PROPUNERI DE TEME PENTRU INTALNIRILE CU PARINTII

Varsta scolara mica (6/7 ani – 10/11 ani) – caracteristici bio-psiho-sociale

Varsta pubertatii (10/11 ani – 14/15 ani) – caracteristici bio-psiho-sociale
Atentia – particularitati psihologice la copiii de varsta scolara mica
Rolul imaginii de sine în dezvoltarea armonioasă a copilului
Consecintele imaginii de sine pozitive/negative
Sa cunoastem temperamentul copiilor
Complexele de inferioritate ale copilului
Timiditatea – o calitate sau un defect?
Metode educative pentru imbunatatirea stimei de sine a copiilor
Dezvoltarea motivatiei elevilor. Relatia motivatie – performanta
Dezvoltarea abilitatilor de autocunoastere si intercunoastere
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare in copilarie
Dezvoltarea abilitatilor emotionale si sociale la scolari
Comunicarea si relatiile parinti-copii
Conflictul si managementul conflictului
Reguli, roluri si responsabilitati in familie
Formarea deprinderilor de luare a deciziilor
Violenta acasa, la scoala si in comunitate
Modalitati de management al stresului
Managementul timpului. Timpul liber al scolarului.
Managementul informatiilor si al invatarii
Metode de stimulare a creativitatii copiilor
Promovarea unui stil de viata sanatos
Rolul familiei in orientarea scolara si profesionala a copilului
Tulburarile de comportament la preadolescenta
Mecanisme de formare a caracterului
Despre pedepse si rolul lor
Rolul recompensei si pedepsei in formarea comportamentelor dezirabile
Socializarea copilului in familie
Comunicarea asertiva. Ascultarea activa
Dependenta de calculator
Comunicarea in siguranta pe internet
Programe de control parental pentru navigarea in siguranta pe internet
CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE VÂRSTEI ŞCOLARE MICI

Aceasta etapa a fost denumita si copilaria adulta sau maturitatea infantila.

1. Dezvoltarea somato-fiziologica
Daca la 6-7 ani ritmul cresterii treneaza, ulterior devine alert, astfel incat pana la debutul
pubertatii, copilul creste in greutate aproximativ 10 kg, iar in inaltime cu circa 20 cm. Corpul
si extremitatile se lungesc, ceea ce provoaca o modificare a proportiei dintre cap si trup.
Sistemul muscular progreseaza, indeosebi sub raportul masei sale. Creste forta musculara,
precizia si viteza motrica a micului scolar.
In ceea ce priveste sistemul nervos, asistam la o crestere a creierului (aprox. 1200 g) si la o
organizare de cai functionale noi.
2. Evolutia psihologica
Achizitionarea scris-cititului solicita complex intreaga paleta de senzatii,
perceptii,reprezentari. Se dezvolta sensibilitatea tactila a mainii dar si cea vizuala si auditiva.
Se imbunatateste vederea la distanta si capacitatea de apreciere vizuala a marimii. Auzul
fonematic evolueaza considerabil.
Pe plan gustativ si olfactiv creste abilitatea individului de a identifica si clasifica gusturile si
mirosurile.
Sub raport tactil, asistam la o evolutie deosebita a chinesteziei mainii prin scris, desen, lucru
manual.
Spiritul de observatie, ca etapa superioara a perceptiei, face progrese, devenind acum
deliberat, sistematic, analitic.
Ameliorari multiple survin si in planul perceptiei spatiului si a timpului. Cat priveste
perceptia timpului, datorita implicarii copilului in diverse activitati scolare, care presupun
respectarea unui orar, se dezvolta capacitatea acestuia de a percepe si precia corect durata de
desfasurare a fenomenelor.
Reprezentarile sporesc in volum si apar reprezentari noi: istorice, geografice, topografice.
3. Memoria.
Predomina memoria mecanica (moment de apoteoza la 8 ani), involuntara si cea de scurta
durata;
Memoria este conditionata de incarcatura afectogena (retine preponderent ceea ce l-a
impresionat mai mult);
Uitarea apare frecvent in jurul varstei de 7 ani (el uita frecvent tema de pregatit, penarul,
caietul etc.); La 9 ani scolarul face eforturi voluntare de a-si cultiva memoria (repetitii);
Raportul dintre capacitatea de recunoastere si de reproducere se modifica. La 6-7 ani procesul
de recunoastere este mai usor de realizat, iar pe masura inaintarii sale in varsta creste
posibilitatea de reproducere. Deficitul din acest plan se datoreaza dificultatii de a transpune
limbajul interior (care a stat la baza intelegerii) in limbaj exterior;
• La aceasta varsta micul scolar este mare amator de basme si povestiri, traindu-le cu mare
intensitate;
• In aceasta perioada se dezvolta si imaginatia creatoare (joc, momente de fabulatie etc.).
• Copilul cocheteaza cu preocuparile artistice (desen, compuneri literare etc.).
• Trasaturile distincte ale desenului la scolarul mic sunt:
1. In primii doi ani de scoala primara desenul infantil mai conserva trasaturile specific varstei
anterioare (intr-un singur plan, deficitar in respectarea marimii si proportiilor dintre obiecte si
fenomene, colorit estompat, grad de originalitate redus – apeleaza frecvent la clisee);
2. In ultimele doua c1ase ale cic1ului primar continutul tematic, perspectiva si adancimea
desenului se imbunatatesc considerabil;
4. Atentia
• Creste capacitatea de mobilizare voluntara, dar sunt frecvente fluctuatiile de atentie;
 Neatentia fortuita – aparitia neasteptata a unui stimul oarecare spre care scolarul mic se
orienteaza;
• Neatentia activa – agitatie motrica care deranjeaza pe cei din jur;
• Neatentia pasiva – sub o masca de implicare aparenta deturneaza traiectul intelectiv in cu
totul alta directie;
• Neatentia activa si cea pasiva trebuie rezolvate prin cunoasterea cauzelor care le-au
• alimentat (biologice, psihologice, educationale).
5. Vointa
Pana la intrarea in scoala, activitatea copilului se reduce numai la a face ceea ce ii procura
placere. Scoala determina copilul sa se sacrifice diverselor tentatii, interese, care ii ocupa
majoritatea timpului diurn;
• Se exerseaza caracterul voluntar al conduitei si se pun bazele unor deprinderi, priceperi
automatizate, ce vor fi active prin vointa;
• Toate procesele psihice (perceptie, memorie, gandire, atentie, afectivitate) se impregneaza
volitiv;
• Demararea unei activitati este declansata de forta autoritatii adultului;
• In desfasurarea actiunii se lasa usor perturbat si sustras, ceea ce demonstreaza caracterul
fragil al vointei.
6. Afectivitatea
Viata emotionala a micului scolar devine mai echilibrata si apare sentimentul datoriei;
Imitatia adultului, dorinta de a demonstra ca nu mai este mic, constituie o alta cale de
socializare afectiva (recurge la bravaj, acte de curaj – cind se loveste pozeaza ca nu il doare;
intra intr-o incapere fara lumina chiar daca ii este frica);
Apare un progres semnificativ in ceea ce priveste capacitatea de reproducere. Daca initial
reproducerea era fidela (textuala) pe masura acumularii de cunostinte, scolarul mic este tentat
sa faca mici reorganizari ale textului acumulat;
Creste volumul memoriei). Referitor la efectele pe care le au asupra performantelor
memoriei, interogatiile repetate adresate unor copii (ce au fost martorii unui eveniment
regizat) au pus in evidenta faptul ca evocarile subiectilor sunt mai precise la 7 ani decat la 5
ani. Ca o nota comuna, pentru ambele varste, s-a constatat ca atunci cand intrebarile
amanuntite sunt repetate, copilul crede ca primul sau raspuns a fost eronat, asa incat il va
retusa sau il va modifica integral pe urmatorul.
7. Limbajul
• Intrarea copilului in scoala accelereaza procesul eliberarii limbajului de anumite clisee
parazitare, elemente dialectale, jargoane, pronuntii deficitare etc., altfel spus micul scolar are
acces in mod organizat la limbajul cult
• Potentialul lingvistic difera la inceputul clasei I in functie de educatia primita in familie, de
formula sa temperamentala
• Vocabularul se dubleaza (1500/1600 cuvinte formeaza vocabularul sau activ). Progrese
evidente se inregistreaza in ceea ce priveste debitul vorbit si cel scris pe masura ce se
aproprie de sfarsitul clasei a IV – a.
Impactul cu limba literara provoaca modificari calitative:
1. Exprimarea se rafineaza si se nuanteaza;
2. Se amelioreaza pronuntia odata cu dezvoltarea auzului fonematic;
3. Se invata sinonimele, omonimele, antonimele;
4. Pana la nivelul clasei a IV – a, limbajul interior acompaniaza in forme sonore actul scrierii.
8. Gandirea
Se instaleaza gandirea operatorie concreta, prin trecerea de la cunoasterea intuitiva,
nemijlocita a realitatii (cu ajutorul reprezentarilor) la cea logica, mijlocita (cu notiunile si
relatiile dintre ele);
• Apare caracterul operatoriu al gandirii – posibilitatea de a manipula obiectele si fenomenele
in plan mental, fara a le deforma, pastrandu-le permanenta;
• Operatiile gandirii au un caracter concret. La 7-8 ani individul este capabil numai de
conservarea cantitatii (adica intelege ca ingustand o cantitate de plastilina, cantitatea ei nu se
modifica). Abia la 9-10 ani apare si capacitatea de conservare a greutatii. La 11-12 ani apare
capacitatea de conservare a volumului;
• La 7 ani este evident spiritul critic al gandirii (“varsta gumei”); la 8 ani gandirea se
detaseaza prin independenta sa; la 9/1 0 ani, gandirea este caracterizata de flexibilitate;
• In jurul varstei de 6-10 ani copilul isi constientizeaza cu adevarat varsta.
9. Imaginatia
• Imaginatia reproductiva permite micului scolar sa inteleaga timpul istoric, raportul dintre
evenimente si fenomene, poate calatori in trecut pentru a reconstitui fapte si evenimente
petrecute. Aceste incursiuni sunt deseori populate cu elemente fantastice, fabulatorii care
evoca fragilitatea experientei;
• Se modifica exprimarea reactiilor: la 7 ani este retinut, meditativ; la 8 ani devine mai
expansiv, mai bine dispus; la 9 ani recade intr-o stare meditativa; la 10 ani dobandeste o mare
expresivitate a fetei.
10. Personalitatea
• Sub raport temperamental, se produce o mascare a formulei temperamentale, adica
trasaturile primare, generate de tipul de activitate nervoasa superioara sunt redistilate, ajustate
in tipare noi (impulsivitatea se domesticeste, inertia se diminueaza etc.);
• La aceasta varsta se pun baze1e convingerilor morale fundamentale;
• Datorita cerintelor morale ale scolii si familiei asistam la o intarire si modelare a trasaturilor
de caracter. In formarea trasaturilor caracteriale contribuie cartile (prin eroii sai pozitivi) si
mijloacele mass-media (tv, filme);
• Cand scolarul nu gaseste suficienta energie pentru a depasi greutatile generate de scoala, se
pot profila o serie de trasaturi negative de caracter (lene, superficialitate, trisaj, minciuna,
dezordine);
• Apare procesul de diferentiere a aptitudinilor; pe langa aptitudinile generale (spirit de
observatie, inteligenta) se dezvolta si aptitudinile speciale (literatura, muzica etc.).

Varsta scolara mijlocie (pubertatea)

Pubertatea (10/11 ani – 14/15 ani) este perioada care marchează încheierea copilăriei și
începutul adolescenței. Pubertatea constituie „o a doua naștere a omului” după J. J.
Rousseau, deoarece acum se formează personalitatea acestuia. Această perioadă poate fi
descrisă prin mai multe caracteristici, dintre care mai importante sunt: restructurări anatomo-
fiziologice, nevoia de cunoaștere, nevoia de afecțiune, nevoia de relații și de grup, nevoia de
distracție și de culturalizare, nevoia de independență. Astfel, în perioada pubertății au loc
profunde modificări biologice la care este supus organismul copilului. Foarte evidentă este
intensificarea creșterii care poate fi lentă și treptată, bruscă și violentă, aritmică și lungă sau
aritmică și scurtă. Structura cerebrală internă suportă și ea modificări, fiind în continuă
dezvoltare și perfecționare. De asemenea, se modifică și ritmul de funcționare a unor glande.
Aceste modificări se asociază cu efecte însemnate, atât fiziologice – oboseală, dureri de cap,
iritabilitate; cât și psihice – neliniște, nesiguranță, agitație, momente de neatenție, care își
pun amprenta asupra comportamentului concret al copilului la această vârstă. Conduita lui
generală devine alternantă, oscilând între vioiciune, exuberanță și momente de oboseală și
apatie. Dat fiind toate acestea, este necesar ca adulții să asigure condiții de mediu și igienice
favorabile – odihnă, hrană abundentă, mese regulate – care să permită depășirea lor.
Admonestarea sau chiar pedepsirea copilului pentru unele comportamente, derivate din
modificările anatomo-fiziologice specifice acestei vârste, este privită de copil cu ostilitate. De
aceea, ea este contraindicată. Din punct de vedere psihologic, la această vârstă asistăm la o
dezvoltare marcantă a gândirii, a memoriei și a limbajului. Memorizarea se face acum după
criterii logice și selectiv; se dezvoltă, de asemenea, creativitatea – acum sunt scrise primele
poezii, schițe sau povestiri.
Profesorii trebuie să fie interesați acum nu doar de transmiterea și formarea noțiunilor, a
concepțiilor, ci și de formarea instrumentelor mentale necesare prelucrării și interpretării
informațiilor care să acorde un mare grad de operativitate și flexibilitate intelectului. Familia
trebuie să încurajeze instruirea copilului prin diferite căi: studiul individual, lectura
suplimentară, frecventarea cursurilor opționale organizate în cadrul școlii sau a cursurilor
organizate de alte instituții cu rol educativ (calculatoare, limbi străine etc.). Copilul simte
încă nevoia de afecțiune din partea părinților, dar și a profesorilor și mai ales, din partea
colegilor în care vede nu numai simpli parteneri de joacă, ci și parteneri de confidențe. Este
perioada apariției și dezvoltării unor sentimente, cum ar fi cel al datoriei și răspunderii,
demnității, precum și cel al prieteniei. El simte acum nevoia de a fi și el afectuos cu alții, de
a se împrieteni. Specifică pentru această vârstă este stabilirea relațiilor de prietenie, bazate pe
cunoaștere și apreciere, relații care devin, de cele mai multe ori, trainice și intense. Adeseori
prieteniile se stabilesc în cadrul unor grupuri formate spontan, după criterii preferențiale, apoi
grupul devenind constant, omogen, stabil. Atracția pentru viața de grup este atât de mare,
încât uneori, când este neglijat, neînțeles, ignorat sau poate respins din grup, copilul are
reacții violente de protest față de grup și membrii săi. Grupul poate avea efecte pozitive
asupra copiilor, le creează sentimentul de solidarizare, le dă experiența primei societăți, îi
dezvoltă intelectual și moral. Dar grupul poate avea și consecințe negative: anihilează
conștiința unora, care devin supuși voinței celorlalți, educă tupeul și tendința spre
comportamente asociale (devianță, delincvență minoră). O altă caracteristică acestei vârste
este nevoia de distracție și de culturalizare: prin jocuri sportive, lectura cărților, ziarelor,
revistelor, vizionarea unor spectacole, unor filme, emisiuni la televizor, plimbările, excursiile,
expedițiile etc.. Toate acestea au un rol important în formarea personalității copilului. Jocul
sportiv contribuie la formarea spiritului de echipă, de întrajutorare, de solidaritate, de
organizare; întâmplările din cărți, filme, personajele pot sugera modalități viitoare de acțiune.
Problemele care se impun aici sunt: timpul necesar unor astfel de activități recreativ-
distractive, care nu trebuie să limiteze timpul afectat obligațiilor școlare, precum și calitatea,
valoarea producțiilor culturale la care au acces copiii (cărțile citite sau filmele, emisiunile și
spectacolele vizionate, care de multe ori nu corespund criteriilor estetice și morale).
Elevului aflat la vârsta pubertății nu-i place tutela, uneori exagerată, a părinților, preferând
societatea copiilor de aceeași vârstă. De multe ori însă, independența excesivă duce la
apariția unor conflicte între părinți și copii sau între școală și copii, ajungându-se uneori
până la fuga de la școală sau de acasă. La vârsta pubertății, profesorii și părinții au un rol
foarte important în formarea și modelarea personalității copilului: nu trebuie exagerat nici cu
tutela excesivă în supravegherea comportamentului acestuia, dar nici cu acordarea unei
independențe totale, ambele fiind la fel de periculoase. Este imperios necesar ca profesorii și
părinții să supravegheze și să îndrume prieteniile copiilor, să organizeze petrecerea timpului
liber, să-i antreneze în efectuarea unor activități culturale cu efecte educative, să le
încredințeze sarcini ce impun responsabilități, dar mai ales să comunice cu ei permanent și să
le ofere mereu un model prin propria judecată și conduită morală.
PUBERTATEA (10/11-14/15 ani)

Dezvoltarea fizica, emotionala si psiho-sociala

-crestere accentuata, in pusee(inaltime, greutate) ce determina stari de oboseala, dureri de

cap, agitatie
-maturizare sexuala, declanseaza stari tensionale, confuze, disconfort
-comportament contradictoriu, conflictual, datorat dorintei de independenta
-se formeaza si se dezvolta constiinta de sine, este in cautarea identitatii de sine (Cine sunt
eu?)
-creste capacitatea de analiza abstracta (pana la 12 ani gandirea este concreta)
-se dezvolta intelectul: memorie, imaginatie, limbaj si fenomenele reglatorii : motivatie,
vointa, atentie
-viata afectiva se diversifica( emotii ,sentimente pozitive/negative intense)
-se dezvolta spiritul competitional
-isi asuma diferite roluri sociale in relatie cu responsabilitatile
-se dezvolta vointa ca mijloc de autoreglare a comportamentului

Nevoile puberului: -de cunoastere,

-de afectiune,
-de relatii si de grup,
-de distractie si culturalizare,
-de independenta.

STRATEGII EDUCATIVE:

-conditii de mediu si igenice favorabile (este contraindicata pedepsirea copilului pentru

comportamente determinate de modificarile anatomo-fiziologice)
-formarea instrumentelor mentale necesare prelucrarii si interpretarii informatiilor (operatiile
gandirii: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea)
-disciplinarea trairilor afective ( dezvoltarea vocabularului emotional, managementul
emotiilor)
-supravegherea prietenilor, anturajului, incredintarea de sarcini ce presupun responsabilitati
sociale
-nici tutela/autoritate excesiva a comportamentului puberului, nici acordarea independentei
totale (indiferenta).
Atentia – particularitati psihologice la copiii de varsta scolara
mica

Cea de-a treia copilarie, sau perioada scolara mica este perioada de varsta 6/7 – 10/11
ani. Aceasta perioada este marcata in primul rand de modificarea statutului social. Inceputul
vietii scolare este si inceputul unei activitati de invatare, copilului cerandu-i-se un efort
intelectual considerabil si o mare rezistenta fizica.
In aceasta etapa atentia este apreciata ca un factor al reusitei sau succesului, iar slabiciunea
sau absenta ei – ca factor generator de erori si esecuri.
Atentia poate fi definita ca proces psihofiziologic de orientare, concentrare si potentare
selectiva a functiilor si activitatilor psihice si psihocomportamentale modale specifice in
raport cu obiectul si finalitatea lor proprii asigurandu-le atingerea unui nivel optim de
eficienta adaptativa.
In mod normal, pe la 6-7 ani copilul este capabil de o atentie suficient de stabila pentru a se
putea integra in activitatea scolara. Totusi, in primul an de scoala, insuficienta atentiei
elevilor este pregnanta.
Din cauza noutatii situatiilor carora trebuie sa le se adapteze, elvii din clasa I se
caracterizeaza print-un volum deosebit de redus al atentiei si prin dificultatea distribuirii ei
asupra mai multor activitatii sau obiecte.
Datorita acestui volum redus si a incapacitatii de distribuire a atentiei, elevii fac adeseori
impresia ca nu sunt atenti. In acelasi timp, datorita faptului ca intreaga ambianta este noua si
neobisnuita, atentia elevilor din clasa I se distrage usor de la sarcina principala. O alta
caracteristica a atentiei copilului este predominarea atentiei involuntare asupra celei
voluntare. Din aceasta cauza, daca lectia nu trezeste suficient interes copii devin neatenti.
La aceasta varsta copiii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate sub forma de joc,
in grupuri mici, dar ele ii invata, adesea sa respecte reguli si sa dezvolte spiritul de echipa.
Centrarea pe sarcina poate cadea, adesea, pe locul secund. Ii place sa se joace dar nu respecta
total regulile. In joc se supara repede, dar ii si trece repede, disputele din joc devin frecvent
adevarate lectii de morala.
In activitatea scolara sunt antrenate diferite forme de atentie. Astfel, atentia involuntara este
conditionata de unele particularitati ale obiectelor si excitatilor: marimea, intensitatea,
noutatea, variabilitatea, etc.. Atentia involuntara nu cere eforturi speciale de concentrare,
deoarece obiectul sau fenomenul in sine ii capteaza si le mobilizeaza procesele perceptive.
Atentia involuntara nu asigura intotdeauna fixarea constienta si temeinica a cunostintelor,
priceperilor si deprinderilor. Este necesar ca atentia sa se bazeze pe vointa proprie, fie cand se
percepe un material intuitiv, fie cand se transmit cunostinte abstracte sau se consolideaza o
deprindere. Atentia voluntara se caracterizeaza prin orientarea intentionata, inversa si
sustinuta a activitatii psihice pentru intelegerea problemelor si sarcinilor dificile, inclusiv
pentru insusirea unui material care in sine nu pare interesant.
La varsta de 6-7 ani, atentia prezinta inca multe laturi ce trebuie avute in vedere. Volumul si
intensitatea atentiei sunt relativ reduse la scolar. El urmareste excesiv persoana invatatoarei,
dar nu e la fel de atent la ceea ce face sau ce spune aceasta. Distribuirea atentiei este dificila,
incat micul scolar nu poate sa cuprinda si sa rezolve in acelasi timp mai multe activitati.
Din punct de vedere al dezvoltarii capacitatilor cognitive, se remarca faptul ca un copil de 6-7
ani nu poate fi atent in cadrul unei activitati mai mult de 25-30 minute. Desi atentia este
destul de bine dezvoltata pentru a-i permite sa faca fata solicitarilor scolare, stabilitatea si
durata acesteia urmeaza sa se dezvolte in urmatorii ani.
Urmarirea vizuala a unui material intuitiv si intelegerea descrierii verbale simultane
constituie de fapt doua operatii, din care elevul efectueaza adesea numai una singura. Avand
ca sarcina de lucru sa scrie niste litere din abecedar, elevul se concentreaza numai asupra
executarii formei grafice, nerespectand indicatiile cu privire la tinerea instrumentului de scris
in mana, pozitia caietului, a corpului la scris.
Flexibilitatea atentiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta este slaba.
Atentia involuntara are o pondere mai mare fata de atentia voluntara. Elevii se antreneaza cu
placere in activitatile in care folosesc povestirea sau cele desfasurate pe baza de materiale
intuitive dar urmaresc destul de greu exercitiile de analiza si sinteza verbala sau de predare
teoretica a operatiilor aritmetice. Atentia consuma multa energie si de aceea fenomenul de
oboseala se instaleaza cu precadere la nivelul acestui proces. Scolarul mic, dupa o
concentrare de cateva minute la scris, abandoneaza scrisul si se indeletniceste cu altceva. Pe
parcursul saptamanii, se observa o oscilatie a capacitatii de a fii atent a copilului.
Distragerea atentiei se constata la elevii din clasa I la prima si la ultima ora. La scolarii
clasei a II-a, desi scad valorile la unele feluri de atentie, cresc la altele. La nivelul clasei a III-
a se manifesta o scadere evidenta a neatentiei, scade in principal distragerea, dar creste
opozabilitatea fata de caracterul repetitiv, neatractiv al cunostintelor. Rezistenta psihologica a
copiilor devine mai mare, fapt evident la scaderea generala a neatentiei este evidenta. Doar
lectiile neinteresante si cele cu un caracter repetitiv accentuat genereaza neatentia mascata si
oboseala.
SOCIALIZAREA IN FAMILIE

Sfaturi pentru parinti:

Familia este un sistem si ce se intimpla cu un membru din familie se rasfringe asupra

tuturor membrilor familiei.
Tot ce se intimpla cu un membru al familiei ( personal, profesional), in cuplul parintilor
sau al familiei largite (rude) are relevanta pentru copil, deci il influenteaza (un copil
fericit are parinti fericiti separat si impreuna). Daca parintii, bunicii au probleme la
serviciu si in cuplu transmit problemele copilului
Daca aveti probleme materiale (pierderi de orice fel: pierderi de serviciu, decese, boli,
bani putini, lipsa a locuintei, a banilor ) toate acestea se rasfring asupra dvs si a
copilului, copiilor. Daca vreunul dintre voi sunteti deprimat, cu probleme afective,
aceste lucruri copilul le simte. Inainte de a fi parinti, sinteti oameni. Daca sunteti
nesatisfacuti de munca dvs acest lucru se rasfringe in familie. Daca aveti o relatie
proasta cu voi insiva, copilul va simti. Daca relatia dvs de cuplu este rea atunci asta il va
afecta pe copil.
· Pentru a avea un copil fericit şi adaptat, este nevoie ca mai întâi să fiţi dumneavoastră,
ca adulţi, fericiţi (mulţumiţi de viaţa dumneavoastră profesională, afectivă, socială, sexuală),
altfel copilul învaţă din nefericirile dumneavoastră - nu uitaţi că sunteţi model, deci dacă
dumneavoastră înşivă aveţi dificultăţi în viaţă este nevoie să vă aplecaţi asupra lor, să le
conştientizaţi şi să învăţaţi cum să vă comportaţi mai adecvat şi matur.
· Învăţaţi dragi părinţi să fiţi voi înşivă responsabili, maturi, fericiţi şi echilibraţi ca
persoane.
· Învăţaţi dragi părinţi să aveţi o relaţie de cuplu (femeie-barbat) demnă de luat ca
exemplu pentru copilul vostru.
· O problemă are mai multe soluţii, dacă doriţi ca cel mic să reacţioneze adecvat
este necesar ca mai întâi dumneavoastră să nu mai reacţionaţi după vechile "clişee" (pe
care le-ați preluat inconştient de la părinţi şi societate) ci după o metodă nouă şi
eficientă - cu alte cuvinte "dacă o metodă nu merge - schimbaţi-o"! Astfel demonstraţi
că sunteţi inteligenţi şi nu persistaţi în comportamente şi metode "neeficiente şi
distructive" pentru toată lumea.
· Transmiteţi-i copilului pe cât posibil încredere în sine, viaţă şi oameni (pentru acest
aspect este necesar să vă analizaţi propriile încrederi şi să vă rezolvaţi neîncrederile, temerile,
fantasmele).
· Învăţaţi dumneavoastră mai întâi să faceţi faţă emoţiilor negative şi să vă rezolvaţi
percepţiile deformate (despre sine, lume şi alţii) înainte de a cere copilului acest lucru
(cu alte cuvinte: dacă nu înţelegeţi de ce este furios un copil şi îl agresaţi fizic şi mental,
este necesar să conştientizaţi mai întâi ce se întâmplă în mintea şi sufletul
dumneaoastră, să învăţaţi să vă acceptaţi emoţiile şi apoi să găsiţi strategia, soluţia cea
mai bună pentru relaţia cu cel mic).
· Daţi atenţie copiilor voştri - toţi au această nevoie
· Iubiţi-i (a iubi înseamnă a-l creşte responsabil, autonom şi încrezător capabil de
intimitate).
· Fiţi atenţi la comportamentele dumneavoastră (copilul va imita).
· Nu certaţi, nu criticaţi.
· Nu dormiţi cu copiii în pat - tăiaţi-vă propriu "cordon ombilical" şi lăsaţi copilul lumii,
fără să-l păstraţi psihologic pentru dumneavoastră înşivă (nu uitaţi, dacă dumneavoastră
sunteţi dependenţi de copil, îi transmiteţi acest aspect şi copilul nu se va autonomiza-
maturiza). Foarte multe persoane dorm cu copilul in pat cind aceste poate sa fie autonom.
· Nu agresaţi copilul.
· Nu răsfăţaţi, nu supraprotejaţi (a răsfăţa înseamnă a face pentru copil ceea ce poate face
singur la acea vârstă.)
· Nu cicăliţi (copilul va amâna, nu vă va mai "auzi" şi o să obţineţi efectul contrar, pe
deasupra un copil plictisit, revoltat, neresponsabil).
· Nu comparaţi cu nimeni copilul vostru (nici cu un alt copil şi nici cu fraţii lui, el este
UNIC).
· Daţi exemplu personal practic, nu teoretic.
· Daţi reguli şi limite, fiţi consecvenţi în regulile date (dacă nu sunteţi consecvenţi şi
fermi daţi de fapt mesaje contrare şi copilul este derutat).
· Încurajaţi-l şi susţineţi-l (să găsească singur soluţii la problemele lui de viaţă).
· Învăţaţi să îl respectaţi, dacă vreţi respect (nu-i aruncaţi jucăriile, dacă nu doriţi să vi se
umble în lucrurile dumneavoastră).
· Învăţaţi să îl cunoaşteţi: ritmul şi abilităţile.
· Nu îi cereţi să facă lucrurile în ritmul dumneavoastră şi ca dumneavoastră (dacă
dumneavoastră fumaţi, nu îi cereţi unui adolescent să nu fumeze, cel mult îi explicaţi că este
un obicei nociv şi distructiv, însă el alege în responsabilitate de cauză).
· Nu uitaţi - dacă un copil nu primeşte atenţie autentică pozitivă, va face ceva, fie şi
negativ pentru a vă atrage atenţia (va sparge un geam, dacă sunteţi profesor de română, va
rămâne corijent tocmai la romană... etc).
· Nu vă răsfăţaţi copilul, nepotul/nepoata. Ştie bine că nu i se cuvine tot ceea ce cere,
însă încearcă.
· Nu vă fie teamă să fiţi, când este cazul, fermi cu copilul. Fermitatea nu înseamnă
duritate, însă. Fermitatea îi oferă structură.
· Nu fiţi inconsecvenţi.
· Nu-i făceţi promisiuni, mai ales când nu puteţi să le ţineţi. Dacă promiteţi şi nu vă ţineţi
de cuvânt îl va face să îşi piardă încrederea în sine.
· Nu faceţi treburile de care este responsabil şi pe care le poate face singur. Nu il
supraprotejaţi.
· Nu-l pedepsiţi, deoarece se sperie şi s-ar putea să înceapă să mintă pentru a scăpa de
ceartă. Lăsaţi-l să înveţe ce este aceea "consecinţa faptelor sale". Dacă sparge un geam îl va
plăti din alocaţia lui.
· Nu-l certaţi când minte. Priviţi-vă pe dumneavoastră ori şi dumneavoastră minţiţi şi el
vă imita, ori îi este frică de dumneavoastră deoarece atitudinea dumneavoastră este agresivă.
Căutaţi cauza minciunii lui, altfel vă va minţi din nou.
· Nu îl respingeţi când pune întrebări. Dacă o faceţi, veţi constata că nu vă va mai întreba
şi va căuta informaţii în altă parte. Când nu ştiţi să îi spuneţi ceva mai bine spuneţi-i că nu
ştiţi;
· Când petreceţi timp împreună este nevoie să fie calitativ, nu cantitativ. Decât să faceţi
temele cu el şi să îl hrăniţi, mai bine petreceţi timp de calitate cu el: jucându-vă şi învăţând
din ce vă jucaţi.
· Când aveţi de indicat o greşeală a copilului, nu îl judecaţi, începeţi să îi arătaţi mai întâi
punctele bune pe care le-a rezolvat, apoi cu ton calm şi blând arătaţi-i punctele mai puţin
bune.
- copiii imita comportamentul parintilor (preiau constient sau inconstient, chiar daca
parintii arata sau nu)
- fara pedepse pentru ca timoreaza, creaza resentimente in copil
- fara critica, reprosuri si cearta – deoarece demoralizeaza, respinge copilul
- fara tipete (pe cit se posibil) deoarece creaza frica si ura in copil (daca tipati, desigur
sinteti oameni si gresiti, e bine sa va cereti iertare mai apoi)
- nu impuneti, ci fiti fermi in decizii si cerinte, tonul sa fie calm, dar ferm
- incurajati comportamentele pozitive - incurajarea se centreaza pe : aprecieri, intariri,
evidentierea pozitivului din situatie, incredere in capacitatea copilului de a face fata situatiei
si greutatii, progres, dezvoltare, utilitate.
- ignorati comportamentele negative - descurajarea se centreaza pe : esecurile si
slabiciunea copilului, evidentierea negativului in orice situatie, acceptarea conditionata numai
daca se conformeaza standardelor impuse de adulti, lipsa increderii in copil, accent pe
perfectiune, lipsa de incredere in capacitatea copilului de a fi util
- dati reguli copilului in casa si respectati-le, consecventa in reguli, nu cedati la presiuni
- nu rasfatati, lasati copilul sa capete deprinderi, nu-l scutiti de o experienta necesara
- nu protejati prea mult si nu fiti grijulii prea mult, nu fiti prea indulgent, altfel riscati sa
aveti un copil nedescurcaret, temator, orgolios si neindeminatic, cu alte cuvinte nefericit
- nu va certati in fata copiilor – (daca sinteti in lupta de putere copilul va va manipula pe
rind)
- folositi cuvinte incurajatoare de ex daca credeti ca copilul este “incapatinat” de fapt el
este “hotarit”- adica centrati-va pe pozitiv, nu pe negativ
- nu faceti comparatii intre frati, sau intre copiii dvs si alti copii
- laudati efortul depus, nu notele obtinute
- nu interveniti cind fratii se cearta, despartiti-i in cel mai rau caz
- nu rezolvati problemele copilului ci incurajati-l sa gaseasca singur solutii de rezolvare
- pentru copiii intre 11 luni si 3 ani – nu-I fortati cu olita, daca doreste ceva fortati-l insa,
sa spuna ce vrea pentru a-I stimula vorbirea
- aveti incredere in el, pentru ca altfel nu-si va capata propria incredere de sine
- nu folositi cuvinte negative ca de ex : prostule, lenesule, idiotule, nu esti bun de nimic
- nu faceti temele cu el, pentru el, nu-i faceti curat in camera, in camera lui el este seful
cu ordinea si curatenia
- nu dormiti cu el in pat (de obicei parintele sau parintii anxiosi dorm cu copilul in pat
mai mult decit este necesar si il priveaza de autonomie, maturizare afectiva, sanatate psihica .
Parintele dependent de copil ii va transmite dependenta acestuia si sentimentul de nesiguranta
copilului. Copilul va intelege ca nu este bine sa fii niciodata singur)
- nu-l pedepsiti, ci puneti-i limite. Un parinte iubitor stie sa fie autoritar si sa puna
limite, nu este dur si violent
- lasati-l sa invete sa-si faca singur ceva de mincare, invata sa fie astfel autonom
- daca nu doreste sa manince, nu insistati, lasati-i mincarea in frigider, foamea este cel
mai bun bucatar
- nu-l indopati, nu-i numarati dumicatii, nu faceti din masa o problema pentru ca copilul
nu va mai minca deloc
- incurajati-l sa va ajute la organizarea mesei, dati-i sarcini casnice daca se ofera
- nu subminati autoritatea partenerului/partenerei in fata copilului (daca vreunul dintre
dvs ia o decizie sau face ceva cu copilul si celalalt parinte nu este de acord cu ea este bine sa
ii atrageti atentia separat, nu de fata cu copilul, daca unul il cearta celalalt sa nu il ia in brate!)
- nu va certati de fata cu el pentru educarea lui – daca o faceti va incepe sa va speculeze
pe fiecare dintre voi
- daca in familie s-a decis ceva, incercati toti membrii familiei sa respecte regula
(inclusiv bunicii sau persoanele apropiate care vin in contact cu el) – copilul nu trebuie sa
vada conflicte, competitie ci conlucrare, consens
- incercati sa tineti un consiliu de familie pentru a lua deciziile, nu va certati pe reguli,
gasiti solutia cea mai buna, eficienta, nu faceti din discutie un cimp de lupta a propriilor
orgolii
- daca copilul este mai mare lasati-l sa participe la deciziile familiei – i se acorda astfel
respect si utilitate
- acordati-i timp copilului pentru comunicare cu el, pentru a-l intelege, pentru a va juca,
pentru a asculta problemele, dar nu-i spuneti cum sa le rezolve, invatati-l sa-si gaseasca
singur solutia; timp acordat familiei nu inseamna spalat, bani, calcat, maincare etc ci
consensul, counicarea, intelegerea si respectul reciproc
- invatati sa va controlati si sa faceti relaxare, asa va invata si copilul sa se linisteasca
- cind nu doreste sa faca ceva (sa lase TV) luati-l usor il duceti in camera lui pentru a se
linisti, nu ca pedeapsa
- este bine sa-i explicati inainte de a merge undeva cit timp ii trebuie sa se pregateasca –
spuneti-i “mai avem 5 minute”
- nu-l cicaliti prea mult pentru ca in curind n-o “sa va mai auda”, mai bine prin exemplu
personal (“este frig afara, imi iau caciula”)
- separati fapta, actiunea de copil
- fiti rabdatori cu progresele lui si semnalati-i
- asteptarile dvs, standardele, pretentiile sa fie realiste, daca sint prea mari, greu de atins
pentru copil il pregatim pentru esec
- incurajati-l sa-si asume responsabilitatile lui personale nu pe ale altora (a adultilor) si
lasati-l sa fie imperfect, din greseli va invata singur
- dezvaluiti sentimentele pozitive ce se afla in spatele sentimentelor de conjunctura,
pentru ca altfel copilul se va simti respins, neinteles sau neiubit
- pentru cele de mai sus va este necesara cunoasterea de sine, cunoasterea partenerului si
cunoasterea copilului dvs, multa rabdare, perseverare, consecventa si toleranta.
 CHESTIONAR PENTRU PÃRINTI

1. Spuneti cel putin un lucru pe care l-ati descoperit la copilul dvs.?

.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................

2. Care este cel mai greu lucru în a fi copil?

.....................................................................................................................................
....................................................................................................................................

3. Cât timp petreceti zilnic cu copilul/copiii dvs.?

.....................................................................................................................................
4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discutiilor în contradictoriu cu copilul/copiii dvs.?
a. vestimentatie
b. limbaj
c. anturaj (prieteni)
d. timp liber
e. scoala
f. bani
g. altele. Care?.............................................................................................
......................................................................................................................

5. Cum procedati atunci când copilul/copiii dvs. încalcã regulile?

.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
6. Enumerati câteva recomandãri pe care le-ati fãcut copilului/copiilor dvs. în legãtura cu un
stil
de viatã sãnãtos?
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
7.a. Ce-i place copilului dvs. sã facã în timpul liber?
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
7.b. Alegeti una dintre preocupãrile de mai sus pe care ati încuraja-o.
...................................................................................................................
.................

8. Care sunt activitãtile familiale pe care ati dori sã le facã mai bine copilul/copiii dvs.?
CONTROL PARENTAL. SIGURANTA PE INTERNET

Riscurile asociate cu folosirea noilor tehnologii

• Hărţuirea în mediul online (abuz psihologic)

• Dependenţa de Internet (jocuri si retele sociale)

• Furt de date personale şi imaginea online

• Sexting şi ademenire

Recomandările specialiştilor în educaţia online

• Oferiti-i copilului un exemplu de comportament folosind conduita dvs. ca model în
ceea ce priveşte interacţiunea cu tehnologia

• Asiguraţi-vă că rămăneţi persoana de încredere spre care se îndreaptă copilul

dumneavoastră, indiferent de ce face sau ce se întâmplă online

• Dedicaţi cel puţin o oră pe săptămână pentru a căuta resurse utile în mediul online
adecvate vârstei copilului

• Învăţăţi copilul să gândească critic asupra a ceea ce găseşte pe internet

• Folosiţi programe de filtrare şi control parental pentru a adapta conţinutul la care

copilul are acces

• Discutaţi cu copilul despre potenţialele pericole online, adaptându-le în raport cu

ceea ce el accesează

• Informati-va asupra Sistemului PEGI de clasificare a jocurilor pe vârste

• Concentraţi-vă atenţia asupra multiplelor aspecte pozitive şi a oportunităţilor oferite

de mediul online, atunci când este folosit echilibrat

SOFTWARE CONTROL PARENTAL

CE SUNT ŞI CUM ACŢIONEAZĂ PROGRAMELE DE CONTROL PARENTAL

Programele de control parental sunt indicate pentru filtrarea şi controlul navigării pe

internet (blochează accesul la anumite site-uri pe baza unei liste predefinite de adrese interzise,
analizează conţinutul şi blochează accesul pe anumite pagini, permite accesul doar la anumite
site-uri pe baza unei liste predefinite de adrese acceptate), controlul utilizării şi accesului pe
calculator şi internet -limitează timpul petrecut de copii pe calculator şi/sau internet, tipurile de
programe şi fişiere care pot fi descărcate şi instalate pe calculator; blochează accesul la
informaţiile personale (documente sau fotografii personale); limitează sau blochează utilizarea
unor programe de către copii (messenger, sharing de fişiere, programe utilizate de către părinţi);
limitează sau blochează accesul la setările calculatorului. Programele de control parental
monitorizează şi activităţile în spaţiul virtual şi întocmesc zilnic sau periodic rapoarte cu paginile
vizitate, programe utilizate, timpul alocat etc.
http://sigur.info/resurse-sigure-online/resurse-sigure/programe-de-control-parental-pe-
internet.html
EXEMPLE DE PROGRAME GRATUITE DE CONTROL PARENTAL

- Blue Coat ® K9 Web Protection, compatibil cu sistemele de operare Windows 2000,

Windows XP şi Vista, care funcţionează prin orice browser (Internet Explorer, Mozilla
Firefox etc.)
- Crawler Parental Control, o soluţie mai avansată pentru Windows
-Parental Control Windows 7- aceasta functie ne ajuta sa limitam accesul copiilor sau
adolescentilor la PC, sau sa restrictionam accesul la anumite jocuri violente sau programe
periculoase.
CONTROL PARENTAL PENTRU TABLETE SI SMARTPHONE CU ANDROID
Cateva lucruri pe care le puteti face din Android, fara sa instalati alte aplicatii:
1. Google Play – filtrare de continut
2. Google Play – setare de PIN la cumpararea de aplicatii
3. Setari de cautare in motorul de cautare :Preferences -> Setari de cautare -> Activati
filtrarea sigura (pentru google) Settings -> Safe Search (bing)
Aplicații de control parental pe care le puteți utiliza

Qustodio - Link descarcare: https://www.qustodio.com/en/

Bitdefender Parental Control – app gratuita cu functionalitati de baza

Link descarcare: https://play.google.com/store/apps/details?
id=com.bitdefender.parental2013&hl=en

Kaspersky Parental Control – gratuita

Link descarcare: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.kaspersky.pctrl&hl=en

Android Parental control – gratuita - Link descarcare: http://bit.ly/S6KEVG

K9 Web protection - gratuita

Link descarcare https://play.google.com/store/apps/details?id=com.bluecoat.k9.android

Kids place - o aplicatie pentru copii mici atunci cand folosesc tableta / telefonul parintilor
Link descarcare https://play.google.com/store/apps/details?
id=com.kiddoware.kidsplace&hl=en
EduTeca Protect - o aplicatie romaneasca dezvoltata de cei de la EduTeca. Aplicatia poate fi
descarcata gratuit din Google Play si inlocuieste interfata de Android pentru a fi un mediu
sigur pentru copii.
Link de descarcare https://play.google.com/store/apps/details?id=ro.ascendia.edutecaprotect
Sursa:http://sigur.info/resurse-sigure-online/resurse-sigure/control-parental-pentru-tablete-si-
smartphone-cu-android.html
 SOFTWARE CONTROL PARENTAL

CE SUNT ŞI CUM ACŢIONEAZĂ PROGRAMELE DE CONTROL

PARENTAL

Programele de control parental sunt indicate pentru filtrarea şi controlul navigării

pe internet (blochează accesul la anumite site-uri pe baza unei liste predefinite de adrese
interzise, analizează conţinutul şi blochează accesul pe anumite pagini, permite accesul
doar la anumite site-uri pe baza unei liste predefinite de adrese acceptate), controlul
utilizării şi accesului pe calculator şi internet -limitează timpul petrecut de copii pe
calculator şi/sau internet, tipurile de programe şi fişiere care pot fi descărcate şi instalate
pe calculator; blochează accesul la informaţiile personale (documente sau fotografii
personale); limitează sau blochează utilizarea unor programe de către copii (messenger,
sharing de fişiere, programe utilizate de către părinţi); limitează sau blochează accesul la
setările calculatorului. Programele de control parental monitorizează şi activităţile în
spaţiul virtual şi întocmesc zilnic sau periodic rapoarte cu paginile vizitate, programe
utilizate, timpul alocat etc.

EXEMPLE DE PROGRAME GRATUITE DE CONTROL PARENTAL

Unul dintre programele simple, gratuite este Blue Coat ® K9 Web Protection,
compatibil cu sistemele de operare Windows 2000, Windows XP şi Vista, care funcţionează
prin orice browser (Internet Explorer, Mozilla Firefox etc.). „Este o soluţie de filtrare a
conţinutului web pentru computerul de acasă, recomandat datorită funcţiilor de filtrare şi
simplităţii în utilizare”, spun specialiştii de pe sigur.info. Programul împarte conţinutul
internetului în 60 de categorii distincte, care se actualizează frecvent. Înainte de a instala
programul este necesară completarea unui formular pentru obţinerea unui cod de licenţă,
urmând ca ulterior, pe email, să fie furnizată şi adresa de unde se poate descărca programul.
Un alt program de control parental disponibil gratuit este Crawler Parental Control, o
soluţie mai avansată pentru Windows, care însă necesită cunoştinţe mai solide de utilizare a
computerului. Cine doreşte să utilizeze acest program trebuie să ştie că echipa Sigur.info
oferă instrucţiuni utile, direcţionează utilizatorii către două materiale suport în limba română.
Avantajele lui Crawler sunt posibilitatea de limitare a timpilor petrecuţi în faţa calculatorului
şi în mediul online, dar şi restricţionarea accesului către unele programe şi fişiere instalate pe
calculator (directoare, restricţii de sistem sau partiţii).

PARENTAL CONTROL WINDOWS 7

Aceasta functie ne ajuta sa limitam accesul copiilor sau adolescentilor la PC, sau sa
restrictionam accesul la anumite jocuri violente sau programe periculoase.
In mod normal un copil nu ar trebui sa aiba acces la calculator pe un cont cu drepturi de
administrator, contul de administrator poate accesa orice soft, joc, adresa web sau poate
executa din gresala anumite programe mallware pe care le primeste pe mess sau pe alte cai de
comunicatie.
Parental Controls din windows 7 este foarte prietenos, nu iti trebuie prea multe
cunostinte pentru a seta acest modul.
Programul are trei setari:
1. Fixarea timpului de accesare a computerului, aici parintele fixeaza intervalele orare in care
copilul poate accesa PC-ul.
2. Restrictionare accesului la jocuri in functie de rating-ul acestora.
3. Restrictionarea accesului la anumite softuri instalate in computer.
ATENTIE.
Pentru a putea folosi functia Parental Control din windows 7 este necesara parolarea
contului de administrator si crearea unui alt cont care va fi folosit de copil / adolescent.
Nu uitati, daca aveti sugestii, reclamatii sau completari nu ezitati sa scrieti pe rubrica
de comentarii, de-asemenea daca intilniti pe rubrica de comentarii un user care are o
problema si puteti sa-l ajutati, nu ezitati s-o faceti, numai asa putem face locul asta mai bun,
ne vedem pe rubrica de comentarii !

CONTROL PARENTAL PE MOBIL ŞI TABLETĂ

Pe telefonul mobil sau pe tabletă poate fi restricţionat accesul la anumite programe

considerate vulnerabile pentru copii. Astfel, în sistemul de operare Android Google Play
poate fi filtrat, prin accesarea setărilor de conţinut, în funcţie de vârsta copilului, iar la
motorul de căutare se pot face unele setări la butoanele „Preferences - Setări de căutare“ şi
„Settings“ pentru „Safe Search“. Există însă şi aplicaţii de control parental pentru mobil ce
pot fi descărcate gratuit: BitDefender Parental Control, ale cărui funcţionalităţi sunt
monitorizarea paginilor web şi aplicaţii, monitorizare SMS şi telefoane, urmărire pagini
vizitate de copil sau pe care a dorit să le acceseze şi chiar monitorizarea cuvintelor pe care
copilul le foloseşte la căutări. Un alt program care face filtrare web în mod gratuit este
Kaspersky Parental Control, iar pentru Android Parental Control se pot seta reguli de acces
pe fiecare aplicaţie, respectiv restricţionarea accesului la setări.
Tot gratuit şi tot pentru telefoane şi tablete este şi programul K9 Web protection, care
blochează accesul la site-urile considerate neadecvate pentru copii, care atentează la
securitatea sistemului, blochează site-uri cu conţinut ilegal şi previne accesul la topicuri de
discuţii cu subiecte destinate adulţilor. Totuşi, nu permite posibilitatea de a seta timpi de
acces şi de funcţionare a dispozitivului şi nu permite adăugarea unei liste de site-uri pe care
copilul nu are voie să le acceseze.
Alte programe de control contra cost: My Mobile Watch Dog, care blochează inclusiv
anumite jocuri, reţele sociale, mesaje text, emailuri şi chiar camera foto, sau Kytetime, o
aplicaţie gândită pentru adolescenţi, cu opţiunea de a seta un program de şcoală şi unul pentru
weekend. Trimite zilnic câte un raport cu site-urile accesate de pe dispozitiv şi urmăreşte
telefonul prin GPS.
Cele mai periculoase 3 jocuri online pentru copii

În copilăria celor care sunt părinți azi, copiii obișnuiau să se joace în aer liber și să facă
multă mișcare. Odată cu apariția internetului, a smartphonurilor și a tabletelor, copiii stau
numai cu ochii în ecrane, de la vârste fragede. Faptul că au acces la wifi în casă îi determină
probabil să intre pe tot felul de site-uri nepotrivite pentru vârsta lor, să acceseze rețele de
socializare și jocuri extrem de periculoase, precum „Balena albastră”. Din păcate, nu este
singurul.
În lipsa unei supravegheri atente a părinților copii navighează pe diferite site-uri, se uită la
poze, pun poze, unele indecente și riscă să cadă pradă, din păcate, pedofililor sau jocurilor de
felul celui numit „Balena albastră“.(Blue whale suicide Game)
Balena albastră, 50 de sarcini în 50 de zile
De când cu renumitul joc, s-a creat o adevărată panică în rândul părinților și pe bună
dreptate. Doar în Rusia, și-au pus capăt zilelor 130 de adolescenți.
Copiii au dus la extrem acest joc, deoarece, pentru a câștiga, trebuie să se sinucidă. Știrile
relevă faptul că ucigătorul joc are la ora actuală numai în Rusia peste 200.000 de jucători.
Din nefericire, chiar dacă este cu final tragic, jocul s-a extins și în alte țări estice precum:
Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Letonia, Kazahstan, Bulgaria și Polonia. Se pare că ar fi ajuns
și în Republica Moldova și România.
Pentru a se înscrie pe platforma jocului, tinerii trebuie să fie de acord să se omoare, iar dacă
refuză să meargă atât de departe, aceștia ar fi amenințați că li se cunosc toate datele
personale, iar membrii familiei vor avea de suferit.
Numai o minte diabolică care dorește să manipuleze masele ar putea inventa un astfel de joc
menit să genereze sinucideri la scară largă. Contrar așteptărilor, inventatorul jocului nu este
un tânăr de numai 21 de ani, pe nume Filip Budeikin. Întrebat dacă el conștientizează ce a
declanșat, „mintea criminală“ a răspuns că știe și că sinucigașii ar fi murit fericiți pentru că
în viața de zi cu zi nu aveau parte de înțelegere și afecțiune, iar el, prin acest joc, le-a oferit
exact ceea ce-și doreau.
Psihologii atrag atenţia părinţilor că internetul, jocurile video şi reţelele de socializare
pot crea depresie şi pot adânci tristeţea tinerilor. Adolescenţii simt nevoia să aparţină
unui grup şi sunt uşor de manipulat.

Cum se joacă
După ce s-a înscris, copilul va avea de îndeplinit numeroase sarcini care treptat, odată cu
avansarea în joc, se vor transforma în acțiuni riscante, care le vor afecta sănătatea fizică și
psihică.
Iată câteva dintre aceste „teme“: jucătorul ar trebui să vizioneze toată ziua, filme de groază
ori să se trezească foarte devreme, la 4.20 dimineața. De asemenea, i se mai cere să își facă
rău cu ajutorul unor arme albe, spre exemplu cu un cuțit sau cu o lamă de ras. Mai târziu, o
altă sarcină poate consta pur și simplu în sculptarea unor simboluri pe suprafața corpului,
spre exemplu celebra balenă albastră. Și, de abia după ce trece de toate etapele, i se va da
mesaj cu ziua și modul în care trebuie să se sinucidă.
Cinci elevi de 12 şi 13 ani din Iaşi au ajuns la spital, după ce şi-au ţinut respiraţia, într-un joc
pe care l-au botezat Leşinul. Profesorii bănuiesc că jocul este o variantă a "Balenei
Albastre", un joc cu provocări care a omorât peste 130 de adolescenţi în Rusia, întrucât
ultima "sarcină" este sinuciderea.
Cei cinci elevi ieşeni sunt acum toţi internaţi în spital, sub supraveghere, deoarece medicii nu
ştiu cât anume au stat fără oxigen.
"Ne-am pus în genunchi şi am început să suflăm, în momentul ăla ne-a luat în braţe şi ne-a
scuturat şi apoi am leşinat. Ne-am ţinut respiraţia până am rămas fără aer", a povestit unul
dintre copii, citat de mediafax.ro.

Jocul Fire Fairy

În traducere liberă „zâna focului“ este un joc la care apelează copiii mai mici de vârstă.
Pentru că sunt nesupravegheați, aceștia îl joacă online fără să se gândească și să
conștientizele pericolele la care se expun.
Nu este un joc banal, lipsit de pericol, ci îți expune copilul asupra unui aspect, cel al umblării
la aragaz. Jucătorului i se va cere să dea drumul la gaze atunci când nu e nimeni treaz, spre
exemplu noaptea. După aceasta, el se va întoarce cumințel la culcare, lăsând gazele pornite.
Înainte de asta i se promite că acel gaz îl va învălui în timpul somnului, și, inhalându-l, îl va
transforma într-un personaj mitic, în cazul fetițelor, într-o zână a focului. Din nefericire, și
acest joc a făcut cel puțin o victimă, o fetiță de doar cinci anișori.
Jocul cu roboti – Roblox
Se joacă în rețea atât de copiii mici, cât și de adolescenți și le permite utilizatorilor să
comunice între ei prin intermediul chatului. Această opțiune le-a dat portiță liberă pedofililor
să intre în legătură cu cei care știu să scrie și să le transmită mesaje cu caracter sexual
explicit. De asemenea, copiii erau întrebați ce vârste au și dacă sunt fetițe sau băieței,
urmând apoi o invitație în casa agresorului de minori.
Să spunem că sunteți la serviciu, iar cel mic este pentru o perioadă de timp în grija bunicilor
sau a unei doamne angajată pentru asta. Cum îl oprești pe micuț dacă nici măcar nu ești lângă
el și dacă are la dispoziție o tabletă pentru a se juca?
Așadar, mare atenție când vă lăsați copilul să intre pe diferite site-uri, chaturi și jocuri pe
internet! Este necesar să supravegheați în permanență copilul când intră pe tabletă, pentru că
nu e de glumit! De asemenea, este indicat, pentru siguranța odraslei, să-i limitați accesul la
internet!