Antigona ( Sofocle )

Subiectul Antigonei se desfășoară într-un singur loc, într-o singură zi. Orchestra ( locul rotund,
pavat cu dale, unde evoluează personajele , având în mijloc un altar închinat zeului Dionysos ) înfățișează piața
publică din Teba.
TEBA : a fost un oraș în Grecia antică, situat la nord de zona Cithaeron, despărțind Beoția de Attica. Teba a jucat un rol foarte
important în construirea miturilor grecești, fiind locul poveștilor lui Cadmos, Oedipos, Dionysos și a multor altora. Săpăturile
arheologice din jurul Tebei au scos la iveală o așezare miceniană și tăblițe de ceramică inscripționate indicând importanța locului în
epoca bronzului.

Pe câmpul de luptă, pe care spectatorul nu-l vede, zace cadavrul lui Polinice, printre ceilalți argieni
căzuți în luptă. Drama începe în faptul zilei printr-un prolog dialogat, susținut de Antigona și de sora ei, Ismena.
Creon, unchiul lor din partea mamei, devenit rege al Tebei, l-a înmormântat cu onoruri pe Eteocle, dar a
decretat ca Polinice să fie părăsit pe locul unde fusese ucis, în afara zidurilor cetății.
După toate nenorocirile lăsate de Oedip moștenire neamului său, acum se adaugă una și mai cumplită:
hotărârea lui Creon de a nu îngădui înmormântarea fratelui său . Din prolog reiese că Antigona consideră
decretul un act ostil îndreptat, fără tăgadă, împotriva lor, a fiicelor lui Oedip, cărora le revine datoria sacră de a-
și jeli și înmormânta rudele de sânge.
Ismena nu are curajul de a încălca hotărârea noului tiran. Nestrămutată în voin ța de a- și îndeplini datoria
față de familia atât de greu încercată, Antigona se îndreaptă, plină de sfidare, spre locul unde zace Polinice.
Singură de aici înainte îl va înfrunta pe unchiul ei care, aflăm pe parcursul tragediei, urma să-i devină socru,
singură rupe orice legătură de afecțiune față de lumea celor vii, pentru a păși în împărăția morților :

E-așa frumos să mori

Cu sufletu-mpăcat ! Voi hodini cu cel
Ce mie mi-a fost drag, cui dragă eu am fost . ( v. 71-73 )

La întrebarea Ismenei cum va duce la bun sfârșit sarcina ce și-a luat-o, Antigona răspunde simplu : ,,M-
oi strădui cât pot. N-am să mai pot, mă las ”.
Cele două surori se despart și, în orchestră, pășește corul ( v.100) , alcătuit din bătrâni, cetă țeni e vază ai
Tebei, sfetnici ai regelui. Ei își exprimă prin cântări bucuria că cetatea a scăpat de urgia războilui, de primejdia
de a fi incendiată.Argienii, după ce-au lăsat câmpul de luptă presărat cu morți, s-au retras. Acum, locuitorii nu
mai au decât o singură dorință: să uite cele îndurate ( v. 150-151). Acesta este parodosul, primul cântec coral al
tragediei, intonat în timp ce horeuții pătrund în orchestră și își ocupă locul rezervat.
OBS: corul ditirambic era compus din cincizeci de horeuti aranjati în cerc în jurul altarului
Ziua se scurge spre amiază. Corului, care nu părăsește orchestra, i se adaugă regele. Începe primul
epeisodion ( segment al acțiunii mărginit de cântece de cor ) printr-un important discurs politic în care Creon dă
ample lămuriri cu privire la măsura publicată în edict. Corul întâmpină cu reticență măsura preconizată și refuză
să-l sprijine pe rege. În orchestră intră unul din paznicii însărcinați să vegheze la respectarea decretului; prin
vorbe ocolite, temător, el anunță că un ,,necunoscut” a presărat pământ peste cadavrul lui Polinice și a făcut
libațiile cuvenite când zorile nu mijiseră încă.
LIBAȚIE : (În Antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinită ții
Creon suspectează, greșit, un complot din partea grupului politic. În afară de Ismena, deocamdată,
nimeni nu știe cine este făptașul.
Următorul epeisodion, de fapt epeisodionul cheie al tragediei ( v.375-381 ) se petrece sub arșița amiezii.
Același paznic apare în orchestră, târând-o după sine pe Antigona. După o tăcere grea, cu rol demarcator,
încapând cu versul 441 până la versul 525, se derulează una dintre cele mai puternice confruntări din întreaga
creație a lui Sofocle: ciocnirea dintre Creon și Antigona.
Creon nu ezită să-și sacrifice nepoatele, caci la crima Antigonei o asociază și pe Ismena ( 486-490).
PERSONAJELE : ANTIGONA și ISMENA ( fiicele lui Oedip), CREON ( regele Tebei ), HEMON ( fiul lui
Creon și logodnic al Antigonei ), TIRESIAS ( prooroc din Teba ), EURIDICE ( so ția lui Creon ), PAZNICUL,
UN CRAINIC, CORIFEUL, CORUL ( alcătuit din bătrânii Tebei, sfetnici ai regelui ).