Cine suntem?

De unde venim?

Incotro ne indreptam?
adevarsiconstiinta.wordpress.com

Cine suntem? – Must See!

<< BACK – HOME PAGE

„Omul este singurul animal pentru care propria sa existenta este o problema pe care trebuie sa
o rezolve” Erich Fromm

„Omul este fiinta care a trecut dincolo de bariera unei existente ce are drept unic scop simpla
supravietuire” Noita R Ipsni

1. Constiinta din oglinda

Stii foarte bine ca propria-ti imagine, reflectata oglinda, este cea a trupului tau.

Simti ca tu esti ceva mai mult, ceva diferit. Altfel nici nu ar mai exista intrebarile existentiale.
Simti ca esti ceva sau cineva care privesti lumea din spatele ochilor. Esti ceva fragil, ceva efemer
si etern in acelasi timp. Esti ceva imaterial. Ceva spiritual. Esti o constiinta de sine, in primul
rand. O constiinta de sine ce locuieste intr-o minte. Esti un ‘mecanism viu’ de procesare a
informatiilor pe care le vezi, pe care le ai in minte, si pe care ti le imaginezi.
Si de aceea intelegi ca de fapt, tu, cel ce te intrebi „cine sunt, de unde vin si incotro merg?”, nu te
poti zari in oglinda…

2. Caracteristici comune om – maimuta

Din tot ceea ce le caracterizeaza pe animale – de care genetic te despart doar 1,2 procente – nu
este nimic care sa nu se gaseasca si in corpul tau. Fie parti ale corpului, fie comportamente
dictate de instincte. Priveste un schetet de om si unul de maimuta:
 Corpul omului este unul de animal, asta este clar… Dar mintea sa de unde vine? Mintea sa
rationala si constienta de sine… Sa incercam sa aflam aici, impreuna.

Stim ca exista, totodata, la fel de multe caracteristici proprii doar omului. Care nu se regasesc la
nici unul dintre animale.
Iar una dintre acestea, este chiar faptul ca tu iti recunosti imaginea reflectata de oglinda.

3. Caracteristici umane

Gandirea rationala, planificarea activitatilor, vorbitul, comunicarea,

transmiterea experientei, credinta in ceva supranatural, imaginatia, creativitatea, perceperea

notiunilor de timp si spatiu, a eseticului s.a.m.d. Toate acestea ‘trec’ prin filtrul rational al unei
constiinte de sine, si sunt manifestari definitorii omului instruit de catre sistemul sau
educational.
4. Izolati pe o insula

Daca pe o hartie ai sa notezi intr-o parte toate caracteristicile ce-l definesc doar pe om, iar in
cealalta parte toate caracteristicile ce definesc doar pe animal, iar apoi ai sa cercetezi copiii
crescuti in izolare de parinti si societate, ai sa constati ca acesti copii nu pastreaza nici una din
caracteristicile ce-i diferentiaza de animale. Din ceea ce-i face oameni. Nici chiar mersul biped!

Pana si a fi biped, se invata. Marturie sta tragedia copiilor gasiti in jungla…

Iar acest lucru arata ca toate caracteristicile ce ne fac sa fim oameni, sunt dobandite prin sistemul
educational parinti – scoala – societate.
Este de notat ca mintea si creierul copilului de om sunt adaptate (constructiv) corespunzator (prin
evolutia a milioane de ani de exercitii mentale), atat ca volum fizic cat si ca procese de analiza.
 Altminteri orice animal ar putea, prin instruire, sa devina direct om. Cel mai probabil ca unele
dintre ele, daca ar primi instructie un acelasi numar de ani, ar putea evolua precum a facut-o
omul.

5. Om – cal si calaret

Cu gandul in minte ca omul are in el ceva dintr-un animal, intrebarea ‘ce este omul?’ ar putea
primi doua raspunsuri:

Primul: omul este un animal devenit rational prin educatie, sa spunem un ‘cal evoluat’.
Un trup ghidat de instincte plus o minte devenita rationala, inteligenta si guvernata de o
constiinte de sine.

Al doilea: corpul omului guvernat de instincte ramane un animal ce ar putea fi asemuit cu un

cal (trup si instincte plus o minte animalica, ramasa neevoluata), iar mintea rationala a omului
in care sta constiinta de sine ar fi calaretul din saua calului, cel ce si tine fraul vointei animalului
si impreuna cu care formeaza un sistem dual, ramanand in acelasi timp doua entitati distincte.

1+1=1
Doua entitati distincte dar care se comporta ca una singura. Fiinta umana ar fi calaretul, iar
trupul omului ar fi calul cu mintea si instinctele sale de animal. Omul ar fi suma, simbioza,
acestor doua entitati.

As one…

Experimentul cu insula izolata, conduce spre cea de-a doua imagine. Este ca si cum ai duce un
manz pe insula si te-ai astepta sa gasesti dupa ani, un cal si un calaret in sa.
Daca o pereche de cai procreaza, va iesi doar un alt cal, nicidecum un cal plus calaretul inteligent
din sa. Intocmai cu ceea ce vei gasi pe aceeasi insula izolata de orice urma de civilizatie, daca vei
lasa un copil. Nu vei gasi constiinta de sine a unui om, ci un ‘simplu’ animal.
Trupurile parintilor – prin reproducere – dau nastere unui trup,

iar mintile acestora – prin educatie – dau nastere unei minti de om.

Continuitate atat trupeasca cat si spirituala.

Prin urmare, la intrebarea ce este omul?, ai putea sa raspunzi ca, in primul rand, omul nu este un
animal. Omul este o entitate spirituala – dezvoltata in mintea unui animal si in jurul unei
constiinte de sine – ce cuprinde informatii memorate ce-i formeaza experienta acumulata si
functii de analiza rationala a acestora.

6. Micuta pata rosie

Constiinta de sine, acest mic bulgare (… de zapada) in jurul caruia, rostogolit prin viata se
incarca cu experienta formand in final omul (… de zapada), este cultivata in mintea micutului
pui de om de catre parintii lui, dupa cum cunosc ei ca au fost, la randul lor, ‘formati’ de catre
parintii lor.

Constiinta de sine se formeaza in fata oglinzii, construind in minte propria-ti imagine virtuala,
formata din asocierea partilor trupului cu imagini vazute in oglinda. Pe la varsta de doi ani, dupa
luni de exercitiu in fata oglinzii, daca copilului i se picura pe frunte o picatura de cerneala rosie,
acesta vazand-o in oglinda, va pune mana pe pata de pe frunte, constientizandu-si astfel trupul si
sinele.

Constientizand ca ceea ce vede in oglinda este de fapt imaginea unei parti din el.

Private de acest antrenament, animalele nu dobandesc constiinta de sine, si ca atare, atunci cand
se privesc in oglinda, nu se recunosc.
Ceva mai tarziu, pe la varsta de trei ani, daca cineva va apare in spatele copilului in timp ce
acesta se priveste in oglinda, se va intoarce spre spate, semn ca ideea despre sine, constiinta de
sine ce-l localizeaza in spatiu si timp, este formata. Prin urmare, cu ajutorul esential al parintilor,
asociind imagini cu cuvinte, copilului i-au trebuit trei ani de exercitiu sa dobandeasca constiinta
de sine.

Dar undeva cu mult in trecut, trebuie sa se fi petrecut aceeasi schimbare si cu animalele bipede –
stramosii omului. Doar ca acestea nu aveau la dispozitie nici parinti care sa-i invete si nici
cuvinte pe care sa le asocieze cu imagini in oglinda. Si totusi au reusit, dovada fiind noi, cei de
astazi. Doar ca, invatand de unii singuri si putin cate putin, oamenilor le-au trebuit cu mult mai
mult de 3 ani. De fapt, le-au trebuit cateva milioane de mii de ani.

Poate ca la inceput au vazut muntii oglindindu-se in ape.

Apoi au vazut imaginea animalelor reflectata de apa.

Si abia mai tarziu, si-au propria imagine.

Omul a realizat ca s-a vazut pe sine.

Astfel a inceput aventura constiintei de sine.

7. Desenele din pesteri

Studii recente releva faptul ca doar cinci specii sunt capabile sa se recunoasca in oglinda:
maimutele mari, delfinii, orcile, elefantii, garagatele si bineinteles, oamenii. Dintre toate, doar
noi, oamenii, am mers pana la capat. Si am facut-o vreme de milioane de ani. Prima
dovada arheologica, care demonstreaza ca omul s-a desenat pe sine insusi pe peretii pesterilor,
atestata stiintific ca a avut loc acum 30-40 de mii de ani, este cea a Omului de CroMagnon.
Acesta s-a desenat pe sine, iar a te desena, presupune a avea deja constiinta de sine!
Acest moment este echivalent cu cel al recunoasterii de sine a copilului de azi ce se priveste in
oglinda.

8. Imagini, semne, litere, cuvinte

Din imagini si din cuvinte, copii dobandesc constiinta de sine. Stramosii nostri nu detineau inca
cuvintele. Cum s-au descurcat oare?

Dupa cum stim, auzind sau citind cuvinte, mintea ne proiecteaza imagini. De asemenea,
cunoastem faptul ca cuvintele pot fi formate din sunete in cazul vorbirii, si din litere in cazul
scrisului.
Literele sunt tot imagini. Imagini abstracte memorate de om.
Inainte de a se gasi in forma de astazi, literele au fost ideograme, adica tot un fel de semne, insa
semne ce contineau tot imaginile diverselor vietati sau obiecte, insa intr-o forma stilizata, ce
simplifica desenul.
Inainte si de ideograme, au fost hieroglifele, adica tot niste pictograme.

Acestea erau imagini in miniatura si cat mai fidele ale vietatilor, obiectelor, actiunilor si a ideilor
pe care acestea le exprimau, si sunt pline piramidele egiptene de astfel de hieroglife.

Mai inainte de hieroglife, ce se gaseau?

Se gaseau imaginile din pesteri, facute de catre omul de Cro Magnon.
Prin urmare, acestia foloseau pentru comunicare, o forma foarte rudimentara si indepartata a
cuvintelor pe care le folosim noi astazi.

In decursul zecilor de mii de ani de evolutie a spiritului, Omul de Cromagnon, stramosul nostru,
desenand propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a instrumentelor de vanatoare, a inceput
sa-si imagineze, sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa
evolutia spre omul modern.
Usor usor, generatie dupa generatie, omul de CroMagnon s-a ‘lasat’ condus de noile valori ale
civilizatiei care, desi aflata inca la inceput, il purta spre un destin aparte, unul superior conditiei
de animal.

9. Un sindrom ciudat: sindromul mainii straine

Aflandu-ne in cautarea raspunsului celei mai importante intrebari existentiale, trebuie sa amintim
despre o ciudatenie caracteristica omului.
Omul are deopotriva comportamente de om civilizat, rationale, si comportamente instinctuale,
de animal. De fiecare data cand sinele abdica de la perceptele si rigorile educatiei si civilizatiei,
incepe sa comita tot felul de fapte reprobabile, de la furt la omor.
Acest fapt se datoreaza dualitatii mintii ‘omului’: jumatate minte de animal si jumatate minte de
om.

In expunerile acestui site am adus in discutie despre un fenomen rar intalnit, numit sindromul
mainii straine. Acesta apare la pacientii care au suferit o interventie pe creier – numita
lobotomie – respectiv taierea legaturii nervoase dintre cei doi lobi frontali, in scopul vindecarii
de epilepsie.
Acest sindrom se manifesta astfel: una dintre maini se misca independent de vointa pacientului,
printr-un comportament de ‘razvratire’ care in multe cazuri a mers pana la incercarea de a-l
sugruma in timpul somnului pe posesorul acesteia.

Este ca o rabufnire a mintii animalului, prizoniera inca de la nastere…

Practic, in minte noastra locuiesc doua identitati. Insa noi o vedem doar pe a noastra, si probabil
ca animalul o vede pe a lui. Dar de impartit, noi, entitatea spirituala dezvoltata in jurul
constiintei de sine, rodul educatiei si instructiei societatii, impartim corpul… lui. Iar cateodata,
acesta se revolta…
Comportamentul acesta al animalului din om, il mai poti vedea atunci cand comul onsuma
droguri ori bea pana ‘isi pierde mintile’. Impleticindu-se, vorbind si purtandu-se irational, sau
cand, inconstient si iresponsabil fiind, se urca la volanul masinii…

Mintea de om, rationala si dobandita prin educare, ce incepe sa existe odata cu constienta de sine
(eul constient), este una, iar cealalta, cea inhibata, este mintea de animal (eul inconstient).
Pornirile animalice ale omului, izbucnesc atunci cand ‘carma vointei sale’, scapa de sub
controlul ratiunii constientului.
Eul constient, este mintea de om insamantata de parintii nostri si crescuta de sistemul educational
al societatii si civilizatiei umane.
Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un fel de altoi, sau implant spiritual,
dobandit strict prin invatarea/instruirea oferita de parintii nostri inca din primele zile de viata,
urmata de cea a scolii, si a intregului sistem educativ uman…

O completare a ideii de mai sus o gasesti aici: Dualitatea existentiala a omului.

10. Somnul si rostul lui

Inainte de a trece la definirea notiunii de om, mai trebuie sa luam in considerare inca un aspect.

Se pare ca mintea noastra ‘prefera’ sa memoreze si sa proceseze in special imaginile vizuale.

Este binecunoscuta apetenta omului pentru vizionarea de filme, de fotografii, de reviste cu poze
colorate, fotografii, picturi etc.

In plus, cunoastem ca accesul la amintirile recente este diferit si mai facil decat accesul
amintirilor mai vechi de cel putin doua – trei zile. Astfel, se pare ca informatiile vizuale
‘inregistrate’ in timpul zilei sufera un proces de analiza, sortare si arhivare ce trebuie sa se
petreaca in timpul somnului.
Spun in timpul somnului, deoarece acest proces laborios si mare consumator de timp si de
memorie, trebuie sa fie cel responsabil pentru procesul care ne ocupa o treime din viata, somnul,
care se face odata cu ‘deconectarea’ simturilor, cele care aduc informatiile in minte, pe tot timpul
executarii lui.

Dormim, in primul rand, deoarece suntem tributari unui spatiu insuficient de stocare al
informatiilor vizuale, ce se afla in creierul trupului nostru de animal. Aceasta explica si
cresterea continua a volumului creierului, petrecuta incepand cu Omul de CroMagnon.
Organizarea, procesarea si memorarea informatiilor vizuale se pare ca se face prin legaturi intre
neuroni, numite sinapse, legaturi ce par a creste in timpul somnului. Astfel se poate explica de ce
copii – aflati in crestere – invata cu usurinta, in vreme ce batranii – avand procesul de crestere
terminat – nu mai pot invata. De asemenea, copii dorm mult (10-12 ore), iar batranii din ce in ce
mai putin (4-5 ore).
Aceste informatii vizuale formeaza esenta amintirilor si deci a experientei personale, si mai
departe a entitatii umane.
Omul, este esential de subliniat, isi construieste intreaga sa existenta preponderent din imagini.
Atat ca si individ, din prima zi de constiinta de sine, cat si ca si omenire, cum am vazut, inca de
pe vremea Omului de CroMagnon.

11. In concluzie, noi oamenii suntem…

Suntem ganduri ce ‘graviteaza’ in jurul unei constiinte de sine ce focalizeaza un Ego.

Gandurile sunt construite din idei bazate pe experienta acumulata, formata in special din imagini
purtate de lumina.
Suntem fiinte ale luminii, spre deosebire de animalele a caror memorie se bazeaza preponderent
pe miros si sunete. Lumina poarta informatia aproape instantaneu, in vreme ce sunetele sunt mai
incete, mirosul depinzand de distanta si de vant.

In plus, spre deosebire de sunete si miros, lumina poarta cu ea forme, culori si spatialitate. Iar
aceste forme-imagini au stat la baza imaginarii, planificarii si constructiei lumii umane, de la
vechile piramide si pana la Naveta Spatiala de astazi, o lume fundamental diferita de cea a
animalelor.

Ce nu suntem? Nu suntem animale. Suntem entitati spirituale dezvoltate in mintile unor animale,
in jurul unor constiinte de sine. ‘Atomul’ nostru este alcatuit din informatii (in primul rand
vizuale) memorate, ce formeaza experienta acumulata. Experienta se afla in continua crestere pe
intreaga noastra existenta – atat ca individ cat si ca omenire. Suntem observatori cu functii de
analiza rationala a informatiilor.

Constiinta de sine nu se transmite genetic ci se dobandeste prin instruire/invatare de la

generatiile anterioare.
In trecut, constiinta de sine a aparut prin procese de auto-educare/auto-instruire, ce au durat mai
multe milioane de ani, care s-au declansat prin inceperea memorarii observatiilor preponderent
vizuale, in paralel cu evolutia creierului redimensionat si restructurat pentru a putea primi si
procesa informatiile venite pe calea luminii.

Noi, mintile umane rationale si constiente de sine, suntem un ‘implant spiritual’, dobandit strict
prin invatarea/instruirea parintilor nostri, a scolii, si a intregului sistem educativ, si care ne
ducem existenta in corpul si in paralel cu cea a trupului animal gazda, trup in esenta identic
genetic cu ale altor animale.

In decursul anilor de evolutie a spiritului, stramosul nostru Omul de Cromagnon, desenandu-si

propria imagine alaturi de cele ale vanatului si a armelor de vanatoare, a inceput sa-si imagineze,
sa comunice, sa planifice, sa perfectioneze, sa creeze, si astfel sa-si inceapa drumul evolutiei
spirituale spre omul modern. A putut face acest lucru datorita posibilitatii de a memora lucruri in
afara propriei memorii, respectiv desenandu-le. Ca o memorie externa, de felul in care facem
astazi o inmultire a doua numere formate din cate trei cifre: notezi rezultatele partiale, si astfel
faci inmultirea. Fara aceasta notare, doar prin puterea de memorare a mintii, nu reusim…

Intreaga societate a omului este construita pe baza unor percepte, norme, reguli si legi, toate
acestea fiind definite prin cuvinte, respectiv prin simboluri abstracte ale imaginilor vizuale.
Suntem ganduri ce ‘graviteaza’ in jurul constiintei de sine, ganduri construite din idei, ce se
bazeaza pe experienta acumulata, formata in special din imagini. Suntem adevarate fiinte ale
luminii. Suntem continuitate de informatii si experiente.
Toate sentimentele si resentimentele pe care le simtim, sunt forme ale sentimentelor si
resentimentelor pe care le simt si animalele asemenea noua, insa simtite amplificat si rafinat,
intrucat sunt filtrate si amplificate prin constiinta de sine.

Avem frica si avem curaj, avem dragoste si avem ura, avem tristete si avem bucurie, avem
placerea gustului, avem dragoste fata de familie si grija pentru urmasi, la fel ca si animalele, doar
ca noi realizam aceste trairi si putem sa ni le producem dupa dorinta.

In schimb, noi oamenii si doar noi, avem simtul esteticului, creativitatea imaginativa, si mai
avem notiunea spatiului. Inca ceva, spre deosebire de restul vietuitoarelor, mai avem un dar:
percepem timpul si curgerea sa.

Timpul, ‘substata abstracta’ ce masoara spatiile dintre imaginile amintirilor noastre in timp ce
privim spre trecut, si totodata umple spatiile dintre imaginile viselor noastre indreptate spre
viitor.
Si in final, noi oamenii si doar noi mai avem credinta intr-un ceva supranatural, care ne asteapta
de o eternitate sa-l descoperim, pentru a ne putea astfel elibera de falsa credinta ca am fi fiinte de
origine animala, si astfel de a putea incepe sa traim adevarata existenta ce ne-a fost sortita.

Pentru aceasta va trebui sa descoperim si raspunsul la urmatoarea noastra intrebare existentiala:

„De unde venim?”

CONCLUZIA ARTICOLULUI

Omul este imbinarea simbiotica a doua entitati distincte care se comporta ca si una singura.
Fiinta umana rationala si constienta de sine ar fi un ‘calaret’, iar trupul omului rod al
genelor si ghidat de instincte ar fi ‘calul’ cu mintea si instinctele sale de animal. Omul este
suma si in acelasi timp simbioza, acestor doua entitati.

Fiinta umana este ‘simtita’ sau ‘reprezentata’ prin constiinta de sine, nascuta prin educatia
primita de la celelalte fiinte umane cu care se afla in interactiune inca de la nasterea
micutului copil.

<< BACK – HOME PAGE

This entry was posted on Octombrie 31, 2009 at 12:10 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any
responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.