Drept Constitutional I Id PDF

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd.
Gheorghe Glãvan
Drept constituþional ºi instituþii politice
vol. I
Drept constituþional
Bucureºti,
2004
Tehnoredactor: Paulina Ivãnuº
Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu
Drd. Gheorghe Glãvan
© Editura Universitãþii Titu Maiorescu, 2004

Bucureºti, România
Str. Dionisie Lupu nr. 70, sector 1
tel.: (004021) 650.74.30
fax: (004021) 311.22.97
www.utm.ro Drept constituþional
ºi instituþii politice
© Toate drepturile asupra prezentei ediþii sunt rezervate vol. I
Editurii Universitãþii Titu Maiorescu.
Orice reproducere, preluare parþialã sau integralã, Drept constituþional
prin orice mijloc a textului, este interzisã, aceasta fiind proprietatea
exclusivã a editorului. Ediþia a II-a, revizuitã ºi
completatã
Curs teoretic ºi aplicativ pentru învãþãmântul la distanþã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
IANCU, GHEORGHE
Drept constituþional ºi instituþii politice / Gheorghe
Iancu, Gheorghe Glãvan. - Bucureºti: Editura Universitãþii
„Titu Maiorescu“, 2004
2 vol.
ISBN 973-7963-48-2
Vol. 1 : Drept constituþional. - ISBN 973-7963-46-6
I. Glãvan, Gheorghe
e d i t u r a
universitãþii
342(498)(075.8) Titu Maiorescu
Facultatea de Drept
Catedra de Drept Public
TITULAR: I. Obiectivele cursului

Conf. univ. dr. GHEORGHE IANCU
CURRICULUM VITAE: 1. Sub raport didactic ºi semnificaþia formativã

GHEORGHE IANCU, nãscut la 2 septembrie 1952 în municipiul
Bucureºti. Cursul de drept constituþional ºi instituþii politice, care se predã în anul I,
Absolvent al Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti. reprezintã, fãrã îndoialã una din ramurile de bazã ale dreptului, pentru cã el
Doctor în drept constituþional al Facultãþii de Drept a Universitãþii din reglementeazã cele mai importante principii ºi valori, care stau la „temelia”
Bucureºti. organizãrii sociale.
Conferenþiar universitar pentru materiile: „Drept constituþional” ºi „Drept „Dreptul constituþional ºi instituþiile politice” reprezintã o disciplinã de
comparat” la Universitatea din Bucureºti ºi la Universitatea Independentã învãþãmânt fundamentalã, care asigurã formarea de ansamblu pentru
Titu Maiorescu din Bucureºti. profesiunea de jurist, precum ºi o pregãtire de specialitate într-un domeniu,
Membru fondator al „Centrului de drept constituþional ºi instituþii politice” care în prezent este de o mare actualitate. Aceastã formare se referã la
din cadrul Universitãþii Bucureºti. pregãtirea sau perfecþionarea în domeniul relaþiilor fundamentale ºi esenþiale
Absolvent cu diplomã al unor cursuri postuniversitare (de tip master’s) referitoare la instaurarea, menþinerea ºi exercitarea puterii de stat.
la Ottawa (Universitatea autonomã ºi Parlamentul canadian), Fribourg (Elveþia) Orice modificãri, completãri sau nereglementãri în aceastã ramurã de
la Institutul de federalism ºi la Florenþa (Institutul European de Drept). drept duce, în mod obligatoriu, la modificãri, completãri sau nereglementãri
În anul 2002 a obþinut premiul „Andrei Rãdulescu” al Uniunii Juriºtilor în celelalte ramuri de drept. Cu alte cuvinte, dreptul constituþional ºi instituþiile
din România pentru contribuþia la lucrarea „Interpretarea constituþiei”. politice reprezintã ramura conducãtoare într-un sistem de drept al unui stat.
Fost consilier juridic ºef la Ministerul Silviculturii, procuror la Parchetul O datã cu integrarea României în structurile europene, se vor pune noi
General de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, consilier parlamentar la probleme pentru dreptul constituþional ºi instituþiile politice legate: de cetãþenie
Camera Deputaþilor, secretar general al Curþii Constituþionale ºi membru al (prin apariþia cetãþeniei europene); pentru drepturile, libertãþile ºi îndatoririle
Curþii de Conturi a României (magistrat la Secþia jurisdicþionalã). fundamentale (ºi în special pentru dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul
În prezent este adjunctul Avocatului Poporului. de asociere etc.); pentru reglementarea suveranitãþii (cu referire la întinderea
Autor a mai multor lucrãri, studii, comunicãri, rapoarte, articole ºi alte reglementãrii sale de cãtre stat) ºi chiar cu funcþiile, atribuþiile ºi competenþele
asemenea, publicate în diferite edituri ºi reviste de specialitate. instituþiilor politice. De asemenea, noi modificãri vor apãrea în ceea ce priveºte
Participant la mai multe congrese, conferinþe (interne ºi internaþionale), teoria constituþiei ºi în cea a puterii de stat, separaþia puterilor în stat cãpãtând
simpozioane etc. noi valenþe.
„Dreptul constituþional ºi instituþiile politice” îl pregãteºte pe student sã
Aparatul tehnico – aplicativ a fost prelucrat perceapã realitatea ºi sã înþeleagã viaþa socialã într-o perspectivã de bazã
de asist. univ. ºi tutore: statal-juridicã, obiºnuindu-l, încã din anul I, sã opereze cu termeni, noþiuni ºi
OFELIA ANDREIÞÃ – BÎRSAN categorii specifice unui domeniu al conducerii la nivel superior a societãþii, sã-ºi
formeze un limbaj specific, precum ºi sã poatã gândi ºi decide independent.
6 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glãvan Drept constituþional ºi instituþii politice 7
Cursul de drept constituþional ºi instituþii politice nu poate ºi nici nu Aceste speþe se stabilesc pentru fiecare an de învãþãmânt în parte, pentru
trebuie sã înlocuiascã studiul individual, studiu care are ca obiect a fi la curent cu jurisprudenþa la zi a Curþii Constituþionale. Desigur, lista
aprofundarea cunoºtinþelor acumulate din bibliografiile prezentate. Acesta îl anualã a deciziilor ºi hotãrârilor Curþii Constituþionale se va comunica în
învaþã pe student sã gândeascã juridic ºi sã înþeleagã importanþa timp util. Prin examinarea ºi rezolvarea unor speþe se urmãreºte aplicarea
raþionamentului juridic specific, pentru a gãsi soluþii concrete în diferite speþe, de cãtre student a cunoºtinþelor teoretice dovedite prin studierea cursului, la
pe care le are de soluþionat, la acest foarte înalt nivel statal. situaþiile concrete de soluþionat, situaþii care pot apãrea în activitatea practicã
ºi viitoare a studentului absolvent, ca jurist, în orice domeniu va fi îmbrãþiºat.
2. Sub raport metodologic ºi aplicativ De altfel, munca ce va începe sã fie dispusã începând cu anul I, nu se va
încheia niciodatã, pe parcursul vieþii, pentru cã, în domeniul dreptului ºi mai
Cursul de drept constituþional ºi instituþii politice este structurat pe douã ales în cel al dreptului constituþional ºi al instituþiilor politice, acesta trebuie
mari pãrþi, în acord cu ºtiinþa europeanã ºi mai ales francezã, de drept, ºi sã fie la curent cu toate schimbãrile ce apar în societate ºi care, în cele mai
anume: dreptul constituþional, pe de o parte, ºi instituþiile politice, pe de altã multe situaþii, au efecte radicale în aceastã ramurã de drept. De aceea,
parte. prelegerile ºi seminariile sunt organizate într-o manierã modernã, atractivã,
Înscrierea cunoºtinþelor se face pe baza unor prelegeri, prezentarea de cu numeroase aspecte de ordin practic. Se pune accentul pe acele noþiuni
cãtre studenþi a unor referate ºi a soluþionãrii, împreunã cu studenþii, a unor ºi categorii care sã stimuleze interesul studentului ºi sã-l determine sã se
speþe din jurisprudenþa Curþii Constituþionale a României, care se stabilesc, pregãteascã temeinic în vederea formãrii sale ca specialist în domeniul
anual, într-un numãr limitat (de cca. 20) ºi pentru a cãror analizã este dreptului constituþional ºi instituþiilor politice.
prezentat un model general în „Caietul de seminarii”. Prelegerile, care nu
trebuie sã înlocuiascã studiul individual, clarificã noþiunile ºi sunt un îndemn
la studiu individual, un punct (foarte important) de plecare. De aceea, ele II. Exigenþe ºi criterii de evaluare
folosesc un limbaj accesibil (care uneori este cel comun), precis, riguros,
clar, sobru (mai ales pentru cã el este specific), pentru a induce studentului
dorinþa de a munci cu cartea (coduri, legi, doctrinã etc.), dar ºi pentru a ºti
Aprecierea modului de pregãtire al studentului se face la sfârºitul anului
cã instituþiile acestei ramuri de drept nu sunt ºi nu pot fi aproximative. De
universitar, printr-un examen. Examenul este, de regulã, scris ºi presupune
aceea, este necesar ca studentul sã înveþe ºi sã reþinã în mod logic, creativ
3 întrebãri din materia studiatã. La fiecare examen se va cere sã fie examinatã
ºi mai ales cu gândul cã ceea ce învaþã trebuie sã poatã fi aplicat în viitor.
câte o speþã din cele prezentate la începutul anului.
Fiecare prelegere este urmatã de o bibliografie necesarã a fi studiatã, o
De-a lungul anului universitar, sub conducerea tutorelui, studenþii vor
reprezentare graficã explicativã ºi clarã, întrebãri ºi teste grilã, împreunã cu
susþine lucrãri de control ºi referate ºi pot participa la dezbateri teoretice ºi
rãspunsul corect. Termenii utilizaþi sunt definiþi la începutul cursului sau pe
aplicative, prin mijloacele specifice ale învãþãmântului la distanþã. Referatele,
parcurs, în fiecare caz în parte, pentru a fi mai uºor reþinuþi ºi mai ales
lucrãrile de control ºi contribuþiile la dezbateri vor fi notate de la 1 la 10, iar
însuºiþi în vederea exercitãrii viitoare a profesiei de jurist.
lucrãrile de control ºi referatele vor fi predate în original. Acestea, împreunã
cu contribuþiile la dezbateri, vor fi notate la examen cu 1 – 3 puncte, în funcþie
3. Sub aspect aplicativ
de valoarea acestora, în plus faþã de nota de la examenul propriu-zis.
Studentul care nu a obþinut cel puþin nota 5 la examenul propriu-zis nu
Desigur cã în primul an de studiu studentul nu are deprinderile necesare
poate promova pe baza notãrii fãcute pentru referate, lucrãri de control sau
pentru a soluþiona o speþã din jurisprudenþa Curþii Constituþionale, dar trebuie
contribuþii la dezbateri, chiar dacã nota obþinutã la examen, adãugatã notãrii
sã îºi formeze aceste deprinderi practice. Pentru aceste motive s-a prezentat
obþinute la cele din urmã activitãþi, depãºeºte nota 5.
un model de examinare ºi rezolvare a unor speþe în „Caietul de seminarii”.
III. Structura cursului. Sinoptic tematic 5. Legea nr. 69/1992 privind alegerea Preºedintelui României (publicatã
în Monitorul Oficial al României nr. 164 din 16 iulie 1992).
6. Legea nr. 215/2001 a administraþiei publice locale (publicatã în
Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001).
Repartizarea activitãþilor tutoriale în cadrul anului universitar:
7. Regulamentul Camerei Deputaþilor (publicat în Monitorul Oficial al
a) Semestrul I: 14 cursuri;
României nr. 51 din 31 ianuarie 2001), modificat ºi completat prin Hotãrârea
b) Semestrul II: 14 cursuri.
Camerei Deputaþilor nr. 23/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României
nr. 798 din 12 noiembrie 2003.
Organizarea ºi desfãºurarea concretã a activitãþii tutoriale (referate,
8. Regulamentul Senatului României (publicat în Monitorul Oficial al
lucrãri de control, dezbateri, examinarea de speþe, clarificarea unor aspecte
României nr. 58 din 2 februarie 2001), modificat ºi completat prin Hotãrârea
etc.) sunt realizate de tutore ºi sunt prezentate în calendarul disciplinei.
Senatului nr. 20/2003, publicatã în „Monitorul Oficial al României” nr. 834 din
24 noiembrie 2003.
9. Regulamentul ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului
IV. Grila de evaluare (publicat în „Monitorul Oficial al Românie” nr. 34 din 4 martie 1992).
10. Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativã a teritoriului
Republicii Socialiste România (publicatã în „Buletinul Oficial al României”
1. Pentru examen (anual): nr. 163, din 20 decembrie 1968).
a) trei întrebãri din materia studiatã; 11. Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, publicatã în „Monitorul Oficial
b) o speþã de examinat din jurisprudenþa Curþii Constituþionale. al României” nr. 25 din 17 ianuarie 2003.
12. Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi desfãºurarea ºi
2. Seminarii (activitãþi tutoriale) funcþionarea Curþii Constituþionale, publicatã în „Monitorul Oficial al
Activitatea depusã prin participarea la dezbateri, lucrãri de control, referate României” nr. 101, din 22 mai 1992, republicatã în „Monitorul Oficial al României”
etc. se va puncta la examen în plus cu 1 – 3 puncte în nota finalã. Cele 1 – 3 nr. 187, din 7 august 1997, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 232/2004,
puncte se acordã în plus faþã de nota obþinutã la examenul propriu-zis. publicatã în „Monitorul Oficial al României“ nr. 502 din 3 iunie 2004.
Maximul de puncte cumulate este 10 (zece). 13. Legea nr. 92/1992 privind activitatea judecãtoreascã, republicatã în
„Monitorul Oficial al României” nr. 259, din 30 septembrie 1997, cu modificãrile
ºi completãrile ulterioare.
V. Bibliografie legislativã generalã
1. Constituþia României (1991), revizuitã.

2. Constituþiile SUA, Franþa, Germania, Italia, Suedia.
3. Legea nr. 21/1991 a cetãþeniei române, publicatã în Monitorul Oficial
al României nr. 44 din 6 martie 1991, republicatã în Monitorul Oficial al
României nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
4. Legea nr. 68/1992 privind alegerea Camerei Deputaþilor ºi Senatului
(publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 164 din 16 iulie 1992).
CAPITOLUL I
Clarificãri terminologice
1. Dreptul
Dreptul este strâns legat de stat.

• Statul ºi dreptul au apãrut deodatã ºi din aceleaºi cauze.
• Statul creeazã dreptul, iar dreptul delimiteazã configuraþia ºi limiteazã
acþiunile statului.
• Statul ºi dreptul trebuie sã fie morale.
• Statul asigurã eficienþa dreptului.
• Dreptul este determinat în conþinut ºi formã, de politicã, care la rândul
ei este determinatã de condiþiile social-economice dintr-o societate datã.
• Dreptul are douã accepþiuni:
• obiectivã ºi
• subiectivã.
• Dreptul obiectiv – totalitatea sistematizatã a normelor juridice
(jus).
• Dreptul obiectiv pozitiv – totalitatea normelor juridice în
vigoare.
• Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în temeiul cãreia
aceasta poate avea o conduitã ºi poate cere celorlalþi sã i-o
respecte.
• Dreptul obiectiv se împarte sistematizat în ramuri de drept, care se
pot grupa în douã structuri:
• drept public (dreptul constituþional, dreptul administrativ, dreptul
penal, dreptul internaþional public etc.);
• drept privat (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii etc.).
• Dreptul public reprezintã un ansamblu sistematizat de norme
juridice care privesc relaþii sociale cu statul ºi colectivitãþile
publice, în calitatea lor de persoane juridice de drept public. În
dreptul public prevaleazã voinþa statului ºi interesul general.
• Dreptul privat reprezintã un ansamblu de norme juridice ce apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii de
aplicabile persoanelor fizice ºi celor juridice ºi raporturilor juridice stat.
dintre ele. Între aceste persoane juridice se poate enumera ºi
statul, dar nu în calitatea sa de reprezentant al interesului 3. Instituþia politicã
general ºi purtãtor al autoritãþii statale.
• Distincþia dintre ele nu trebuie absolutizatã. Pentru a înþelege aceastã noþiune, se porneºte de la noþiunea de
• Existã chiar ramuri de graniþã, cum este dreptul mediului. instituþie de drept, care are multe accepþiuni ºi sensuri.
• În sensul cel mai larg, legea este sinonimicã cu dreptul. • Într-un sens restrâns (care este ºi cel juridic), prin instituþie de
• În sens restrâns, legea este unul din izvoarele dreptului, care, la drept se înþelege un grup de norme juridice reunite datoritã obiectului
rândul sãu, este un ansamblu sistematizat de norme juridice (legi ºi comun de reglementare.
alte acte normative). • Instituþia de drept, în acest sens, este o parte a unei ramuri de
• Se observã o tendinþã de constituþionalizare a dreptului, ca urmare a drept.
supremaþiei constituþiei. • În aceastã disciplinã intereseazã instituþiile politice, care
reprezintã o parte a instituþiilor de drept.
2. Dreptul constituþional • Cu alte cuvinte, instituþia politicã este o instituþie de drept care
se referã la putere.
• Este ramura cea mai importantã a dreptului, pentru cã reglementeazã • Într-un sens larg, instituþiile politice cuprind sensul restrâns al acestora,
cele mai importante valori ale unei societãþi. viaþa ºi aplicarea normelor juridice care le constituie, precum ºi formele
• El a apãrut mai târziu (în sec. XVIII) decât celelalte ramuri de drept, organizatorice care le realizeazã.
în Italia, la Ferrara (1797). La Paris, prima catedrã de drept constituþional a • Spre exemplu, sunt instituþiile politice referitoare la Preºedintele
apãrut în 1834, iar în România, în 1837. României, Guvern, Parlament, primul-ministru etc.
• Consacrarea sa se face prin douã cursuri, unul al lui Constantin Dissescu, • Existã astfel o strânsã legãturã între dreptul constituþional ºi
în 1915 (la Bucureºti) ºi altul al lui Constantin Stere, în 1910 (la Iaºi). instituþiile politice, dar ºi o serie de deosebiri, care ar putea sã
• În legãturã cu definirea dreptului constituþional ca ramurã a sistemului punã sub semnul întrebãrii asocierea lor.
de drept existã o diversitate de opinii. Astfel: • Totalitatea instituþiilor politice ºi conþinutul politic care se adaugã
• Dreptul constituþional este definit ca acea ramurã de drept care lor apropie sensibil semnificaþia acestora de regimul politic.
reglementeazã: • Studiul simultan al dreptului constituþional ºi al instituþiilor politice
• forma statului; permite determinarea adevãratei semnificaþii a dreptului
• organizarea, funcþionarea ºi raporturile juridice dintre puterile constituþional, prin plasarea acestuia în context sociologic.
politice;
• limitele puterilor publice, organizarea politicã a statului etc.
• În unele definiþii apar o serie de elemente de nuanþã, cum ar fi:
• respectarea drepturilor ºi a libertãþilor cetãþeneºti;
• reglementarea relaþiilor sociale ce apar în procesul organizãrii ºi
exercitãrii puterii, ori al organizãrii puterii care ar cuprinde
exercitarea puterii, sau în exercitarea puterii.
• Dreptul constituþional poate fi definit ca acea ramurã de drept care
cuprinde norme juridice ce reglementeazã relaþiile sociale fundamentale
4. Reprezentare graficã. Clarificãri terminologice

5. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
A. Întrebãri ºi exerciþii
Morală 1. Definiþi categoriile de drept.

2. Identificaþi relaþiile de determinare ce apar între stat ºi drept ºi analizaþi-le.
3. Identificaþi ºi analizaþi asemãnãrile ºi deosebirile dintre dreptul public
Stat Politică ºi cel privat.
4. Analizaþi elementele definitorii ale noþiunii de drept constituþional.
5. Analizaþi categoria de instituþie politicã ºi identificaþi în cadrul
Drept
conþinutului acesteia elementele juridice ºi cele politice.
Stare B. Teste grilã

Societatea Drept Drept
naturală a
umană obiectiv subiectiv 1. În cuprinsul dreptului public se regãsesc urmãtoarele ramuri ale dreptului:
omului
a. dreptul de procedurã penalã, dreptul constituþional, dreptul muncii;
b. dreptul civil, dreptul comercial, dreptul internaþional public;
c. dreptul administrativ, dreptul constituþional, dreptul penal.
Drept Instituţii
constituţional politice
2. Din punct de vedere al momentului de apariþie al statului ºi dreptului:
a. statul a apãrut înaintea dreptului, creându-l pe acesta din urmã;
b. dreptul a apãrut dupã stat, configurând ºi limitând acþiunile statului;
c. statul ºi dreptul au apãrut deodatã ºi din aceleaºi cauze.
3. Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în temeiul cãreia aceasta:

a. poate avea o conduitã ºi poate cere celorlalþi sã i-o respecte;
b. poate avea o conduitã fãrã a fi obligat sã respecte drepturile celorlalþi;
c. poate avea o conduitã ºi îi poate obliga pe ceilalþi sã i-o respecte
fãrã a fi nevoie sã apeleze la forþa coercitivã a statului.
4. Dreptul constituþional poate fi definit:

a. ca acea ramurã de drept privat care cuprinde norme juridice ce
reglementeazã relaþiile sociale fundamentale ce apar între stat, pe de
o parte, ºi persoane fizice sau juridice, pe de altã parte;
16 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glãvan
b. ca acea ramurã de drept public care cuprinde norme juridice ce

reglementeazã relaþiile sociale fundamentale ce apar în procesul de
instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii de stat;
c. ca o instituþie de drept care se referã la putere.
5. Prin instituþie politicã, în sens restrâns, se înþelege: CAPITOLUL II

a. un grup de norme juridice reunite datoritã obiectului comun de Raporturile juridice de drept constituþional ºi subiectele acestora
reglementare;
b. o instituþie de drept care se referã la putere;
c. orice instituþie a statului.
1. Raporturile juridice de drept constituþional
6. Bibliografie la Capitolul I
• Raporturile juridice de drept constituþional reprezintã obiectul de
reglementare al dreptului constituþional, adicã al normelor juridice care
1. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi instituþii
formeazã aceastã ramurã de drept, înþeleasã în accepþiunea sa de jus.
politice”, Ediþia a IX-a, revãzutã ºi completatã, Editura Lumina Lex,
• Raporturile juridice de drept constituþional sunt acele relaþii sociale
Bucureºti, 2001. care apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii
2. Tudor Drãganu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, vol. I, în stat.
Universitatea Ecologicã „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureº, 1993. • Normele ce reglementeazã aceste relaþii formeazã dreptul constituþional.
3. Nicolae Popa, „Teoria generalã a dreptului”, Bucureºti, 1993. • Dificultãþi:
a) înþelegerea diferitã a noþiunilor de instaurare, menþinere ºi
exercitare a puterii de stat;
b) problema dacã toate relaþiile sociale reglementate de
Constituþie sunt raporturi juridice de drept constituþional.
c) Prima dificultate are ca efect existenþa mai multor opinii:
• Dreptul constituþional este o „teorie despre puterea de stat, care este
organizatã ºi funcþioneazã pe baza dreptului”.
• Statul ºi puterea sa sunt mize ale luptelor politice ºi, în acelaºi
timp, alibiul lor.
• Puterea trebuie instauratã, iar cei care au instaurat-o au interes
sã o menþinã ºi, în acelaºi timp, sã o exercite.
• Pe cale de consecinþã, este necesar sã fie adoptate reguli prin
care sã se consolideze factorii care determinã conþinutul ºi forma
puterii, dar ºi menþinerea ºi, mai ales, exercitarea ei, în aºa fel
încât voinþa guvernanþilor (care au instaurat-o) sã se realizeze ca
voinþã de stat.
• În procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii de
stat apar o serie de relaþii sociale de cea mai mare importanþã,
care sunt reglementate de normele de drept constituþional.
• Expresia de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii în stat • Relaþiile sociale de drept constituþional se clasificã în douã
este mult mai cuprinzãtoare decât cele de: categorii:
• exercitare a puterii; • cu dublã naturã juridicã;
• organizare ºi exercitare a puterii (organizarea se regãseºte în • cele specifice acestei ramuri de drept.
exercitare). • Ceea ce le este comun este cã se nasc în procesul de instaurare,
• Înfãptuirea puterii sau realizarea puterii desemneazã întreaga activitate menþinere ºi de exercitare a puterii de stat.
statalã, fiind astfel noþiuni prea largi. • Formeazã obiectul de reglementare al dreptului constituþional
relaþiile sociale care se nasc în procesul de instaurare ºi menþinere a
b) A doua dificultate puterii în stat ºi care privesc bazele puterii de stat (economice, politice,
• Existã opinia cã prin constituþie s-ar reglementa, alãturi de relaþii sociale sociale etc.) ºi bazele organizãrii puterii de stat (teritoriul ºi populaþia).
de drept constituþional ºi altele, de drept civil, administrativ, penal etc. Sunt tot relaþii sociale de drept constituþional ºi cele care se nasc în activitatea
• În opinia noastrã, care este ºi cea dominantã, toate relaþiile sociale de exercitare a puterii în stat, care este o activitate de conducere la nivel
reglementate în constituþie sunt raporturi juridice de drept constituþional. superior a fiecãrui stat ºi care se realizeazã de Parlament.
Argumentarea acestei opinii este însã diferitã. Astfel: • Bazele puterii de stat sunt elemente exterioare statului
• Într-o opinie se considerã cã prin constituþie nu sunt reglementate (economice ºi sociale), care genereazã ºi determinã puterea în
relaþii sociale, ci aceasta consfinþeºte esenþa statului, bazele stat în conþinutul sãu. Ele presupun adoptarea unor reguli care
acestuia (economicã, socialã), iar relaþiile de repartiþie, de sã asigure atingerea scopurilor sociale.
proprietate etc. sunt reglementate de alte ramuri de drept. Se
• Bazele organizãrii puterii de stat sunt elemente exterioare
scoate în evidenþã ceea ce este principal pentru existenþa puterii
statului (populaþia ºi teritoriul), care doar condiþioneazã organizarea
în stat. Relaþiile sociale reglementate privesc, astfel, fenomene
puterii în stat.
sociale care stau la „temelia” puterii în stat ºi, ca atare, ele nu pot
• Cât priveºte teritoriul, dreptul constituþional intereseazã
fi reglementate, în totalitatea lor, decât în constituþie ºi în dreptul
relaþiile sociale privind structura de stat ºi organizarea
constituþional (care reglementeazã instaurarea, menþinerea ºi
administrativ – teritorialã.
exercitarea puterii în stat). Relaþiile sociale astfel reglementate se
leagã între subiecte de drept, motiv pentru care este necesarã • Cât priveºte populaþia, relaþiile sociale referitoare la cetãþenie
reglementarea ºi a conduitei acestora, în sensul consolidãrii ºi ºi la drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale.
dezvoltãrii bazelor puterii de stat.
• Într-o altã opinie se aratã cã, prin constituþie sunt reglementate 2. Subiectele raporturilor juridice de drept constituþional
relaþii sociale de naturã diferitã (civilã, penalã, administrativã etc.).
Reglementarea lor prin constituþie are ca efect dobândirea ºi a • Subiectele raporturilor juridice de drept constituþional sunt
calitãþii de raporturi de drept constituþional, pentru cã principiile din oamenii luaþi individual sau grupaþi în forme organizate, dar cu condiþia
constituþie trebuie respectate ºi de Parlament. Aceste principii sunt ca statul sã le recunoascã aceastã calitate.
adevãrate obligaþii constituþionale, garantate prin mijloace specifice • Trãsãturile subiectelor de drept constituþional sunt:
dreptului constituþional (controlul de constituþionalitate a legilor, • unul din subiecte este întotdeauna deþinãtorul puterii de stat
revocarea parlamentarilor etc.). Argumentarea prezintã avantaje de (politice) sau parlamentul;
ordin ºtiinþific. Consecinþele acestei opinii sunt cã nu existã bariere • subiectele acþioneazã în mod necesar în raporturile juridice ce
(ziduri) între ramurile de drept ºi, apoi, cã principalul izvor de drept apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii
este constituþia, iar celelalte ramuri îºi au sursa în constituþie. în stat.
• Subiectele – forme organizate sunt: • Organele interne ale parlamentelor pot fi ºi ele asemenea
• poporul; subiecte.
• statul; Partidele, formaþiunile ºi alte organizaþii politice – ca forme
• autoritãþile publice; organizate prin care cetãþenii pot participa la guvernare.
• partidele ºi alte formaþiuni politice; • Pe cale de consecinþã, ele pot participa la raporturile ce apar în
• unitãþile administrativ-teritoriale; procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii.
• circumscripþiile electorale. Cetãþenii:
• Subiectele – luate individual sunt: • ca persoane fizice (pentru realizarea drepturilor lor);
• cetãþenii; • ca persoane învestite cu anumite demnitãþi sau funcþii publice
• strãinii; (în raporturile de reprezentare);
• apatrizii. • organizaþi în circumscripþii electorale (în alegerile parlamentare
sau prezidenþiale).
Poporul Cetãþenii strãini ºi apatrizii – în raporturile juridice referitoare la
• Într-o opinie i se contestã calitatea de subiect al raporturilor cetãþenie, dreptul de azil etc.
juridice de drept constituþional.
• În alte opinii se susþine cã poporul este subiect de drept, dar unii 3. Reprezentare graficã. Raporturile juridice de drept constituþional
autori considerã cã doar pentru raporturile juridice internaþionale, Subiectele raporturilor juridice de drept constituþional
iar alþi autori – pentru raporturile juridice de drept constituþional.
• În ceea ce priveºte prima opinie, se considerã cã:
• în numele ºi interesul poporului apar diverse organizaþii, pentru Obiectul de Economică Teritoriul
Dreptul Bazele Bazele
cã poporul apare în calitatea sa de creator de drept; reglementare organizării
al dreptului constituţional puterii
• drepturile poporului sunt inseparabile de cele ale statului; Socială puterii Populaţia
constituţional
• nu poporul apare ca participant la raporturile juridice, ci cetãþenii
organizaþi în circumscripþii electorale.
• În opinia noastrã, poporul este subiect al raporturilor juridice de drept Cu dublă
Relaţii Norma Raporturi juridice de
natură
constituþional. sociale din juridică de drept constituţional de
• Astfel, poporul este deþinãtorul suveranitãþii în þara noastrã, procesul de drept instaurare, menţinere şi
în condiþiile art. 2 din Constituþie, condiþii în care el intervine în instaurare, constituţional exercitare a puterii
Specifice
procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii (în menţinere şi
dreptului
stabilirea formei de guvernãmânt, a structurii de stat etc.). exercitare a Dificultăţi constituţional
puterii
• Unicitatea intereselor poporului cu cele ale statului nu are ca
efect imposibilitatea ca cele douã sã fie subiecte distincte de
drept constituþional.
Statul apare ca subiect direct sau indirect de drept constituþional (prin
organele sale). Înţelegerea diferită a noţiunii Dacă toate relaţiile sociale
de instaurare, menţinere şi reglementate de Constituţie
Organele statului (autoritãþile publice) exercitare a puterii sunt raporturi juridice de
Organele legiuitoare apar întotdeauna ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional
drept constituþional. Celelalte – doar dacã îndeplinesc condiþiile de a fi subiect
al raporturilor de drept constituþional.
Deţinătorul puterii
A. Întrebãri ºi exerciþii
1. Care sunt caracteristicile raportului de drept constituþional?

Trăsături Apar în raporturile 2. Analizaþi categoriile de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii.
privind instaurarea, 3. Daþi exemple din ambele categorii de relaþii sociale ce sunt cuprinse
menţinerea şi în obiectul dreptului constituþional (cele specifice dreptului constituþional ºi
exercitarea puterii cele cu o dublã naturã juridicã). Identificaþi normele care reglementeazã
Raportul Subiecţii
juridic de relaþiile sociale exemplificate de cãtre dumneavoastrã.
raporturilor
drept Persoane fizice 4. Exemplificaþi raporturile juridice în care oamenii luaþi individual sau
juridice de
constituţional drept grupaþi pe colective apar ca subiecte de drept constituþional.
constituţional
B. Teste grilã
Luate
Grupate 1. Raporturile juridice de drept constituþional sunt:
individual
a. acele relaþii sociale care apar în procesul de instaurare, menþinere
ºi exercitare a puterii de stat;
b. acele relaþii sociale care apar în cadrul ºi în legãturã cu instituþiile
Cetăţenii Poporul
Cetăţenii străini şi politice;
apatrizii c. acele relaþii sociale care sunt reglementate de normele constituþiei.
Statul
Demnitari sau 2. Bazele puterii de stat sunt elemente
funcţionari Organele statului a. intrinseci statului (economice ºi sociale), care genereazã ºi determinã
publici În raporturile puterea de stat în conþinutul sãu;
privind Partidele, b. exterioare statului, care condiþioneazã organizarea puterii de stat;
Pentru cetăţenia, formaţiunile şi c. exterioare statului, care presupun adoptarea unor reguli care sã
realizarea dreptul de alte organizaţii asigure atingerea scopurilor sociale.
drepturilor lor azil
3. Activitatea de exercitare a puterii de stat se realizeazã:
Organizate în a. de cãtre instituþiile politice ale statului;
circumscripţii b. de cãtre Parlament;
electorale c. de cãtre Parlament ºi de cãtre Guvern.
4. Trãsãturile subiectelor de drept constituþional sunt urmãtoarele:

a. apar într-o relaþie reglementatã de constituþie, în care unul dintre
subiecte este statul ca subiect de drept public;
b. unul dintre subiecte este întotdeauna deþinãtorul puterii de stat sau

Parlamentul ºi subiectele acþioneazã în mod necesar în raporturile
juridice de drept constituþional;
c. unul dintre subiecte este întotdeauna numai deþinãtorul puterii de
stat (politice) ºi subiectele acþioneazã în mod necesar în raporturile
juridice ce apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a CAPITOLUL III
puterii în stat. Normele de drept constituþional. Izvoarele formale ale dreptului
constituþional. Locul dreptului constituþional în sistemul de drept
5. Subiectele raporturilor juridice de drept constituþional sunt:
a. oamenii luaþi individual, poporul, statul, autoritãþile publice, partidele
ºi alte formaþiuni politice, unitãþile administrativ-teritoriale ºi 1. Normele de drept constituþional
circumscripþiile electorale;
b. poporul, statul, autoritãþile publice, partidele ºi alte formaþiuni • Normele de drept constituþional sunt acele reguli de drept care
politice, unitãþile administrativ-teritoriale ºi circumscripþiile electorale, reglementeazã conduita oamenilor în relaþiile sociale ce apar în
organizaþiile neguvernamentale, cetãþenii, strãinii ºi apatrizii; procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii în stat.
c. oamenii luaþi individual sau grupaþi în forme organizate, dar cu • Toate normele din Constituþie sunt de drept constituþional, pentru
condiþia ca statul sã le recunoascã aceastã calitate. cã ele consfinþesc esenþa statului.
• Este respinsã teoria bivalenþei noþiunii de drept constituþional,
6. Strãinii ºi apatrizii pot apãrea ca subiecte ale raporturilor de drept care susþine cã acesta ar cuprinde ºi alte ramuri de drept (lato sensu)
constituþional în raporturile ce se nasc cu privire la: sau ar avea un obiect mai limitat (stricto sensu).
a. protecþia generalã a persoanelor ºi a averilor; • Nu putem fi de acord:
b. aplicarea drepturilor fundamentale ale omului; • cu existenþa mai multor drepturi constituþionale (public,
c. acordarea cetãþeniei române ºi a azilului politic. administrativ, constituþional, jurisdicþional, „demotic”);
• cu ideea cã dreptul constituþional ar cuprinde norme cu caracter
de consacrare, iar acestea nu ar avea structura logico-juridicã a
oricãrei norme, pentru cã i-ar lipsi sancþiunea.
• pe cale de consecinþã, dreptul constituþional nu ar fi o veritabilã
ramurã de drept.
• În viitor, în þara noastrã vor putea apãrea noi perspective, iar în
acest sens sunt deciziile de interpretare care au fost adoptate de
Curtea Constituþionalã, precum ºi convenþiile colective de muncã,
reglementate de art. 41 din Constituþie.
Structura normei de drept constituþional

• Normele de drept constituþional au aceleaºi douã structuri ca orice
altã normã juridicã:
• cea tehnico-legislativã;
• cea logico-juridicã (formalã).
• Structura tehnico-legislativã este identicã cu cea a oricãrei alte • Constituþiile din 1948, 1952 ºi 1965 îl considerã izvor de drept doar
norme juridice. în mod excepþional, numai în anumite ramuri de drept ºi când legea o spunea
• Structura logico-juridicã cunoaºte un specific: expres. În prezent, obiceiul ar putea fi considerat izvor formal de drept ºi de
• nu este la fel de fãþiºã ca în cazul altor norme juridice; drept constituþional (vezi art. 41 din Constituþie).
• nu este un element indispensabil fiecãrei norme juridice; nu Hotãrârile de guvern nu sunt izvoare formale ale dreptului constituþional,
înseamnã cã fiecãrei norme juridice nu îi corespunde o sancþiune, datoritã menirii ºi poziþiei guvernului în sistemul statal, de a executa legea.
numai cã cea de drept constituþional are un specific. Regulamentele Camerelor Parlamentului sunt izvoare formale ale
• Specificul sancþiunii normei de drept constituþional: dreptului constituþional (a se vedea, în acest sens deciziile nr. 45/1994 ºi
• poate exista o singurã sancþiune pentru mai multe asemenea norme; 46/1994 ale Curþii Constituþionale).
• nu se întâlneºte în alte ramuri de drept (are caracter specific); Sunt izvoare formale ale dreptului constituþional:
• ea trebuie raportatã, uneori, la întregul sistem de drept. • Constituþia;
• legile de modificare a Constituþiei;
• Normele de drept constituþional se clasificã în:
• legea, ca act juridic al Parlamentului;
• cele cu aplicare mijlocitã (de ex.: emiterea unei legi);
• ordonanþele;
• cele cu aplicare nemijlocitã (de ex.: principiul egalitãþii).
• tratatul internaþional.
Constituþia ºi legile de modificare a Constituþiei sunt întotdeauna
2. Izvoarele formale ale dreptului constituþional izvoare formale ale dreptului constituþional.
Legea – ca act juridic al Parlamentului: doar acelea (indiferent dacã
Izvoarele formale ale dreptului sunt formele de exprimare ale normelor sunt ordinare sau organice), care îndeplinesc toate condiþiile de a fi izvor
juridice, determinate de modul de edictare sau sancþionare a lor de cãtre stat. formal al dreptului constituþional.
• Izvoarele formale ale dreptului constituþional sunt identificate în funcþie: Regulamentele Camerelor Parlamentului.
• de organul emitent (autoritãþile reprezentative) ºi Ordonanþele Guvernului sunt izvoare formale ale dreptului constituþional
• de conþinutul normativ al actului (izvorului), ºi anume relaþiile în aceleaºi condiþii ca ºi legea – ca act juridic al Parlamentului.
sociale care apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare Tratatul internaþional poate fi izvor de drept constituþional dacã
a puterii în stat. îndeplineºte atât condiþiile de a fi instrument internaþional (licit, aplicaþie
Obiceiul este izvor formal de drept. directã, ratificat etc.), cât ºi cele de a fi izvor formal al dreptului constituþional.
• Se considerã cã, de multe ori, constituþiile scrise nu sunt efectul
dorinþei de realizare a eficacitãþii lor, ci doar o operã a unor teoreticieni 3. Locul dreptului constituþional în sistemul de drept
preocupaþi de eleganþa ºi de echilibrul mecanismului reglementat.
• Este examinat în funcþie de:
• Nu trebuie confundat obiceiul (cutuma) constituþional cu constituþia
• importanþa relaþiilor sociale reglementate ºi
cutumiarã.
• valoarea formelor juridice, prin care voinþa guvernanþilor devine
• Poate exista obicei contra legem (Italia).
drept (norme juridice).
• Cutuma constituþionalã este lãudatã datoritã supleþei sale, oportunitãþii • Importanþa relaþiilor sociale. Dreptul constituþional reglementeazã
sale, datoritã modului sãu de formare ºi de adaptare imediatã la realitãþile cele mai importante relaþii sociale, cele fundamentale ºi care apar în procesul
sociale, actualitãþii sale. de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii. De aici ºi
• Desigur, existã ºi argumente contra cutumei constituþionale, care • valoarea deosebitã a formelor juridice prin care voinþa guvernanþilor
vor fi prezentate într-o altã prelegere. devine drept ºi care reglementeazã aceste relaþii, dar ºi a intereselor ocrotite.
• Sub imperiul constituþiilor din 1866, 1923 ºi 1938, obiceiul era • De aceea, relaþiile sociale sunt reglementate în primul rând prin
considerat izvor de drept. constituþii.
• Ambele aspecte fundamenteazã locul dreptului constituþional,

ca principalã ramurã a sistemului de drept. Izvoarele formale ale dreptului constituþional. Locul dreptului
constituþional în sistemul de drept
Consecinþe:
• regula conformitãþii întregului drept cu Constituþia ºi
• orice modificare în dreptul constituþional (Constituþie) trebuie sã
conducã, în mod obligatoriu, la modificarea altor norme din celelalte Izvoare formale ale Constituţia şi legile de revizuire a constituţiei
ramuri de drept, în mod direct sau mijlocit. dreptului
constituţional Legea – ca act juridic al parlamentului
4. Reprezentare graficã. Norme de drept constituþional
Ordonanţele
Identificare Regulamentele camerelor

Norma de Structura tehnico – legislativă
Norma drept (aceeaşi ca la orice normă Obiceiul
juridică constituţional juridică)
Tratatul internaţional
Structura logico – juridică Organul Conţinutul normativ
(specific) emitent (relaţii reglementate)
ipoteză
dispoziţie
Sancţiune
(specific)
O singură sancţiune Nu se întâlneşte în Trebuie raportată la

pentru mai multe alte ramuri de drept. întreg sistemul de
norme juridice de Are caracter specific drept
drept constituţional
b. poate sã lipseascã sancþiunea; are caracter specific; ea trebuie

5. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã raportatã, uneori, la întregul sistem de drept;
c. poate exista o singurã sancþiune pentru mai multe asemenea norme;
are caracter specific; ea trebuie raportatã, întotdeauna, la întregul
A. Întrebãri ºi exerciþii sistem de drept.
1. Identificaþi norme ale dreptului constituþional cu aplicaþie mijlocitã ºi 3. Normele de drept constituþional se clasificã în:
cu aplicaþie nemijlocitã. a. cele cu aplicare mijlocitã (de ex.: emiterea unei legi) ºi cele cu
2. Analizaþi specificul sancþiunilor din dreptul constituþional. aplicare nemijlocitã (de ex.: principiul egalitãþii);
3. Ierarhizaþi izvoarele dreptului, menþionând în dreptul fiecãruia ºi b. cele care dau reglementãri de principiu ºi cele care reglementeazã
organul emitent, ºi identificaþi în cuprinsul ierarhiei realizate izvoarele formale direct relaþiile sociale;
ale dreptului constituþional. c. cele care sunt întâlnite în Constituþie ºi cele care sunt întâlnite în
4. Pornind de la cele douã criterii ce stau la baza identificãrii izvoarelor alte izvoare ale dreptului.
formale ale dreptului constituþional român, identificaþi care dintre actele emise
de Guvern reprezintã izvor al dreptului constituþional ºi justificaþi de ce. 4. Izvoarele formale ale dreptului constituþional sunt identificate în funcþie de:
5. Analizaþi evoluþia obiceiului ca izvor de drept pe de o parte ºi ca izvor a. organul emitent (autoritãþile reprezentative) ºi de forma actului
de drept constituþional pe de altã parte. normativ;
6. Precizaþi condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã instrumentele b. organul emitent ºi de conþinutul normativ al actului (izvorului);
internaþionale pentru a fi izvoare formale ale dreptului constituþional. c. relaþiile sociale care trebuie sã aparã în procesul de instaurare,
7. Analizaþi forþa juridicã a normelor de drept constituþional ºi menþinere ºi exercitare a puterii în stat.
consecinþele juridice ce decurg din aceasta.
5. Obiceiul poate fi considerat:
B. Teste grilã a. izvor de drept;
b. izvor numai de drept constituþional;
1. Normele de drept constituþional sunt: c. izvor formal de drept ºi al dreptului constituþional.
a. acele reguli de drept ce reglementeazã relaþiile sociale ce se
stabilesc între deþinãtorul puterii de stat ºi oamenii în procesul de 6. Sunt izvoare formale ale dreptului constituþional:
instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii în stat; a. Constituþia; legile de modificare a Constituþiei; legea, ca act juridic
b. acele reguli de drept care reglementeazã conduita oamenilor în al Parlamentului; ordonanþele; obiceiul;
relaþiile sociale ce apar în procesul de instaurare, menþinere ºi b. Constituþia; legile de modificare a Constituþiei; legea, ca act juridic
exercitare a puterii în stat; al Parlamentului; ordonanþele ºi hotãrârile Guvernului; tratatul
c. acele reguli de drept cuprinse în conþinutul Constituþiei. internaþional;
c. Constituþia; legile de modificare a Constituþiei; legea, ca act juridic
2. Trãsãturile sancþiunii normei de drept constituþional sunt: al Parlamentului; ordonanþele; tratatul internaþional, dacã îndeplineºte
a. poate exista o singurã sancþiune pentru mai multe asemenea norme; atât condiþiile de a fi instrument internaþional, cât ºi pe cele de a fi
izvor formal al dreptului constituþional.
are caracter specific; ea trebuie raportatã, uneori, la întregul sistem de
drept;
6. Bibliografie la Capitolele II – III
1. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi instituþii

politice”, Ediþia a IX-a, revãzutã ºi completatã, Editura Lumina Lex,
Bucureºti, 2001.
2. Tudor Drãganu, „Drept constituþional”, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, CAPITOLUL IV
Bucureºti, 1972, pag. 7-12, 16, 33-36. Noþiunea de constituþie
3. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Ed. Lumina
Lex, Bucureºti, 2002.
1. Trãsãturile constituþiei
• În toate sistemele constituþionale, constituþia s-a impus ca lege

fundamentalã.
• Ea stã la baza organizãrii ºi funcþionãrii statului.
• Adoptarea ei este astfel un eveniment deosebit de important, pentru
cã aceasta excede juridicului, fiind o realitate politico-statalã,
pentru cã în constituþie sunt reglementate ºi consacrate principiile
fundamentale ale întregii vieþi sociale ºi statale.
• Valoarea, conþinutul ºi semnificaþiile constituþiilor au fost exprimate
încã de la primele acte constituþionale ºi constituþii (a se vedea art.
16 din Declaraþia francezã a drepturilor omului ºi cetãþeanului din 26
august 1789, care este în vigoare în Franþa în cadrul „blocului de
constituþionalitate”, ºi preambulul Constituþiei SUA din 1787, care este
de asemenea în vigoare).
• Constituþia este astfel „aºezãmântul politic ºi juridic fundamental
care, reflectând cuceririle oamenilor ºi proiectând direcþiile definitorii
ale evoluþiei viitoare a societãþii, statorniceºte cucerirea puterii de
stat, noile structuri social-economice ºi politice, precum ºi drepturile
ºi îndatoririle fundamentale ale cetãþenilor” (Ion Deleanu).
• Între constituþie ºi lege nu se poate pune semnul egalitãþii, ele fiind
diferite datoritã:
• conþinutului;
• a forþei juridice;
• a procedurilor de adoptare sau de modificare.
• Constituþia are un caracter istoric, chiar dacã apare mai târziu decât
legea.
• A fost efectul unei noi ideologii politice ºi juridice, care au creat
transformãri economice ºi sociale, începând cu secolul al XVIII-lea.
• Terminologic, cuvântul constituþie vine de la latinescul „constitutio” • forma scrisã;

(aºezare cu temei, stare de lucru). • solemnitatea adoptãrii constituþiei;
• În imperiul roman se utiliza „constitutio principis” (lege • forma sa sistematicã;
imperialã). • stabilitatea;
• Acest sens a existat pânã în secolul al XVIII-lea, când termenul • necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare ºi modificare.
capãtã sensul de lege fundamentalã.
• Unele organizaþii internaþionale utilizeazã acest termen pentru 2. Definiþia Constituþiei
statutele lor (UNESCO, F.A.O., O.I.M. etc.).
• În unele definiþii se face distincþia dintre sensul material ºi formal al
• La începuturile sale, constituþia este conceputã cu scopul de a
constituþiei, însã o definiþie trebuie sã le cuprindã pe amândouã.
limita puterile guvernanþilor, concepþie completatã ulterior cu
• Se mai utilizeazã, pentru definirea constituþiei, metoda enumerãrii,
necesitatea sistematizãrii sale într-o lege care sã aibã o eficienþã care prezintã inconvenientul cã lipsa unui element din enumerare poate sã
juridicã superioarã celorlalte legi. ducã la concluzia cã acel act nu este o constituþie.
• În secolul XX s-a renunþat la aceastã concepþie, pentru cã • Constituþia poate fi definitã ca fiind legea fundamentalã a unei
dispãruserã cauzele care o determinaserã – absolutismul monarhic – colectivitãþi organizate statal, care conþine norme juridice cu forþã juridicã
ºi s-a considerat cã prin constituþii ar trebui reglementatã organizarea supremã, adoptate potrivit unei proceduri specifice ºi care reglementeazã
politicã a statului. relaþii sociale fundamentale ºi esenþiale pentru instaurarea, menþinerea ºi
• În prezent, s-a încetãþenit concepþia cã esenþa constituþiei ar fi, pe exercitarea puterii în stat.
lângã organizarea politicã a statului, ºi garantarea drepturilor
cetãþenilor. 3. Reprezentare graficã. Noþiunea de constituþie
• Pentru definirea constituþiei sunt necesare:
• descoperirea trãsãturilor acesteia;
Trăsăturile Lege
• o analizã a definiþiilor date în literatura românã ºi strãinã.
• Existã douã categorii de definiri ale constituþiei: Lege fundamentală
• într-o primã categorie intrã definiþiile care conþin referiri la
organizarea ºi funcþionarea statului, la suveranitate, la puterile Relaţii sociale fundamentale şi esenţiale
statului ºi la drepturile cetãþenilor. Din prima categorie fac parte pentru instaurarea, menţinerea şi
definiþiile date de Constantin Dissescu, Paul Negulescu, Tudor exercitarea puterii în stat
Drãganu, Ion Deleanu;
• într-o a doua categorie de definiþii intrã cele în care se fac referiri Forţa juridică supremă
la sensul material ºi cel formal al constituþiilor. Din a doua categorie,
fac parte definiþiile date de André Hauriou, Benoit Jeanneau. Forma scrisă
• Trãsãturile constituþiei sunt urmãtoarele:
• caracterul de lege; Solemnitatea adoptării
• lege fundamentalã;
• priveºte puterea de stat; Forma sistematică
• reglementeazã relaþiile sociale fundamentale ºi esenþiale pentru
Stabilitatea (constituţii rigide şi suple)
instaurarea, menþinerea ºi exercitarea puterii în stat;
• forþa juridicã supremã (regula conformitãþii);
Proceduri specifice
4. Între constituþie ºi lege nu se poate pune semnul egalitãþii, ele fiind

4. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã diferite datoritã:
a. organului care are dreptul sã le adopte;
A. Întrebãri ºi exerciþii b. conþinutului, forþei juridice ºi procedurilor de adoptare sau de
modificare;
1. Identificaþi ºi comentaþi trãsãturile definitorii ale constituþiei. c. conþinutului ºi formei.
2. Analizaþi afirmaþia lui Thomas Paine: „Nu existã constituþie dacã ea
nu poate fi pusã într-un buzunar”.
B. Teste grilã
1. Sunt considerate trãsãturi ale constituþiei urmãtoarele:

a. lege fundamentalã; priveºte puterea de stat; reglementeazã relaþiile
sociale fundamentale ºi esenþiale pentru instaurarea, menþinerea ºi
exercitarea puterii în stat; forþa juridicã supremã (regula conformitãþii);
solemnitatea adoptãrii;
b. caracterul istoric; realitate politico-statalã; aºezãmânt politic ºi
juridic fundamental;
c. lege organicã; forþa juridicã supremã (regula conformitãþii); forma scrisã;
solemnitatea adoptãrii constituþiei; forma sa sistematicã; stabilitatea;
necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare ºi modificare.
2. Constituþia poate fi definitã ca fiind:

a. legea fundamentalã a unei colectivitãþi organizate statal, care conþine
norme juridice cu forþã juridicã supremã, adoptate potrivit unei proceduri
specifice ºi care reglementeazã relaþii sociale de drept constituþional;
b. legea de bazã a unui stat, care conþine norme juridice cu forþã
juridicã supremã, adoptate potrivit unei proceduri specifice ºi care
reglementeazã relaþii sociale fundamentale ºi esenþiale pentru
instaurarea, menþinerea ºi exercitarea puterii în stat;
c. legea unei colectivitãþi organizate statal, care conþine norme juridice
cu forþã juridicã supremã, adoptate potrivit unei proceduri specifice ºi
care reglementeazã relaþii sociale fundamentale ºi esenþiale pentru
instaurarea, menþinerea ºi exercitarea puterii în stat.
3. Terminologic, cuvântul „constituþie” vine de la:

a. latinescul „constitutio” (aºezare cu temei, stare de lucru);
b. „constitutio principis” (lege imperialã);
c. termenul „constituire”.
CAPITOLUL V
Apariþia, adoptarea, modificarea, suspendarea
ºi abrogarea constituþiei
1. Apariþia constituþiei
Momentul ºi cauzele apariþiei constituþiei

a) Momentul apariþiei constituþiei scrise nu este acelaºi cu cel al
apariþiei constituþiei cutumiare, cu toate cã au aceeaºi cauzã de
apariþie – lupta burgheziei de a prelua ºi puterea politicã.
• În ceea ce priveºte prima constituþie din lume sau din Europa
existã o diversitate de opinii.
• Nu poate fi reþinutã totuºi ideea cã momentul apariþiei constituþiei
este cel al cuceririi puterii politice de cãtre burghezie, pentru cã ar fi
ignorate actele cu caracter constituþional adoptate anterior.
• Apariþia constituþiei este un proces îndelungat, început înainte de
apariþia ei.
• Meritul burgheziei a fost doar cel de sistematizare a regulilor
constituþionale apãrute anterior într-un document scris, cu forþã juridicã
supremã ºi adoptat potrivit unei proceduri solemne ºi specifice.
• Constituþia apare din dorinþa burgheziei de a-ºi proteja puterea în
stat, instauratã prin reguli (sistematizate de ea), care sã aibã forþã
juridicã supremã asupra tuturor altor acte normative.
• Ea marcheazã instaurarea statului de drept, într-o formã mai elaboratã
sau nu.
• Momentul apariþiei constituþiei cutumiare este de fapt cel al
începerii procesului formãrii ei, pentru cã acesta este continuu, chiar
ºi în prezent.
• Exemplul tipic este Anglia, unde primele acte constituþionale
au fost:
• Magna Charta Libertatum (1215);
• Bill-ul drepturilor (1628);
• Habeas Corpus Act (1679); • Constituþia scrisã apare ca o reacþie împotriva cutumei (obiceiului).
• Bill-ul drepturilor (1689); • Cutuma era consideratã incertã, incompletã, era greu de dovedit
• Legea succesiunii la tron (1700); întinderea ºi numãrul cutumelor, în continuã miºcare.
• Legea Parlamentului (1911, 1931 ºi 1949). • Cutumele nu erau limite redutabile pentru puterea constituitã.
• Prima constituþie scrisã din lume a fost cea americanã federalã, • Burghezia dorea reguli scrise, clare, fãrã incertitudini, permanente
din 1789. ºi intangibile (dacã nu erau revizuite), superioare guvernanþilor.
• Anterior statele federate îºi adoptaserã constituþii la 1776 • Ele ofereau precizie burgheziei, care avea nevoie de aºa ceva în
(Virginia), 1777 (New Jersey) etc. lupta sa contra feudalismului cutumiar.
• În Europa, prima constituþie scrisã este cea francezã de la • Au existat multe teorii care i-au justificat apariþia.
1791. • Trei sunt foarte importante:
• Au existat altele anterior, ºi anume: • teoria contractelor scrise;
• suedezã de la 1350; • teoria domniei legii (prima formã a teoriei statului de drept);
• cea polonezã din 1791. • teoria contractului social (J.J. Rousseau).
• Criteriul pentru alegerea celei franceze a fost influenþa sa asupra • Teoria contractelor scrise este de origine englezã ºi s-a cristalizat
altor constituþii din alte state: Suedia (1809), Norvegia (1814), în sprijinul luptelor interne (ale Parlamentului) pentru limitarea puterii regelui
Olanda (1815) etc. ºi pentru garantarea unor drepturi ºi libertãþi.
b) Cauzele apariþiei constituþiei constau în: • În acest scop s-au încheiat o serie de pacte scrise, începând cu
• dorinþa îngrãdirii puterii absolute monarhice;
Magna Charta Libertatum (1215), ºi care aveau forþã juridicã
• ajungerea la putere a burgheziei, care a sistematizat regulile
superioarã celorlalte legi.
constituþionale anterioare.
• Aceste pacte scrise au fost adoptate ºi pentru raporturile cu
• Apariþia burgheziei în Anglia are loc în secolul al XIII-lea, secol care
coloniile, pentru a le da acestora dreptul la autoguvernare ºi
coincide cu primul act constituþional britanic (Magna Charta Libertatum);
legiferare, conform legii metropolei.
• în restul Europei ºi în America, în secolele al XVII-lea al XVIII-lea,
• Teoria domniei legii de origine englezã.
care coincide cu revoluþiile burgheze democratice ºi cu apariþia primei
constituþii scrise. • Ea susþine cã guvernanþii trebuie sã respecte regula de drept,
cât timp nu a fost modificatã sau abrogatã.
Constituþia cutumiarã ºi constituþia scrisã • Efectul în Anglia a fost inexistenþa diferenþierii de forþã juridicã
• Normele constituþionale pot fi sistematizate într-un act unic ori în între normele juridice, ºi deci a lipsei controlului de constituþionalitate
mai multe acte, la care uneori se adaugã reguli cutumiare (obiceiuri). a legii.
• În prezent nu existã constituþie cutumiarã purã, dar denumirea s-a • În Franþa, crearea diferenþierii dintre legile constituþionale ºi
pãstrat datoritã tradiþiei. celelalte acte normative, ºi deci apariþia controlului de
• Constituþia cutumiarã este rezultatul, experienþa practicii ºi constituþionalitate a legii.
tradiþiei în domeniul relaþiilor sociale fundamentale statale ale unui • Aceastã diferenþiere s-a datorat fricii francezilor de a nu se înlocui
popor. Exemple sunt: o dictaturã personalã (regalã) cu cea colectivã (parlamentarã).
• Constituþia britanicã, ale cãrei acte au fost deja enumerate; • Teoria contractului social. Este apropiatã de teoria drepturilor
• cea din Australia; naturale.
• cea din Noua Zeelandã; • În contractul social trebuie înscrise drepturile cetãþenilor, iar
• cea din Canada; acesta sã fie adoptat într-o formã solemnã ºi potrivit unei proceduri
• cea din Israel. specifice.
• Teoria contractului social va fi examinatã mai amãnunþit într-o • Constituanta românã din 1991 a fost o adunare instituitã, pentru cã
altã parte a demersului nostru. anterior exista o constituþie, cea din 1965.
• Statul, care trebuie sã respecte drepturile, este tot efectul • Modurile de adoptare a constituþiei sunt: constituþia acordatã
contractului social. (ocroyatã), statutul, pactul ºi convenþia. Dupã al doilea rãzboi mondial
• Contractele scrise, domnia legii ºi contractul social trebuiau ºi doar temporar, a fost utilizat ºi modul constituþiei parlamentare.
înscrise într-un document cu forþã juridicã supremã ºi care sã • Constituþia acordatã (de origine francezã) este adoptatã de monarh,
întruneascã ºi celelalte trãsãturi ale unei legi fundamentale, pentru ca stãpân absolut ºi acordatã poporului. Este cea mai rudimentarã.
cã numai aºa puteau sã fie favorabile burgheziei ºi sã-i sprijine Exemple sunt: Constituþia restauraþiei franceze din 1814; Constituþia
scopurile în menþinerea ºi exercitarea puterii deja instaurate. Japoniei din 1889 etc.
• Statutul (constituþia plebiscitarã). Este o variantã mai evoluatã a
2. Adoptarea constituþiei
primei, este adoptatã de rege ºi aprobatã prin plebiscit (care nu trebuie
confundat cu referendumul). Aceastã aprobare nu o transformã în
• Adoptarea, modificarea, suspendarea efectelor ºi abrogarea
constituþie democraticã, pentru cã plebiscitul este o „alterare în sensul
constituþiei trebuie sã valorifice supremaþia acesteia.
• Adoptarea constituþiei cezarismului a referendumului”. Exemple sunt: Statutul Albertin (4
• Presupune lãmurirea noþiunii de „adunare constituantã”, care martie 1848) ºi Constituþia românã de la 1938.
trebuie diferenþiatã de cea de „putere constituantã”, pentru cã • Pactul este o convenþie între rege ºi popor (reprezentat prin
puterea constituantã poate aparþine ºi unei singure persoane. Parlament). S-a utilizat ca urmare a unor mãsuri revendicative, ca un
• Cele douã noþiuni trebuie diferenþiate ºi de noþiunea de „parlament”, mod de acces la tron al unui prinþ strãin ºi când, profitându-se de o
datoritã funcþiilor lor diferite. conjuncturã favorabilã, s-au putut impune unele revendicãri regelui.
• Adunarea constituantã are menirea doar de a adopta constituþia, iar Exemple: constituþiile române de la 1866 ºi 1923 ºi Charta francezã
parlamentul – doar legile, altele decât constituþia. de la 1831.
• Adoptarea constituþiei presupune: • Convenþia este adunarea special aleasã (desemnatã) pentru
• examinarea iniþiativei adoptãrii; adoptarea constituþiei. Ea este o modalitate de exercitare a suveranitãþii
• autoritatea competentã sã adopte constituþia, modurile de naþionale, pentru cã naþiunea decide deasupra Parlamentului. Exemple
adoptare ºi procedura solemnã utilizatã. sunt: constituþiile franceze de la 1791, 1848 ºi 1873, unde convenþia
• Iniþiativa adoptãrii constituþiei trebuie sã aparþinã organismului (de tip SUA) a fost înlocuitã cu „adunarea constituantã”.
statal, politic, social care ocupã locul cel mai înalt într-o societate ori
• Adunarea constituantã putea decide în dezacord cu cei care au
poporului.
desemnat-o.
• Unele constituþii o prevãd, altele nu.
• Pentru îndreptarea acestei situaþii, s-au propus ca metode:
• Constituþia românã nu o prevede.
• referendumul;
• Autoritatea competentã este, în prezent, doar adunarea
constituantã, care este: • insurecþia, care nu a putut fi acceptatã datoritã caracterului
• originarã sau sãu violent ºi care este dincolo de drept.
• instituitã, dupã cum anterior nu mai exista sau existã o constituþie. • Exemplu ar putea fi referendumul din 8 decembrie 1991 pentru
• Puterea constituantã aparþine individului sau grupului care adoptarea Constituþiei României.
încarneazã, la un moment dat, ideea de drept, poporului ori • Constituþia parlamentarã adoptatã datoritã condiþiilor existente dupã
guvernantului de fapt. al doilea rãzboi mondial. Adoptarea constituþiei de cãtre Parlament s-a fãcut
cu o majoritate calificatã (de regulã de 2/3). Exemple sunt constituþiile române 1946 – ºi art. 152 alin. ultim din Constituþia României din 1991).
din 1948, 1952 ºi 1965. Scopul a fost de a nu se mai repeta, în Franþa, tragedia petrecutã
la Vichy la 10 iulie 1940, ºi pentru a nu se paraliza exerciþiul
3. Modificarea constituþiei suveranitãþii.
• În legãturã cu modificarea constituþiei trebuie examinate: 4. Suspendarea efectelor juridice ale constituþiei ºi abrogarea
• iniþiativa revizuirii; acesteia
• autoritatea competentã;
• procedura de urmat.
• Suspendarea totalã sau în parte ºi temporarã a efectelor constituþiei:
• De regulã, autoritatea care a adoptat constituþia o poate ºi revizui.
• intervine, de regulã, în perioade de crizã politicã;
• Unele constituþii o prevãd, altele nu. Constituþiile române din 1866,
• este fundamentatã pe teoria necesitãþii;
1923, 1938 ºi 1948 ºi cea francezã din 1958 o prevãd. Constituþia
României din 1991 o prevede în art. 150. • nu are justificare, pentru cã înlãturã starea de legalitate, iar
• Autoritatea competentã diferã de la un sistem constituþional la guvernanþii renunþã la formele democratice de conducere,
altul ºi în funcþie de felul constituþiei. guvernând prin decrete – legi.
• Procedura de revizuire este asemãnãtoare uneori cu cea de • este uneori interzisã de constituþii (în România – 1866 ºi 1923).
adoptare, dar nu identicã. În þara noastrã, ea este prevãzutã în art. • se realizeazã prin proclamarea stãrii de urgenþã, de asediu, de
151 din Constituþie. necesitate ºi ca urmare a unor lovituri de stat.
• În funcþie de procedura de modificare, constituþiile sunt: Abrogarea se realizeazã tot prin constituþie sau prin legi cu forþã juridicã
• rigide; egalã cu cea a unei constituþii.
• suple.
• cele rigide se modificã conform unei proceduri specifice;
• cele suple se modificã conform unei proceduri asemãnãtoare cu 5. Reprezentare graficã. Apariþia constituþiei
cea pentru legi.
• Rigidizarea s-a realizat în practica constituþionalã prin mai multe Constituţia cutumiară
modalitãþi (reguli constituþionale).
• O primã modalitate este aceea a imposibilitãþii modificãrii, în Apariţia constituţiei Momentul apariţiei
total sau în parte, a constituþiei dupã adoptarea sa (Franþa – 1884 Constituţia scrisă
ºi 1958; Italia – 1948 – ºi art. 152 din Constituþia României din (Meritul burgheziei)
1991).
• A doua modalitate constã în aceea cã modificarea constituþiei
nu se poate realiza pe o perioadã prestabilitã chiar de constituþie
(SUA ºi Constituþia francezã de la 1791).
• A treia modalitate constã în utilizarea unor proceduri greoaie
de revizuire (constituþiile române de la 1866, 1923).
• A patra modalitate prin care se interzice orice procedurã de
revizuire în caz de ocupaþie militarã, parþialã sau totalã (Franþa –
Constituþia cutumiarã Adoptarea constituþiei
Constituţia cutumiară Marea Britanie prevăzută de constituţie

Iniţiativa adoptării
(cutuma)
Canada neprevăzută de constituţie
Australia Autoritatea competentă instituită

(Adunarea constituantă)
originară
Noua Zeelandă
Moduri de adoptare Constituţia acordată

Israel a constituţiei
Statutul
incertă
Pactul
Cutuma
incompletă Convenţia
greu de dovedit Constituţia parlamentară
în continuă mişcare
nu este o limită redutabilă

pentru puterea constituită
Modificarea constituþiei
imposibilitatea modificării A. Întrebãri ºi exerciþii
nemodificarea o perioadă 1. Identificaþi reguli constituþionale ale dreptului român, anterioare

Modalităţile de rigidizare prestabilită Statutului Dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris din 1858.
2. Care sunt premisele ce au stat la baza apariþiei constituþiei
utilizarea de proceduri greoaie scrise? Comentaþi-le pe scurt.
3. Definiþi puterea constituantã ºi analizaþi cele douã forme ale sale.
4. Observaþi care sunt dezavantajele modurilor de adoptare a
constituþiei cunoscute de-a lungul timpului.
interzicerea revizuirii
5. Identificaþi procedeele folosite pentru asigurarea rigiditãþii ºi a
stabilitãþii constituþiilor române.
B. Teste grilã
1. Prima constituþie scrisã din lume a fost:

a. cea americanã federalã;
b. constituþia statului Virginia;
c. prima constituþie scrisã a Franþei.
2. Caracteristicile constituþiei scrise sunt:

a. precizie, certitudine, claritate, superioritate faþã de celelalte legi în
sistemul de drept;
b. certitudine, claritate, precizie;
c. precizie, certitudine, claritate, lege fundamentalã, limitã redutabilã
pentru puterile constituite ºi rigiditate.
3. Constituþia scrisã apare ca o reacþie:

a. împotriva cutumei (obiceiului);
b. împotriva feudalismului cutumiar;
c. împotriva teoriei contractelor scrise, domniei legii ºi contractului social.
4. Puterea constituantã poate fi de douã feluri:

a. putere constituantã parlamentarã ºi putere constituantã instituitã;
b. putere constituantã originarã ºi putere constituantã instituitã;
c. putere constituantã originarã ºi putere constituantã parlamentarã.
5. Modurile de adoptare a constituþiei întâlnite de-a lungul timpului, sunt:

a. constituþia acordatã, statutul, constituþia pact, constituþia convenþie;
b. constituþia acordatã, constituþia plebiscitarã, pactul, constituþia
convenþie, constituþia parlamentarã;
c. constituþia acordatã, constituþia referendarã, constituþia
parlamentarã, constituþia convenþie. CAPITOLUL VI
Conþinutul normativ al constituþiei. Supremaþia constituþiei
6. Clasificarea constituþiilor în suple sau rigide se face în funcþie de:
a. procedura de adoptare;
b. procedura de modificare;
1. Conþinutul normativ al constituþiei
c. caracterul scris sau cutumiar.
• Determinarea conþinutului normativ al constituþiei (ce norme juridice
7. Rigidizarea s-a realizat în practica constituþionalã prin mai multe
cuprinde) este importantã pentru:
modalitãþi (reguli constituþionale). Dintre acestea menþionãm:
• redactarea proiectelor de constituþie ºi eliminarea impreciziilor;
a. utilizarea unor proceduri greoaie de revizuire; modificarea constituþiei
• pentru supremaþia constituþiei.
nu se poate realiza pe o perioadã prestabilitã de constituþie; se
• trebuie sã exprime poziþia supremã a legii fundamentale (cel
interzice orice procedurã de revizuire în caz de ocupaþie militarã,
mai important act juridic ºi politic al unui stat);
parþialã sau totalã; • are un caracter complex ºi istoric (totuºi s-au cristalizat o
b. utilizarea unor proceduri de sistematizare; se interzice orice serie de elemente comune de conþinut, fãrã sã se poatã susþine
procedurã de revizuire în caz de ocupaþie militarã, parþialã sau totalã; existenþa unui ºablon).
imposibilitatea modificãrii, totale sau în parte, a constituþiei dupã • Determinarea conþinutului normativ s-a fãcut în mai multe
adoptarea sa; modalitãþi, rezultate din doctrina de specialitate:
c. modificarea constituþiei nu se poate realiza pe o perioada prestabilitã • Prin enumerarea elementelor de conþinut, care are dezavantajele
de lege; utilizarea unor proceduri greoaie de revizuire; imposibilitatea deja examinate.
modificãrii, totale sau în parte, a constituþiei dupã adoptarea sa. • Prin sensul material ºi cel formal al constituþiei.
• existã astfel un conþinut în sens material, prin care se înþelege
8. Prin suspendarea constituþiei se înþelege: totalitatea dispoziþiilor constituþionale, indiferent în ce act normativ
a. încetarea totalã sau în parte a efectelor constituþiei; se gãsesc ºi
b. scoaterea din vigoare, totalã sau în parte, pe o anumitã perioadã de • un conþinut normativ în sens formal, prin care se înþeleg doar dispoziþiile
timp determinatã, a dispoziþiilor constituþionale; cuprinse în corpul constituþiei. André Hauriou aratã cã în sens material
c. intrarea în vigoare a prevederilor constituþionale. se are în vedere obiectul reglementãrii (relaþiei sociale) ºi nu forma ei, iar
în sens formal, modul de expunere al regulilor constituþionale.
• Prin trei elemente de conþinut: a) reguli privind tehnica
guvernamentalã; b) reguli care nu privesc tehnica guvernãrii (statutul
persoanei, bunuri, economie, social etc.); c) declaraþiile de drepturi.
• Prin stabilirea deosebirilor dintre constituþie ºi lege, dar nu se
pun în valoare ºi asemãnãrile, cu toate cã aceastã modalitate prezintã
avantaje ºtiinþifice.
• În opinia noastrã: supraordonatã faþã de toatã legislaþia ºi de tot sistemul social-politic al unui
• determinarea conþinutului normativ se face în funcþie de conþinutul stat.
ºi valoarea foarte mare a relaþiilor sociale reglementate; • Unii autori o considerã notorie ºi nu o examineazã.
• constituþia cuprinde normele juridice care reglementeazã aceste • În opinia noastrã, ea trebuie examinatã.
relaþii sociale; • Terminologic, existã diferite denumiri, care exprimã acelaºi lucru:
• politica ºi tradiþiile statelor în domeniu ºi a elementelor nou-apãrute • poziþia de lege supremã a Constituþiei, ºi anume:
(în special marile documente referitoare la drepturile omului). • valoarea juridicã supremã;
• În acest context, în prezent, sunt cuprinse alãturi de elementele • superlegalitate;
tradiþionale ºi: • lege supremã etc.
• reglementãri privind fundamentele ideologice ale societãþii (art. 4 • Explicarea supremaþiei constituþiei s-a realizat în diferite modalitãþi:
din Constituþia Coreei de Nord); • ca „legea legilor, lege supremã”;
• locul ºi rolul partidelor politice; • rezultã din faptul cã modificarea constituþiei trebuie adoptatã cu
• oficializarea unei anumite religii (art. 2 din Constituþia R.A. Egipt); o majoritate calificatã de 2/3;
• rolul ºi locul familiei ºi al individului în societate; • cã legea fundamentalã stã la temelia organizãrii statale ºi este
• rolul ºi funcþiile proprietãþii; baza juridicã a întregii legislaþii;
• reguli pentru viaþa economicã; • cã supremaþia constituþiei rezultã din conþinutul ei (supremaþia
• delimitarea competenþelor statelor federate. materialã) ºi uneori din formã (supremaþia formalã).
• În Constituþia Elveþiei din 1874 (în prezent nu mai este în vigoare;
• În opinia noastrã:
în anul 1999 a fost adoptatã altã Constituþie, care a intrat în vigoare
• supremaþia constituþiei este o calitate a constituþiei, care o
la 1 ianuarie 2000) se prevedeau, la art. 32, 36, 37, 41, 42, 64, 69, ºi
poziþioneazã în vârful tuturor instituþiilor statale ºi juridice, fiind
alte asemenea reguli noi.
astfel o realitate politico-juridicã, nu numai juridicã.
• Pe cale de consecinþã, în conþinutul normativ al unei constituþii ar
• este o noþiune complexã ºi un conþinut complex, cuprinzând
putea intra: „esenþa, tipul ºi forma statului; deþinãtorul puterii;
elemente care asigurã o poziþie supremã a constituþiei în întregul
fundamentele economice ºi sociale ale puterii; fundamentele politice,
ideologice ºi religioase ale întregii organizãri a societãþii date; locul ºi sistem statal.
rolul partidelor politice; sistemul organelor statului; statutul juridic al • este necesarã fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei
persoanei (drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale ale constituþiei, pentru care s-au exprimat mai multe opinii în literatura
cetãþenilor); tehnica constituþionalã” (Ioan Muraru). juridicã de specialitate.
• Conþinutul normativ al constituþiei cuprinde norme de principiu din • Într-o opinie, se considerã cã fundamentarea se poate face pe
toate domeniile vieþii sociale, iar detalierea lor se face pe domenii, principiul legalitãþii, datoritã legãturii dintre legalitate ºi constitu-
prin lege, care trebuie sã fie conformã constituþiei. þionalitate, iar prima se sprijinã pe a doua.
• Conþinutul normativ al constituþiei se regãseºte în structura tehnico- • Într-o altã opinie, fundamentarea se poate face pe conþinutul ºi
legislativã ºi logico-juridicã a acesteia, care sunt diferite de la o forma constituþiei.
constituþie la alta. • Ar exista o supremaþie materialã (întreaga ordine juridicã se
bazeazã pe constituþie) ºi una formalã (redactarea constituþiei
2. Supremaþia constituþiei subliniazã forþa sa juridicã deosebitã, care atrage clasificarea
constituþiilor în suple ºi rigide).
Supremaþia constituþiei este o noþiune complexã, în conþinutul cãreia • Într-o altã opinie se fundamenteazã pe democratism, constituþia
intrã trãsãturi ºi valori politice ºi juridice, care determinã poziþia sa fiind un mijloc principal de realizare a sa.
• În opinia noastrã, în fundamentarea supremaþiei constituþiei 5. Reprezentarea graficã. Controlul normativ al constituþiei
trebuie plecat de la cauzele care o legitimeazã ºi de la legãtura
dintre constituþie ºi putere.
• Trebuie cãutatã în dialectica ºi complexitatea fenomenului juridic Determinarea conţinutului esenţa, tipul şi forma statului
– statal, în interacþiunea dintre fenomenele dintr-o societate. normativ al constituţiei
Acestea determinã, conþinutul ºi forma sa. deţinătorul puterii
• Statul ºi dreptul sãu sunt mijloace de realizare a politicii, iar
aceasta din urmã este determinatã de condiþiile materiale ºi fundamentele economice şi sociale
culturale ale societãþii, adicã de starea socialã. ale puterii
• Pe cale de consecinþã, conþinutul ºi forma constituþiei ºi a
supremaþiei sale sunt determinate de factorii ce determinã condiþiile
fundamentele politice, ideologice şi
materiale ºi culturale ale societãþii.
religioase ale organizării statale
• Funcþiile constituþiei sunt determinate de funcþiile puterii, altfel
constituþia nu ar avea rost.
• Puterea este determinatã în conþinutul ºi forma sa de aceiaºi factori
care determinã conþinutul ºi forma constituþiei ºi a supremaþiei ei. locul şi rolul partidelor politice
• Pe cale de consecinþã, fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei
constituþiei se regãseºte în totalitatea factorilor economici, sociali, sistemul organelor statului
politici, juridici priviþi în indivizibilitate ºi interacþiune.
• De aceea, pentru explicarea constituþiei ºi a supremaþiei ei,
trebuie sã fie examinatã starea socialã. statutul juridic al persoanei
3. Consecinþele juridice ale supremaþiei constituþiei reguli de tehnică constituţională
• Existã douã categorii de consecinþe juridice ale supremaþiei constituþiei: Supremaþia constituþiei. Consecinþele juridice ale supremaþiei
• cele care privesc însãºi constituþia (privind adoptarea constituþiei; constituþiei
privind modificarea, suspendarea ºi abrogarea constituþiei ºi privind
care privesc însăşi constituţia
deosebirile faþã de lege);
• cele care privesc restul dreptului (regula conformitãþii).
4. Garanþiile juridice ale supremaþiei constituþiei Modificarea,

Consecinţele juridice ale Adoptarea suspendarea şi Deosebirile faţă
supremaţiei constituţiei constituţiei abrogarea de lege
• Îi asigurã acesteia supremaþia.
constituţiei
• Ele sunt:
• cele generale, ale întregului drept;
• cele specifice supremaþiei constituþiei:
• controlul general al aplicãrii dreptului;
• controlul constituþionalitãþii legilor; care privesc restul dreptului
• îndatorirea fundamentalã de respectare a constituþiei.
Supremaþia constituþiei. Garanþiile juridice ale supremaþiei

constituþiei 6. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
Garanţiile juridice ale cele generale ale

supremaţiei constituţiei sistemului de drept A. Întrebãri ºi exerciþii
cele specifice 1. Stabiliþi deosebirile ce existã între lege ºi constituþie, având drept
supremaţiei
constituţiei
reper conþinutul acestora.
2. Identificaþi în conþinutul Constituþiei române actuale norme ce nu se
mai regãsesc în nici un alt act normativ.
3. Exemplificaþi principiile care au stat la baza fundamentãrii ºtiinþifice
a supremaþiei constituþiei ºi comentaþi deficienþele acestora.
controlul general al controlul îndatorirea 4. Identificaþi ºi analizaþi consecinþele supremaþiei constituþiei. Distingeþi
aplicării dreptului constituţionalităţii fundamentală de
(constituţiei) legii respectare a
consecinþele de ordin juridic de cele de ordin pur politic.
constituţiei 5. Identificaþi ºi analizaþi garanþiile supremaþiei constituþiei.
B. Teste grilã
1. Determinarea conþinutului normativ s-a fãcut în mai multe modalitãþi

rezultate din doctrina de specialitate. Dintre acestea amintim:
a. enumerarea elementelor de formã;
b. stabilirea deosebirilor dintre constituþie ºi celelalte acte normative;
c. conþinutul ºi valoarea foarte mare a relaþiilor sociale reglementate.
2. Supremaþia constituþiei reprezintã:

a. o noþiune complexã ºi un conþinut complex cuprinzând elemente
care asigurã o poziþie supremã a constituþiei în întregul sistem statal;
b. faptul cã legile trebuie sã fie respectate de toþi cetãþenii;
c. faptul cã constituþia trebuie sã fie respectatã de toþi cetãþenii.
3. Pentru fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei constituþiei s-au

exprimat mai multe opinii în literatura juridicã de specialitate. Dintre acestea
menþionãm:
a. principiul egalitãþii;
b. principiul legalitãþii; conþinutul ºi forma constituþiei; democratism;
c. drepturile ºi îndatoririle fundamentale ale cetãþeanului.
4. Existã douã categorii de consecinþe juridice ale supremaþiei

constituþiei:
a. cele care privesc însãºi constituþia ºi cele care privesc restul
dreptului;
b. cele care privesc obligativitatea normelor constituþiei ºi cele care
privesc regula conformitãþii; CAPITOLUL VII
c. cele care privesc garanþiile constituþiei ºi cele care privesc restul Controlul constituþionalitãþii legilor. Teoria generalã
dreptului.
5. Garanþiile juridice ale supremaþiei constituþiei sunt: 1. Noþiunea ºi definirea controlului constituþionalitãþii legilor
a. regula conformitãþii ºi îndatorirea fundamentalã de respectare a
constituþiei; • Controlul constituþionalitãþii legilor este una din garanþiile juridice ale
b. controlul general al aplicãrii dreptului; controlul constituþionalitãþii supremaþiei constituþiei.
legilor ºi îndatorirea fundamentalã de respectare a constituþiei; • Acest control se include în principiul legalitãþii, pentru cã actele
c. cele generale, ale întregului drept. normative trebuie sã fie elaborate conform unei proceduri prestabilite
ºi a Constituþiei, pe de o parte, iar pe de altã parte legea trebuie
respectatã de toate organele statului. Constituþionalitatea legii
înseamnã exigenþa de legalitate a legii, în raport cu cea a constituþiei,
care este ºi ea o lege.
Controlul este înþeles ca:
• activitate de verificare a aplicãrii principiului conformitãþii legii
cu constituþia; ºi ca
• instituþie a dreptului constituþional, care cuprinde reguli reunite
datoritã aceluiaºi obiect de reglementare.
• Sunt supuse controlului numai:
• legea, ca act juridic al Parlamentului;
• actele normative cu forþã juridicã egalã cu cea a legii (ordonanþe,
decrete – legi).
• Nu se supun acestui control:
• actele administrative, pentru cã autoritãþile administraþiei publice
emit aceste acte în executarea legii, iar detalierea dispoziþiilor
constituþionale se face prin lege.
• Actele administrative se supun controlului judecãtoresc,
în cadrul contenciosului administrativ;
• proiectele de legi, pentru cã ele nu sunt legi ºi pot fi retrase de
iniþiator, pânã la începerea dezbaterilor.
• Existã o serie de cauze care determinã neconcordanþe între
constituþie ºi legi, chiar dacã ele sunt de neînþeles datoritã similitudinii
celor care le adoptã, ºi anume:
• contradicþiile sociale; • controlul realizat prin organe judecãtoreºti. Interes prezintã

• contradicþii între grupurile politice; ultimul, care a fost justificat, dar ºi contestat.
• rigiditãþi exagerate ale constituþiei; • A fost justificat plecând de la menirea judecãtorilor de a interpreta
• nerespectarea regulilor de tehnicã legislativã; ºi aplica legea, deci ºi constituþia;
• armonizarea intereselor federale cu cele ale statelor federate. • de la separaþia puterilor în stat, care implicã colaborarea ºi
• Multitudinea organelor care realizeazã controlul înseamnã dorinþa controlul dintre puteri ºi separarea lor rigidã;
de a gãsi o soluþie la întrebarea care este controlul cel mai eficient. • de la exigenþa verificãrii, de cãtre judecãtor (datoritã menirii
sale, a limitelor în care trebuie sã acþioneze Parlamentul). Acest
2. Clasificarea controlului constituþionalitãþii legilor lucru ar fi posibil datoritã garanþiilor ºi principiilor care guverneazã
procesele judiciare.
• Existã mai multe clasificãri ale controlului: • Controlul acesta a fost contestat plecând de la interpretarea
• în funcþie de organul competent sã-l realizeze: rigidã a separaþiei puterilor în stat, care presupune independenþa
A) prin opinia publicã (elementar; reacþie popularã în faþa violãrii totalã a puterilor; de la faptul cã statul este singurul judecãtor al
constituþiei, este violentã situatã în afara dreptului ºi deci, actelor sale ºi nu poate remite aceastã posibilitate unui organ care
inacceptabilã); politic; jurisdicþional (considerat cel mai eficient); nu are responsabilitatea guvernãrii. De altfel, dacã s-ar recunoaºte
B) parlamentar, politic (exercitat de un organ politico-statal, judecãtorului acest drept, s-ar crea din el o autoritate politicã ºi
independent de Parlament) ºi jurisdicþional (realizat prin instanþe este foarte grav dacã ar exista, astfel, autoritãþi oficioase.
ordinare sau jurisdicþii speciale); • Totuºi acest tip de control s-a impus în practica multor state,
C) prin adunãrile legiuitoare ºi prin organe din afara lor (politice; exercitându-se în temeiul unor dispoziþii exprese ºi clare, ori în
judecãtoreºti; politico-jurisdicþionale); temeiul dreptului judecãtorilor, pe care singuri ºi le-au arogat.
D) în opinia noastrã, clasificarea ar fi în: politic ºi jurisdicþional. • El a pornit de la vestita speþã Marbury versus Madison, soluþionatã
• Controlul politic cuprinde: de Curtea Supremã Americanã în 1803, prin care acesta ºi-a asumat
• cel realizat de legiuitor; abuziv dreptul de a controla conformitatea legii cu constituþia.
• cel realizat de organe de stat din sfera lui (care au numai aceastã • Acest tip de control se gãseºte ºi în prezent în SUA ºi este
sarcinã sau o au ºi pe aceasta alãturi de altele). cunoscut sub denumirea de model american.
• Controlul Parlamentului: • Controlul jurisdicþional realizat prin alte organe decât cele
• este considerat de unii ca un autentic control, pentru cã el este judecãtoreºti.
cel mai în mãsurã sã aprecieze conformitatea legii cu constituþia; • Este cunoscut sub denumirea de model european ºi a fost
• alþii considerã cã acesta este un autocontrol, ºi deci, nu prezintã fundamentat de Hans Kelsen, care a înfiinþat, în anul 1920, primul
nici o garanþie, sancþiunea nerealegerii fiind prea îndepãrtatã; organ de acest tip, în Austria (Tribunalul constituþional).
• primul organ care l-a realizat a fost „Senatul conservator” francez, • Cu puþin timp înainte, conform teoriei kelseniene, un tribunal
începând cu 1799. Îl prevedea art. 12 din Statutul lui Cuza ºi art. asemãnãtor s-a înfiinþat ºi Cehia.
43 din Constituþia noastrã din 1965. În prezent este întâlnit mai • În prezent, existã astfel de organe în Italia, Ungaria, Polonia,
rar. Franþa ºi România.
• Controlul jurisdicþional cuprinde: • Alte clasificãri:
• controlul realizat de organe, altele decât cele judecãtoreºti, dar • în funcþie de înscriere sau nu în constituþie: explicit ºi implicit;
care utilizeazã proceduri asemãnãtoare celor judecãtoreºti, precum • în funcþie de timpul în care se efectueazã: anterior ºi posterior
ºi adoptãrii ºi promulgãrii legilor;
• în funcþie de procedurile folosite: prin acþiune ºi prin excepþie 4. Reprezentare graficã. Controlul constituþionalitãþii legilor
(de neconstituþionalitate). Cel prin acþiune este un control ofensiv,
iar cel prin excepþie este unul defensiv ºi presupune existenþa
opinia publică
unui proces ordinar în care sã se ridice excepþia, care se va judeca
de organul competent. activitate realizată de
politic
un organ de stat
3. Constituþionalizarea dreptului, consecinþã a controlului
constituþionalitãþii legilor jurisdicţional
• Constituþionalizarea dreptului este principalul efect al controlului de Controlul parlamentar

constituţionalităţii
constituþionalitate ºi se manifestã prin acþiunea complexã de interacþiune
legilor
dintre constituþie ºi celelalte dispoziþii legale. politic
instituţie
• Acest proces presupune o anumitã duratã în timp ºi afecteazã toate
de
ramurile de drept. judecătoresc
drept
• El constã în „interpretarea progresivã a normelor din constituþie ºi a
celor de rang inferior constituþiei ºi se manifestã prin existenþa a douã adunări legiuitoare
fenomene:
• unul ascendent, de sporire cantitativã a normelor constituþionale;
• altul descendent, de aprofundare a acestor norme” (Ioan Muraru organe din afara
ºi Simina Tãnãsescu). celor legiuitoare
• Primul fenomen presupune ridicarea în rang constituþional a unor
norme din alte ramuri de drept;
opinia noastră
• Cel de-al doilea – impregnarea ramurilor de drept cu norme
constituþionale direct aplicabile.
• Procesul de constituþionalizare este mai pregnant în domeniul
politic jurisdicţional
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.
4. Controlul jurisdicþional, realizat prin alte organe decât cele

5. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã judecãtoreºti este cunoscut sub denumirea de:
a. model european;
b. model american;
A. Întrebãri ºi exerciþii c. model kelsenian.
1. Comentaþi necesitatea existenþei controlului constituþionalitãþii legilor. 5. Clasificarea controlului constituþionalitãþii legilor în control explicit ºi
2. Clasificaþi controlul constituþionalitãþii legilor folosind diverse criterii control implicit se face în funcþie de:
ºi prezentaþi pe scurt avantajele ºi dezavantajele acestor forme de control. a. înscriere sau nu în constituþie;
3. Comentaþi decizia Curþii Supreme de Justiþie a SUA în cazul Marbury b. timpul în care se efectueazã;
contra Madison – 1803, stabilind importanþa acesteia în ceea ce priveºte c. procedurile folosite.
controlul constituþionalitãþii legilor.
4. Realizaþi un scurt istoric al controlului constituþionalitãþii legilor în 6. Constituþionalizarea dreptului se manifestã prin:
România, cu identificarea textelor legale care reglementeazã acest control. a. acþiunea complexã de interacþiune dintre constituþie ºi celelalte
dispoziþii legale;
B. Teste grilã b. ridicarea în rang constituþional a unor norme din alte ramuri de
drept;
1. Controlul constituþionalitãþii legilor este înþeles ca: c. conformitatea întregului drept cu constituþia.
a. activitate de verificare a aplicãrii principiului conformitãþii legii cu
constituþia;
b. o consecinþã a supremaþiei constituþiei;
c. o metodã de asigurare a legalitãþii actelor normative.
2. Sunt supuse controlului constituþionalitãþii:

a. legea ca act juridic al Parlamentului ºi actele normative emise de
Guvern;
b. legea ca act juridic al Parlamentului, precum ºi actele normative
cu forþã juridicã egalã cu cea a legii (ordonanþe, decrete – legi);
c. actele normative în vigoare ºi sentinþele judecãtoreºti.
3. Controlul constituþional realizat prin intermediul opiniei publice prezintã

urmãtoarele caracteristici:
a. elementar, reacþie popularã în faþa violãrii constituþiei, este o
insurecþie violentã situatã în afara dreptului;
b. este realizat prin instanþe ordinare sau jurisdicþii speciale;
c. este justificat, complet ºi diversificat.
CAPITOLUL VIII
Dezvoltarea constituþionalã a României (1864 – prezent)
1. Premise istorice ale apariþiei constituþiei în România
• Constituþia în România a apãrut mult mai târziu decât constituþiile

din alte state.
• Aceasta s-a datorat faptului cã epoca modernã a început în România
mult mai târziu faþã de alte þãri.
• Dezvoltarea mai târzie ºi mai lentã a capitalismului în România a
fost cauzatã, la rândul sãu, de îndelungata dominaþie a imperiului
otoman.
• Înlãturarea dominaþiei otomane a permis Þãrilor Române o
dezvoltare, dar aceastã dezvoltare a fost mai lentã.
• Slãbirea dominaþiei otomane asupra Þãrilor Române începe prin
pacea de la Kuciuk – Kainargi (1774), continuã apoi prin Convenþia de
la Akkerman (1817), convenþie ale cãrei prevederi sunt reluate ºi
consemnate în Tratatul de la Adrianopol (1829).
• Acest din urmã tratat dã Þãrilor Române libertatea comerþului ºi
retrocedeazã principalele porturi de la Dunãre.
• S-a dat astfel posibilitatea dezvoltãrii capitalismului.
• Puse în aplicare prin Regulamentele organice.
• Perioada premergãtoare apariþiei constituþiei române s-a caracterizat
ºi prin puternice frãmântãri ºi miºcãri care au fost forma de manifestare
a luptei pentru înfãptuirea unitãþii de stat a poporului român, pentru
înlãturarea orânduirii feudale, pentru revendicãri cu caracter
democratic.
• Revoluþia de la 1848 a impulsionat aceste tendinþe, ideile exprimate
atunci, conþinutul Proclamaþiei de la Izlaz, continuând sã se dezvolte.
• Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice ale primei Constituþii
din România îl ocupã înfãptuirea în 1859 a statului unitar naþional,
prin unirea Munteniei ºi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
• Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme
importante, precum cea agrarã ºi cele politice, administrative ºi culturale,
care au avut ca urmare crearea ºi dezvoltarea unor instituþii statale.
2. Dezvoltarea constituþionalã a României pânã în 1944. Premise 5. Regimul constituþional din România stabilit dupã 22 decembrie 1989
istorice
• Decretul – lege nr. 2/ 27 decembrie 1989.
• Statutul dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris din 7/19 august 1858 • Decretul – lege nr. 8/31 decembrie 1989.
ºi legea electoralã. Acestea reprezintã prima Constituþie a României; • Decretul – lege nr. 81/9 februarie 1990.
• Constituþia din 29 iunie 1866. Premise istorice. (a se vedea art. 101 • Decretul – lege nr. 92/14 martie 1990.
ºi 102 din Constituþie). • Constituþia din 8 decembrie 1991, republicatã în Monitorul Oficial al
• Constituþia din 29 martie 1923. Premise istorice. Doctrina timpului a României nr. 767 din 31 octombrie 2003. Premise istorice ºi conþinutul.
contestat-o datoritã faptului cã la adoptarea sa nu s-ar fi respectat • Legea nr. 429/2003, aprobatã prin referendumul naþional din 18-19
procedura de modificare prevãzutã de Constituþia din 1866. octombrie 2003.
• Constituþia din 28 februarie 1938. Premise istorice. Cea mai
nedemocraticã din aceastã perioadã, pentru cã instituþionaliza 6. Reprezentare graficã. Dezvoltarea constituþionalã a României
dictatura regalã a lui Carol al II-lea. Aceasta a ºi fost suspendatã în (1864 – prezent)
1940.
• În perioada 1940-1944 au fost adoptate o serie de alte acte
constituþionale, cu caracter tranzitoriu. Dezvoltarea constituţională a Statutul dezvoltator al Convenţiei
României până în 1944 de la Paris
3. Dezvoltarea constituþionalã a României în perioada 1944 pânã la
adoptarea Constituþiei din 1948 Constituţia din 1866
Constituţia din 1923

• Decretul nr. 1626/1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadrele
Constituþiei din 1866 ºi cu modificãrile Constituþiei din 29 martie 1923. Constituţia din 1938
• Decretul nr. 1849/1944 referitor la urmãrirea ºi sancþionarea tuturor
celor care au contribuit la dezastrul þãrii, ca urmare a rãzboiului contra Actele constituţionale
naþiunilor unite. 1940 – 1944
• Legea nr. 86/1945 – Statutul Naþionalitãþilor Minoritare.
• Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare.
• Decretul nr. 2218/1946 privind exercitarea puterii legislative. Dezvoltarea constituţională a Decretul nr. 1626/1944
• Legea nr. 363/1947 pentru constituirea statului român în republicã României în perioada 1944 până
popularã, prin care a dispãrut principiul separaþiei puterilor în stat. la adoptarea Constituţiei din 1948 Decretul nr. 1849/1944
Legea nr. 86/1945

4. Dezvoltarea constituþionalã a României din anul 1948 pânã la 22
decembrie 1989 Legea nr. 187/1945
• Constituþia din 13 aprilie 1948. Premise istorice. Decretul nr. 2218/1946

• Constituþia din 24 septembrie 1952. Premise istorice.
• Constituþia din 21 august 1965. Premise istorice. Legea nr. 363/1947
Regimul constituţional din Decretul – lege nr. 2/1989

România stabilit din 22 A. Întrebãri ºi exerciþii
decembrie 1989 Decretul – lege nr. 8/1989
Decretul – lege nr. 81/1990 1. Comparaþi Constituþiile române începând cu Statutul Dezvoltãtor al
Convenþiei de la Paris din 1858 ºi pânã în prezent, având în vedere
Decretul – lege nr. 92/1990 urmãtoarele criterii: cine a adoptat constituþia (puterea constituantã),
procedura de adoptare, caracteristicile statului, puterile statului, drepturile
Constituţia din 1991, republicată fundamentale, sistemul electoral, precum ºi dispoziþiile referitoare la
modificarea, suspendarea ºi abrogarea Constituþiei.
2. Explicaþi procedura de revizuire a Constituþiei din 1923.
3. Daþi exemple de acte cu caracter tranzitoriu ºi constituþional întâlnite
de-a lungul timpului în istoria constituþionalã românã ºi comentaþi-le pe scurt.
Constituţia din 1948 B. Teste grilã

Dezvoltarea constituţională a
României din anul 1948 până la Constituţia din 1952
22 decembrie 1989 1. Statutul lui Cuza încredinþa puterea de stat:
(Constituţiile socialiste) a. domnitorului ºi reprezentanþei naþionale, care avea o structurã
Constituţia din 1965
bicameralã (adunarea ponderatoare ºi adunarea electivã);
b. adunãrii elective;
c. domnului.
2. În primul articol al Constituþiei române din 29 iunie 1866 se aratã cã:

a. „Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil,
sub denumirea de România”;
b. „nici o lege nu poate înfiinþa pedeapsa confiscãrii averilor”;
c. „puterea este împãrþitã între organele statului”.
3. Constituþia din 1923 stabileºte, în ce priveºte puterile statului, cã

puterea legislativã se exercitã:
a. colectiv de rege ºi reprezentanþa naþionalã;
b. de adunarea deputaþilor ºi senat;
c. de rege ºi o exercitã prin guvern.
4. Dispoziþiile Constituþiei de la 1938 consacrã: 8. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tãnãsescu ºi
a. drepturi ºi libertãþi egale pentru toþi; Gheorghe Iancu, „Interpretarea Constituþiei”, Ed. Lumina Lex,
b. dictatura regalã ºi reglementeazã restrângerea drepturilor ºi libertãþilor Bucureºti, 2002.
fundamentale; 9. Mircea Lepãdãtescu, „Teoria generalã a controlului constituþionalitãþii
c. trãsãturile ºi valorile fundamentale ale statutului. legilor”, E.S., Bucureºti, 1974.
10. ªtefan Zeletin, „Burghezia românã. Originea ºi rolul ei istoric”,
5. Prin Legea nr. 363 din 20 decembrie 1947: Ed. Cultura naþionalã, Bucureºti, 1925.
a. se instituie „ca formã de stat” republica socialistã; 11. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”,
b. se instituie „ca formã de stat” republica popularã; Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
c. se consolideazã monarhia.
6. Actele cu caracter constituþional adoptate dupã 22 decembrie 1989

au avut un caracter:
a. definitiv;
b. tranzitoriu, la momentul adoptãrii lor stabilindu-se o perioadã fixã
în care ele erau în vigoare;
c. tranzitoriu, ele rãmânând în vigoare ºi dupã adoptarea Constituþiei,
cu condiþia ca ele sã nu contravinã noii Constituþii.
8. Bibliografie la Capitolele IV – VIII
1. Alexis de Tocqueville, „Despre democraþie în America”, vol. I,

Ed. Humanitas, Bucureºti, 1992.
2. Tudor Drãganu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Partea
a II-a, Cluj-Napoca, 1992.
3. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Noua Constituþie elveþianã,
o constituþie a mileniului trei”, Revista de Drept public, nr. 1/
1999.
4. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
5. Ioan Muraru ºi Gheorghe Iancu, „Constituþiile române”, Ed.
Actami, Bucureºti, 2000.
6. Cristian Ionescu, „Dezvoltarea constituþionalã a României. Acte
ºi documente 1741-1991“, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 1998.
7. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru ºi Antonie Iorgovan,
„Revizuirea Constituþiei României”, explicaþii ºi comentarii, Ed.
Rosetti, Bucureºti, 2003.
CAPITOLUL IX
Cetãþenia românã
1. Istoricul ºi noþiunea de cetãþenie
• Apariþia ºi dezvoltarea noþiunii de cetãþenie constituie pãrþi componente

ale unui lung proces istoric, împãrþit în douã mari perioade.
• prima se întinde pânã la 1789;
• cea de-a doua, dupã acest an revoluþionar.
• Terminologic, cetãþenia vine de la latinescul „civis romanus”.
• Elemente ale noþiunii de cetãþenie apar încã din în prima perioadã în
oraºele-republici din antichitate.
• La Atena, Sparta ºi Roma erau cetãþeni numai persoanele care, prin
prezenþa lor în adunãrile populare, din for sau agora, luau parte la
rezolvarea treburilor publice.
• În timpul Imperiului roman, prin Edictul din anul 212, Caracalla a
acordat „cetãþenia romanã” peregrinilor. Ulterior, întrucât romanii ºi apoi
bizantinii devin supuºi ai împãratului, „cetãþenia” îºi pierde acest conþinut
juridic, fapt care se va prelungi pânã la Revoluþia francezã de la 1789.
• În epoca feudalã statutul juridic al cetãþeanului se exprima prin
instituþia juridicã specificã acestei perioade – supuºenia, care
presupunea nenumãrate obligaþii ºi foarte puþine drepturi ale supusului
faþã de feudal (senior).
• O datã cu întãrirea ºi centralizarea statului, supusul devine un
dependent faþã de puterea supremã de stat, care se concretiza într-un
prinþ, rege sau împãrat.
• În aceastã primã perioadã apar unele elemente ale acestei noþiuni
ºi mai ales acela referitor la apartenenþa persoanei la un anumit stat,
chiar dacã sub o formã primitivã.
• Noþiunea de cetãþenie, în conþinutul ei actual apare în a doua
perioadã, dupã anul 1789.
• Burghezia, pentru a-ºi consolida puterea sa economicã ºi pentru a • „legãtura dintre individ ºi stat”;
o dobândi pe cea politicã a cãutat sã atragã de partea sa poporul. Pe • „legãturã politicã dintre individ ºi stat”;
plan politic burghezia promova libertatea, iar pe cel economic • „legãturã politicã ºi juridicã”;
schimbul, care se baza pe libertate. • „legãturã juridicã”;
• Se înlocuieºte supuºenia cu cetãþenia, pãstrându-se din prima • o „apartenenþã juridicã”;
perioadã elementul sãu caracteristic – apartenenþa la un anumit stat. • o „calitate a persoanei”.
• Una dintre lozincile Revoluþiei franceze de la 1789 era „nu mai • În opinia noastrã, pentru a defini cetãþenia trebuie pornit de la faptul cã:
existã supuºi”. • aceasta are un conþinut ºi o finalitate care se coreleazã cu
• Primul document care a folosit noþiunea de cetãþenie este realitãþile economice, sociale ºi culturale concrete dintr-o societate
Declaraþia francezã a drepturilor omului ºi cetãþeanului din 26 august datã;
1789, care a legat-o de participarea obligatorie a persoanei la viaþa • ea reprezentând expresia relaþiilor social-economice, politice ºi
politicã (ca o funcþie publicã). juridice, dintre persoanele fizice ºi stat;
• În secolul XX ideea apare ºi în dreptul (constituþional) al altor • cetãþenia nu este astfel o simplã legãturã politicã sau juridicã între
state. Acesta este momentul apariþiei noþiunii de cetãþenie în actualul individ ºi colectivitate organizatã statal, ci o integrare organicã în
sãu conþinut. sânul colectivitãþii.
• Cetãþenia intereseazã ºi alte ramuri de drept decât dreptul • titlul de cetãþean dovedeºte apartenenþa persoanei la stat;
constituþional ºi anume dreptul internaþional (public ºi mai ales • ca membri ai colectivitãþii umane organizate statal, cetãþenii se
bucurã de toate drepturile ºi libertãþile fundamentale prevãzute de
privat), dreptul civil, dreptul familiei etc.
Constituþie ºi care sunt garantate în exercitarea lor efectivã de
• Pentru a determina conþinutul, trebuie arãtat cã legile ºi constituþiile
Constituþie ºi legi, prin mijloace materiale, juridice etc.
conferã numai cetãþenilor toate drepturile, în timp ce persoanele care
• În vederea definirii cetãþeniei mai trebuie remarcat cã numai
nu au aceastã calitate (strãinii, inclusiv apatrizii) nu au decât o parte
persoanele fizice au cetãþenie, nu ºi persoanele juridice sau bunurile.
din aceste drepturi, altele decât cele exclusiv politice, deoarece numai
• Cetãþenia românã constituie acea calitate a persoanei fizice ce
cetãþenii pot ºi au dreptul sã exercite puterea, ºi astfel numai ei
exprimã relaþiile permanente social-economice, politice ºi juridice dintre
participã la guvernare. În acelaºi timp, numai cetãþenii pot exercita persoana fizicã ºi stat, care dovedeºte apartenenþa (dependenþa) sa la acel
toate îndatoririle fundamentale. Fiecare stat este obligat sã determine stat ºi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor ºi
prin legislaþia proprie care sunt cetãþenii sãi. îndatoririlor prevãzute de Constituþie ºi de legi.
• În doctrina juridicã noþiunea de cetãþenie este înþeleasã: • Pe cale de consecinþã, cetãþenia nu indicã originea etnicã a persoanei
• într-un sens juridic (care intereseazã dreptul constituþional); fizice.
• ºi unul politic, atunci când este privitã ca o apartenenþã a unui
individ la o colectivitate umanã (naþiune, popor), organizatã statal. 2. Natura juridicã a cetãþeniei
• În acelaºi timp, în dreptul constituþional cetãþenia are douã
accepþiuni: • Natura juridicã a cetãþeniei este una dintre cele mai controversate
• de instituþie juridicã, adicã o grupare de norme juridice; probleme referitoare la cetãþenie.
• de condiþie juridicã, pe care o au acele persoane care au calitatea • Fãrã a intra în analiza diferitelor opinii exprimate, arãtãm cã cetãþenia
de cetãþean. a fost consideratã:
• Definirea cetãþeniei a creat în literatura juridicã o multitudine de • un „statut personal”;
opinii: • o „situaþie juridicã a persoanei”;
• un „raport juridic dintre individ ºi stat”; • dreptul de a alege ºi dreptul de a fi ales în autoritãþile
• o parte a „stãrii civile a persoanei”; reprezentative (art. 36 ºi 37 din Constituþie). În condiþiile aderãrii
• un „contract tacit sinalagmatic”; României la Uniunea Europeanã, cetãþenii români au dreptul de a
• un „raport contractual” etc. alege ºi de a fi aleºi în Parlamentul European (art.38 din Constituþie);
• Împãrtãºim opinia exprimatã în literatura juridicã potrivit cãreia • dreptul de a-ºi stabili domiciliul sau reºedinþa pe teritoriul
cetãþenia este un element al capacitãþii juridice. României ºi de a circula liber pe acest teritoriu (art. 25 (2) din
Constituþie);
3. Reglementarea juridicã a cetãþeniei române ºi principiile ce se • dreptul de a ocupa orice demnitate publicã sau de a fi angajat
degajã din normele juridice privitoare la cetãþenie în orice funcþie publicã pentru care îndeplineºte condiþiile cerute
de lege( art. 16(3) din Constituþie);
• Normele care reglementeazã cetãþenia sunt norme ale dreptului • dreptul de a nu fi extrãdat ºi expulzat. Aceste opreliºti sunt
constituþional, ele formând o instituþie a acestei ramuri de drept. expres prevãzute în art. 19 (1) din Constituþie;
• Normele privitoare la cetãþenie se gãsesc în Constituþie, care este • dreptul de a fi protejat diplomatic de cãtre statul român atunci
izvorul principal al dreptului constituþional, în art. 5 ºi în art. 16. când se aflã în strãinãtate (art. 1 din Legea cetãþeniei române ºi
• La 1 martie 1991 a fost adoptatã Legea nr. 21/1991 a cetãþeniei art. 17 din Constituþie).
române, care a abrogat Legea nr. 24/1971. Legea cetãþeniei române a • Numai cetãþenii sunt þinuþi a îndeplini toate obligaþiile stabilite
fost modificatã prin Legea nr. 192/1999 („Monitorul Oficial” nr. 611, prin Constituþie ºi legile þãrii.
din 14 decembrie 1999) ºi republicatã în Monitorul Oficial al României • Unele obligaþii, prevãzute de Constituþia ºi legile româneºti, aparþin
nr. 98 din 6 martie 2000. în exclusivitate cetãþenilor români, pentru cã numai ei pot fi
• La data de 6 noiembrie 1997, a fost adoptatã de cãtre Consiliul titularii tuturor drepturilor ºi obligaþiilor. Persoanele care nu au
Europei, la Strasbourg, Convenþia europeanã asupra cetãþeniei, care aceastã calitate nu sunt þinute a îndeplini anumite îndatoriri, ce
a fost ratificatã de România, prin Legea nr. 396/2002 („Monitorul Oficial” revin numai cetãþenilor români. Aceste obligaþii sunt:
nr. 490 din 9 iulie 2002), cu trei rezerve. • fidelitatea faþã de þarã;
• Potrivit art. 11 ºi 20 din Constituþie Convenþia face parte din • apãrarea þãrii.
dreptul nostru intern ºi din normele juridice care formeazã instituþia • Cetãþenii români sunt egali în faþa legii (drepturi ºi îndatoriri), fãrã
juridicã a cetãþeniei. deosebire de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau
• Analiza normelor juridice care formeazã instituþia juridicã a cetãþeniei orice altã opinie, origine naþionalã sau socialã, avere, sau întemeiatã
permite formularea unor principii care stau la baza cetãþeniei române. pe orice altã împrejurare, ºi indiferent de modul în care au dobândit
Aceste principii sunt: cetãþenia.
• Fiecare persoanã fizicã are dreptul la o cetãþenie, iar conform art. • Cetãþenia e în exclusivitate o problemã de stat.
3 pct. 1 din Convenþie fiecare stat este obligat sã determine, prin • Cãsãtoria nu produce nici un efect juridic asupra cetãþeniei soþilor.
propria legislaþie, care sunt cetãþenii sãi. Nimeni nu poate fi, în mod De asemenea, declararea nulitãþii, anularea sau desfacerea cãsãtoriei
arbitrar, privat de cetãþenia sa. nu produc nici un efect asupra cetãþeniei soþului care a dobândit
• Sunt ºi rãmân cetãþeni români cei care au dobândit-o potrivit legislaþiei cetãþenia românã în timpul cãsãtoriei.
anterioare (art. 34 din lege). • Schimbarea cetãþeniei unuia dintre soþi nu produce nici un efect
• Numai cetãþenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevãzute asupra cetãþeniei române a celuilalt soþ. Cetãþenia românã se
de constituþie ºi legi, unele dintre ele fiind doar ale cetãþenilor români, dobândeºte fãrã sã aibã în vedere cã potrivit legii unui alt stat o
ºi anume: persoanã era ºi cetãþean al acelui stat.
4. Dobândirea cetãþeniei române. Moduri de dobândire a cetãþeniei • În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetãþean român,
cetãþenia adoptatului va fi hotãrâtã, de comun acord, de cãtre adoptatori.
Dobândirea cetãþeniei, se face pe baza a douã sisteme, ºi anume: • Legea cetãþeniei române prevede, în art. 8, alin. 2, o soluþie nouã faþã
• sistemul care are la bazã principiul jus sanguinis (dreptul sângelui), de reglementarea legalã anterioarã, pentru cazul în care adoptatorii nu cad
care se utilizeazã în Franþa, Belgia, Italia, þãrile scandinave etc. ºi de acord asupra cetãþeniei copilului adoptat: instanþa judecãtoreascã
• sistemul jus loci sau jus soli (dreptul locului, adicã al teritoriului competentã sã încuviinþeze adopþia va decide, þinând seama de interesele
pe care s-a nãscut o persoana fizicã), care se utilizeazã în SUA, copilului.
Marea Britanie, America Latinã etc. • În cazul în care copilul a împlinit vârsta de 14 ani, în vederea încuviinþãrii
• Conform sistemului jus sanguinis, copilul devine cetãþeanul unui adopþiei este necesar ºi consimþãmântul lui, care trebuie sã fie dat în forma
stat dacã se naºte din pãrinþi care, amândoi sau numai unul, au cetãþenia unei declaraþii autentice, în faþa notarului public.
statului respectiv.
• Conform sistemului jus loci, copilul devine cetãþeanul unui stat c) Dobândirea (acordarea) cetãþeniei române la cerere
dacã se naºte pe teritoriul statului respectiv. Cât priveºte acest sistem, se • Acest mod de dobândire a cetãþeniei priveºte pe cetãþenii strãini sau
considerã cã ar avea serioase neajunsuri. Atunci când pãrinþii nu au cetãþenia apatrizii (persoanele fãrã cetãþenie) care îºi manifestã dorinþa de a se integra
statului unde s-a nãscut copilul, este puþin probabil ca acesta sã doreascã în societatea româneascã.
într-adevãr sã rãmânã cetãþean al statului respectiv, el fiind ataºat prin familia • Condiþiile pentru acordarea cetãþeniei române la cerere sunt (art. 8
sa unui alt stat. din lege):
• În dreptul român a fost adoptat sistemul care are la bazã sistemul • s-a nãscut ºi domiciliazã, la data cererii, pe teritoriul României, sau,
jus sanguinis. deºi nu s-a nãscut pe acest teritoriu, locuieºte în mod legal, continuu
• Legea cetãþeniei române stabileºte patru moduri în care cetãþenia
ºi statornic pe teritoriul statului român de cel puþin 8 ani, sau, în cazul
românã poate fi dobânditã:
în care este cãsãtorit ºi convieþuieºte cu un cetãþean român, de cel
• naºterea;
puþin 5 ani de la data cãsãtoriei ;
• adopþia;
• dovedeºte prin comportarea, acþiunea ºi atitudinea sa loialitate faþã
• repatrierea;
de stat, nu întreprinde sau sprijinã acþiuni împotriva ordinii de drept
• acordarea la cerere.
sau a securitãþii naþionale ºi declarã cã nici în trecut nu a întreprins
a) Dobândirea cetãþeniei române prin naºtere asemenea acþiuni;
• Legea cetãþeniei române, în art. 5, stabileºte cã este cetãþean român • a împlinit vârsta de 18 ani;
copilul care se naºte (pe teritoriul României) din pãrinþi cetãþeni români. De • are asigurate în România mijloacele legale de existenþã, în condiþiile
asemenea, este cetãþean român copilul nãscut pe teritoriul statului român, legii privind regimul strãinilor;
chiar dacã numai unul dintre pãrinþi este cetãþean român. • este cunoscut cu o bunã comportare ºi nu a fost condamnat în þarã
sau în strãinãtate pentru o infracþiune care îl face nedemn de a fi
b) Dobândirea cetãþeniei române prin adopþie cetãþean român;
• Conform art. 6 din lege, cetãþenia românã se dobândeºte de cãtre • cunoaºte limba românã ºi posedã noþiuni elementare de culturã ºi
copilul cetãþean strãin sau fãrã cetãþenie, prin adopþie, dacã: civilizaþie româneascã, în mãsurã suficientã pentru a se integra în
• cel puþin unul dintre soþi care adoptã este cetãþean român sau viaþa socialã;
• atunci când adopþia se face de o singurã persoanã, dacã acesta • cunoaºte prevederile Constituþiei României ºi imnul naþional.
este cetãþean român; • Termenele prevãzute, pentru dobândirea cetãþeniei române la cerere,
• în toate cazurile adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani. pot fi reduse pânã la jumãtate în cazul în care solicitantul este o personalitate
recunoscutã pe plan internaþional ºi a investit în România cel puþin 500.000 • a repatrierii foºtilor cetãþeni români ºi descendenþii lor pânã la gradul
euro. În calculul acestei perioade nu se cuprind anii în care persoana în al II-lea care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut
cauzã a stat pe teritoriul României mai puþin de 6 luni. cetãþenia românã din diferite motive. Aceºtia o pot dobândi la cerere,
• Copilul nãscut din pãrinþi cetãþeni strãini sau fãrã cetãþenie ºi care nu pe baza unei cereri depuse la Ministerul Justiþiei dupã un termen de 4
a împlinit vârsta de 18 ani dobândeºte cetãþenia românã o datã cu pãrinþii ani de la obþinerea dreptului de ºedere (domiciliul) în România
sãi (pãrintele sãu). • se aplicã apatrizilor foºti cetãþeni români, iar în cazul copiilor, regulile
• În cazul în care numai unul dintre pãrinþi dobândeºte cetãþenia românã, deja expuse
pãrinþii vor hotãrî, de comun acord, cu privire la cetãþenia copilului. • este indiferent dacã au o altã cetãþenie ºi nu îºi stabilesc domiciliul
• În situaþia în care pãrinþii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul în România ºi
minorului va decide, þinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului • a repatrierii celor cãrora li s-a „ridicat” cetãþenia românã, fãrã voia
care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimþãmântul acestuia, care
sau din motive neimputabile lor, precum ºi descendenþilor acestora.
trebuie dat în faþa unui notar public.
Legea nu defineºte noþiunea de „ridicat”. Considerãm cã, aceastã
d) Dobândirea cetãþeniei române prin repatriere noþiune ar trebui sã fie interpretatã în sensul cuprinderii în ea a tuturor
• Acest mod de dobândire a cetãþeniei române a rãspuns necesitãþii de situaþiilor „sancþionatorii” aplicate celor care sãvârºeau fapte contrare
a se da o reglementare corespunzãtoare situaþiilor în care persoanele, care orientãrilor vechiului regim.
au fost cetãþeni români au pierdut cetãþenia românã ca urmare a stabilirii lor • se aplicã regulile de la pierderea cetãþeniei române înainte de 22
în strãinãtate, dar doresc sã se reintegreze în societatea româneascã. decembrie 1989.
• În cazul repatrierii este vorba de persoane (foºtii cetãþeni români) • persoanele care au dobândit cetãþenia românã în modurile arãtate
care sunt legate de poporul român ºi care, din diferite motive, au întrerupt mai sus nu vor putea exercita, timp de 4 ani de la data stabilirii
pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea româneascã. domiciliului, dreptul fundamental la liberã circulaþie, pe baza paºaportului
• Persoana care a pierdut cetãþenia românã o redobândeºte ca efect al român, în alte state decât statul sãu de origine. Ministerul Administraþiei
repatrierii dacã, dorind sã se integreze în societatea româneascã: ºi Internelor poate acorda dispense pentru exercitarea acestui drept
• îºi exprimã dorinþa în acest sens ºi fundamental.
• a obþinut aprobarea de repatriere. • Prin modificarea Legii nr. 21/1991, realizatã în anul 1999, în art. 4 al
• Acordarea cetãþeniei române, în acest caz, se face fãrã condiþia legii nu se mai prevede repatrierea ca mod de dobândire a cetãþeniei
renunþãrii la cetãþenia strãinã deþinutã de cel care solicitã repatrierea, sau române. Cu toate acestea repatrierea este reglementatã în art. 10 din lege,
de soþul sau soþia sa, dupã caz ºi cu pãstrarea sau nu a domiciliului în în partea care reglementeazã „acordarea la cerere”, iar motivaþia, care apare
strãinãtate. ca nefericitã, ar putea consta în aceea cã atât dobândirea cetãþeniei la
• În situaþia în care pãrinþii, care au cerut repatrierea, nu cad de acord cerere, cât ºi cea prin repatriere se face pe baza formulãrii unor cereri
asupra cetãþeniei copiilor lor, tribunalul de la domiciliul copilului va decide,
motivate.
þinând seama de interesele acestuia.
• Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie sã-ºi exprime
e) Cetãþenia copilului gãsit pe teritoriul României
consimþãmântul, în forma unei declaraþii autentice date în faþa notarului public.
• Soþul cetãþean strãin sau fãrã cetãþenie al persoanei care se • Potrivit legii române, copilul gãsit pe teritoriul român este cetãþean
repatriazã poate cere ºi el dobândirea cetãþeniei române, în condiþiile Legii român dacã nici unul din pãrinþi nu este cunoscut, pânã la proba contrarã.
nr. 21/1991 (la cerere). • Aceastã soluþie se întemeiazã tot pe principiul jus sanguinis,
• Legea nr. 21/1991, în art. 10¹, prevede ºi soluþioneazã douã situaþii prezumându-se cã cel puþin unul dintre pãrinþi a fost cetãþean român.
speciale ºi tranzitorii, ºi anume:
5. Pierderea cetãþeniei române • Comisia poate cere, din oficiu sau la cerere, date ºi informaþii de la
orice autoritate sau persoanã care are cunoºtinþã de existenþa unor
Moduri de pierdere a cetãþeniei române situaþii care atrag retragerea cetãþeniei.
Modurile de pierdere a cetãþeniei române sunt: • Retragerea cetãþeniei se face de Guvern, prin hotãrâre, la propunerea
• retragerea (art. 24 ºi art. 25 din lege); ministrului justiþiei, propunere bazatã pe raportul comisiei.
• aprobarea renunþãrii la cetãþenia românã (art. 26 ºi 27 din lege); • Produce efecte doar faþã de cel ce a formulat cererea ºi pe data
• alte cazuri legale (art. 7, 28 ºi 29 din lege). publicãrii în „Monitorul Oficial al României” a hotãrârii Guvernului de
retragere.
a. Retragerea cetãþeniei române • Cererile se pot depune personal sau prin mandatar la comisie ori la
• Apare ca o sancþiune, atât în legislaþiile strãine cât ºi în cea românã misiunile diplomatice sau consulare ale României din strãinãtate
dinaintea anului 1948, ºi se aplicã cetãþenilor români. (pentru cei care au domiciliul/reºedinþa în strãinãtate).
• Se poate retrage cetãþenia românã celui care:
a. aflat în strãinãtate, sãvârºeºte fapte deosebit de grave, prin care b. Renunþarea la cetãþenia românã
vatãmã interesele statului român sau lezeazã prestigiul României; • Este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce þin de statutul
b. aflat în strãinãtate, se înroleazã în forþele armate ale unui stat cu juridic al persoanei.
care România a rupt relaþiile diplomatice sau cu care este în stare de • A fost reglementatã ca mod de pierdere a cetãþeniei deoarece se pot
rãzboi; ivi situaþii în care o persoanã, cetãþean român, doreºte sã se stabileascã în
c. a obþinut cetãþenia românã prin mijloace frauduloase; strãinãtate ºi sã obþinã cetãþenia statului unde se stabileºte.
d. este cunoscut ca având legãturi cu grupãrile teroriste sau le-a • Legea prevede cã se poate aproba renunþarea la cetãþenia românã
numai cetãþeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani.
sprijinit sub orice formã ori a sãvârºit alte fapte care pun în pericol
• Legea nr. 21/1991 dispune cã, se poate aproba renunþarea la cetãþenia
siguranþa naþionalã.
românã celui care:
• În primul rând, se constatã cã nu se poate retrage cetãþenia românã
a. nu este învinuit sau inculpat într-o cauzã penalã ori nu are de
decât persoanelor care se aflã în afara graniþelor þãrii.
executat o pedeapsã penalã;
• Cetãþeanului român care domiciliazã pe teritoriul României i se poate
b. nu este urmãrit pentru debite cãtre stat, persoane fizice sau juridice
retrage cetãþenia românã decât atunci când a obþinut-o în mod fraudulos;
din þarã, sau, având astfel de debite, le achitã ori prezintã garanþii
• legea nu îngãduie retragerea cetãþeniei române cetãþeanului român corespunzãtoare pentru achitarea lor.
care a dobândit-o prin naºtere; • Cererea de renunþare la cetãþenia românã se face personal sau prin
• retragerea cetãþeniei române se pronunþã numai împotriva persoanei mandatar cu procurã specialã ºi autenticã ºi se rezolvã potrivit procedurii
vinovate aflate în una din situaþiile prevãzute de lege ºi menþionate mai prevãzute de lege pentru acordarea cetãþeniei române, cu excepþia fazei de
înainte; depunere a jurãmântului de credinþã.
• nu produce nici un efect juridic asupra cetãþeniei soþului sau copiilor • Se aprobã prin hotãrâre de cãtre Guvernul României, la propunerea
persoanei cãreia i s-a retras cetãþenia. ministrului Justiþiei, propunere fãcutã pe baza raportului comisiei pentru
• Procedura retragerii cetãþeniei române este aceeaºi ca cea pentru constatarea condiþiilor de acordare a cetãþeniei române.
acordarea acesteia, cu excepþia fazei de depunere a jurãmântului. • Nu produce efecte decât faþã de cel ce o face, nu ºi faþã de soþ sau
• Sesizarea comisiei pentru constatarea condiþiilor de acordare a copii, aºa cum de altfel am precizat ºi la principiile cetãþeniei române.
cetãþeniei se poate face, în scris, de oricine are cunoºtinþã de existenþa • Legea românã prevede cã:
vreunui motiv pentru retragerea cetãþeniei. Sesizarea trebuie, în mod • în cazul în care ambii pãrinþi (sau unul, dacã numai acesta este cunoscut
obligatoriu, sã fie însoþitã de dovezile pe care se bazeazã. sau în viaþã) obþin aprobarea renunþãrii la cetãþenia românã, iar copilul
minor se aflã împreunã cu ei în strãinãtate ori pãrãseºte împreunã cu ei de identitate (cartea de identitate) sau paºaportul unuia dintre pãrinþi, numai
þara, copilul pierde cetãþenia românã o datã cu pãrinþii sãi; cu acest buletin (carte) sau paºaport.
• dacã aceºtia au pierdut cetãþenia românã la date diferite, copilul o • Copiii pânã la vârsta de 14 ani mai pot dovedi cetãþenia românã ºi cu
pierde pe ultima dintre aceste date; certificatul eliberat de organele de evidenþã a populaþiei, dacã nu se poate
• copilul minor care, pentru a domicilia în strãinãtate, pãrãseºte þara face dovada în condiþiile amintite mai sus.
dupã ce ambii pãrinþi au pierdut cetãþenia românã, pierde cetãþenia • Cât priveºte dovada cetãþeniei copiilor pânã la 14 ani gãsiþi pe
românã pe data plecãrii sale din þarã; teritoriul României, ea se face prin certificatul de naºtere, deoarece pãrinþii
• în toate situaþiile de mai sus, copilului care a împlinit vârsta de 14 în aceastã situaþie sunt necunoscuþi.
ani i se cere consimþãmântul, care trebuie sã fie dat în forma unei • În strãinãtate, dovada cetãþeniei române se face prin actul valabil de
declaraþii autentice, în faþa notarului public; trecere a frontierei emis de autoritãþile române.
• produce efecte la data publicãrii în „Monitorul Oficial al României” a • Cât priveºte cetãþenii români aflaþi peste hotare, lor li se pot elibera, la
hotãrârii Guvernului de aprobare a renunþãrii; nevoie, de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare române – în
• cererea de renunþare la cetãþenia românã se taxeazã potrivit legii; condiþiile stabilite de Ministerul de Intern – dovezi de cetãþenie.
• procedura este aceeaºi ca în cazul retragerii cetãþeniei române;
• dovada renunþãrii se plãteºte taxa legalã; 7. Procedura de dobândire a cetãþeniei române
• dovada renunþãrii se face cu adeverinþa eliberatã de comisia de la
Ministerul Justiþiei sau de misiunile României în strãinãtate; • Procedura de acordare a cetãþeniei române este reglementatã în
• pentru renunþare se percepe o taxã legalã. Capitolul III din Legea nr. 21/1991 ºi se aplicã în cazurile de acordare a
cetãþeniei române la cerere sau prin repatriere.
c. Alte cazuri de pierdere a cetãþeniei române • Se declanºeazã la cererea persoanei care solicitã cetãþenia românã,
• Privesc însã numai copiii minori, copii care, de regulã, urmeazã cerere care se face personal sau prin mandatar cu procurã specialã ºi
condiþia juridicã a pãrinþilor (fireºti sau adoptatori). autenticã.
• Aceste situaþii sunt: • Cererea va trebui sã fie însoþitã de actele care dovedesc îndeplinirea
• Adopþia unui copil minor, cetãþean român, de cãtre cetãþeni strãini. condiþiilor legale.
• Stabilirea filiaþiei copilului gãsit pe teritoriul României. • Urmeazã trei faze, toate cu caracter administrativ.
• Anularea, declararea nulitãþii sau desfacerea adopþiei unui minor
strãin de cãtre cetãþeni români. A. Faza de examinare a cererii
• Legea nr. 21/1991 prevede cã, pentru toate aceste situaþii de pierdere • Cererea este examinatã de o comisie pentru constatarea condiþiilor
a cetãþeniei române, în alte cazuri decât cele de retragere sau de renunþare de acordare a cetãþeniei, care funcþioneazã pe lângã Ministerul Justiþiei.
la cetãþenia românã, se aplicã procedura reglementatã de legea cetãþeniei • Comisia este compusã din 5 magistraþi de la Tribunalul municipiului
române pentru retragerea sau renunþarea la cetãþenia românã. Bucureºti, desemnaþi pe o perioadã de 4 ani de preºedintele acestui
tribunal.
6. Dovada cetãþeniei române • Cererea este publicatã, în mod obligatoriu, în extras, în „Monitorul
• Dovada cetãþeniei române se face prin buletinul de identitate (cartea Oficial al României”, pe cheltuiala petiþionarului.
de identitate), paºaport sau certificat constatator legal eliberat. • Dupã 30 de zile de la data publicãrii în „Monitorul Oficial al
• Copiii pânã la vârsta de 14 ani îºi dovedesc cetãþenia cu certificatul României”, comisia poate dispune completarea actelor, prin
de naºtere însoþit de buletinul de identitate (cartea de identitate) sau paºaportul solicitarea oricãror explicaþii din partea petiþionarului.
oricãruia dintre pãrinþi, sau, în cazul în care copilul este înscris în buletinul
• Solicitarea de relaþii de la orice autoritãþi ºi citarea oricãrei • În cazul acordãrii cetãþeniei române unei persoane cu pãstrarea
persoane care ar putea da relaþii sau informaþii folositoare. domiciliului în strãinãtate, aceasta va depune jurãmântul de credinþã
• Persoanele fizice sau persoanele juridice, altele decât autoritãþile în faþa ºefului misiunii diplomatice sau a oficiului consular al
publice, au dreptul de a face „întâmpinãri” dacã deþin date sau României din þara în care acesta domiciliazã, fãrã ca legea sã
informaþii necesare cu privire la cererea de obþinere a cetãþeniei prevadã un termen în acest scop (art. 20 alin. ultim din lege).
române. • Dupã depunerea jurãmântului de credinþã, ministrul Justiþiei ori
• Comisia va întocmi un raport, care va cuprinde în mod obligatoriu, ºeful misiunii diplomatice sau oficiului consular al României vor
alãturi de alte menþiuni neobligatorii, menþiunea dacã cererea întruneºte sau elibera persoanei cãreia i s-a acordat cetãþenia românã certificatul
nu condiþiile legale pentru acordarea cetãþeniei române. constatator al îndeplinirii procedurii de depunere a jurãmântului
• Raportul se înainteazã ministrului Justiþiei. de credinþã ºi al dobândirii cetãþeniei române de la data depunerii
jurãmântului.
B. Faza de acordare a cetãþeniei • Jurãmântul de credinþã are ca efect juridic dobândirea cetãþeniei
• Ministrul Justiþiei va întocmi un proiect de hotãrâre a Guvernului române pe data depunerii sale (art. 21 din lege).
pentru acordarea cetãþeniei române, la cerere sau prin repatriere: • Nedepunerea jurãmântului din vina persoanei în cauzã atrage
• dacã sunt îndeplinite condiþiile legale în acest sens; încetarea efectelor hotãrârii de Guvern de acordare a cetãþeniei
• comunicã petiþionarului cã cererea sa nu îndeplineºte aceste condiþii, române, în condiþiile art. 20 din lege.
în cazul contrar.
• Dacã Guvernul aprobã prin hotãrâre, se acordã cetãþenia românã 8. Cetãþenia de onoare
petiþionarului.
• Se acordã numai unor strãini, pentru servicii deosebite aduse
C. Faza jurãmântului de credinþã faþã de România þãrii ºi naþiunii române. Noþiunea de strãin este înþeleasã în sensul
legii române.
Efecte • La propunerea Guvernului, fãrã nici o altã formalitate, de cãtre
Legea face deosebire între: Parlamentul României, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãþi sau
• „acordarea cetãþeniei” prin hotãrâre a Guvernului, care are ca efect proceduri, în afarã de cele specifice celor douã categorii de autoritãþi
necesitatea depunerii jurãmântului de credinþã ºi publice (art. 40 din lege).
• Persoanele care au dobândit cetãþenia de onoare se bucurã de
• „dobândirea cetãþeniei”, care coincide cu depunerea jurãmântului
toate drepturile ºi libertãþile recunoscute cetãþenilor români, cu
de credinþã ºi care are ca efect obþinerea cetãþeniei române, pe data
excepþia drepturilor exclusiv politice.
depunerii jurãmântului.
• Jurãmântul de credinþã este o afirmare solemnã a dorinþei persoanei
respective de a fi devotatã patriei ºi poporului român, de a apãra
drepturile ºi interesele naþionale ºi de a respecta Constituþia ºi legile
României.
• Jurãmântul de credinþã trebuie depus în termen de 6 luni de la data
comunicãrii acordãrii cetãþeniei române persoanelor care domiciliazã
în þarã, în faþa ministrului Justiþiei sau a secretarului de stat delegat
anume în acest scop.
9. Reprezentare graficã. Cetãþenia românã. Moduri de dobândire Cetãþenia românã. Moduri de pierdere
Modurile de naştere Modurile de pierdere retragere Aflat în străinătate săvârşeşte

dobândire a a cetăţeniei române fapte deosebit de grave prin
care vatămă interesele statului
cetăţeniei român sau lezează prestigiul
adopţie
României
repatriere Aflat în străinătate se înrolează

în forţele armate ale unui stat cu
care România a rupt relaţiile
diplomatice sau cu care este în
la cerere renunţare stare de război
alte cauze Este cunoscut ca având legături

cu grupuri teroriste s-au le-a
Cetãþenia românã. Dovada sprijinit, sub orice formă, ori a
săvârşit alte fapte care pun în
pericol siguranţa naţională
Dovada cetăţeniei române Buletin sau carte de identitate,

paşaport sau certificat constatator
legal eliberat (regulă) Nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu
are de executat o pedeapsă penală
Certificat de naştere şi actul de

identitate al părinţilor Nu este urmărit pentru debite către stat, persoane fizice
(copii sub 14 ani) sau juridice din ţară sau având asemenea debite, le
achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru
recuperarea lor
Certificat de naştere (copii sub 14
ani găsiţi pe teritoriul României)
Actul de trecere a frontierei române

(pentru cei aflaţi în străinătate)
Cetãþenia românã. Procedura de dobândire

Faza de examinare a cererii de

Procedura de dobândire a A. Întrebãri ºi exerciþii
acordare a cetăţeniei române la cerere
cetăţeniei române
sau prin repatriere
1. Stabiliþi deosebirile între noþiunile de naþionalitate ºi cetãþenie.
2. Explicaþi pe scurt natura juridicã a cetãþeniei.
Faza de acordare a cetăţeniei române 3. Prezentaþi avantajele ºi dezavantajele celor douã sisteme ce stau la
baza dobândirii cetãþeniei: jus sangvinis ºi jus loci.
4. Comentaþi pe scurt care sunt implicaþiile cetãþeniei Uniunii Europene
Faza jurământului de credinţă în ceea ce priveºte cetãþenia românã.
(dobândirea cetăţeniei) 5. Explicaþi pe scurt principiile care stau la baza cetãþeniei române.
6. Prezentaþi regulile referitoare la dovada cetãþeniei.
7. Care este principiul dobândirii cetãþeniei române de copilul gãsit pe
teritoriul României?
8. Care sunt deosebirile între procedura de dobândire ºi cea de pierdere
a cetãþeniei române ?
B. Teste grilã
1. Cetãþenia românã constituie:

a. legãtura ce se stabileºte între o persoanã fizicã sau juridicã ºi
statul român;
b. acea calitate a persoanei fizice ce exprimã relaþiile permanente
social-economice, politice ºi juridice dintre persoana fizicã ºi stat,
dovedind apartenenþa sa la statul român ºi atribuind persoanei fizice
posibilitatea de a fi titularul drepturilor ºi îndatoririlor prevãzute de
Constituþie ºi de legile României;
c. originea etnicã a persoanei fizice.
2. Din punctul de vedere al naturii juridice, cetãþenia reprezintã:

a. un element al capacitãþi juridice cerute subiectelor raporturilor juridice
de drept constituþional;
b. un element al capacitãþi de folosinþã cerute subiectelor raporturilor
juridice de drept constituþional;
c. situaþia juridicã a persoanei.
3. Schimbarea cetãþeniei române a unuia dintre soþi: c. produce efecte faþã de cel ce o face ºi faþã de copilul minor care se
a. nu produce nici un efect juridic asupra cetãþeniei române a celuilalt aflã cu el în strãinãtate, dar nu faþã de soþul cetãþean român aflat în
soþ; þarã.
b. are ca efect schimbarea cetãþeniei celuilalt soþ;
c. are ca efect schimbarea cetãþeniei celuilalt soþ, doar dacã din 9. Jurãmântul de credinþã are ca efect juridic:
cãsãtoria soþilor a rezultat cel puþin un copil minor. a. pierderea cetãþeniei române pe data depunerii sale;
b. dobândirea cetãþeniei române de onoare;
4. Conform sistemului jus sangvinis, copilul dobândeºte cetãþenia unui c. dobândirea cetãþeniei române pe data depunerii sale.
stat dacã:
a. se naºte pe teritoriul acelui stat; 11. Bibliografie la Capitolul IX
b. se naºte pe teritoriul acelui stat ºi pãrinþii îºi dau acordul ca minorul
sã dobândeascã cetãþenia acelui stat, chiar dacã nici unul dintre ei 1. Ion Deleanu, „Cetãþenia românã”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
nu are cetãþenia acelui stat; 1976.
c. se naºte din pãrinþi care, amândoi sau numai unul, au cetãþenia 2. Tudor Drãganu, „Natura juridicã a cetãþeniei”, în „Studia
statului respectiv. Universitatis Babeº-Bolyai”, Series Jurisprudentia, 1968.
3. Grigore Geamãnu, „Dreptul internaþional penal ºi infracþiunile
5. Potrivit legii române, dobândirea cetãþeniei române are la bazã principiul: internaþionale”, E.A.R., Bucureºti, 1977.
a. jus loci; 4. Gheorghe Iancu, „Apariþia ºi evoluþia noþiunii de cetãþenie în
b. jus sangvinis; dreptul constituþional”, în „Revista de drept public”, nr. 2/1995.
c. jus soli. 5. Ion I. Ionescu, „Dobândirea ºi pierderea naþionalitãþii române”,
Tipografia „Imprimeria” S.A.R. Matei Millo, nr. 3, Bucureºti, 1939.
6. Legea cetãþeniei române prevede cã aprobarea cererilor de acordare 6. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi instituþii
a cetãþeniei române la cerere se face prin hotãrâre a Guvernului la politice”, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
propunerea: 7. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Gheorghe Iancu º.a.,
a. preºedintelui României; „Cetãþenia Europeanã”, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.
b. primului-ministru; 8. Gheorghe Iancu, „Dreptul de azil”, Ed. All Beck, Bucureºti,
c. ministrului Justiþiei. 2002.
9. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Ed.
7. Retragerea cetãþeniei române apare ca: Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
a. un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce þin de statutul
juridic al persoanei;
b. o sancþiune;
c. un drept ce stã la îndemâna oricãrui cetãþean român.
8. Cererea de renunþare la cetãþenia românã, fiind o cerere personalã:

a. produce efecte faþã de toatã familia celui ce o face;
b. nu produce efecte decât faþã de cel ce o face, ºi nu ºi faþã de soþ
sau copii;
CAPITOLUL X
Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale
ale cetãþenilor români
1. Noþiunea de drepturi ºi îndatoriri fundamentale
• Terminologia tehnicã a drepturilor trebuie cunoscutã ºi înþeleasã,

pentru cã se produc multe confuzii între drepturile omului ºi cele fundamentale
ºi nu sunt cunoscute alte noþiuni: libertate publicã, drept ºi libertate, îndatorire
fundamentalã etc.
Trãsãturile drepturilor fundamentale:
• drept subiectiv,
• drept esenþial pentru cetãþeni ºi
• înscris în Constituþie.
• Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective, esenþiale pentru
cetãþeni, drepturi stabilite de Constituþie ºi garantate prin Constituþie ºi legi.
Îndatoririle fundamentale sunt:
• acele obligaþii ale cetãþenilor considerate esenþiale de cãtre popor
pentru realizarea scopurilor societãþii;
• înscrise în Constituþie;
• asigurate în realizarea lor prin convingere, iar la nevoie – prin
forþa coercitivã a statului.
În legãturã cu natura juridicã a drepturilor fundamentale existã multe
teorii de-a lungul istoriei.
• În opinia noastrã drepturile fundamentale sunt elemente esenþiale
ale statutului juridic al cetãþeanului, alãturi de celelalte drepturi ºi
obligaþii (îndatoriri).
Corelaþia legislaþiei interne cu instrumentele internaþionale privind
drepturile este necesarã, pentru cã altfel standardele prevãzute la nivel
internaþional nu ar mai avea eficienþã, aceasta dobândindu-se numai în
ordinele interne ale statelor.
Sfera drepturilor presupune analiza celor trei generaþii de drepturi. a. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã (art. 22).
Clasificarea drepturilor fundamentale se face, în funcþie de conþinutul b. Libertatea individualã (art. 23).
lor, în cinci categorii: c. Dreptul la apãrare (art. 24).
• inviolabilitãþile; d. Dreptul la liberã circulaþie (art. 25).
• drepturile ºi libertãþile economice, sociale ºi culturale; e. Dreptul la viaþã intimã, familialã ºi privatã (art. 26).
• drepturile ºi libertãþile social-politice; f. Inviolabilitatea domiciliului (art. 27).
• drepturile exclusiv politice1;
• drepturile garanþii. 4. Drepturile ºi libertãþile economice, sociale ºi culturale
• Enumerarea nu reprezintã o clasificare, toate au aceeaºi valoare
juridicã. Acele drepturi ºi libertãþi care, prin conþinutul lor, asigurã condiþiile sociale
• Egalitatea este un principiu constituþional al drepturilor, libertãþilor ºi ºi materiale de viaþã, educaþie ºi posibilitatea protecþiei acestora. Acestea sunt:
îndatoririlor fundamentale. a. Dreptul la învãþãturã (art. 32).
b. Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii (art. 34).
2. Principiile constituþionale ale drepturilor, libertãþilor ºi
c. Dreptul la muncã ºi la protecþie socialã a muncii (art. 41 ºi 42).
îndatoririlor fundamentale
d. Dreptul la grevã (art. 43);
e. Dreptul la proprietate (art. 44 ºi art. 136).
Sunt prevãzute în Constituþie:
f. Dreptul la moºtenire (art. 46).
1. Universalitatea drepturilor, libertãþilor ºi îndatoririlor fundamentale
g. Dreptul la un nivel de trai decent (art. 47).
(art. 15 alin. 1).
h. Dreptul la cãsãtorie (art. 48).
2. Neretroactivitatea legii (art. 15 alin. 2).
3. Egalitatea în drepturi a cetãþenilor (art. 16 alin. 1). i. Dreptul copiilor ºi tinerilor la protecþie ºi asistenþã (art. 49).
4. Funcþiile ºi demnitãþile publice pot fi ocupate de persoane care j. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecþie specialã (art. 50).
au cetãþenie românã ºi domiciliul în þarã (art. 16 alin. 3). k. Accesul la culturã (art. 33).
5. Protecþia cetãþenilor români în strãinãtate ºi obligaþiile lor (art. 17). l. Dreptul la un mediu sãnãtos (art. 35).
6. Cetãþenii strãini ºi apatrizii se bucurã în România de protecþie m. Libertatea economicã (art. 45).
juridicã generalã a persoanelor ºi a bunurilor (art. 18).
7. Cetãþenii români nu pot fi extrãdaþi sau expulzaþi (art. 19). 5. Drepturile ºi libertãþile social-politice
8. Prioritatea reglementãrilor internaþionale (art. 20).
9. Accesul liber la justiþie (art. 21). Acele drepturi ºi libertãþi care, prin conþinutul lor, pot fi exercitate de
10. Caracterul de excepþie al restrângerii exercitãrii unor drepturi cãtre cetãþeni fie pentru rezolvarea unor probleme sociale ºi spirituale, fie
sau al unor libertãþi (art. 53). pentru participarea la guvernare (libertãþi de opinie). Acestea sunt:
a. Libertatea constituþiei (art. 29).
3. Inviolabilitãþile b. Libertatea de exprimare (art. 30).
Acele drepturi ºi libertãþi care, prin conþinutul lor, asigurã viaþa, c. Dreptul la informaþie (art. 31).
posibilitatea de miºcare liberã, siguranþa fizicã ºi psihicã, precum ºi siguranþa d. Libertatea întrunirilor (art. 39).
domiciliului persoanei fizice. Acestea sunt: e. Dreptul de asociere (art. 40).
f. Secretul corespondenþei (art. 28).
1
Se vor studia la „Sistemul electoral”.
6. Drepturile garanþii
Sfera drepturilor Generaţia I: drepturile civile şi
Acele drepturi care, prin conþinutul lor joacã, în principal rolul de garanþii politice
constituþionale. Acestea sunt:
a. Dreptul la petiþionare (art. 51).
Generaţia II: drepturile economice,
b. Dreptul persoanei vãtãmate la o autoritate publicã (art. 52).
sociale şi culturale
7. Îndatoririle fundamentale
a. Fidelitatea faþã de þarã (art. 54). Generaţia III: drepturile de
b. Îndatorirea de apãrare a þãrii (art. 55). solidaritate
c. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice (art. 56).
d. Îndatorirea de exercitare a drepturilor ºi a libertãþilor cu bunã-
credinþã (art. 57).
8. Reprezentare graficã
Inviolabilităţile
Clasificarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale
Trăsăturile Drept subiectiv Drepturile şi libertăţile economice,
drepturilor sociale şi culturale
fundamentale
Drept esenţial Drepturile exclusiv politice
Drepturile şi libertăţile social-politice

Înscris în Constituţie
Drepturile garanţii
Obligaţie de drept public

Trăsăturile
îndatoririi
fundamentale Esenţială pentru popor
Înscrisă în Constituţie
Asigurată în realizarea prin

forţa creativă a statului

Principiile constituţionale Universalitatea
ale drepturilor şi
libertăţilor fundamentale
Neretroactivitatea A. Întrebãri ºi exerciþii
1. Identificaþi elementele definitorii ale noþiunilor de drept fundamental

Egalitatea
ºi de îndatorire fundamentalã. Definiþi aceste noþiuni.
2. Care sunt probleme privitoare la corelaþia dintre elementele
Funcţiile şi demnităţile publice se internaþionale ºi cele interne privind drepturile omului?
pot ocupa de persoane care au 3. Identificaþi ºi explicaþi pe scurt principiile constituþionale ale drepturilor
cetăţenia română şi domiciliul în ţară ºi îndatoririlor fundamentale.
4. Care sunt deosebirile între libertatea individualã ºi siguranþa persoanei?
Protecţia cetăţenilor români în 5. Prezentaþi pe scurt conþinutul urmãtoarelor drepturi sau libertãþi
străinătate şi obligaţiile lor fundamentale: dreptul la viaþa ºi la integritatea fizicã ºi psihicã (art. 22),
dreptul la libera circulaþie (art. 25), dreptul la viaþa intimã, familialã ºi privatã
(art.26), inviolabilitatea domiciliului (art. 27), libertatea conºtiinþei (art. 29),
Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură dreptul la învãþãturã (art. 32), libertatea întrunirilor (art. 39), dreptul la asociere
în România de protecţia juridică (art. 40), dreptul la muncã ºi protecþia socialã a muncii (art. 41), protecþia
generală a persoanelor şi a bunurilor proprietãþii private (art. 44), dreptul la un nivel de trai decent (art. 47), dreptul
persoanei vãtãmate de cãtre o autoritate publicã (art. 52).
Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi 6. Prezentaþi pe scurt conþinutul urmãtoarelor îndatoriri fundamentale:
şi expulzaţi respectarea îndatoririi de apãrare a þãrii (art. 55) ºi îndatorirea de a contribui
la cheltuielile publice (art. 56).
Prioritatea reglementărilor B. Teste grilã
internaţionale
1. Potrivit principiului constituþional prevãzut de art. 16 alin. 3 din
Accesul liber la justiţie Constituþia României, funcþiile ºi demnitãþile publice pot fi ocupate de
persoanele care :
a. au dublã cetãþenie (printre care ºi cea românã);
Caracterul de excepţie al restrângerii b. au dublã cetãþenie ºi reºedinþa în România;
exercitării unor drepturi sau al unor
c. au numai cetãþenia românã ºi domiciliul în þarã.
libertăţi
2. Drepturile care, prin conþinutul lor, pot fi exercitate de cãtre cetãþeni
numai pentru participarea la guvernare, sunt:
a. dreptul de asociere, dreptul de vot ºi dreptul de a fi ales;
b. dreptul de vot ºi dreptul de a fi ales;
c. libertatea întrunirilor ºi dreptul de asociere.
3. În funcþie de conþinutul lor drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti sunt c. numai prin lege ºi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea
clasificate astfel: siguranþei naþionale, a ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, a
a. private, publice ºi politice; drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor; desfãºurarea instrucþiei penale;
b. inviolabilitãþile, drepturile ºi libertãþile social-economice ºi culturale, prevenirea consecinþelor unei calamitãþi naturale ori ale unui sinistru
drepturile exclusiv politice, drepturile ºi libertãþile social-politice; deosebit de grav.
c. în libertãþi primordiale sau primare ºi libertãþi secundare sau
complementare. 8. Principiul universalitãþii drepturilor, libertãþilor ºi îndatoririlor
fundamentale presupune cã:
4. Dreptul de asociere presupune: a. toþi cetãþenii beneficiazã de toate drepturile ºi libertãþile
a. asocierea liberã a cetãþenilor, fãrã nici un fel de restricþii, în partide fundamentale consacrate prin Constituþie ºi prin alte legi ºi au obligaþiile
politice, sindicate ºi în alte forme de asociere; prevãzute de cãtre acestea;
b. asocierea liberã a oamenilor în partide politice, sindicate ºi în alte b. toþi oamenii beneficiazã de toate drepturile ºi libertãþile
forme de asociere; fundamentale consacrate prin Constituþie ºi prin alte legi ºi au obligaþiile
c. asocierea liberã a cetãþenilor în partide politice, sindicate ºi în alte prevãzute de cãtre acestea;
forme de asociere. c. toþi cetãþenii beneficiazã de drepturile ºi libertãþile fundamentale
consacrate prin Constituþie ºi prin alte legi.
5. Dreptul de vot îl au:
a. toþii cetãþenii de la vârsta de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilor; 10. Bibliografie la Capitolul X
b. cetãþenii de la vârsta de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilor ºi
1. Ion Deleanu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Bucureºti,
care nu sunt exceptaþi de Constituþie ;
1991.
c. cetãþenii de la vârsta de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilor, fãrã
nici o restricþie. 2. Gheorghe Iancu, „Relaþia dintre drepturile fundamentale ºi
protecþia mediului înconjurãtor”, în „Revista de drept public”,
6. Dreptul la grevã are drept scop: nr. 1 – 2/1997.
a. apãrarea intereselor profesionale, economice ºi sociale ale 3. Gheorghe Iancu, „Drepturile fundamentale în sistemul nord-
salariaþilor; american”, în volumul „Lumea în care trãim. Studii ºi cercetãri
b. apãrarea intereselor profesionale, economice ºi sociale ºi politice juridice”, vol. II, Ed. ARDU, Bucureºti, 1999.
ale cetãþenilor; 4. Gheorghe Iancu, „Dreptul fundamental de proprietate”, în
c. protecþia socialã a muncii. „Revista de drept public”, nr. 2/1998.
5. Gheorghe Iancu, „Jurisprudenþa Curþii Constituþionale privind
7. Exerciþiul unor drepturi sau al unor libertãþi poate fi restrâns în dreptul fundamental de proprietate. Principii”, în „Revista de
urmãtoarele condiþii: drept public”, nr. 1/1999.
a. pentru apãrarea siguranþei naþionale, a ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei 6. Gheorghe Iancu, „Reguli constituþionale privind ocuparea
publice, a drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor; desfãºurarea instrucþiei funcþiilor ºi demnitãþilor publice”,în „Revista de drept public”,
penale; prevenirea consecinþelor unei calamitãþi naturale ori ale unui nr. 2/1999.
sinistru deosebit de grav; 7. Gheorghe Iancu, „Drepturile fundamentale ºi protecþia mediului”,
b. ori de câte ori situaþia o impune; Ed. RAMO, Bucureºti, 1998.
8. Ioan Muraru, „Protecþia constituþionalã a libertãþilor de opinie”,

Ed. Lumina Lex, Bucureºti,1999.
9. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
instituþii politice”, Bucureºti, Editura Lumin Lex, 2001.
10. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, „Constituþiile române. Texte. Note.
Prezentare comparativã”, Ed. Actami, Bucureºti, 2000. Rezolvarea testelor grilã
11. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, „Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle
constituþionale”, Ed. I.R.D.O., Bucureºti, 1992.
12. Adrian Nãstase, „Drepturile omului. Religie a sfârºitului de secol”, Capitolul I Capitolul V
Ed. I.R.D.O., Bucureºti, 1992. 1–c 1–a
13. Simina Elena Tãnãsescu, „Principiul egalitãþii în dreptul 2–c 2–b
românesc”, Ed. All Beck, Bucureºti, 1999. 3–a 3–a
14. Gheorghe Iancu, „Dreptul de azil”, Ed. All Beck, Bucureºti, 4–b 4–b
2002. 5–b 5–b
15. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Gheorghe Iancu º.a., „Cetãþenia
6–b
Europeanã”, Ed. All Beck, Bucureºti, 2003. Capitolul II 7–a
16. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, 1–a 8–b
Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2002. 2–c
3–c
4–c
5–c
Capitolul VI
6–c
1–c
Capitolul III 2–a
1–a 3–b
2–a 4–a
3–a 5–b
4–b
5–a
6–c Capitolul VII
1–a
Capitolul IV 2–b
1–a 3–a
2–b 4–a
3–a 5–a
4–b 6–a
Capitolul VIII 5–b

1–a 6–c
2–a 7–b
3–a 8–b
4–b 9–c
5–b Cuprins
6–c Capitolul X
1–c
2–b I. Obiectivele cursului .......................................................................................... 5
Capitolul IX
II. Exigenþe ºi criterii de evaluare ........................................................................ 7
1–b 3–b
III. Structura cursului. Sinoptic tematic ............................................................... 8
2–a 4–c
IV. Grila de evaluare ............................................................................................. 8
3–a 5–b
V. Bibliografie legislativã generalã ...................................................................... 8
4–c 6–c
7–c
CAPITOLUL I
8–a
Clarificãri terminologice ................................................................................ 11
CAPITOLUL II
Raporturile juridice de drept constituþional ºi subiectele acestora ................ 17
CAPITOLUL III
Normele de drept constituþional. Izvoarele formale ale dreptului
constituþional. Locul dreptului constituþional în sistemul de drept. ............. 25
CAPITOLUL IV
Noþiunea de constituþie ................................................................................... 33
CAPITOLUL V
Apariþia, adoptarea, modificarea, suspendarea ............................................... 39
ºi abrogarea constituþiei .................................................................................. 39
CAPITOLUL VI
Conþinutul normativ al constituþiei. Supremaþia constituþiei ........................ 51
CAPITOLUL VII
Controlul constituþionalitãþii legilor. Teoria generalã ................................... 59
CAPITOLUL VIII
Dezvoltarea constituþionalã a României (1864 – prezent) ............................. 67
CAPITOLUL IX
Cetãþenia românã
CAPITOLUL X
Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale ale cetãþenilor români .... 97
Rezolvarea testelor grilã .................................................................................. 107

Printed and bound in Romania
by

Drept Constitutional I Id PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Constitutional I Id PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd.

Drept constituþional ºi instituþii politice

© Editura Universitãþii Titu Maiorescu, 2004

Curs teoretic ºi aplicativ pentru învãþãmântul la distanþã

TITULAR: I. Obiectivele cursului

CURRICULUM VITAE: 1. Sub raport didactic ºi semnificaþia formativã

1. Constituþia României (1991), revizuitã.

Dreptul este strâns legat de stat.

4. Reprezentare graficã. Clarificãri terminologice

Morală 1. Definiþi categoriile de drept.

Stare B. Teste grilã

3. Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în temeiul cãreia aceasta:

4. Dreptul constituþional poate fi definit:

b. ca acea ramurã de drept public care cuprinde norme juridice ce

5. Prin instituþie politicã, în sens restrâns, se înþelege: CAPITOLUL II

4. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã

1. Care sunt caracteristicile raportului de drept constituþional?

4. Trãsãturile subiectelor de drept constituþional sunt urmãtoarele:

b. unul dintre subiecte este întotdeauna deþinãtorul puterii de stat sau

Structura normei de drept constituþional

• Ambele aspecte fundamenteazã locul dreptului constituþional,

Identificare Regulamentele camerelor

O singură sancţiune Nu se întâlneşte în Trebuie raportată la

b. poate sã lipseascã sancþiunea; are caracter specific; ea trebuie

6. Bibliografie la Capitolele II – III

1. Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi instituþii

• În toate sistemele constituþionale, constituþia s-a impus ca lege

• Terminologic, cuvântul constituþie vine de la latinescul „constitutio” • forma scrisã;

4. Între constituþie ºi lege nu se poate pune semnul egalitãþii, ele fiind

1. Sunt considerate trãsãturi ale constituþiei urmãtoarele:

2. Constituþia poate fi definitã ca fiind:

3. Terminologic, cuvântul „constituþie” vine de la:

Momentul ºi cauzele apariþiei constituþiei

Constituþia cutumiarã Adoptarea constituþiei

Constituţia cutumiară Marea Britanie prevăzută de constituţie

Australia Autoritatea competentă instituită

Moduri de adoptare Constituţia acordată

greu de dovedit Constituţia parlamentară

nu este o limită redutabilă

imposibilitatea modificării A. Întrebãri ºi exerciþii

nemodificarea o perioadă 1. Identificaþi reguli constituþionale ale dreptului român, anterioare

1. Prima constituþie scrisã din lume a fost:

2. Caracteristicile constituþiei scrise sunt:

3. Constituþia scrisã apare ca o reacþie:

4. Puterea constituantã poate fi de douã feluri:

5. Modurile de adoptare a constituþiei întâlnite de-a lungul timpului, sunt:

3. Consecinþele juridice ale supremaþiei constituþiei reguli de tehnică constituţională

4. Garanþiile juridice ale supremaþiei constituþiei Modificarea,

Supremaþia constituþiei. Garanþiile juridice ale supremaþiei

Garanţiile juridice ale cele generale ale

1. Determinarea conþinutului normativ s-a fãcut în mai multe modalitãþi

2. Supremaþia constituþiei reprezintã:

3. Pentru fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei constituþiei s-au

4. Existã douã categorii de consecinþe juridice ale supremaþiei

• contradicþiile sociale; • controlul realizat prin organe judecãtoreºti. Interes prezintã

• Constituþionalizarea dreptului este principalul efect al controlului de Controlul parlamentar

4. Controlul jurisdicþional, realizat prin alte organe decât cele

2. Sunt supuse controlului constituþionalitãþii:

3. Controlul constituþional realizat prin intermediul opiniei publice prezintã

1. Premise istorice ale apariþiei constituþiei în România

• Constituþia în România a apãrut mult mai târziu decât constituþiile

Constituţia din 1923

Legea nr. 86/1945