PRIMII PAŞI ÎN ÎNVĂŢAREA MATEMATICII

PRIN INTERMEDIUL METODELOR ACTIVE

MANOLE LUMINIŢA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ „OVIDIU HULEA” AIUD

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar elevul trebuie să fie capabil să se adapteze
continuu la diverse situaţii. În acest sens se impune ca odată cu intrarea în clasa pregătitoare să
dezvoltăm elevilor aptitudinile intelectuale, independenţa şi creativitatea gândirii. O contribuţie
esenţială în realizarea acestei sarcini este învăţarea matematicii prin prisma metodelor active.
Brainstorming-ul, Ciorchinele, R.A.I., Metoda cadranelor, Diagrama Wenn, Cubul, Scaunul
intervievatului sunt metode active ce îl determină pe elev să se implice activ în procesul educativ
obligându-l să gândească, să participe la propria formare prin acţiuni mintale de căutare, de
cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe şi de aplicarea lor în
situaţii noi, oferindu-i un start bun în viaţa de şcolar.

Matematica este obiectul care generează la marea majoritate a elevilor eşecul şcolar. De
aceea, ca dascăl caut să creez un climat instituţional favorabil folosind diverse metode moderne care
să-l determine pe elev să se implice activ în procesul instructiv educativ începând chiar din clasa
pregătitoare, oferind astfel elevilor un start mai bun în viaţa şcolară.
Metodele active necesită o pregătire atentă mai ales când sunt aplicate la clasa pregătitoare,
ele nefiind eficiente decât în condiţiile respectării regulilor jocului. Avantajul major al folosirii
acestor metode provine din faptul că ele pot motiva şi elevii care au rămâneri în urmă la
matematică.
Metodele active ca: Brainstorming-ul, Ciorchinele, R.A.I., Metoda cadranelor, Diagrama
Wenn, Cubul, Scaunul intervievatului, folosite în predarea matematicii la clasa pregătitoare,
transformă elevul din obiect în subiect al învăţării obligându-l să gândească, să fie coparticipant la
propria formare prin acţiuni mintale de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de
elaborare a noilor cunoştinţe şi de aplicarea lor în situaţii noi.
Brainstorming-ul este cea mai răspândită metodă de stimulate a creativităţii. Etimologic,
”brainstorming” provine din engleză, din cuvintele ”brain” (creier) şi ”storm” (furtună), plus
desinenţa ”ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă ”furtună în creier”, efervescenţă, aflux
de idei. Am folosit metoda cu profesionalism, flexibilitate şi inspiraţie în compunerea de probleme
cu scopul de a stimula creativitatea, apreciind efortul fiecărui elev, fără a înlătura vreo variantă
propusă de aceştia. Am cerut elevilor să compună o problemă după exerciţiul 26 – 5 =.
Problemele compuse de elevi au fost următoarele:
1. Ina are 26 ani, iar Dora cu 5 ani mai puţini. Câţi ani are Dora?
2. Ina are 26 ani, iar Dora are 5 ani. Cu câţi ani este mai mare Ina decât Dora?
3. Ina are 26 ani, iar Dora are 5 ani. Cu câţi ani este mai mică Dora decât Ina?
4. Ina are 26 ani, iar Dora are 5 ani. Peste câţi ani va avea Dora vârsta Inei?
5. Ina are 26 ani, iar Dora are 5 ani. Câţi ani au trecut de când Ina avea vârsta Dorei?
6. Dora are 5 ani. Peste câţi ani Dora va avea 26 de ani?
Metoda „Ciorchinele” este un brainstorming necesar prin care se stimulează evidenţierea
legăturilor dintre idei; este o modalitate de a construi sau realiza asociaţii noi de idei sau de a releva
noi sensuri ideilor. Este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe evidenţiind
modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut. Metoda ciorchinele este mai eficientă dacă
se lucrează în grup, fiecare membru al grupului notând două exerciţii care au rezultatul dat. Elevilor
li s-a cerut să găsească exerciţii a căror rezultat este de exemplu numărul 15. Numărul 15 a fost
scris în centru iar în jurul lui s-au notat cât mai multe soluţii.
 10 + 3 +
2 18 - 3

(30 – 20) + 5 15 10 + 5

25 – 10 11 + 4

28 – 13 (26 +4) - 15

Pentru reactualizarea cunoştinţelor teoretice folosesc foarte des metoda R.A.I. – realizarea
feed-bach-ului fiind urmărită printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Elevul care aruncă
mingea formulează o întrebare referitoare la cele învăţate. Cel care a prins mingea răspunde la
întrebare apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Folosesc această metodă foarte des în calculul mintal stimulând atât dezvoltarea capacităţii de
comunicare a elevilor cât şi dezvoltarea creativităţii. Elevul care aruncă mingea formulează o
întrebare, spune un exerciţiu de adunare sau scădere în concentrul 0-31, iar cel care a prins mingea
spune rezultatul exerciţiului, rezultat pe care îl foloseşte într-un alt exerciţiu pentru un alt coleg
căruia îi aruncă mai departe mingea. Elevul care nu a răspuns corect a ieşit din joc, la fel şi cel care
a fost descoperit că nu a cunoscut răspunsul la propria întrebare/ propriul exerciţiu.
Metoda cadranelor urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri cât mai adecvate
a unui conţinut informaţional. Prin trasarea a două axe perpendiculare fişa de lucru a fost împărţită
în patru cadrane repartizate în felul următor: I – textul problemei; II – reprezentarea prin desen a
problemei; III – rezolvarea problemei; IV – răspunsul problemei.
I II
Andrei a cules din grădina bunicii 6 morcovi.
El hrăneşte iepuraşul cu un morcov.
Câţi morcovi i-au rămas?

    

III IV
1. Câţi morcovi i-au rămas?
6 – 1 = 5 (morcovi) Răspuns: 5 morcovi

Diagrama Wenn are rolul de a reprezenta sistematic, într-un mod cât mai creativ asemănările şi
deosebirile evidente între două operaţii matematice, între două figuri geometrice. De exemplu în
diagrama Wenn elevii au reprezentat ceea ce ştiu despre pătrat şi dreptunghi:

Pătratul Însuşiri comune Dreptunghiul

- au patru laturi egale - au patru laturi - are 2 câte 2 laturi egale
- au patru unghiuri drepte
 Metoda cubul este o tehnică prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire implicate
în învăţarea unui conţinut. Această metodă am folosit-o şi în explorarea „Adunării şi scăderii
numerelor 0 – 31, fără trecere peste ordin”.
În cadrul activităţii la clasă s-a folosit un cub din hârtie pe feţele căruia erau scrise
următoarele sarcini: Argumentează
1. Descrie
2.Compară Compară
3. Asociază Descrie Aplică
4. Analizează
5. Aplică Asociază
6. Argumentează Analizează

Pentru ca activitatea să fie mai atractivă câte un elev arunca cubul cerându-le colegilor să
îndeplinească sarcina înscrisă pe faţa de sus a cubului.
Exemplu: 1. Descrie cum poţi rezolva în două moduri exerciţiul 3 + 5 + 2 =
2. Compară suma numerelor 6 şi 3 cu diferenţa numerelor 23 şi 13.
3. Asociază operaţiile cu rezultatul: 3 + 6 16
6 + 10 21
28 - 7 9
4. Argumentează valoarea de adevăr a următorului calcul matematic: 6 + 12 = 28 şi 28-
15=24
5. Analizează problema şi stabileşte operaţia matematică prin care se rezolvă: În coş sunt
12 ouă. Mama sparge 4 ouă. Câte ouă mai rămân?
6. Aplică procedeele de calcul învăţate (calcul desfăşurat, clacul scris) pentru a afla
rezultatul adunării: 13+14 =
Scaunul intervievatului este o metodă ce poate încheia o lecţie de matematică. În mod
practic, un elev ia loc pe un scaun în faţa clasei şi va juca rolul ales de el, de învăţător sau de copii.
Colegii vor juca rolul de “reporteri” şi vor pune întrebări din lecţie.
Aceste metode prezentate sunt doar câteva din multitudinea de metode active care măresc
potenţialul intelectual al elevilor prin angajarea lor ca efort personal în actul învăţării, având ca
rezultat o eficienţă maximală încă din clasa pregătitoare. Aplicarea acestor metode şi tehnici cu
caracter mobilizator oferă elevilor condiţii optime pentru exersarea intelectului acestuia în direcţia
flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii. Ele sunt necesare, căci conduc la formarea unei gândiri
moderne, îl fac pe elev să descopere singur noţiunile pornind de la ceea ce cunosc. Metodele
învăţării active fac lecţiile mai interesante, mai atractive, sunt centrate pe elev, contribuind la
optimizarea procesului de învăţare a matematicii în ciclul primar.

Bibliografie
1. Gliga I., 2001, Învăţarea activă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti;
2. Oprescu N., 1991, Activism şi activizare în învăţământul primar, Ed. D.P. Bucureşti;
3. Oprea C, 2007, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică R.A. Bucureşti;
4. Schiau Ioan, 2004, Gândire critică – metode active de predare – învăţare, Editura. Dacia
Cluj – Napoca,.