Calatoria interioara-teoria celor 5 elemente

Ciclul cosntructiv

Apa-inante de nastere si moarte –noaptea-INTELEPCIUNE SI CUNOASTERE- sa calatoresti intr-un loc in

care ti-e frica , ti-e teama sa mergi.

Daca ai apa in cap si o faci cu pasiune apare focul

Lemn-copilarie-dimineata- furia se transforma in pasiune ( daca calatoresti intr-un loc virgin, ex intr-o
padure pe o carare pe care nu a mai fost nimeni, dai crengile cu furie la o parte)

-foc-adolescenta-amiaza-oameni care calatoresc sa se distreze. Omenii de tip soare sunt entuziasti,

cunosc oameni noi, experimenteaza viata, au entuziasm

Focul nu SE POATE MENTINE SINGUR ARE NEVOIE DE lemn (pasiune ) sa alimenteze acest foc

Au nevoe de ceva sa le sustine; lemn, pamant

M-am enervat ( lemn) si merg la sala de unde rezulta entuziastuml( focul)

-pamanat –adult-dupamasa-OAMENI ACRE CALATORESC PT TRADITIE- -metal-moarte-seara-calatoresti

pt a descoperii tehnologii noi( ex Dubai)-schimbare , maturitate, perfectiune

Pentru a desemna acest tip de medicina, se foloseste

denumirea in limba engleza de TCM, adica: Traditional
Chinese Medicine.
Foarte multe persoane cred ca medicul naturist nu
recomanda altceva decat eliminarea toxinelor
(dezintoxicarea) sau postul, ca scopul masajului
thailandez nu este decat obtinerea placerii si ca medicina
si terapiile chineze inseamna doar acupunctura.
Medicina chineza are o istorie mai veche de 3000 de ani.
Istoria Chinei este foarte zbuciumata. Imparati si dinastii
domnitoare au urmat unele dupa altele si s-a intamplat
deseori ca un conducator sa "rescrie" istoria, ca sa scoata
in evidenta existenta unor imparati pe care sa-i
reconsidere ca fiind personaje de legenda. Acest lucru s-a
intamplat si cu Huang Di, Imparatul Galben, pe care unii
istorici il considera un personaj legendar, mai curand un
zeu. Conform legendei, "Canonul de medicina interna al
Imparatului Galben" a fost scris pe baza dialogurilor
purtate de Imparatul Galben cu medicii de la curtea sa. La
aceasta capodopera, s-au adaugat de-a lungul timpului, o
multime de completari. Varianta finala a acestei
capodopere s-a cristalizat, dupa toate probabilitatile, in
secolele 3-5 d.Ch. Forma in care este cunoscuta astazi a
fost redactata de un medic numit Wang Bing, in anul 762
d.Ch., fiind constituita din doua parti (in total 81 de
capitole): prima parte, denumita "Intamplari simple" (Su
Wen)- se ocupa de notiunile teoretice ale medicinei
chineze (biologie, patologie, agenti patogeni, canale de
energie, diagnoza, etc.) iar a doua parte, denumita "Axa
spirituala" (Ling Shu) - prezinta practicile folosite cum ar fi:
acupunctura, moxe si alte terapii medicale, descriind cele
9 feluri de ace, forma lor, utilizarea acestora, definind
numeroase tehnici de terapie si dezbatand o multime de
tratamente pentru diferite afectiuni.
Acest tratat a avut o influenta extrem de mare asupra
medicinei chineze din toate timpurile. O perioada de
decadere semnificativa intervine dupa pierderea razboiului
anglo-chinez, numit si razboiul opiului (1839-1842) cand,
patrunderea civilizatiei occidentale in China a adus cu sine
si civilizatia occidentala. Astazi, pe langa medicina
occidentala, medicina chineza este una din cele mai
importante metode de tratament folosite in toate colturile
lumii.
In ceea ce priveste latura spirituala a medicinei, taoismul
este directia care a avut efectele cele mai considerabile,
ea raspandindu-se repede si, impreuna cu invataturile lui
Confucius, alcatuind o conceptie unitara asupra
universului. Dupa legenda, intemeietorul taoismului este
Lao Tze, adica maestrul batran, care a trait aproximativ in
secolul 5 i.Ch. Capodopera sa se intituleaza "Tao Te King"
(Cartea Caii si a Virtutii), acest titlu datand din secolul III
sau II i.Ch. Lucrarea are o forma poetica, fiind alcatuita din
81 de strofe si sustine o filozofie total diferita de religia din
epoca sa, potrivita careia lumea nu a fost creata de o fiinta
supranaturala, ci ea s-a creat dupa legile sale proprii (tao).
Tao inseamna drum, cale, carare dar si materia
primordiala. In timpul dinastiei Han (206 i.Ch.-220 d.Ch.),
taoismul s-a contopit cu budismul venit din India si treptat
a devenit religie.

Crearea lumii dupa invatamintele tao s-a realizat prin

separarea in doua a substantei primordiale care anterior
se afla intr-o stare de echilibru, inlaturat prin manifestarea
fortei lui tao (calea), ceea ce a determinat inceputul
transformarii. Aceasta stare de echilibru strabun este
reprezentata simbolistic printr-un cerc gol, a carui
semnificatie este "fara inceput (neinceput)" (Wu Ki).
Aceasta stare nu este nefiinta absoluta, ci existenta
potentiala, care inca nu a devenit manifesta. Acest punct
de echilibru necesar se afla intre cele doua perioade ale
existentei lumii, intre care ar fi existat 129.600 ani. Mai
tarziu, sub influenta tao, cele doua forte strabune, ale
caror nume sunt yin si yang, s-au despartit. Acest
fenomen este reprezentat de cele doua forme aflate in
cerc, cea alba si cea neagra, care se contopesc in
totalitate. Conceptele de Yin si Yang au aparut in lucrarea
"Cartea prefacerilor" (Yi King), unde este scris urmatorul
lucru: "Orice existenta ia nastere cand cele doua forte
strabune, yin-ul si yang-ul, se contopesc printr-o
transformare logica." Yin si Yang reprezinta unitatea
rezultata din opozitiile existente in natura sau in orice
fenomen. Cuplul Yin - Yang reprezinta un sistem care se
bazeaza pe unitatea dintre cele doua unitati formate de
doi poli opusi. Fiind independenti unul fata de altul, acesti
poli nu au nici energie, nici natura materiala. Fiecare
fenomen din univers prezinta atat caracterul yin, cat si
caracterul yang, de exemplu: cald-rece, miscare-repaus,
activ-pasiv, etc. Conform principiilor tao, nici un lucru
nu poate sa existe numai in sine sau pentru sine si
orice fenomen contine posibilitatea schimbarii. De
aceea putem sa spunem ca universul (lumea) se
constituie din schimbarea continua a fortelor de tip yin si
yang. In mod normal, aceste forte sunt in echilibru:
niciuna nu poate sa existe fara cealalta, deoarece se
mentin in mod reciproc. Aceste notiuni sunt contrare,
complementare, niciuna neputand sa existe fara cealalta.
"Yin si Yang pot fi deosebite, dar nu si separate"
(Canonul de medicina interna al Imparatului Galben).
Aceasta inseamna ca orice lucru de pe lume are doua
parti: ziua poate fi impartita in zi si noapte, speciile in
masculi si femele, etc. Astfel, pentru intelegerea bazelor,
medicina se foloseste de 8 principii complementare,
grupate doua cate doua:
CARACTERISTICI GENERALE PENTRU:
Yin Yang
interior exterior
rece cald
obtuz ascutit
lipsa surplus
Plecand de la aceasta premisa, orice calitate din lume
poate fi impartita in doua parti complementare: este yin
ceea ce e pasiv, feminin, mic, primitor, linistit,
noaptea, umbra, intoarcerea in sine, etc., si este yang
orice este masculin, inalt, animat, agitat, ziua,
miscarile spre afara, etc. Acest sistem poate fi divizat
mai departe, dupa natura. De exemplu, apa de la robinet
este rece (de natura yin), dar exista un lucru si mai rece
decat ea - gheata. In acest caz, apa de la robinet,
comparativ cu gheata, este de natura yang.
Alternanta anotimpurilor ilustreaza foarte bine fenomenul
yin si yang: din iarna pana in vara, aerul se incalzeste
treptat; in acest timp natura yin scade si creste yang. Din
vara spre iarna, acest fenomen este invers, yang este in
descrestere si yin creste. Din punct de vedere al naturii,
primavara este anotimpul yang-ului care creste, vara este
varful yang-ului, toamna este anotimpul yang-ului
descrescator si al yin-ului crescator, iar iarna este varful
yin-ului. Daca ne gandim la momentele zilei, yang se
naste la miezul noptii, creste pana la pranz si atinge
apogeul la ora 12 la pranz; atunci se naste yin-ul, care
atinge apogeul la miezul noptii. Din punct de vedere al
spatiului, cerul este yang, pamantul este yin, iar omul se
afla in centrul lor.
YIN SI YANG DIN PUNCT DE VEDERE AL BOLILOR
 De natura yang: probleme acute, imbolnaviri de
scurta durata, dureri acute, stari care se schimba
brusc.
 De natura yin: boli cronice, dureri surde, stari care se
schimba incet.
Chiar si procesele din corpul uman pot fi explicate cu
ajutorul acestei teorii. Daca aceste procese decurg
normal, la timpul lor, atunci in organism domneste un
echilibru relativ. Daca acest echilibru nu poate fi mentinut,
din diverse motive, atunci apar imbolnavirile.
Organele corpului omenesc pot fi impartite dupa acelasi
principiuu astfel:
 Cele cinci organe de natura yin sunt: inima, ficatul,
splina, rinichii si plamanii. Rolul celor cinci organe yin
este producerea, transformarea si depozitarea de qi,
a sangelui (Xue), a lichidelor organice (Jin-Ye), a
esentei din nastere si a celei dobandite (Jing), cat si a
mintii (spiritului) de baza (Shen).
  Cele cinci organe de natura yang sunt: intestinul
subtire, stomacul, intestinul gros, vezica urinara si
vezica biliara. Rolurile celor cinci organe yang sunt
asimilarea substantelor nutritive, digestia si
transformarea acestora, cat si eliminarea toxinelor.

ORGANELE YIN
Plamanii
 coreleaza respiratia; daca acestia sunt bolnavi,
intregul corp este bolnav;
 transmit energia celesta in jos la rinichi;
 raspund de metabolismul materiei lichide (al apei);
 daca qi-ul plamanilor este slab, pot aparea
urmatoarele simptome: urinare putina, edem, boli de
piele;
 raspund de starea pielii, de deschiderea porilor;
 supravegheaza stratul exterior de protectie, dirijeaza
Wei Qi;
 tot ceea ce se intampla in caile respiratorii se afla sub
supravegherea plamanilor: gripa, inflamarea
straturilor mucoase, sinuzita;
 au rol in producerea globulelor rosii.
Splina
 transforma hrana, o descompune in parti care pot fi
ingerate;
 sustine organele la locul lor, precum si sangele care
circula in artere; orice sangerare anormala, urinare cu
sange, acumulare de sange, dovedeste slabiciunea
qi-ului splinei;
  ajuta la producerea qi-ului splinei;
 transporta hrana corespunzatoare catre fiecare organ.
Inima
 este locul unde se afla shen-ul (shen-ul este functia
spiritului, capacitatea vietii spirituale si a gandirii);
 are deschidere la limba; din aceasta cauza, balbaiala,
problemele de pronuntie, pot avea legatura cu
problemele cardiace;
 starea inimii poate fi stabilita dupa culoarea pielii;
 domina toate organele;
 mentine circulatia sangelui.
Rinichii
 depoziteaza qi-ul stramosesc, esenta;
 reglementeaza nasterea, dezvoltarea, maturizarea;
 au influenta asupra oaselor si reglementeaza
productia de maduva osoasa;
 primesc qi-ul provenit din plamani;
 sunt radacina qi-ului.
Ficatul
 cea mai importanta sarcina a ficatului este asigurarea
fluctuatiei uniforme a energiei organismului;
 controleaza si regleaza starea muschilor,
ligamentelor;
 influenteaza functia de digestie a stomacului si a
splinei;
 are deschidere la ochi.
ORGANELE YANG
Intestinul gros
 are ca sarcina eliminarea toxinelor;
 executa resorbtia lichidelor ramase (coordoneaza
fluidele din organism);
 daca exista probleme de functionare a acestui organ,
pot aparea obstructii intestinale sau diaree.
Stomacul
 raspunde de energia organismului, are ca rol primirea
hranei si transmiterea mai departe a acesteia;
 imparte hrana consumata in parti curate si impuritati;
 partea curata este transmisa la splina, cea impura la
intestine;
 daca functioneaza normal, dirijeaza qi-ul in sus.
Intestinul subtire
 are ca rol separarea substantelor nutritive de toxinele
din hrana;
 coordoneaza lichidele, resoarbe apa.
Vezica
 activeaza aspectul yang-ului de rinichi,
supravegheaza depozitarea fluidelor, asimilarea si
selectarea acestora.
Bila
 depoziteaza si transmite mai departe secretia biliara;
  este singurul organ yang care nu transforma
substante impure;
 canalul vezicii biliare activeaza aspectul yang al
functionarii ficatului si il controleaza in acelasi timp.

QI -ul
Este energia vietii. In mentalitatea chinezilor, tot ceea ce
exista in univers se constituie din aceasta energie. In
corpul uman, qi-ul are diverse functii: hraneste, ocroteste
organele, ajunge la fiecare celula. Baza este energia de la
parinti, iar restul de qi necesar se obtine din aer si din
hrana. Daca am mostenit o baza puternica, traim corect,
ne miscam corect, facem terapii de respiratie, ne hranim
intr-un mod adecvat, atunci energia din noi, care ne
hraneste, va fi puternica, corpul si spiritul nostru vor fi
sanatoase. Qi-ul ajunge in orice parte a corpului nostru
prin asa-numitele canale de energie. Pe suprafata acestor
canale gasim anumite zone, prin care putem avea acces
la fluxurile de energie. Aceste zone se numesc puncte
de presopunctura.
Notiunile de baza cele mai importante din medicina
chineza sunt: qi (energia vietii), yin si yang (cele doua
calitati), jing-ul (baza vietii mostenite), sangele (hraneste
organele) si shen-ul (semnifica vitalitatea spirituala).
Energia circula prin canale, dupa o ordine bine definita,
incarcand organele cu caracter yin si yang. Fiecare dintre
cele 12 organe principale este incarcat cu energie in
perioade de cate 2 ore, rotatia completa facandu-se in 24
de ore. Chinezii, de cele mai multe ori, iau in consideratie
orarul organelor si in cazul terapiilor. De exmplu: "durerile
de cap ma apuca intotdeauna in jurul orelor 6 dupa-
amiaza" sau "tusesc regulat in fiecare dimineata", etc.
Aceste simptome pot indica , de cele mai multe ori,
organul cu probleme daca se iau in consideratie si orarul
organelor. La fel si in cazul terapiilor.
Iata ordinea fluxului de energie prin canalele principale
(dupa organe):
Intervalul orar Organul activ:
03 - 05 plamanii
05 - 07 intestinul gros
07 - 09 stomacul
09 - 11 splina
11 - 13 inima
13 - 15 intestinul subtire
15 - 17 vezica urinara
17 - 19 rinichii
19 - 21 pericardul
21 - 23 cele trei incalzitoare
23 - 01 vezica biliara
01 - 03 ficatul.
Circulatia continua si in acest fel este posibila mentinerea
echilibrului de energie dinamic. In vederea asigurarii
circulatiei continue, qi-ul isi schimba polaritatea (energia
devine de natura yin sau de natura yang). Pe parcursul
circulatiei sale face legatura intre interior si exterior,
mentinand armonia intregului organism.
Doctrina celor cinci faze - datand cam din secolul IV i.Ch.,
incearca categorisirea caracteristicilor omului si a
diferitelor fenomene ale naturii, notate cu simboluri din
categoria celor cinci procese de baza: lemnul-procesele
active din fazele de crestere; focul-varful activitatii;
pamantul-elementul neutralitatii, al tranzitiei; metalul-faza
descrescatoare; apa-desavarsirea starii de liniste. Fiecare
element hraneste elementul care ii urmeaza si fiecare
element blocheaza elementul al doilea din rand.
Cauzele bolilor in conceptia medicinei traditionale chineze
pot fi clasificate in trei grupe importante: cauze de dinainte
de nastere, cauze existente pana la varsta de 18 ani
(alimentatie inadecvata, numeroase accidente) si cauze
care apar dupa varsta de 18 ani (cauze interne, cauze
externe si alte cauze).
Cauzele interne sunt deduse in principal din factorii
sentimentali: supararea, mania excesiva (afecteaza
activitatea ficatului), bucuria sau necajirea excesiva
(dauneaza functiilor inimii), tristetea (afecteaza functiile
plamanilor), framantarea, grija succesiva (dauneaza
splinei), frica (afecteaza rinichii).
Factorii externi, meteorologici cauzeaza imbolnaviri in
special cand sunt imprevizibili: vantul dauneaza ficatului,
frigul-rinichilor, umiditatea-splinei, seceta excesiva-
plamanilor, caldura excesiva cauzeaza alte
disfunctionalitati ale organelor.
In categoria celorlalte cauze pot fi amintite: constitutia
slaba, suprasolicitarea, activitatea sexuala excesiva,
regimul alimentar, traumele, epidemiile si modul de terapie
inadecvat.
In China, in multe cazuri, medicul Curtii primea salariu
numai in cazul in care locuitorii Curtii erau sanatosi. In
mod natural, existau si atunci greseli.
METODELE DE STABILIRE A CONDITIEI
PACIENTULUI
IN MEDICINA CHINEZA
Toate cunostintele medicilor din Tibet, India, China,
japonia, Thailanda, sa bazau numai pe experienta si
observatie. Intrebarile puse, examinarile prin atingere,
examinarea vizuala a partilor corpului au ca scop
descoperirea cauzelor si locului dizarmoniei. Aceste
examinari nu sunt dureroase si permit o viziune exacta
asupra starii de moment a bolnavului.

Examinarea vizuala
Metoda examenului vizual se constituie din mai multe
etape si incepe chiar in momentul sosirii pacientului in
cabinet. Medicul incepe sa deosebeasca aceste semne
dupa principiile yin si yang. Mai intai urmareste miscarile
pacientului, daca sunt hotarate, nehotarate, daca sunt sau
nu perfect stabile. Apoi urmeaza recunoasterea semnelor
vizibile care se regasesc pe piele, pe cap si pe fata. Va fi
observata starea parului, dar si miscarile capului. Capul
este locul de intalnire al canalelor yin si yang si contine
encefalul (creierul mare), organ dominat in sistemul
chinezesc de rinichi. Prin examinarea atenta a capului si a
parului se poate stabili cu usurinta starea qi-ului din rinichi
si din sange. Acest examen se compune din doua etape:
1. anormalitati ale formei si pozitiei capului; 2. diferentele
de culoare si de sanatate a parului.
In conceptia medicinei chineze, in cazul copiilor cu capul
prea mic sau prea mare exista o lipsa de esenta (jing) si in
aceste cazuri se trateaza rinichii, care depoziteaza esenta
mostenita.
Daca partea moale a craniului bebelusului, fontanela, se
intareste tarziu sau deloc, aceasta demonstreaza ca avem
de-a face cu o boala datorata lipsei unor substante din
organism.
In cazul in care capul tremura (atat la copii, cat si la
adulti), afectiunea poate fi tratata cu ajutorul ficatului.
Un alt lucru care se observa din prima clipa este starea
parului. In sistemul chinezesc, rinichii sunt cei care
controleaza starea parului si, de aceea, pierderea parului
poate insemna starea de epuizare a rinichilor. Gusturile
sarate tin de rinichi. Un consum excesiv de sare dauneaza
sanatatii rinichilor. La barbatii la care chelia apare destul
de repede, aproape intotdeauna se remarca predispozitia
spre mancarurile sarate.
 Daca parul este decolorat si rar si cade usor, atunci
qi-ul (energia) din rinichi si din sange este lacunar. In
cazul batranilor si al problemelor mostenite,
tratamentul nu este eficace.
 Pierderea timpurie si subita a parului denota lipsa de
sange in medicina chineza, iar in cea occidentala,
intoxicatia cu metale grele sau cu alte substante
(chimioterapie).
 Aparitia matretii este legata de digestie. Ea indica o
disfunctionalitate a splinei si a stomacului, dar poate
sa fie si simptom al altor boli, cum ar fi,de exemplu,
micozele.

Capul si fata
Iata cateva dintre semnele importante ce sunt urmarite in
medicina chineza si semnificatia lor:
 Culoarea alba a fetei - inseamna lipsa qi-ului si
insuficienta sangelui, dar si circulatia defectuoasa.
Albul face trimitere la excesul de yin, dar yin-ul poate
fi si semn al durerii. Durerea de tip yin nu este prea
acuta, dar e de durata si acopera o suprafata destul
de mare (de exemplu, durerea de cap afecteaza
capul intreg).
 Culoarea galbuie a fetei ( nu ca in cazul icterului, ci o
nuanta mai slaba) - inseamna insuficienta functionarii
splinei si acumularea umiditatii. Se poate distinge in
 cazul unor persoane supraponderale. Daca fata este
galbena, incolora si uscata, inseamna ca splina si
stomacul sunt slabe. Aceste fenomene sunt foarte
frecvente in cazul curelor de slabire pe termen lung.
o Culoarea rosie a fetei - este culoarea sangelui,

deseori in legatura cu bolile de "caldura", cum ar

fi acele infectii care sunt urmate de febra. In orice
caz, arata o functionare excesiva, putand sa
semnifice o hipertensiune arteriala datorata unor
excese. Pe baza stabilirii exceselor sau lipsurilor,
putem distinge doua tipuri: 1. Tipul "macelar" -
supraponderal, cu fata rosie, ii este in
permanenta cald, aproape ca explodeaza.
Aceasta inseamna exces de functionare. 2. Tipul
"femeia de serviciu" - palid, deseori slab, ii este
frig, este permanent somnoros.
 Culoarea vinetie a fetei (cianotica) - arata intotdeauna
stagnare, raceala. Apare mai ales daca frigul,
substanta rece, se acumuleaza si qi-ul lipseste. daca
qi-ul este prea putin si sangele se acumuleaza - fata
va avea o culoare violet. Cauzele care pot fi in spatele
acestor simptome sunt: tetanos, spasm, convulsii,
stari care preceda infarctul cardiac. La copii, in cazul
temperaturilor ridicate, daca fata este de culoare
violet, mai ales la baza nasului si intre sprancene,
acesta poate fi un semna de alarma pentru convulsii
de febra. O culoare albastru mai inchis apare in cazul
diferitelor intoxicatii.
 Culoarea cenusie a fetei - indica o epuizare excesiva,
grava. Poate sa insemne o durere de tip yang (care
este ascutita, palpitanta). Daca fata este de culoare
 mata si culoarea cenusie apare instantaneu in cazul
unei boli cronice, atunci prognoza pentru bolnav este
foarte rea.

Ochii
Examinarea ochiului consta in observarea stralucirii
ochilor, dar si a formei, culorii pleoapelor. Ochii sunt
considerati ca facand parte din sistemul energetic al
ficatului. Deteriorarea vederii - miopie, prezbitism - este
reglementata de functionarea ficatului.
 Vitalitatea ochilor, stralucirea lor, constituie simbolul
spiritului, al vitalitatii, al Shen-ului.
 Daca albul ochilor are o stralucire mata, aceasta
inseamna oboseala.
 Daca au culoarea rosie, dar aceasta culoare apare
brusc, de exemplu in cazul guturaiului, gripei, atunci
problema existenta este legata de plamani.
 Daca ochii se inflameaza deseori, acesta este cu
siguranta un simptom datorat ficatului.
 Daca pleoapa inferioara este inflamata, poate sa
reflecte oboseala, dar daca aceasta inflamatie are
nuante albastre, arata ca rinichii sunt slabi.
 Daca pleoapele inferioare sunt palide, fara tonus si au
o culoare galbuie, asta inseamna ca problema se
datoreaza stomacului, iar in cazul aparitiei culorii
maro inchis, atunci problema isi are originile in ficat.
 Pleoapele de culoare rosie pot indica un consum
excesiv de zahar sau de alcool. Daca numai coltul
interior al ochilor este rosu, problema se poate datora
canalului vezicii urinare, iar in cazul in care coltul
 exterior al ochilor este rosu, problema se cauta la
canalul de energie al vezicii biliare.

Alte semne
 Daca fruntea e accentuata si brazdata adanc, este un
semn care face referire la intestinul subtire.
 Daca pe linia parului pielea este uscata, exista
disfunctionalitati la meridianul vezicii urinare.
 Suprafata dintre cele doua sprancene este
semnallizatorul ficatului si al stomacului.
 Suprafata aflata in jurul narilor se afla sub influenta
plamanilor.
 Adancimea ridului care pleaca de la partile laterale
ale nasului si ajunge langa buze este foarte
importanta: acest rid se adanceste considerabil in
cazul problemelor digestive sau in cazul operatiei
vezicii biliare.
 Buzele lasate, galbui, mate, arata epuizarea energiilor
splinei. Buzele de culoare violet arata stagnarea
sangelui. Pe partea dreapta a buzelor se remarca
functionarea bilei, iar pe partea stanga, functionarea
splinei. Buzele inferioare sunt suprafetele care indica
starea stomacului si a intestinelor. Umflarea buzelor
inferioare indica cu o precizie destul de mare
problemele digestive, caracterizate de balonari si
constipatie. Un semnal al diareei pot fi buzele
inferioare umede, cu edem.
 O linie aparuta pe lobul urechii, la inceput alburie,
care devine apoi din ce in ce mai accentuata, atrage
 atentia asupra deteriorarii starii inimii si iminentei
pericolului de infarct cardiac.

Diagnoza limbii
Examinarea limbii este o metoda complementara.
Avantajul ei este ca furnizeaza informatii instantanee
despre gravitatea bolii si schimbarea starii pacientului.
Metoda reflecta excelent starea de moment a
organismului, putand sa furnizeze 70 % din diagnosticul
bolnavului. Cel mai indicat este ca examinarea sa se faca
la lumina naturala. Daca nu este posibila examinarea la
lumina Soarelui, atunci este de preferat lumina unui bec
decat a unui tub cu neon. Bolnavul trebuie sa scoata limba
in mod hotarat, dar fara prea mult efort, maximum 15-20
de secunde. Daca este necesar, se va repeta, deoarece
scoaterea limbii cu forta duce la schimbarea umiditatii si
culorii acesteia. Se va lua in consideratie faptul ca si
consumul de anumite medicamente, alimente colorate sau
dulciuri, pot influenta culoarea limbii. Este important de
stiut ca limba persoanelor care fumeaza excesiv este mai
uscata de obicei sau chiar galbuie. La orice examinare se
pleaca de la starea normala. O limba normala, sanatoasa,
are un aspect vioi. Corpul limbii este de culoarea carnii
proaspete, de culoare rosie sau roz deschis. O limba
normala este flexibila, nu prea rigida, nici prea palida, fara
modificari vizibile, nu este brazdata, inflamata si nici nu
tremura. Stratul normal de depuneri pe limba este subtire
si alb, dar este acceptabil si daca la radacina este mai
gros decat la varf. Limba nu trebuie sa fie nici uscata, nici
prea umeda.
Suprafata limbii reflecta starea de sanatate a unor organe
din corp, aceste conexiuni fiind explicate prin sistemul
canalelor de energie. La examinarea limbii, medicul este
ajutat de harta limbii.
Impartirea este urmatoare: varful limbii apartine inimii,
suprafata dintre varful limbii si mijlocul acesteia
corespunde plamanilor, mijlocul limbii corespunde
stomacului si splinei, radacina limbii corespunde rinichilor,
patea stanga a radacinii corespunde vezicii urinare la
barbati, iar partea dreapta uterului la femei, partea laterala
stanga a limbii corespunde ficatului, iar partea laterala
dreapta a limbii corespunde vezicii biliare. O limba uscata
indica o epuizare a lichidelor din organism, iar o limba de
culoare inchisa, fara viata, o prognoza mai rea, indicand
un proces de vindecare mai greoi. Cu cat corpul limbii este
mai palid, cu atat mai grava este starea bolnavului.
Aceasta paliditate poate sa mearga pana la culoarea alba.
In cazul unei limbi palide, de obicei yang-ul este in
cantitate scazuta - limba este excesiv de umeda ori
sangele este insuficient si astfel limba este predispusa sa
se usuce. Daca yang-ul este insuficient, acesta ascunde
mai multe simptome, de aceea, pentru a stabili un
diagnostic, trebuie cunoscute si celelalte simptome ale
bolii. Aceste simptome pot fi: senzatie de frig, urinare
lunga, o urinare de culoare deschisa, diaree cu continut de
resturi alimentare nedigerate.
Culoarea rosie a limbii poate semnifica o caldura
interioara, simptomele bolii fiind: o culoarea rosie a fetei, o
variatie sinusoidala a febrei, predispozitie la evitarea
caldurii, urina de culoare inchisa, in cantitate mica, cu
miros urat, diaree sau eventual scaune cu sange.
Punctele si petele de pe limba se examineaza dupa locul
in care apar si dupa coloritul lor. Cu cat aceste pete
au culoare mai inchisa si cu cat sunt mai multe, cu atat
boala este mai grava.
La examinarea formei corpului limbii, nu este vorba
numai despre liniile fizice ale limbii, ci si de calitatea si
flexibilitatea ei. Daca limba este subtire si ingusta,
eventual are si o culoare inchisa, atunci prognozele pentru
vindecare sunt proaste. Corpul limbii mai poate sa fie si de
culoare caramizie, de exemplu. O limba umflata este de
obicei semn de caldura. La alcoolici, acest lucru se
intampla frecvent. Un alt indiciu important este daca limba
este brazdata de crapaturi. Numarul si adancimea
crapaturilor sunt foarte diferite si de obicei se datoreaza
epuizarii lichidelor din corp ori slabiciunii rinichilor.
O limba cu urme de dinti - este frecventa la cei care tin
regim in timpul verii, fiind aproape intotdeauna cauzata de
disfunctiile splinei. Apare in cazul problemelor datorate
greselilor de alimentatie. In aceasta situatie, bolnavul se
simte deseori epuizat si are o dorinta accentuata de a
manca dulciuri.
Din punctul de vedere al medicinei chineze, depunerile
de pe limba sunt produsele secundare biologice ale
stomacului, prezenta lor pe limba indicand functionarea
corecta a splinei si mai ales a stomacului. Trebuie sa
existe intotdeauna depuneri pe o limba normala. Acestea
sunt subtiri, de culoare alba, usor umede, la varful si pe
marginile limbii stratul lor este mai subtire, ingrosandu-se
spre mijlocul limbii si devenind foarte vizibile la radacina.
Aceste depuneri furnizeaza informatii exacte despre
starea functionala a stomacului si a splinei.
O stare foarte grava este semnalata de cazul in care
limba este neagra, uscata, cu crapaturi, ceea ce denota
epuizarea totala a energiilor vitale. O limba fara depuneri,
de culoare albastruie, indica o circulatie insuficienta sau o
intoxicatie. Un simptom foare grav este cand varful limbii
se contracteaza, semnificand iminenta dezastrului
proceselor vitale. Previziunile sunt foarte sumbre daca
radacina limbii are o culoare inchisa si este uscata. La fel
si daca limba este uscata si are culoarea rosie. Trebuiesc
luate in considerare insa si alte semnale pentru a stabili
gravitatea bolii.
O metoda complementara de diagniosticare este si
CHESTIONAREA - punerea de intrebari pacientului.
De asemenea, foarte important este si diagnosticul
pulsului.
Metodele de tratament ale medicinei traditionale chineze
sunt: acupunctura, presopunctura, terapia de masaj,
aplicarea ventuzelor, terapia moxa, terapia prin utilizarea
plantelor medicinale, terapia de respiratie si de miscare si
terapia de alimentatie.
Toate tipurile de terapii traditionale chineze pot fi
practicate numai de catre sau sub indrumarea unor
persoane avizate.
De remarcat este diferenta esentiala intre gandirea
terapeutilor naturisti si gandirea medicinei chineze.
Terapeutii naturisti sunt dispusi, in cazul tuturor
imbolnavirilor, chiar si in cazul bolnavilor slabiti, sa supuna
corpul la o "dezintoxicare", in timp ce chinezii incearca
intarirea qi-ului (energiei vitale).
Pe baza dieteticii chinezesti, pot fi folosite cu usurinta
unele metode cum ar fi :
 Condimentele picante au efect de incalzire; de aceea,
daca nu avem probleme de stomac, putem sa le
folosim in cure de slabire.
 Cei care sunt frigurosi, trebuie sa evite alimentele cu
efecte racoritoare (salate reci, alimente crude).
 Cei care in timpul verii fac cura de pepene, dar sunt
frigurosi, trebuie sa manance pepenele presarat cu
scortisoara.
 In cazul problemelor cailor respiratorii, al otitei
cronice, al bolilor frecvente cauzate de racire, trebuie
evitat consumul de lapte, deoarece este producator
de mucozitati.
 In cazul racelii se poate pregati miere cu piper ( la
aproximativ 50 ml de miere se pune o lingurita mica
de piper si se amesteca). Se imparte pentru toata
ziua si se consuma cate un pic.
 In restaurantele chinezesti, daca nu se mananca
sosul, alimentele nu apasa asupra stomacului.
 Bolnavii slabiti vor consuma alimente cu efect de
incalzire.
Clasificarea alimentelor dupa efectul lor de caldura
Efecte reci : sarea, rosiile, pepenele galben, pepenele
verde.
Efecte de racorire: merele, vinetele, perele, castravetii.
Efecte calde: castanele, paducelul, caisele, usturoiul.
Efecte fiebinti: piperul negru, ghimbirul uscat, uleiul de
soia.
Clasificarea alimentelor dupa efectul de vindecare
Alimente care sisteaza lipsa de sange: busuiocul,
vinetele, usturoiul, otetul din vin, prazul.
Alimente care intaresc munca qi-ului si a sangelui:
carnea de miel, heringul, guliile, mandarinele, mierea.
Sudorifice: ghimbirul, maghiranul, rozmarinul, ceapa,
telina.
De retinut:
 Cartofii sunt un aliment neutru, dulce, intarind rinichii
si reincarcand plamanii. Au efecte benefice in cazul
slabiciunii splinei, al poftei de mancare reduse, al
diareei cronice, etc.
 Scortisoara este fierbinte, picanta. Se recomanda
pentru tratarea reumatismului, impotriva anumitor boli
ale splinei, ale stomacului,ale plamanilor, in cazul
problemelor de urinare si al diareei. Mai nou s-a
descoperit ca reduce glicemia.
 Nuca este calda, dulce. Reincarca rinichii, incalzeste
plamanii, are efecte bune in cazul astmului si al
impotentei.
Armonizarea gusturilor alimentelor
Conform principiilor medicinei chineze, la clasificarea
alimentelor, organelor le sunt atasate anumite gusturi.
Cand se doreste intarirea unui element, prin definirea
exacta a alimentelor care sunt legate de elementul
respectiv se pot aduce multe imbunatatiri. Gusturile
acrisoare apartin elementului lemn. Alimentele cu astfel
de efecte sunt: pastravul, branza, maslinele, strugurii,
rosiile. Gusturile amarui apartin elementului foc. Aceste
alimente sunt: gulia, salata, secara, telina. Gusturile dulci
se afla in sistemul elementului pamant. Aceste alimente
sunt; vanata, carnea de miel, racul, mierea, meiul, etc.
Gusturile picante sunt dominate de elementul metal. Aici
amintesc: hreanul, usturoiul, maghiranul, menta, ridichiile.
Gusturile sarate sunt supuse elementului apa: sardinele,
carnea de porc si desigur sarea
http://www.terapii.net/2012/02/medicina-traditionala-chineza.html