faptul că polinoamele r şi r′ sunt de grad mai mic strict decât
grad(g). Rezultă că presupunerea făcută este falsă, deci q = q ′ , ceea ce implică
şi r = r′ .
Inele de polinoame 157
M = {grad(f )| f ∈ I, f ̸= 0},
Din definiţie rezultă că orice polinom de gradul 1 din K[X] este ireductibil.
Din Propoziţia 6.3.2 avem:
Propoziţia 6.4.5. Dacă polinomul f ∈ K[X] are o rădăcină x0 ∈ K, atunci f
nu este ireductibil (spunem că este reductibil).
Exemplul 6.4.3. a) f = X 2 − 3X + 2 ∈ R[X] este reductibil, 1 fiind rădăcină a
sa. Avem f = (X − 1)(X − 2).
b)f = X 3 + b
2X 2 + b
4X + b
3 ∈ Z5 [X] este reductibil, b
1 fiind rădăcină a sa. Avem
b 2 b
f = (X + 4)(X + 3X + 2). b
c) f = X 2 + X + 1 ∈ R[X] este ireductibil.
Un polinom din K[X] poate fi reductibil şi dacă nu are rădăcini în K.
Exemplul 6.4.4. a) f = X 4 + b
1 ∈ Z2 [X] nu are rădăcini în Z2 , dar
f = (X 2 + b
1)(X 2 + b
1).
f = (X 2 + X + 1)(X 2 − X + 1).
(f ) = {g · f | g ∈ K[X]},
şi în mod evident nu coincide cu K[X], deci este ideal propriu. Vom arăta că
singurul ideal propriu din [(f ), K[X]] este (f ).
Fie I ∈ Id(K[X]), (f ) ⊆ I. Conform Propoziţiei 6.4.4, inelul K[X] este
principal, deci I = (h), h ∈ K[X]. Incluziunea (f ) ⊆ (h) duce la f ∈ (h), deci f
este un multiplu în K[X] al lui h. Rezultă h divizor al lui f , care este polinom
ireductibil. Obţinem h = f sau h inversabil. În primul caz I = (f ), iar în al
doliea I = K[X].
Propoziţia 6.4.8. Dacă polinomul f ∈ K[X] este ireductibil, atunci inelul factor
K[X]/(f ) este corp.
K[X]
K1 = ,
(f1 )
este corp. Elementele acestui corp sunt clase de echivalenţă ale polinoamelor din
K[X] în raport cu relaţia de congruenţă modulo idealul (f1 ).
Pentru un g ∈ K[X] oarecare, din teorema împărţirii cu rest în K[X], există
c, r ∈ K[X] astfel încât
Definiţia 6.4.2. Fie K un corp comutativ şi f ∈ K[X]. Cea mai mică extindere a
lui K în care se află toate rădăcinile lui f se numeşte corpul de descompunere
a polinomului f .
(X − 1)(X 2 − 2) ∈ Q[X],
√
deşi conţine toate rădăcinile acestui polinom,
√ √ ci Q( 2), deoarece acesta este cel
mai mic subcorp al lui R, care conţine − 2, 2.
Din definiţia de mai sus rezultă că f este primitiv dacă cel mai mare divizor
comun al coeficienţilor săi este 1.
g = b0 + b1 X + ... + bm X m , h = c0 + c1 X + ... + cr X r , m + r = n.
a0∑= b0 c0
ai = k+l=i bk cl .
an = b m c r
Din ipoteza p duvide a0 , cu p prim, rezultă p|b0 c0 , deci p|b0 sau p|c0 şi deoarece
p2 nu divide a0 , rezultă că p divide exact unul dintre b0 , c0 . Presupunem p divide
b0 şi p nu îl divide pe c0 .
Din ipoteza p nu divide an rezultă că p nu divide f (un polinom e divizibil
printr-un număr dacă fiecare coeficient al său este un multiplu al acelui număr).
Prin urmare p nu divide nici g. Există deci un coeficient bi al polinomului g,
nedivizibil prin p. Fie i0 cel mai mic indice pentru care p nu divide bi0 . Evident,
i0 < n. Avem ∑ ∑
p|ai0 → p| b k c l = bi 0 c 0 + bk c l ,
k+l=i0 k+l=i0 ,k<i0
unde p|bk , ∀k < i0 , deci p|bi0 c0 . Dar aceasta contrazice faptul că p nu divide nici
bi0 , nici c0 . Deci presupunerea facută este falsă, aşadar f este ireductibil.
Inele de polinoame 163
Obţinem f (X +1) = X p−1 +pX p−2 +Cp2 X p−3 +...+Cpp−2 +p. Conform criteriului
lui Eisenstein, f (X + 1) este ireductibil în Q[X], deci la fel este şi f .
b) Polinomul f = 3X 7 − 15X 3 + 6X 2 + 24X + 5 ∈ Z[X] este ireductibil
deoarece reciprocul său, r(f ) = 5X 7 + 24X 6 + 6X 5 − 15X 4 + 3 este ireductibil
conform Criteriului lui Eisenstein pentru p = 3.
6.6 Exerciţii
1. Să se determine elementele inversabile în fiecare dintre următoarele inele de
polinoame:
(Z[X], +, ·), (Q[X], +, ·), R[X], +, ·), (C[X], +, ·), (Zp [X], +, ·), pentru p prim.
Indicaţie: a) Implicaţia directă este evidentă. Dacă f˜ = g̃, atunci ∀a ∈ A este rădăcină a
polinomului f − g ∈ A[X]. Presupunem prin absurd f ̸= g, deci polinomul de grad finit f − g
are o infinitate de rădăcini. Contradicţie cu Propoziţia 7.3.4.
b) Ca mai sus, ai este rădăcină a polinomului f − g, ∀i = 1, n, iar Propoziţia 6.3.2 asigură
(X − a1 )(X − a2 )...(X − an )|(f − g).
Întocmind tablele operaţiilor de adunare şi înmulţire în inelul factor, se constată că este corp.
Indicaţie: Ca la exerciţiul anterior, elementele inelului factor sunt clase de echivalentă ale
polinoamelor de grad 1. Dar X \ −i·X \ + i = 0̂, deci sunt divizori ai lui zero.
8. Să se arate că dacă polinomul f ∈ Z[X] are trei rădăcini întregi care dau
resturi diferite la împărţirea prin 3, atunci pentru orice n ∈ Z, 3 divide f (n).
p2 2p3 − 9pq
y 3 + αy + β = 0, α=− + q, β= + r.
3 27
√( ) √( )
β β
2 ( α )3 β β
2 ( α )3
u3 = − ± + , v3 = − ∓ + .
2 2 3 2 2 3
f = f0 + f1 Y + f2 Y 2 + ... + fn Y n , fi ∈ A[X], i = 0, n, n ∈ N.
∑
ni
2 ni
fi = a0i + a1i X + a2i X + ... + ani i X = aki X k .
k=0
169
170 Lecţii de algebră
i1 + i2 + ... + in ,
Dacă îl scriem
putem aplica schema lui Horner pentru a găsi o descompunere a lui f . Căutăm
un divizor de forma X − g, unde g ∈ Z[Y ] e un divizor al termenului liber, 2Y 2 .
Polinomul g poate fi ±1, ±Y , ±2, ±2Y , ±Y 2 , ±2Y 2 .
2 5Y − 4 2Y 2 − 10Y + 2 −4Y 2 + 5Y 2Y
.
1 2 5Y − 2 2Y 2 − 5Y −2Y 2 0
f = fn + fn−1 + ... + f1 + f0 .
172 Lecţii de algebră
se scrie
f = f4 + f3 + f2 ,
unde
f4 = 2X 4 + 5X 3 Y + 2X 2 Y 2 ,
f3 = −10X 2 Y − 4X 3 − 4XY 2 , f2 = 2X 2 + 2Y 2 + 5XY.
φσ (f ) = 3X2 X3 + 2X1 .
φσ (f ) = f, ∀σ ∈ Sn .
f = X1 X 2 X3 , g = X 1 + X2 + X 3 + X1 X2 + X1 X3 + X2 X3 ,
φσ (f − g) = φσ (f ) − φσ (g) = f + g,
φσ (f · g) = φσ (f ) · φσ (g) = f · g,
deci f − g ∈ S, f · g ∈ S.
(X − X1 )(X − X2 )...(X − Xn−1 ) = X n−1 − s′1 X n−2 + s′2 X n−3 − ... + (−1)n−1 s′n−1 .
(X − X1 )(X − X2 )...(X − Xn ) =
= (X n−1 −s′1 X n−2 +s′2 X n−3 −...+(−1)k s′k X n−k−1 +...+(−1)n−1 s′n−1 )(X −Xn ) =
= X n − (s′1 + Xn )X n−1 + ... + (−1)k (s′k + s′k−1 Xn )X n−k + ... + (−1)n s′n−1 Xn =
= X n − s1 X n−1 + s2 X n−2 − ... + (−1)n sn ,
deoarece sk = s′k + Xn s′k−1 .
Pentru orice permutare σ ∈ Sn , morfismul φσ induce, conform Propoziţiei
6.1.6, un morfism
de unde φσ (sk ) = sk , ∀k = 1, n.
s0 = 1,
s1 = X1 + X 2 + X3 ,
.
s2 = X 1 X2 + X1 X3 + X2 X3 ,
s3 = X1 X 2 X3 .
f = f0 + f1 + ... + fm ,
unde fk este suma tuturor monoamelor de grad k din f . Evident, fk este polinom
omogen. Mai mult, scrierea lui f ca sumă de aceste polinoame omogene este
unică. Din faptul că f este simetric, rezultă că φσ (f ) = f , pentru orice σ ∈ Sn .
Avem deci
f = φσ (f0 ) + φσ (f1 ) + ... + φσ (fm ),
iar morfismul φσ invariază gradele polinoameleor. Rezultă că avem mai sus f scris
din nou ca sumă de polinoame omogene. Scrierea fiind unică, rezultă φσ (fk ) = fk ,
adică fk simetric, ∀k = 0, m.
Două monoame λ = X1i1 X2i2 ...Xnin , µ = X1j1 X2j2 ...Xnjn sunt în relaţia
Relaţia de ordine introdusă mai sus pe mulţimea monoamelor simple (fără co-
eficienţi) este totală şi compatibilă cu îmnulţirea, adică pentru orice trei monoame
λ, µ, ν, din λ ≤ µ rezultă ν · λ ≤ ν · µ.
Ordinea lexicografiă induce pe mulţimea tuturor monoamelor o relaţie de
preordine (reflexivă şi tranzitivă) prin
aλ ≤ bµ ⇔ λ ≤ µ, ∀a, b ∈ A.
este X 3 Y .
νς ≤ λς ≤ λµ ⇒ cdνς ≤ abλµ,
deci abλµ este cel mai mare termen în raport cu ordinea lexicografică.
Propoziţia 7.3.2. Dacă f este un polinom simetric din A[X1 , ..., Xn] şi aX1i1 X2i2 ...Xnin
este termenul său principal, atunci
i1 ≥ i2 ≥ ... ≥ in .
Polinoame în mai multe nedeterminate 177
f = g(s1 , s2 , ..., sn ).
are termenul principal mai mic decât al lui f . Continuând procedeul, după un
număr finit de paşi se găseşte expresia lui f în funcţie de polinoamele fundamen-
tale.
Finitudinea algoritmului se datorează faptului că pentru un monom X1i1 X2i2 ...Xnin
cu i1 ≥ i2 ≥ ... ≥ in , există un număr finit de monoame
Corespunzător acestui monom, asi11 si22 ...sinn este termen nenul în h(s1 , ..., sn ) = 0.
Rezultă că acest termen se reduce cu un alt termen. Termenul principal din
asi11 si22 ...sinn este aX1k1 X2k2 ...Xnkn , unde
k1 = i1 + i2 + ... + in ,
k2 = i2 + ... + in ,
.............
kn = in .
Un termen din h(s1 , ..., sn ) = 0 care să reducă asi11 si22 ...sinn trebuie să aibă acelaşi
termen principal. Dar un sj11 sj22 ...sjnn cu cel puţin un il diferit de jl are un alt
termen principal, deci nu se pot reduce. Rezultă h = 0. Prin urmare, pentru
h1 , h2 ∈ A[X1 , ..., Xn ], cu f = h1 (s1 , .., sn ) = h2 (s1 , ..., sn ) avem h1 = h2 .
Pentru orice m ≥ n, prin înmulţirea fiecărei identităţi de mai sus cu X1m−n , X2m−n ,
respectiv Xnm−n şi prin însumarea relaţiilor obţinute, rezultă
7.4 Exerciţii
1. Găsiţi descompuneri pentru următoarele polinoame:
a) X 4 Y + 8XY 4 + X + 2Y ∈ Q[X, Y ];
b) X 3 + Y 3 + Z 3 − 3XY Z ∈ Q[X, Y, Z];
c) X 4 + Y 4 ∈ Z2 [X, Y ].
Indicaţie: a), b) Folosim schema lui Horner, ca în Exemplul 7.1.2.
c) În Z2 [X, Y ], 2X 2 Y 2 = 0, deci X 4 + Y 4 = (X 2 + Y 2 )2 , etc.
f (0, 0) = 0, deci cu termen liber nul. Inelul factor este format din clasele de echivalentă modulo
idealul (X, Y ), ale polinoamelor din Q[X, Y ]. Pentru f oarecare f − f (0, 0) ∈ (X, Y ), deci
Q[X, Y ]/(X, Y ) = {â| a ∈ Q},
adică clasele de echivalenţă cu reprezentanţi polinoame constante din Q[X, Y ].
Aplicând teorema fundamentală de izomorfism pentru inele morfismului surjectiv φ : Q[X, Y ] →
Q, φ(â) = a, obţinem izomorfismul cerut, deci inelul factor este corp.
∑
p−1 ∑
p−1 ∑
p−1
f˜∗ (0̂) + ... + f˜∗ (p −
ˆ 1) = âp−1 k̂ p−1 + âp−2 k̂ p−2 + ... + â1 k̂ + pâ0 ,
k=1 k=1 k=1
care duce la âp−1 (p − 1) = 0̂, deci p|ap−1 . Am folosit faptul că elementele lui Z∗p sunt rădăcinile
polinomului X p−1 − 1, iar din relaţiile lui Viete şi formula de recurenţă pentru sumele lui
∑p−1
Newton tm = k=1 k̂ m rezultă tm = 0̂.
[6] C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Bazele algebrei, vol.1, Ed. Academiei RSR,
1986.
[9] I.Tofan, A.C.Volf, Algebră: Inele. Module. Teorie Galois, Ed. MatrixRom,
Bucureşti, 2001.
183