Cresterea speciei Acipenser stellatus in module de crestere superintensiva de tip acvariu

versiunea 1.0
www.fratia.ro

This work is licensed under the Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike

License.
To view a copy of this license, visit http://creativecommons.org/licenses/by-nc-sa/2.5 or send
a letter to Creative Commons, 543 Howard Street, 5th Floor, San Francisco, California,
94105, USA.

Aceasta lucrare este licentiata sub o licenta Creative Commons 2.5.

Sunteti liberi sa o copiati, sa o distribuiti sau sa o modificati, in urmatoarele conditii :
- nu o puteti utiliza in scop comercial
- trebuie sa dati credit autorului original (acesta va fi mentionat ca autor in cazul distributiei
lucrarii initiale, sau in bibliografia lucrarii derivate)
- lucrarea derivata va fi licentiata cu o licenta identica cu aceasta.

Oricine poate modifica aceasta lucrare, cu conditia sa pastreze intacta aceasta licenta
(prima pagina). Numele sau va fi mentionat ca si autor, versiunea va fi schimbata prin
adaugarea unei unitati, iar autorul anterior va fi trecut in prima pozitie a listei « alti
autori », precizandu-se titlul acestei lucrari si versiunea anterioara.

1
Cresterea speciei Acipenser stellatus in module de crestere superintensiva de tip acvariu
versiunea 1.0
www.fratia.ro

1
 Cresterea speciei Acipenser stellatus in module de crestere superintensiva de tip acvariu
versiunea 1.0
www.fratia.ro

CERCETĂRI PRIVIND CREŞTEREA SPECIEI ACIPENSER STELLATUS ÎN MODULE DE

CREŞTERE SUPERINTENSIVĂ DE TIP ACVARIU

Victor CRISTEA*, Iulia GRECU*, Cornel CEAPA *, Veronica CRISTEA.*, Marlena TALPES
**, A. ROŞU*

* Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Catedra Pescuit si Acvacultura

str. Gării, Nr. 61-63, Galaţi, iulia.grecu@ugal.ro
** I.C.D.P.I.P. Galaţi, str. Portului, Nr. 2-4, Galaţi
v_talpes@yahoo.com

" Faptul că stocuri abundente de sturioni încă mai există este un mister
pentru orice naturalist care observă lupta tacită între om şi natură".
Karl Baer, 18601.

1.Introducere
Scăderea drastica a stocurilor de sturioni din
bazinul inferior al Dunării ca urmare a
impactului antropic negativ asupra zonelor de
reproducere naturala si a pescuitului abuziv,
impune un efort de cercetare dirijat în special
pentru protecţia si redresarea acestor stocuri.
De aceea, restabilirea stocului de sturioni prin
reproducere artificială si creştere in condiţii de
mediu favorabile au făcut obiectul unor
programe speciale de cercetare –dezvoltare pe
plan mondial.În acest context se înscriu şi
cercetările noastre de creştere superintensiva a
puilor de Acipenser stellatus, specie extrem de
valoroasa din punct de vedere economic, intr-
un sistem recirculant cu incinte tip acvariu,
conceput şi realizat in cadrul catedrei de
“Acvacultură şi pescuit”.În experimentul
nostru am luat în considerare atât factorii
biologici cât şi cei mediali (pH, temperatura
apei, oxigenul dizolvat, amoniac, azotiţi,
azotaţi etc.) care ar putea influenţa procesul de
creştere.
2. Materiale si metode
Experimentul a fost realizat de manieră
adaptativă, fiind pentru prima oară în România
când se creşte puiet de păstrugă într-un sistem
superintensiv de creştere tip acvariu.
Caracteristicile tehnice ale sistemului
recirculant de creştere-model experimental
Sistemele de creştere recirculante pot fi
considerate ca fiind un complex de instalaţii
care asigură aductiunea si recircularea apei in
cantitatea şi calitatea dorită, asigură incintele
de creştere adaptate la particularităţile
biologice şi etologice ale speciei de cultura si
asigură monitorizarea factorilor abiotici ce
acţionează asupra sistemului. Desigur,
proiectarea acestui complex de instalaţii este
în strânsă corelaţie cu producţia planificată şi
cu ciclul de producţie ales.
Din punct de vedere constructiv sistemul
nostru recirculant este alcătuit din:
unitate modul de creştere
unităţi de condiţionare a calităţii apei, format
din:
- unitatea de filtrare a apei;
- unitatea de sterilizare a apei;
- unitatea de aerare-oxigenare a apei;
instalaţie de distribuţie a apei la modulul de
creştere;
a) Modulul de creştere – (fig. 1) este
reprezentat de 4 acvarii octogonale realizate
din sticlă cu grosimea de 10 mm. Forma şi
dimensiunile acvariilor au fost stabilite în
funcţie de etologia speciei Acipenser stellatus
ce face obiectul creşterii şi de indicatorii bio-
tehnologici ce urmează să fie aplicaţi. De
asemenea, la alegerea formei (octogon) s-a
avut în vedere asigurarea unei cât mai
uniforme circulaţii a apei la nivelul fiecărei
unităţi de creştere, respectiv o cât mai
omogenă distribuţie a oxigenului în masa apei.

1
 Cresterea speciei Acipenser stellatus in module de crestere superintensiva de tip acvariu
versiunea 1.0
www.fratia.ro

Fig. 1. Unităţile sistemului de creştere superintensivă tip acvariu

Adâncimea apei, dimensiunile în plan, mineral de dimensiuni diferite şi diverse

respectiv volumul de apă corespunzătoare unei
unităţi de creştere au avut în vedere să asigure,
în condiţii de fiabilitate şi eficienţă cât mai
crescută, exigenţele tehnologice specifice
sistemelor intensive de creştere.
materiale ceramice), în care se realizează
denitrificarea apei;
 filtrul chimic, realizat din carbon activ, la
nivelul căruia se finalizează procesul de
condiţionare a calităţii apei.

Numărul unităţilor de creştere preconizat a Unitatea de sterilizare şi dezinfectare a apei

asigurat o flexibilitate corespunzătoare în ceea este reprezentată de o instalaţie cu lampă UV,
ce priveşte indicatorii biotehnologici urmăriţi, montată pe circuitul principal de alimentare cu
precum şi posibilitatea efectuării repetiţiilor apă condiţionată a acvariilor. Caracteristica
necesare experimentării tehnologiei. funcţională de bază a instalaţiei este puterea
nominală (3000 W), putere care asigură
b) Unitatea de condiţionare a calităţii apei are cantitatea de radiaţii în gama de lungimi de
drept scop să controleze şi să menţină în undă optime pentru tehnologic.
domeniul optim principalii parametri fizico-
chimici ai apei, anume: conţinutul în oxigen,
concentraţia în azot amoniacal, concentraţia în
particule solide, pH-ul şi dioxidul de carbon.
Astfel, pentru controlul particulelor solide şi al
concentraţiei în azot amoniacal s-a prevăzut o
unitate de filtrare (fig. 2) care este alcătuită
principial dintr-o succesiune de straturi
filtrante, cu funcţii diferite:
 filtrul mecanic din material poros (MP), în
grosime de 30 cm, la nivelul căruia urmează să
fie reţinute particulele grosiere;
 filtrul biologic propriu-zis, alcătuit dintr-o
succesiune de materiale filtrante (agregat

2
 Fig. 2. Detaliu sistem de filtrare biologică a apei

Pentru asigurarea concentraţiei de oxigen
dizolvat (DO) la nivelul impus de gradul de
intensivitate al populării s-a prevăzut o unitate
de aerare-oxigenare. Aceasta este formată din
două compresoare Hagen cu debitul de 1,5
mc/h, montate în filtru, respectiv la nivelul
fiecărui acvariu.
c) Instalaţia de distribuţie a apei şi aerului la
modulul de creştere este alcătuită dintr-un
sistem de pompe, tuburi şi armături ce asigură
debitul tehnologic necesar pentru fiecare din
unităţile modului. Traseele instalaţiei de
distribuţie, respectiv modul de pozare al
acesteia au fost condiţionate de modul de
amplasare al acvariilor.
Modul de distribuţie al apei la fiecare
compartiment al sistemului de creştere, precum
şi evacuarea apei din acestea asigură o optimă
circulaţie a apei în fiecare acvariu (fig. 3),
aspect deosebit de important în condiţii de
intensivitate când este necesar să fie valorificat
integral volumul (mediul) de creştere.
Funcţionarea instalaţiei de distribuţie a apei la
parametrii de regim impuşi (presiune, debit,
viteză etc.) este asigurată cu ajutorul unor
pompe centrifugale ale căror caracteristici
funcţionale (înălţime de pompare şi debit
instalat) sunt adecvate cerinţei tehnologice.
Caracteristicile constructive finale ale unităţii
de condiţionare au permis realizarea
următorilor parametrii tehnologici ai
sistemului ( tabelul 1).

Circuit apa filtrata si recirculata

Circuit apa uzata

Circuit oxigenare

Fig. 3. Circulaţia apei şi aerului în acvariile de creştere

Tabelul 1. Parametrii tehnologici ai sistemului recirculant

Permeabilitate medie
3,6 mm/sec
filtru biologic:
 funcţionare
în conducte
reparaţie
Viteze filtru
funcţionare
în material
reparaţie
alimentare
Viteze acvarii
evacuare
alimentare
Debite medii pompe
evacuare
Organizarea experimentului de creştere în
sistem recirculant a speciei Acipenser stellatus.
Un lot de 400 pui de Acipenser stellatus,
provenind din Baza de Cercetări şi
Microproducţie Brateş, în vârstă de 45 zile, a
fost distribuit în cele patru acvarii cu
următoarea, astfel: B1 – 100 exemplare/bazin,
B2 – 100 exemplare/bazin, B3 – 75
exemplare/bazin, B4 – 125 exemplare/bazin.
Exceptând densităţile de populare care au fost
diferite (3 şi 5 ex/l), variantele experimentale
au demarat în aceleaşi condiţii de lucru:
-pui provenind din acelaşi lot, masa
corporală – 1,4± 0,200 g/ex, hrană
naturală şi furaj convenţional tip CCP ;
-debitul de alimentare al incintelor de creştere
4 l/min., asigurându-se o recirculare a
întregului volum de apă al incintei într-un
interval de 8h .
Datorita apariţiei unor manifestări specifice,
legate pe de o parte de condiţiile de captivitate
şi pe de altă parte de hrana administrată,
probleme justificate prin particularităţile
ecobiologice ale unei specii de sturioni
recunoscută pentru sensibilitatea sa,
observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea
modificării unor parametri tehnologici pe
parcursul celor 102 zile de experiment, ceea ce
a determinat 4 etape de lucru diferite prin
densitatea de populare, raţia de furajare şi tipul
de furaj (fig.4).
Pentru fiecare etapă de creştere s-au urmărit
următorii parametri tehnologici, monitorizaţi si
determinaţi prin metodele clasice uzuale:
regimul hidrochimic - periodicitatea urmăririi
zilnice a parametrilor fizico – chimici ai apei
din incintele de creştere a fost stabilită la 5 ore
pentru temperatură, pH şi oxigen.
Determinarea valorilor temperaturii şi
oxigenului s-a realizat cu oximetrul TIP OXI
315 i /SET fabricat în Germania, iar a pH-ului
cu pH-metrul TIP TDS PAL.
69,8 mm/sec
131,5 mm/sec
1,5 mm/sec
2,9 mm/sec
32,8 mm/sec
16,4 mm/sec
1400 l/h(1000-4200)
1500 l/h(1100-4300)
Optimizarea parametrilor furajării (raţie
furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi
eficienţa utilizării diferitelor furaje utilizate
(indicele de conversie al furajelor);
Indicele de conversie al hranei s-a calculat cu
formula:
FCR = F /(Bf-Bi), unde F – cantitatea
de furaj administrată;
(Bf-Bi) – sporul de creştere.
Bf, Bi – biomasa finală şi iniţială
indicatorii creşterii (rata instantanee a creşterii,
masa medie, biomasa totală şi sporul de
creştere al diferitelor variante experimentale) –
Rata specifică de creştere a fost calculat
utilizând următoarea formula:
G = [( ln Mf – ln Mi )/ T ]*100 unde: Mf masa
finală, Mi masa iniţială, T intervalul de timp
(zile) supravieţuirea materialului biologic.
3. Rezultate si discuţii
În prima etapă (16.07.2002 - 15.08.2002), cele
400 de exemplare, având masa medie de 1,4
g/ex. şi biomasa totală de 560 g au fost
distribuite în patru bazine (B1, B2, B3, B4) cu
norma de populare: 0,33 ex/dm 3, 0,33 ex/dm3,
0,25 ex/dm3, respectiv 0,42 ex/dm3 (fig.5).
Hrana administrată într-o zi reprezenta un
procent de 100 % raportat la greutatea puilor,
din care 50 % era reprezentată de hrana
naturală – viermi oligocheţi, Tubifex sp., iar
restul de 50 % era hrana artificială reprezentată
de furajul CCPPPIP
Peştii au avut în permanenţă un comportament
activ şi au consumat hrana administrată
preferând-o pe cea naturală, astfel încât, după o
săptămână, masa medie era de 2,1 g/ex.
Observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea
reducerii raţiei furajere de la 100 % la 15 %
substanţă umedă/zi şi a hranei naturale de la 50
% la 10 %, pentru o optimizare a consumului
evitând astfel acumularea substanţei organice
în sistem cu consecinţe asupra reducerii
oxigenului dizolvat în apă.
Se poate spune că în prima etapă, în general,
peştii s-au comportat bine la condiţiile de
captivitate şi la hrana administrată.
Cercetările efectuate de noi au scos în evidenţă
o mare variabilitate, ca rezultat al modului
diferenţiat în care puii de Acipenser stellatus
au asimilat hrana şi deci au crescut. Este
cunoscut faptul că în procesul schimbării
condiţiilor de viaţă, modificările morfo-
fiziologice au un caracter individual, în sensul
că unele exemplare slăbesc, iar altele cresc în
funcţie de baza lor ereditară care se
exteriorizează în fenotip.
În etapa a II a (16.08.2002 - 5.09.2002),
datorită pe de o parte unei mortalităţi
accidentale produsă de întreruperea alimentării
cu energie electrică şi pe de altă parte de
apariţia unor exemplare mari, considerate în
continuarea experimentului ca plus-variante, a
fost necesară redistribuirea materialului
biologic în cele patru bazine (fig. 6). Cu acest
prilej am efectuat o selecţie în B4 a indivizilor
cei mai bine adaptaţi condiţiilor experimentale
(plus-variante) în ideea de a obţine forme care
să supravieţuiască (să consume furajul C.C.P.)
şi să asimileze, deci un material biologic cu
caracteristicile dorite de noi. În celelalte trei
bazine am introdus pentru testare un nou furaj,
Trouvit (Nutra 2.0 – Hendrix) în B1, în B2 am
continuat administrarea furajului CCPPPIP iar
în B3 am administrat doar hrana naturală
reprezentată de crustacei inferiori din genul
Gammarus .
La sfârşitul etapei II, perioadă în care s-a trecut
la administrarea de hrană exclusiv artificială,
respectiv furaj Trouvit în B1 şi furaj CCPPPIP
în B2 (fără hrană naturală), s-a înregistrat o
supravieţuire redusă, probabil datorită şocului
de adaptare, aşa cum era firesc. Factorul
alimentar a acţionat puternic, ori se ştie că
adaptarea se realizează treptat, prin acţiunea
permanentă şi de durată a unor factori mediali
(în cazul nostru hrana).
 Data începerii experimentului: 16.07.2002
Număr total de exemplare: 400
Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 560 g

Etapa I.
Perioada: 16.07 – 15.08.2002
Obiective tehnologice:
Adaptarea materialului biologic
Testarea sistemului în condiţii de creştere
Conversia la hrana artificială

Etapa II.
Perioada: 16.08 – 5.09.2002
Obiective tehnologice:
Sortarea plus-variantelor şi creşterea diferenţiată a
acestora
Furajarea integrala cu hrana artificială

Etapa III.
Perioada: 6.09 – 25.09.2002
Obiective tehnologice:
Izolarea exemplarelor care nu s-au adaptat la hrănirea
artificială
Creşterea exemplarelor adaptate exclusiv cu hrană
artificială

Etapa IV.
Perioada: 26.09 – 25.10.2002
Obiective tehnologice:
Reconversia la hrană artificială a exemplarelor care
nu s-au adaptat iniţial la hranirea artificială
Testarea furajului Nutra (Hendrix SpA)

Data încheierii experimentului: 25.10.2002

Număr total de exemplare: 122
Masa medie plus-variante: 57,8 g/ex (max 103 g/ex)
Masa medie finală (Wmf) = 21,66 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 2643 g
 Fig. 4. Organizarea experimentului de creştere şi obiectivele pe etape
Când un factor medial, în cazul nostru hrana,
acţionează cu intensitate puternică, organismul
animal este depăşit de posibilitatea de adaptare
şi în acest caz pot apare deviaţii exclusiv
somatice similare mutaţiilor. Aşa putem
explica apariţia unor deformări ale coloanei la
exemplarele care nu s-au putut adapta noilor
condiţii experimentale. Datele din literatură
arată că apariţia acestor fenomene este
frecventă în cazul când acţiunea factorilor
mediali (hrana) se manifestă direct asupra
metabolismului şi dezvoltării embrionare ceea
ce este similar în experimentul nostru.
Variabilitatea s-a manifestat şi în această etapă
în limitele ereditare ale fiecărui individ.
Indivizii selecţionaţi În B4 au continuat în
etapa a II-a să asimileze furajul şi să crească în
greutate. De asemenea în B3 – unde s-a
administrat hrană naturală supravieţuirea a fost
bună (77 %).
În această etapă s-au putut calcula indicii de
conversie pentru hrana distribuită în bazinele
B3 şi B4, raportându-se cantitatea de hrană
administrată la diferenţa de biomasa totală
finală şi iniţială.
În etapa a III-a (6.09.2002 - 25.09.2002), în
scopul recuperării şi consolidării fiziologice a
materialului biologic am administrat în
bazinele B1 şi B2 hrană naturală pentru a
diminua mortalitatea. În această perioadă s-a
conturat şi ipoteza că pierderile numerice pot fi
datorate de absenţa din compoziţia furajelor a
unor compuşi biochimici care să asigure
echilibrul biochimic corespunzător vârstei,
tuturor puilor de Acipenser stellatus. Prin
comparaţie, exemplarele din B3, hrănite încă
din etapa II doar cu hrană naturală, au avut o
supravieţuire excelentă (94,8 %), iar
exemplarele selecţionate din B4, adaptate la
hrănirea exclusiv artificială, au avut o
supravieţuire de 96,2 %, ceea ce exclude
posibilitatea unei patologii datorată unor agenţi
patogeni sau parazitari. Un aspect urmărit în
această etapă a fost şi cel al optimizării raţiei
zilnice pentru exemplarele selecţionate pentru
a se atinge un indice de conversie cât mai mic
(diminuarea pierderilor prin neconsumarea
totală a furajului distribuit /masă). Practic, şi în
această etapă s-au putut calcula indicii de
conversie pentru hrana distribuită în bazinele
B3 şi B4 (fig. 7).
În etapa a IV-a, nemaiînregistrându-se
mortalităţi, am redistribuit materialul biologic
în cele patru bazine. Această schimbare a fost
impusă de faptul că unele exemplare
selecţionate (plus-variante), au atins mase
individuale de peste 60 g şi, în ideea de a le
oferi condiţii cât mai bune astfel încât
rezultatele să nu fie influenţate de eventuali
factori negativi de mediu, cele 25 de
exemplare selecţionate (din B4), rezultate din
etapa a III-a, şi la care s-au adăugat alte 4
exemplare selecţionate din celelalte bazine, s-
au distribuit în bazinele B1 (14 exemplare) şi
B2 (15 exemplare). Deoarece restul de pui de
păstrugă (94 exemplare) provenind din bazinul
B3 hrănit cu Gammarus, la fel ca şi
exemplarele salvate din B1 şi B2, am
considerat că expunerea lor la un nou amestec
de hrană naturală şi artificială (50 %-50 %),
însă pe o durată mai mare decât la început,
precum şi vârsta diferită, va permite o adaptare
a întregului lot neselecţionat la hrana artificială
(fig. 8). Rezultatele acestei etape, respectiv
creşterea în greutate a exemplarelor plus-
variante şi o supravieţuire de 100 %, precum şi
creşterea în greutate a exemplarelor cu hrană
mixtă la care se adaugă o supravieţuire de 97,9
% pentru B3, respectiv 100 % pentru B4, ne
demonstrează o reuşită a experimentului, chiar
şi pentru exemplarele neselecţionate.
 Etapa I.
Perioada: 16.07 – 15.08.2002
Indicatori tehnologici:
Număr total de exemplare: 400
Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 560 g

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 75 Numar exemplare:125
Norma de populare: Norma de populare: Norma de populare: Norma de populare:
0,33 ex/dm3 0,33 ex/dm3 0,25 ex/dm3 0,42 ex/dm3
Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi
Tip furaj: CCPPPIP (50%) + Tip furaj: CCPPPIP(50%) + Tip furaj: CCPPPIP (50%) + Tip furaj: CCPPPIP (50%) +
Tubifex (50%) Tubifex (50%) Tubifex (50%) Tubifex (50%)

Etape tehnologice:
Scădere raţie furajeră: 100% ----- 15% s.umedă/zi
Scădere pondere hrană naturală: 50 % ----- 10 %
Scădere număr de mese/zi: 8 ----- 7
Ajustări funcţionale şi constructive ale sistemului de creştere

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 95 Număr exemplare: 95 Număr exemplare: 72 Număr exemplare: 70
Masa med. finală = 2,81 g/ex Masa med. finală = 2,92 g/ex Masa med. finală = 3,17 g/ex Masa med. finală = 3,04 g/ex
Biomasa finală = 266,7 g Biomasa finală = 263,1 g Biomasa finală = 228 g Biomasa finală = 212,5 g
Supravieţuirea: 95 % Supravieţuirea: 90 % Supravieţuirea: 96 % Supravieţuirea: 56 % *

* Datorită unei mortalităţi accidentale (45ex) din cauza opririi alimentării cu

energie electrică

Rezultate etapa I.
Indicatori tehnologici:
Număr de exemplare care au supravieţuit: 327
Masa med. finală = 2,97 g/ex
Biomasa finală = 970,3 g
Supravieţuirea: 81,75 % (93% fără a lua în calcul accidentul)

Fig. 5. Schema tehnologică şi rezultatele etapei I.

 Etapa II.
Perioada: 15.08 – 5.09.2002
Indicatori tehnologici:
Număr total de exemplare: 327
Masa medie iniţială (Wmi) = 2,97 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 970,3 g

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 100 ex Număr exemplare: 100 ex Norma de populare: 27 ex
Masa med. iniţial = 2,22 g/ex Masa med. iniţial = 2,42 g/ex Masa med. iniţial = 2,51 g/ex Masa med. iniţial = 9,47 g/ex
Biomasa iniţială = 222 g Biomasa iniţială = 242,1 g Biomasa iniţială = 250,5 g Biomasa iniţială = 255,7 g
Raţie / zi = 10%* Wmi Raţie / zi = 10%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 10%* Wmi
Tip furaj: Nutra Tip furaj: CCPPPIP Tip furaj: Gammarus Tip furaj: CCPPPIP

Etape tehnologice:
Scădere raţie furajeră: 10% ----- 7% s.uscată/zi
Urmărire adaptare la hrănire integrală cu hrană artificială

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 28 Număr exemplare: 31 Număr exemplare: 77 Număr exemplare: 26
Masa med. finală = 3,55 Masa med. finală = 4,28 Masa med. finală = 3,45 Masa med. finală = 15,4
g/ex g/ex g/ex g/ex
Biomasa finală = 99,5 g Biomasa finală = 132,7 g Biomasa finală = 265,5 g Biomasa finală = 400,5 g
Supravieţuirea: 28 % Supravieţuirea: 31 % Supravieţuirea: 77 % Supravieţuirea: 96,3 % *

Rezultate etapa II.

Indicatori tehnologici:
Număr de exemplare care au supravieţuit: 162
Masa med. finală = 5,54 g/ex
Biomasa finală = 898,2 g
Supravieţuirea: 49,54 %

Fig. 6. Schema tehnologică şi rezultatele etapei II.

 Etapa III.
Perioada: 5.09 – 25.09.2002
Indicatori tehnologici:
Număr total de exemplare: 162
Masa medie iniţială (Wmi) = 5,54 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 898,2 g

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 28 Număr exemplare: 31 ex Număr exemplare: 77 ex Norma de populare: 26 ex
Masa med. iniţial = 3,55 g/ex Masa med. iniţial = 4,28 g/ex Masa med. iniţial = 3,45 g/ex Masa med. iniţial = 15,4 g/ex
Biomasa iniţială = 99,5 g Biomasa iniţială = 132,7 g Biomasa iniţială = 265,5 g Biomasa iniţială = 400,5 g
Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 7%* Wmi
Tip furaj: Gammarus Tip furaj: Gammarus Tip furaj: Gammarus Tip furaj: CCPPPIP

Etape tehnologice:
Urmărire recuperare la hrănire integrală cu hrană artificială
Scădere raţie furajeră: 7% ----- 3,5% s.uscată/zi

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 12 Număr exemplare: 13 Număr exemplare: 73 Număr exemplare: 25
Masa med. finală = 7,21 g/ex Masa med. finală = 9,73 g/ex Masa med. finală = 5,55 g/ex Masa med. finală = 31,9 g/ex
Biomasa finală = 86,5 g Biomasa finală = 126,5 g Biomasa finală = 405,5 g Biomasa finală = 797,5 g
Supravieţuirea: 42,9 % Supravieţuirea: 41,9 % Supravieţuirea: 94,8 % Supravieţuirea: 96,2 %

Rezultate etapa III.

Indicatori tehnologici:
Număr de exemplare care au supravieţuit: 123
Masa med. finală = 11,51 g/ex
Biomasa finală = 1416 g
Supravieţuirea: 75,93 %

Fig. 7. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III.

 Etapa IV.
Perioada: 26.09 – 25.10.2002
Indicatori tehnologici:
Număr total de exemplare: 123
Masa medie iniţială (Wmi) = 11,51 g/ex
Biomasa totală (Bi) = 1416 g

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 14 Număr exemplare: 15 ex Număr exemplare: 47 ex Norma de populare: 47 ex
Masa med. iniţial = 30,4 g/ex Masa med. iniţial = 28,9 g/ex Masa med. iniţial = 5,87 g/ex Masa med. iniţial = 5,99 g/ex
Biomasa iniţială = 425,5 g Biomasa iniţială = 433 g Biomasa iniţială = 276 g Biomasa iniţială = 281,5 g
Raţie / zi = 5%* Wmi Raţie / zi = 3,5%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi
Tip furaj: Nutra Tip furaj: CCPPPIP Tip furaj: Nutra + Gammarus Tip furaj: CCPPPIP +
Gammarus

Etape tehnologice:
Urmărire reconversie la hrănire cu hrană artificială (100% ---10%)
Scădere raţie furajeră: 3.5% ----- 2,5% s.uscată/zi

B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 14 Număr exemplare: 15 Număr exemplare: 46 Număr exemplare: 47
Masa med. finală = 60,7 Masa med. finală = 55,1 Masa med. finală = 10,1 Masa med. finală = 10,7
g/ex g/ex g/ex g/ex
Biomasa finală = 850 g Biomasa finală = 826 g Biomasa finală = 466 g Biomasa finală = 501 g
Supravieţuirea: 100 % Supravieţuirea: 100 % Supravieţuirea: 97,9 % Supravieţuirea: 100 %

Rezultate etapa III.

Indicatori tehnologici:
Număr de exemplare care au supravieţuit: 122
Masa med. finală = 21,66 g/ex
Biomasa finală = 2643 g
Supravieţuirea: 99,19 %

Fig. 8. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III

Furajarea materialului biologic
Pe durata experimentului s-a urmărit
optimizarea parametrilor furajării (raţie
furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi
eficienţa utilizării diferitelor furaje utilizate
(indicele de conversie al furajelor).
În etapa I s-a realizat furajarea ad-libitum a
materialului biologic urmărindu-se asigurarea
condiţiilor pentru adaptarea materialului
biologic la condiţiile de creştere din sistemul
de creştere cu module tip acvariu.
În etapele ulterioare s-a urmărit optimizarea
raţiilor furajere atât pentru furajul artificial cât
şi pentru hrana naturală (fig. 9), propunându-se
pentru exemplarele între 20 şi 100 g o raţie
zilnică optimă de 2,5 % din biomasa totală
pentru hrana uscată şi 15% pentru cea umedă.
Indicele de conversie al hranei a variat între
1,3 şi 1,24 pentru furajul artificial şi 6,27 şi
8,73 pentru hrana naturală (fig. 9).
Datorită proporţiei foarte ridicate a hranei
neconsumate şi dificultăţii evaluării cantitative
a acesteia, în etapa I nu s-a putut calcula
indicele de conversie.

60 K furaj artificial (plus-variante) 10

K hrana naturala (umeda)
Ratie furaj artificial 9
Ratie hrana naturala
50
8

Indice de conversie al furajului

7
m i)
Ratia furajera (%*W

40
6

30 5

20
3

2
10
1

0 0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere

Fig. 9. Variaţia raţiei furajere si a indicelui de conversie al furajului

Indicii de conversie ai hranei au fost foarte hranei a variat în jurul valorii medii de 0,8.
buni pentru fiecare tip de hrană în parte Compoziţia chimică a furajelor utilizate este
probabil şi datorită condiţiilor hidrochimice prezentată în tabelul 2.
foarte bune din sistem. Indicele de consum al
Tabel 2
Nr.cr Substanţe Furaj Furaj CCPPPIP
t. Nutra 2.0 (Hendrix)
Proteină brută 54,00 % 40,75 %,
Umiditate 7,50 % 8,80 %
Lipide 18,00 % 10,50 %
Cenuşă 10,00 % 8,10 %
SEN - 21,50 %
Celuloză 0,60 % 10,35 %
Fosfor 1,45 % -
Vitamina A 16.000 U.I.
Vitamina D3 2.300 U.I.
Vitamina E 250 mg
Sulfat de Cu 5 mg

Comparând indicele de conversie al celor două şi furajul pentru sturioni produs experimental
tipuri de furaje administrate (Nutra 2.0 produs de CCP PPIP din Galaţi se observă valori
de compania Hendrix pentru puiet de păstrăv) apropiate (fig. 10).

1,4

1,2

0,8
Nutra

0,6 CCPPPIP

0,4

0,2

Fig. 10. Indicele de conversie al furajului Nutra comparativ cu CCPPPIP

Creşterea şi supravieţuirea
Indicatorii biotehnologici ai creşterii (masa
medie, biomasa totală, rata instantanee a
creşterii, şi sporul de creştere) au fost urmăriţi
la diferitele variante experimentale.
Valorile medii ale masei individuale, biomasei
totale şi supravieţuirii sunt prezentate separat
pentru fiecare bazin de creştere şi ca valori
medii pe etapă în schemele tehnologice din
figurile 12-16.

Fig.11. Exemplar de păstrugă la sfârşitul etapei I (3,5 g) şi respectiv IV (145 g) de creştere

 Variatia densitatii materialului biologic pe durata experimentului

120
Medii
Plus-variante
100
Densitatea (ex./m2)

80

60

40

20

0
Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV
Etape de crestere

Fig. 12 Variaţia densităţii de populare a materialului biologic

60

50

Masa medie (g/ex)

y = 1.5443x2.2278
R2 = 0.9866
40 Masa medie plus-variante (g/ex)
Masa medie (g/ex)

Ecuatia de crestere a plus-variantelor

30 Ecuatia de crestere generala

y = 1.1501x 1.662
20
R2 = 0.9546

10

0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere

Fig. 13 Evoluţia masei medii şi ecuaţiile de creştere

 2.50

Furaj Nutra (Hendrix)

Furaj CCPPPIP
2.00

1.50
%/zi

1.00

0.50

0.00
B1-B2 (furajare integrala cu hrana artificiala) B3-B4 (50% furaj + 50 % Gammarus)

Fig. 14 Evoluţia ratei de creştere instantanee comparative pentru furajele Nutra (Hendrix) si CCPPPIP

7.00

B1
6.00
B2
B3
Plus-variante

5.00

4.00
%/zi

3.00

Datorita pierderilor
numerice in faza III
2.00 si transferarii unor
exemplare între
bazine nu s-a putut
calcula SGR
1.00 pentru
B1, B2 si B3

0.00
I. II. III. Media
Etape de crestere

Fig. 15 Evoluţia ratei de creştere specifice (SGR)

 100

90

80

70
Supravietuirea (%)

60

50

40

30

20 Supravietuirea medie

Supravietuirea plus-variantelor
10

0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere
Fig. 16. Evoluţia supravieţuirii
prima perioadă a experimentului, a fost
controlat şi menţinut ulterior la valori între 7,4
şi 7,6 mg/l valori considerate ca fiind optime
pentru sturioni;

amoniacul liber (fig.19) a fost prezent în

Regimul hidrochimic
Din evoluţia parametrilor fizico-chimici se
constată următoarea evoluţie:
-temperatura apei (fig. 17) în perioada de
aclimatizare şi jumătatea primei etape
înregistrează variaţii relativ mari, care se
înscriu în intervalul 20,5-26oC, motiv pentru
care, ulterior acest parametru a fost controlat
permanent pană la sfârşitul experimentului,
temperaturile fiind menţinute în jurul valorii de
20 o C;
-pH-ul (fig. 18) înregistrează variaţii majore în
perioada de aclimatizare a filtrului şi în prima
jumătate a etapei I-a iar ulterior se menţine la
valori care se înscriu în intervalul 7,4 – 7,6
unităţi de pH, reacţie optimă pentru evoluţia şi
dezvoltarea materialului piscicol;
oxigenul dizolvat (fig. 17), datorită înregistrării
unei scăderi continue a valorilor înregistrate în
sistem doar la începutul experimentului, în
cantităţi foarte mici, sub 0,05 mg/l, ulterior
nefiind detectat;
-concentraţia cationului amoniu (fig. 19) a fost
foarte mare doar în perioada de aclimatizare a
filtrului biologic iar apoi valorile s-au înscris în
intervalul 0,05-0,1 mg/l valori care nu
afectează calitatea sistemului acvatic în care
este crescut material biologic;
-ionul azotit (fig. 19) care în perioada de
aclimatizare a prezentat cantităţi reduse în
sistem, sub 0,05 mg/l, înregistrează o creştere
constantă până la jumătatea lunii august
intrând ulterior într-un regim de descreştere, cu
un minim la sfârşitul lunii septembrie. Toate
concentraţiile determinate sunt cu mult mai
reduse faţă de maximele admise de standardele
de calitate a apei utilizate pentru creşterea
materialului piscicol;
-anionul azotat (fig. 19) înregistrează în
perioada de aclimatizare o concentraţie mică,
relativ constantă, urmată de o creştere
semnificativă, cu un maxim la jumătatea lunii
august şi o descreştere continuă până la
sfârşitul experimentului; valoarea maximă
înregistrată poate fi corelată cu incapacitatea
materialului biologic de a consuma integral
hrana distribuită, substanţa organică acumulată
fiind mineralizată prin filtrarea biologică în
prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen.
Evoluţia tuturor compuşilor cu azot prezenţi în
sistem poate fi apreciată ca fiind în directă
legătură cu eficacitatea filtrării biologice
utilizate chiar în condiţiile distribuirii unei
cantităţi foarte mari de furaj şi a unei densităţi
de populare relativ ridicate.
duritatea apei (fig. 20) în perioada experi-
mentului corespunde unei durităţi medii,
maximele fiind înregistrate tot la mijlocul lunii
august. Se poate aprecia că începând cu luna
septembrie duritatea se micşorează, ceea ce
dovedeşte stabilirea unui echilibru între
calitatea apei în sistem şi evoluţia materialului
piscicol.
Duritatea carbonatică şi dioxidul de carbon
(fig.20) variază invers proporţional, în limite
normale, specifice unei ape optime pentru
evoluţia şi dezvoltarea materialului piscicol in
condiţiile realizării unei stări de stabilitate
relativă a sistemului în condiţii de creştere
intensivă.

7.8 30.0

7.7

7.6 25.0

7.5
Oxigen dizolvat (mg/l)

20.0

Temperatura ( oC)
7.4

7.3
15.0
7.2

7.1
Oxigenul diyolvat 10.0
7 Temperatura

6.9 5.0

6.8

6.7 0.0
02

02

02
2

02

02
00

00

00

00

00

00

00

00

00

00

00
20

20

20
20

20
/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2
6/

3/

7/

2/

9/
13

20

27

10

17

24

31

14

21

28

/5

/1

/1
7/

8/

9/

10
7/

7/

7/

8/

8/

8/

8/

9/

9/

9/

10
10

Data

Fig. 17. Variaţia oxigenului dizolvat si a temperaturii apei

 + -
NH4 , NH 3, NO2 (mg/l) unitati de pH
7/
6/
20

0.05
0.15
0.25
0.35
6.8
7
7.2
7.4
7.6
7.8
8
8.2
8.4
8.6

0
0.1
0.2
0.3
02
7/
13
/2
00
2
7/
20
/2
00
2
7/
27
/2
00
2
8/
3/
20
02
8/
10
/2
00
2
8/
17
/2
00
2
8/
24
/2

Data
00
2
8/
31
/2
00
2
9/

Data
7/
20
02
9/
14
/2
00
2
9/

Fig. 18 Variaţia pH-ului

21
/2
00
2
9/
28
/2
00

Nitriti
2

Nitrati
10

Amoniu
/5

Amoniac
/2
00
10 2

0
/1

10
20
30
40
50
60
70
80
2/
20
NO3- (mg/l) 02
10
/1
9/
20
02
 Fig. 19. Variaţia compuşilor de azot

16

14
D totala
D carbonatica
12
CO2

10
G, mg/l

8
o

02

02
2

02

2
2

02
00

00

00

00

00

00
00

00

00

00

00

00
20

20

20

20
/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2

/2
2

2/

9/
6/

3/

7/
13

20

27

10

17

24

31

14

21

28

/5

/1

/1
8/
7/

9/

10
7/

8/

8/

8/

8/

9/
7/

7/

9/

9/

10

10

Data

Fig. 20. Variaţia dioxidului de carbon, a durităţii totale şi carbonatice

4. Concluzii hrană naturală, ne determină să considerăm că

 Pentru buna funcţionare a filtrului biologic
este absolut necesară perioada de
aclimatizare (încărcarea treptată a sistemului
cu material biologic) perioadă în care
parametrii fizico-chimici se stabilizează;
 Cunoscându-se faptul ca prin filtrarea
biologică se realizează mineralizarea
substanţei organice şi transformarea ei
succesivă în amoniu, nitriţi şi, in final, nitraţi
care se acumulează în sistem este necesară
schimbarea periodică parţială a apei din
sistem pentru eliminarea acestora din urmă;
s-a aplicat o rata de înlocuire a apei din
sistem în medie de 10% pe săptămână care,
după cum se vede din tendinţa de stabilizare
a nitraţilor la valori în jur de 10 mg/l, este
suficientă şi corespunde exigenţelor
tehnologice;
 Calitatea optimă a apei si pierderile
numerice reduse din lotul martor, hrănit cu
pierderile importante din etapele II şi III în
bazinele B1 si B2 se datorează neacceptării
hrănirii integral artificiale;
 Sistemul a reuşit să elimine cu succes hrana
distribuită în exces (ad libitum) pe durata
etapei I a experimentului si sa menţină o
calitate optima a apei;
 Evoluţia parametrilor hidrochimici ai apei,
pe durata perioadei experimentului se
încadrează în limitele optime din punct de
vedere tehnologic, fapt ce confirmă
eficacitatea sistemului de filtrare biologică
proiectat şi realizat;
 Toate rezultatele obţinute privind
supravieţuirea, creşterea şi conversia la
hrănirea furajată exprimă posibilitatea
utilizării furajului administrat în experiment
în condiţii de creştere superintensivă.
5. Bibliografie

Bovendeur, J., 1987. Design and performance of a
water Recirculation System for High-Density
Culture of the African Catfish, Clarias
gariepinus (Burchel 1822), Aquaculture, 63.
Enita Bordeaux, 1986 – L’ sturgeon Acipenser
baeri, cahiers des especes aquacoles, Bordeaux;
Odd-Ivar Lekang, Helge Kleppe, 1999. Efficiency
of nitrification in trickling filters using different
filter media. Aquacultural Engineering 21
(2000), 181-199.
Oprea L., Georgescu R., 2000 – Nutriţia şi
alimentaţia peştilor, Bucureşti, Editura Tehnică;
Talpeş M., Patriche N., Pecheanu C. 2001.
Perspective privind creşterea sturionilor în
românia. Simpozionul internaţional “Alimentele
şi sănătatea la începutul mileniului III”, Galati,
Romania.
Timons, M.B. and Losordo, T., 1991. Aquaculture
water reuse systems: engineering design and
management, Developments in aquaculture and
fisheries science, vol.27, 309 p.
Wheaton, F.W., 1985. - Aquacultural Engineering.
Robert E. Krieger Publishing Company,
Malabar, Florida, 708 p.
Williot, P. (Ed.), 1991. - Acipenser. Actes du
Premier Colloque international sur l’esturgeon,
Bordeaux, Cemagref Publications, 519 pp.