Lanţul de măsură

bioelectrometric; Mijloace de
captare: Electrozi
 Lanţul de măsură bioelectrometric
• Instrumentaţia biomedicală exploratorie reprezintă
ansamblul de dispozitive, aparate şi instrumente de
măsură destinate scopului de captare, prelucrare,
stocarea şi cuantificare diverselor tipuri de biosemnale.
• Instrumentaţia biomedicală exploratorie este utilizată în
următoarele direcţii:
– mijloc complementar în stabilirea diagnosticului clinic;
– mijloc de control periodic al stării de sănătăte (screening);
– mijloc de control al eficienţei terapeutice şi a gradului de
recuperare şi adaptare funcţională;
– stabilirea performanţelor fizice şi mentale, a capacităţii de muncă
şi a orientării profesionale;
– monitorizarea de durată a funcţiilor fiziologice, intra- şi post -
operator (terapie intensivă);
– înregistrarea, prelucrarea statistică şi matematică, arhivarea şi
regăsirea datelor medicale şi sanitare;
– cercetarea biomedicală
 Lanţul de măsură bioelectrometric

• Clasificarea instrumentaţiei biomedicale se face

în funcţie de mai multe criterii:
– în funcţie de mărimile ce trebuiesc culese: mărimi
neelectrice (termice, mecanice, optice, sonore etc.), şi
mărimi bioelectrice (pasive, active) cum ar fi: diferenţe
de potenţial, rezitenţe, intensităţi etc,
– în funcţie de metodele de culegere utilizate: invazive
şi neinvazive;
– în funcţie de mijloacele de achiziţie şi prelucrare
folosite: analogice sau/şi digitale.
• În comformitate cu directive 93/42/EEC şi legea
176/2000 pentru instrumentaţia biomedicala se
utilizeaza următorii termeni astfel:
– a) dispozitiv medical activ - orice dispozitiv medical a
cărui funcţionare se bazează pe o altă sursă de
putere sau de energie decât aceea generată de
organismul uman sau de gravitaţie;
– b) dispozitiv medical implantabil activ - orice dispozitiv
medical activ care este destinat să fie introdus şi să
rămână implantat în corpul uman sau într-un orificiu al
acestuia, parţial ori total, prin intervenţie medicală sau
chirurgicală;
• c) dispozitiv medical pentru diagnostic in vitro - orice
dispozitiv care este un reactiv, produs de reacţie,
calibrator, material de control, chit, instrument, aparat,
echipament sau sistem, utilizat singur sau în combinaţie,
destinat de producător pentru a fi utilizat in vitro pentru
examinarea de probe, incluzând sânge şi grefe de ţesut,
prelevate din corpul uman sau, în principal, numai în
scopul obţinerii unor informaţii:
– privind starea fiziologică sau patologică ori referitoare la o
anomalie congenitală;
– pentru a determina protecţia şi compatibilitatea cu un potenţial
recipient;
– pentru monitorizarea măsurilor terapeutice; recipientele pentru
probe sunt considerate dispozitive medicale pentru diagnostic in
vitro; recipientele pentru probe sunt acele dispozitive, tip vacuum
sau nu, destinate de către producător special pentru păstrarea
iniţială şi pentru conservarea probelor obţinute din organismul
uman, în scopul unei examinări pentru diagnostic in vitro;
• d) dispozitiv individual la comandă - orice dispozitiv
confecţionat conform prescripţiei unui practician medical
calificat care elaborează sub responsabilitatea sa
caracteristicile constructive ale dispozitivului destinat
pentru un pacient anume; prescripţia poate fi, de
asemenea, emisă de oricare altă persoană autorizată în
virtutea calificării sale profesionale; dispozitivele
medicale de serie mare care trebuie să fie adaptate
pentru a întruni cerinţele specifice prescripţiei unui
practician medical calificat sau altei persoane autorizate
nu sunt considerate dispozitive individuale la comandă;
• e) dispozitiv destinat investigaţiei clinice - orice dispozitiv
prevăzut să fie utilizat de practicianul medical calificat,
atunci când conduce investigaţia clinică, conform anexei
nr. X, într-un mediu clinic adecvat; în scopul realizării
investigaţiei clinice persoana care, în virtutea calificării
sale profesionale, este autorizată să efectueze astfel de
investigaţii va fi acceptată ca echivalent cu practicianul
medical calificat;
• f) accesoriu - un articol care, deşi nu este un dispozitiv
medical, este prevăzut în mod special de către
producător pentru a fi utilizat împreună cu un dispozitiv,
în concordanţă cu scopul utilizării;
• Măsurarea unor mărimi asociate diverselor activităţi
biologice folosind aparatura electronică se realizează
prin interconectarea următoarelor elemente:
– mijloace de captare;
– circuite de amplificarea şi/sau prelucrare;
– sisteme de afişaj;
 Mijloace de captare
• Pentru semnale biologice de natură neelectrică -
evaluarea unor mărimi neelectrice (debit, presiune,
temperatură, etc.) – captarea semnalelor se realizează
folosind diferite tipuri de traductoare (dispozitive care
preiau mărimi de natură neelectrică şi le convertesc
(transformă) în semnale electrice care sunt apoi evaluate
prin aparatură adecvată.
• Mijloacele de captare trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
– să nu afecteze fenomenul studiat sau dacă acest lucru nu este posibil
modificăriele aduse fenomenului de cercetat să fie minime;
– să fie uşor manevrabile şi să poată fi amplasate fără dificultăţi în locuri
convenabile testării dorite;
– să nu irite sau să distrugă organismul viu cu care intră în contact;
– să respecte normele de sterilizare, în cazul în care acestea se impun;
– să prezinte o mare capacitate de protecţie faţă de interferenţele exterioare
de natură electrică, mecanică, electromagnetică, electrochimică;
– să fie biocompatibili cu organul studiat;
– să aibă o bună stabilitate în timp.
 Mijloace de captare: Electrozi
• Procesele care au loc în ţesuturile vii sunt procese
chimice la care participă un electrolit. Culegerea
diferenţelor de potenţial generate de activităţile din celule
şi ţesuturi se realizează cu electrozi. Electrodul
reprezintă un conductor electric împreună cu electrolitul
cu care este pus în contact. El este legătura conductoare
între o sursă de semnal bioelectric şi un dispozitiv care
reproduce sau prelucrează un curent sau o tensiune
captată.
• Principala caracteristică a electrozilor este capacitatea
lor de a transporta electronii.
• Conducţia electrică în electroliţi (ţesuturi) este ionică iar
conducţia electrică în electrozi este electronică. La
interfaţa electrod electrolit au loc fenomene care
transformă conducţia ionică în conducţie electronică.