34 Manual de politici publice

1.5. Autorii politicilor publice

Politicile publice sunt realizate de către subsisteme administrative25,

alcătuite din actori care se confruntă cu o problemă publică. Termenul de actor
include atât actori din sfera socialului, cât și actori din structurile de stat, unii
fiind mai mult implicați în procesul administrativ, în timp ce alții sunt simpli
spectatori26. '

Unul. dintre cei mai tentanți termeni în studiul politicilor este cel al autorilor
acestora (policy - makers). Acesta are rezonanța clară și se referă la un
grup cunoscut de decidenți care determină cursul unei acțiuni în mod
intenționat și urmărind anumite finalități. Dar aceasta nu este, în mod
necesar, și maniera în care văd lucrurile cei care sunt considerați ca fiind autori
ai politicii.

Actorii implicați în procesul politicilor publice pot fi atât indivizi, cât și

grupuri. Numărul lor variază în funcție de țară, sector sau domeniu și se
poate modifica de-a lungul timpului. Desigur, literatura de specialitate
oferă multiple clasificări ale participanților în procesul politicilor publice.

Kingdon27 distinge între participanții din interiorul și exteriorul sistemului

politico-administrativ următoarele categorii: guvernul, înalții funcționari,
Parlamentul, grupurile de interese, universitarii, cercetătorii și consultanții,
25 mediile de comunicare în masă, partidele politice și opinia

25țiunea de subsistem administrativ a fost dezvoltată de căt!

primii teoreticieni ai pluralismului, în Statele Unite. Ei au folos
noțiunea de suborgan administrativ, pentru a desemna" grupe
alcătuite din membri ai societății sau oameni de stat, aflat într-i
model de interacțiune devenit rutină." (Lance de Haven Smith, C<
van Horn - Subgovernement Conflict in Public Policies, în Poli(
Studies Journal 12, 4,1984).
M. Howlett, M. Ramesh, Studiul politicilor publice: Cicluri
subsisteme ale politicilor, Editura Epigraf, Chișinău, 2004, p. 63.
27J.W. Kingdon, Agendas, Alternativas and Public Poficies, Harper- Collins,

New York, 1984.

Capitolul 1 35

publică, dar afirmă că această distincție este în parte artificială. La rândul

lor, Howlett și Ramesh împart actorii politici în următoarele cinci categorii:
oficialii aleși (pot fi, la rândul lor, divizați în două categorii - membri ai
executivului și ai legislativului - rolul acestora din urmă fiind însă mult mai
redus), oficialii numiți în funcție (funcționarii), grupurile de interese,
grupurile de cercetători și mass-media. Primele două categorii aparțin
statului, iar celelalte trei, societății.28 Rolul acestora în ciclul politicilor
publice este diferit29:
• executivul, Guvernul sau cabinetul - rolul acestuia în

oilor (elaborarea, implementarea, evaluarea). Puterea de care

dispune variază însă în funcție de regimul politic existent în țara
respectivă. In sistemele parlamentare, guvernele trebuie să dispună
de o majoritate confortabilă în cadrul parlamentului pentru ca propu-
nerile pe care le înaintează acestuia să fie aprobate și să rămână în
forma lor inițială, în timp ce în regimurile prezidențiale, executivul are
deseori sarcina dificilă de a

28M. Howlett, M. Ramesh, idem, p. 64.

29 Pentru mai multe detalii, vezi Howlett M., Ramesh M., Studiul politicilor
publice: Cicluri și subsisteme ale politicilor, Editura Epigraf, Chișinău, 2004,
pp. 65-72.