Solutii pentru colica la sugar

30 mai 2016 0 raspunsuri

Colicile sugarului reprezinta un motiv frecvent pentru care parintii se adreseaza

medicului. In totalitate benigne, ele pot reprezenta sursa unui sentiment de incompetenta
parentala, de care medicul trebuie sa tina seama in comunicarea cu parintii.
Colicile constituie o problema clinica caracterizata prin aparitia brusca, la un sugar de
pana la 4 luni (rareori pana la 6 luni), a unor episoade de plans prelungit si a unor faze
de agitatie si iritabilitate, a caror cauza nu este cunoscuta. Sunt folosite de catre medici
criteriile lui Wessel, sau regula lui 3, pentru a defini colica sugarului: plans inconsolabil
timp de 3 ore pe zi, 3 zile pe saptamana timp de 3 saptamani.
Cuvantul colica sugereaza originea intestinala, provenind din
grecescul kolikossau kolon. Manifestarile clinice, de asemenea, par sa ne indrume in
aceeasi directie: aparitia uneori dupa mancare a episoadelor de plans si agitatie,
abdomen destins in volum, membrele inferioare indoite pe abdomen si cu aparenta
rezolvare spontana a episodului odata cu eliminarea de gaze intestinale. Acest tablou nu
se potriveste tuturor sugarilor, insa este frecvent intalnit.
Intestinul nou-nascutului este steril in momentul nasterii, el nefiind populat de bacteriile
normale care se gasesc in intestinul matur; procesul de absorbtie a alimentelor este unul
nou; in perioada intrauterina intestinul nu este solicitat sa efectueze miscarile necesare
pentru avansarea materiilor fecale; sistemul nervos este inca imatur, lucru care
afecteaza inervatia si, respectiv, functia intestinului la sugar; este importanta adaptarea
sugarului la alimentatie si reactia lui la mesele temporizate.
Cu toate acestea, numeroase studii au esuat in a stabili cu certitudine sursa colicilor ca
fiind o suferinta cu sediu intestinal. S-a presupus ca meteorismul (balonarea excesiva)
ar putea fi cauza, produs sau nu de o posibila intoleranta la lactoza, sau refluxul
gastroesofagian. Insa prin incercarea de a trata aceste cauze, nu s-a obtinut remisia
colicilor. Respectiv, s-a incercat schimbarea formulei de lapte cu o formula delactozata,
administratea de preparate farmaceutice antiacide, probiotice sau de tipul Simeticonei
pentru ameliorarea balonarii, insa rezultatele au fost nesatisfacatoare, evolutia fiind
aceeasi ca in cazul neadministrarii nici unui tratament, cu mentiunea ca in unele situatii
rezultatele au fost diferite pentru sugarii alimentati natural fata de cei alimentati artificial.
Cele mai recente studii sustin ca originea intestinala a colicilor este putin probabila, unii
cercetatori considerand colicile ca fiind manifestari clinice ale migrenelor la sugar. In
plus, s-a gasit o relatie intre colicile sugarului si istoricul familial de migrene. Datele insa
sunt inca incomplete si studiile sunt in desfasurare.
Avand in vedere aceste lucruri, desi exista numeroase produse pe piata care sustin ca
amelioreaza colicile, acestea pot fi recomandate doar empiric si fara siguranta
eficacitatii.
Desi dificil de linistit un sugar cu colica abdominala, diverse tehnici de calmare a
copilului pot fi incercate. Printre solutiile fara baza stiintifica, dar care par sa aduca un
oarecare confort sugarului se numara leganarea, suzetarea, contactul piele la piele cu
unul dintre parinti, astfel incat sugarul sa auda bataile inimii cunoscute din viata
intrauterina, purtatul in sisteme de purtare ergonomice, plimbatul, vorbitul cu el, masajul
usor al abdomenului sugarului, asezarea unei plosti cu apa calduta pe abdomenul
sugarului, sau a saculetelor cu samburi de cirese incalziti, o baie calda, sunetele albe
(phoen, aspirator etc.) sau asezarea intr-un leagan cu vibratii.
Ceea ce este important, insa, de retinut, este faptul ca desi sugarul are un disconfort, el
se afla in plina stare de sanatate: apetitul este pastrat, curba ponderala ascendenta,
tranzitul intestinal normal, el are perioade de calm si trezirea din somn este normala. In
caz contrar, este probabil sa nu fie vorba despre colica, ci despre o suferinta organica
pentru care este important consultul medicului pediatru.
Si un ultim lucru care merita mentionat, este faptul ca starea parintelui se transmite
copilului. Este important ca parintii sa isi pastreze calmul, sa nu intre in panica, sa nu
devina frustrati si iritati, si sa ceara ajutor atunci cand simt ca nu mai fac fata.