duminică, 10 ianuarie 2010

Certarea Diavolului
"Daca un crestin n-a certat niciodata in viata lui pe demon, la ziua
judecatii, acesta va spune: <>. Dragostea catre demon este
bucuria ce o simte omul in urma greselii. Crestinul este dator sa il
certe pe demon, dupa rugaciune, zicand:

Sa te certe puterea Sfintei Treimi, sa te certe Domnul

nostru Iisus Hristos, sa te certe Preasfanta Nascatoare
de Dumnezeu. Sa te certe toti Sfintii si toate Puterile
Ceresti, pe tine diavole al intunericului!
Sa piei tu cu toata puterea ta, cu mestesugurile si
stapanirea ta din tot cuprinsul meu, si sa piei diavole cu
a ta putere si stapanire de la toti pe care eu i-am dat tie
in zilele vietii mele cand eu m-am suparat cu anumite
suparari si nu i-am iertat; caci eu iert in clipa aceasta
pe toti cati i-am dat la rau in toata viata mea, iert pe
toti cati i-am blestemat in zilele vietii mele si iert pe toti
cu cati m-am certat sau sunt certat. Ii iert pe toti in
numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!
Iar pe tine diavole, te cert si te blestem, in numele
Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! (cu
metanii)

Rugaciunea cu metanii la pamant, este sabie care taie greselile,

lacrimile varsate in rugaciune sunt apa vie care spala ramasitele
ranilor. Daca crestinului cand se roaga, nu-i picura lacrimi din
ochi, sa se roage pana il trece naduseala si nadudeala produsa in
rugaciunea pretuieste ca si lacrimile".
(extras din "Puterea Rugaciunii" , Editura Lumina din Lumina,
Bucuresti, 2006)