Curs 4

Blocante ale SNV parasimpatic

1. Antagonişti ai receptorilor muscarinici (M-colinolitice sau antimuscarinice)

2. Blocante ale receptorilor nicotinici
2.a. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor vegetativi
(substanţe anti-Nn sau ganglioplegice)
2.b. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncţiunii neuromusculare
(anti-Nm; curarizante sau miorelaxante cu acţiune sinaptică)

1. Antagonişti ai receptorilor muscarinici

Clasificare
 Alcaloizi naturali: Atropina (Hyosciamina), Scopolamina (Hyoscina)
 Substanţe antimuscarinice de semisinteză şi sinteză:
- Amine cuaternare indicate ca antispastice în terapia bolilor gastro-intestinale şi a
bolilor genito-urinare: Propantelina, Glicopirolatul, Anisotropina, Clidinium,
Hexociclium, Isopropamida, Mepenzolatul, Metantelina, Metscopolamina, Oxifenonium,
Butilscopolamina
- Amine terţiare indicate ca antispastice în terapia bolilor gastro-intestinale şi a
bolilor genito-urinare: Pirenzepina, Telenzepine, Oxibutinin, Tolterodin, Propiverin,
Darifenacin, Drotaverin, Diciclomin, Oxifenciclimin, Tridihexetil, Mebeverina,
Emepronium, Trospium
- Amine cuaternare indicate în tratamentul astmului bronşic: Ipratropium,
Tiotropium
- Amine terţiare utilizate în tratamentul bolii Parkinson: Benztropina
- Anticolinergice centrale (singurele eficiente în terapia pseudoparkinsonismului):
Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden, Difenciclimin, Prociclidina
- Anticolinergice centrale (folosite ca miorelaxante): Clorzoxazona, Ciclobenzaprina,
Carisoprodol, Clorfenezina, Metaxolona, Metocarbamol, Orfenadrina
- În oftalmologie: Homatropina Ciclopentolat Tropicamida
- Toxina botulinică tip A şi B

Atropina – efecte farmacodinamice

 aparat cardiovascular:
- Cord: prin blocarea receptorilor muscarinici M2 à frecvenţa cardiacă creşte (de obicei,
creşterea frecvenţei este precedată de o bradicardie însoţită de tulburări de ritm).
- Vascular: dozele mari determină vasodilataţie cutanată (în special în jumătatea superioară
a corpului şi hipotensiune arterială).
 musculatura neteda (gastro-intestinală, genito-urinară, bronşică):
@ reduce tonusul musculaturii netede, în special în stările spastice. Influenţează mai
puţin motilitatea viscerelor.
- Efectul atropinei asupra spasmelor ureterale este mai slab, tonusul vezicii urinare scade
concomitent cu creşterea tonusului sfincterian, ceea ce favorizează retenţia de urină. Totuşi,
creşterea tonusului sfincterian este un efect advers al antimuscarinicelor care poate fi

1
folosit în scop terapeutic în cazurile cu incontinenţă urinară, deoarece creşte capacitatea
vezicală, contribuind la profilaxia infecţiilor urinare joase.

- După 3 zile de administrare a Atropinei la bolnavi cu diaree, plexul Auerbach intervine şi,
continuarea administrării Atropinei nu mai are efect, intestinul reluându-şi motilitatea.
@ bronhodilataţie, efect evident doar la persoanele cu astm bronşic.
 glob ocular:
- paralizie ciliară (cicloplegie) à împiedică acomodarea (durată de 12 zile după
administrare locală, de 48 – 72 ore după administrare sistemică)
- paralizia sfincterului irian à midriază (durată de 7 – 10 zile după administrare locală, de
48 – 72 ore după administrare sistemică) şi reducerea scurgerii umorii apoase prin canalul
lui Schlemm.
 glande exocrine
- inhibă puternic secreţia glandelor salivare (determină senzaţie de gură uscată) şi
sudoripare (determină uscăciunea tegumentului), reduce secreţia apoasă a glandelor
bronşice (ceea ce va creşte vâscozitatea secreţiei bronşice).
- pentru inhibarea secreţiilor digestive sunt necesare doze mai mari.
 SNC:
- acţiune antiemetică (util în combaterea greţurilor şi vărsăturilor induse de opiaceele
folosite în timpul intervenţiilor chirurgicale)
- ameliorează simptomele bolii Parkinson
- la nivel medular, prin acţiune de antagonist al receptorilor medulari intercalari, se
produce miorelaxare (relaxarea musculaturii striate)
Atropina – farmacocinetică
- Absorbţia: bună după administrare pe cale orală, parenterală şi instilare conjunctivală.
- Distribuţie: largă
- Bariera hemato-encefalică: Atropina traversează, derivaţii cuaternari nu traversează
- Metabolizată în cea mai mare parte în ficat, o mică parte eliminându-se nemetabolizată
prin rinichi.
- Nivelul sanguin al Atropinei scade repede, dar acţiunea este îndelungată, din cauza legării
puternice de receptor à efectele asupra funcţiilor parasimpatice scade repede în toate
organele, cu excepţia globilor oculari (asupra muşchiului irian şi asupra muşchiului ciliar
persistă timp de 48-72 ore).
- T1/2 plasmatic al Atropinei = 2 ore
Atropina – indicaţii
- antispastic;
- midriază terapeutică;
- antidot în intoxicaţiile acute cu organofosforate sau cu muscarină;
- premedicaţie în anestezie;
- în asociere cu opiaceele à analgezic în IM acut (se foloseşte Meperidina cu efecte
atropinice);
- antiemetic;
- adjuvant în tratamentul bolii Parkinson, astmului bronşic cu debut recent, al miasteniei
gravis (în doze mici, pentru a combate efectele anti-muscarinice ale
parasimpaticomimeticelor cu acţiune indirectă);
- intervenţii chirurgicale în regiunea buco-faringiană;
2
- în electroşoc (pentru prevenirea rupturilor musculare, a fracturilor);
- pentru producerea miorelaxării în spasmul localizat al musculaturii striate à
anticolinergice centrale;
- hiperhidroză;
- alternativă în tratamentul hipertensiunii intracraniene.
Atropina - Contraindicatii
- glaucom;
- hiperplazia de prostată;
- scleroze coronariene; tulburări de ritm; tulburări de conducere; insuficienţă cardiacă;
- nou-născuţi, copiii mici, vârstnici;
- boala ulceroasă cu hipersecreţie acidă;
Atropina - Observaţii:
- Sub tratament cu Atropină trebuie evitată expunerea la soare.
- Atropina nu se administrează la pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă.
Atropina - Intoxicaţia acută:
- Antidot -> Pilocarpină s.c. sau Neostigmină s.c.

Scopolamina
 Efecte farmacodinamice:
- Aceleaşi ca la Atropină (efecte mai puternice pe globii oculari şi secreţia salivară, efecte
mai slabe la nivelul cordului, organelor abdominale), cu excepţia celor de la nivelul SNC,
unde Scopolamina produce sedare, efect hipnotic şi amnezie retrogradă
 Indicaţii:
- antispastic;
- antiemetic (de elecţie în răul de mişcare);
- în stări de agitaţie psihomotorie de diverse etiologii;
- premedicaţie în anestezie;
- scop diagnostic al sindromului WPW
 Aceleaşi contraindicaţii şi efecte adverse ca Atropina.
- În plus este contraindicată şi la persoanele care efectuează munci de precizie şi la
conducătorii auto.

Pirenzepina
- antagonist numai pe receptorii M1, M3.
- indicat pentru efectul antispastic la pacienţii cu boală ulceroasă şi tahiaritmii asociate,
adjuvant în boala Parkinson
Oxibutinin
- determină contracţia sfinterului vezical, relaxarea muşchiului neted al peretelui vezical şi
creşte capacitatea vezicii urinare
- indicat în tratamentul incontinenţei urinare (din meningomielocel, din boli neurologice,
după prostatectomie, enurezis).
Tolterodin
- relativă selectivitate pentru blocarea receptorilor M3
- indicate în tratamentul incontinenţei urinare.

3
 Darifenacin
- relativă selectivitate pentru blocarea receptorilor M2
- indicate în tratamentul incontinenţei urinare.
Ipratropium, Tiotropium
- indicate în astm bronşic cu debut recent
- dezavantaj: determină o creştere a vâscozităţii secreţiei bronşice.
Anticolinergice centrale: Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden, Difenciclimin,
Prociclidina
- antagonişti ai receptorilor muscarinici ai neuronilor intercalari medulari
- indicate în terapia pseudoparkinsonismului
Anticolinergice centrale: Clorzoxazona, Ciclobenzaprina, Carisoprodol,
Clorfenezina, Metaxolona, Metocarbamol, Orfenadrina
- antagonişti ai receptorilor muscarinici ai neuronilor intercalari medulari
- indicate ca miorelaxante în spasmul muscular localizat al musculaturii striate
Homatropina, Ciclopentolat, Tropicamida
- producerea midriazei în scop terapeutic, în terapia diferitelor infecţii oculare (irite, irido-
ciclite), pentru tratamentul prolapsului irian etc.
Toxina botulinică:
- inhibitor al eliberării de acetilcolină de la nivelul terminaţiei nervoase
- spasmul local al muşchilor globilor oculari, acalazia cardiei, cosmetică

2. Blocante ale receptorilor nicotinici

Ganglioplegice: clasificare
 Derivaţi cu amoniu cuaternar:
- Hexametoniul, Tetraetilamoniul, Pentolinium, Decametoniu, Bromura de Azamethoniu
 Structuri cu funcţii amidice secundare:
- Mecamilamina
 Structuri cu funcţii amidice terţiare:
- Pempidina
 Derivaţi sulfonici:
- Camsilatul de Trimetaphan

Ganglioplegice: efecte farmacodinamice

 sistem cardio-vascular:
- scăderea tonusului arteriolar şi venomotor. Tensiunea arterială poate să scadă brusc,
deoarece atât rezistenţa vasculară periferică, cât şi întoarcerea venoasă sunt scăzute.
- cord: scad forţa contractilă, tahicardie moderată
 tract gastro-intestinal:
- scad secreţia gastrică (efect care nu este suficient pentru a fi utilizat în tratamentul
ulcerului peptic),
- inhibă profund motilitatea gastro-intestinală şi produc constipaţie marcată
 tract genito-urinar:
- tenesme vezicale
- pot precipita retenţia urinară la barbaţi cu hiperplazie benignă de prostată
 globi oculari:
- cicloplegie şi scăderea acomodării vizuale
4
- dilataţie moderată a pupilei
 SNC:
- agenţii cuaternari de amoniu şi Trimetaphanul à nu traversează bariera hemato-encefalică
-> lipsiţi de efecte centrale
- Mecamilamina à pătrunde uşor în SNC à sedare, tremor, mişcări coreiforme, tulburări
mentale.
 alte sisteme:
- funcţia sexuală -> inhibă erecţia şi ejacularea
- blochează transpiraţia. Totuşi, hipertermia nu constituie o problemă, deoarece
vasodilataţia cutanată este, în general, suficientă, pentru a menţine o temperatură corporală
normală.

Camsilat de Trimetaphan:
@ Indicaţii:
- în crize acute de HTA, cu sau fără complicaţii (insuficienţă cardiacă acută, edem
pulmonar acut);
- pentru realizarea unei hipotensiuni controlate, în vederea reducerii sângerării în chirurgia
oftalmologică şi neurochirurgie.
@ Efecte adverse:
- simpatoplegie (hipotensiune arterială ortostatică marcată şi disfuncţie sexuală);
- parasimpatoplegie (constipaţie, retenţie urinară, precipitarea glaucomului, vedere
„voalată“, uscăciunea gurii);
- uneori, reacţii alergice (este eliberator de histamină).

Miorelaxante cu acţiune sinaptică

 Curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare)
@ Derivaţi isochinolinici:
- D-tubocurarina
- Atracurium
- Cisatracurium
- Doxacurium
- Mivacurium
- Metocurine
@ Derivaţi steroidieni
- Pipecuronium
- Pancuronium
- Rocuronium
- Vecuronium
@ Alte structuri
- Gallamine
 Curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare)
- Succinilcholina

5
 Miorelaxante cu acţiune sinaptică - Pahicurare
o Mecanism de acţiune:
- antagonişti competitivi ai receptorilor Nm situaţi la poarta canalelor de Na+/K+ -
acetilcolindependente.
- blocarea canalelor de Na+/K+ găsite în poziţie deschisă.
o Farmacocinetica:
- nu traversează bariera hemato - encefalică (au o grupare de tip onium)
- Acţiune de scurtă durată
o Indicaţii
- pentru producerea miorelaxării în intervenţii chirurgicale;
- laringoscopii, bronhoscopii; esofagoscopii;
- manevre ortopedice
- profilaxia rupturilor musculare, a fracturilor, etc în terapia cu electroşoc a bolilor psihice
o Contraindicaţii
- intervenţii chirurgicale la nivelul globilor oculari
- glaucom
- miotonii

Miorelaxante cu acţiune sinaptică - Pahicurare

d-Tubocurarina
@ Efecte adverse:
- Nu produce o bună relaxare a glotei.
- Eliberează histamina -> hipotensiune arterială şi bronhoconstricţie.
- Hipotensiune arterială prin efect ganglioplegic şi deblocare a medulosuprarenalei.
- Scade coagulabilitatea sângelui.
- Nu exercită acţiune pe receptorii M2 cardiaci.
Gallamina
- Este şi antagonist alosteric pe receptorii M2 cardiaci à tahicardie.
- Nu produce efecte ganglioplegice şi nu eliberează histamina.
- Nu produce o bună relaxare a glotei.
Atracurium
- Prezintă metabolizare de tip Hofman în cea mai mare parte (se autometabolizează la
temperatura corpului şi pH fiziologic).
- Determină o eliberare redusă de histamină.
Metocurine
- Produce şi efecte ganglioplegice de intensitate redusă;
- Determină o eliberare redusă de histamină
- Nu influenţează receptorii M2 cardiaci.
Mivacurium
- Nu influenţează receptorii Nn,
- Nu determină efecte pe receptorii M2 cardiaci
- Produce o eliberare redusă de histamină.
Doxacurium şi Cisatracurium
- Nu determină efecte pe receptorii Nn şi M2 cardiaci
- Nu produc eliberare de histamină
Pancuronium
6
- Blochează moderat receptorii M2 cardiaci.
Rocuronium
- Determină o blocare redusă a receptorilor M2 cardiaci.
Derivaţii steroidieni nu determină efecte de tip ganglioplegic şi nu eliberează
histamină (sunt antagonişti cu selectivitate mai mare pe receptorii Nm).

Miorelaxante cu acţiune sinaptică - Leptocurare

 Mecanism de acţiune:
@ Agonişti parţiali ai receptorilor Nm
@ Deschid canalele de Na+/K+ şi apoi le blochează în poziţia deschis (membrana rămâne
depolarizată)
- relaxarea musculaturii striate.
- hiperpotasemii (à contraindicaţi în insuficienţă renală, arsuri, paralizii/plegii musculare,
tulburări de ritm)
 Dezavantaje:
- lipsa antidotului în caz de supradozare;
- dureri musculare la revenirea din curarizare;
 Avantaje (à inducerea curarizării):
- instalare şi încetare rapidă a acţiunii;
- asigură o foarte bună relaxare a glotei.