Stresat? Surmenat? În permanentă criză de timp? Acum, există o rezolvare! Trage aer în piept şi opreşte-te.

E timpul să citeşti
“Momo“, a lui Michael Ende. Iar, dacă ai citit-o deja când erai mic, reciteşte-o, pentru că o vei iubi şi mai mult. “Momo“ se ia în doze mari,
dar pe îndelete. Trebuie să laşi copilul care ai fost să-i reamintească adultului că ai devenit cum voia, de fapt, să trăiască. Pare o carte pentru
copii, dar nu e doar atât. Celor mici le place din cu totul alte motive decât adulţilor: jocurile şi suspansul ar fi doar două dintre ele. În noi,
“Momo“ trezeşte în acelaşi timp o minunată nostalgie şi trista realizare că, fără să ne dăm seama, ne grăbim să ne terminăm viaţa. Momo este
o mică fată fără familie, ce locuieşte în ruinele unui amfiteatru roman. Şi, deşi pare obişnută, are talente ascunse: ştie să asculte ca nimeni
alta, nu poate fi minţită, iar în preajma sa lucrurile par mai clare, problemele – rezolvabile şi joaca – o explozie de imaginaţie. Lângă Momo,
oamenii sunt mai buni şi mai sinceri. Dar lumea este gata să cadă pradă domnilor cenuşii, care trăiesc mâncând timpul liber. Şi oamenii nici
măcar nu îşi dau seama că sunt furaţi: se grăbesc doar să devină mai eficienţi, nu mai au timp pentru cei dragi şi, dintr-un vag sentiment de
vinovăţie, fac copiilor cadouri tot mai multe, tot mai scumpe. Simţindu-se părăsiţi, cei mici încep să îşi dea seama de problemă, iar Momo va
fi obligată să-i înfrunte pe eficienţii agenţi ai Casei de Economisire a Timpului.

Stresat? Surmenat? În permanentă criză de timp? Acum, există o rezolvare! Trage aer în piept şi opreşte-te. E timpul să citeşti
“Momo“, a lui Michael Ende. Iar, dacă ai citit-o deja când erai mic, reciteşte-o, pentru că o vei iubi şi mai mult. “Momo“ se ia în doze mari,
dar pe îndelete. Trebuie să laşi copilul care ai fost să-i reamintească adultului ce ai devenit cum voia, de fapt, să trăiască. Pare o carte pentru
copii, dar nu e doar atât. Celor mici le place din cu totul alte motive decât adulţilor: jocurile şi suspansul ar fi doar două dintre ele. În noi,
“Momo“ trezeşte în acelaşi timp o minunată nostalgie şi trista realizare că, fără să ne dăm seama, ne grăbim să ne terminăm viaţa. Momo este
o mică fată fără familie, ce locuieşte în ruinele unui amfiteatru roman. Şi, deşi pare obişnută, are talente ascunse: ştie să asculte ca nimeni
alta, nu poate fi minţită, iar în preajma sa lucrurile par mai clare, problemele – rezolvabile şi joaca – o explozie de imaginaţie. Lângă Momo,
oamenii sunt mai buni şi mai sinceri. Dar lumea este gata să cadă pradă domnilor cenuşii, care trăiesc mâncând timpul liber. Şi oamenii nici
măcar nu îşi dau seama că sunt furaţi: se grăbesc doar să devină mai eficienţi, nu mai au timp pentru cei dragi şi, dintr-un vag sentiment de
vinovăţie, fac copiilor cadouri tot mai multe, tot mai scumpe. Simţindu-se părăsiţi, cei mici încep să îşi dea seama de problemă, iar Momo va
fi obligată să-i înfrunte pe eficienţii agenţi ai Casei de Economisire a Timpului.

Stresat? Surmenat? În permanentă criză de timp? Acum, există o rezolvare! Trage aer în piept şi opreşte-te. E timpul să citeşti
“Momo“, a lui Michael Ende. Iar, dacă ai citit-o deja când erai mic, reciteşte-o, pentru că o vei iubi şi mai mult. “Momo“ se ia în doze mari,
dar pe îndelete. Trebuie să laşi copilul care ai fost să-i reamintească adultului ce ai devenit cum voia, de fapt, să trăiască. Pare o carte pentru
copii, dar nu e doar atât. Celor mici le place din cu totul alte motive decât adulţilor: jocurile şi suspansul ar fi doar două dintre ele. În noi,
“Momo“ trezeşte în acelaşi timp o minunată nostalgie şi trista realizare că, fără să ne dăm seama, ne grăbim să ne terminăm viaţa. Momo este
o mică fată fără familie, ce locuieşte în ruinele unui amfiteatru roman. Şi, deşi pare obişnută, are talente ascunse: ştie să asculte ca nimeni
alta, nu poate fi minţită, iar în preajma sa lucrurile par mai clare, problemele – rezolvabile şi joaca – o explozie de imaginaţie. Lângă Momo,
oamenii sunt mai buni şi mai sinceri. Dar lumea este gata să cadă pradă domnilor cenuşii, care trăiesc mâncând timpul liber. Şi oamenii nici
măcar nu îşi dau seama că sunt furaţi: se grăbesc doar să devină mai eficienţi, nu mai au timp pentru cei dragi şi, dintr-un vag sentiment de
vinovăţie, fac copiilor cadouri tot mai multe, tot mai scumpe. Simţindu-se părăsiţi, cei mici încep să îşi dea seama de problemă, iar Momo va
fi obligată să-i înfrunte pe eficienţii agenţi ai Casei de Economisire a Timpului.

Stresat? Surmenat? În permanentă criză de timp? Acum, există o rezolvare! Trage aer în piept şi opreşte-te. E timpul să citeşti
“Momo“, a lui Michael Ende. Iar, dacă ai citit-o deja când erai mic, reciteşte-o, pentru că o vei iubi şi mai mult. “Momo“ se ia în doze mari,
dar pe îndelete. Trebuie să laşi copilul care ai fost să-i reamintească adultului ce ai devenit cum voia, de fapt, să trăiască. Pare o carte pentru
copii, dar nu e doar atât. Celor mici le place din cu totul alte motive decât adulţilor: jocurile şi suspansul ar fi doar două dintre ele. În noi,
“Momo“ trezeşte în acelaşi timp o minunată nostalgie şi trista realizare că, fără să ne dăm seama, ne grăbim să ne terminăm viaţa. Momo este
o mică fată fără familie, ce locuieşte în ruinele unui amfiteatru roman. Şi, deşi pare obişnută, are talente ascunse: ştie să asculte ca nimeni
alta, nu poate fi minţită, iar în preajma sa lucrurile par mai clare, problemele – rezolvabile şi joaca – o explozie de imaginaţie. Lângă Momo,
oamenii sunt mai buni şi mai sinceri. Dar lumea este gata să cadă pradă domnilor cenuşii, care trăiesc mâncând timpul liber. Şi oamenii nici
măcar nu îşi dau seama că sunt furaţi: se grăbesc doar să devină mai eficienţi, nu mai au timp pentru cei dragi şi, dintr-un vag sentiment de
vinovăţie, fac copiilor cadouri tot mai multe, tot mai scumpe. Simţindu-se părăsiţi, cei mici încep să îşi dea seama de problemă, iar Momo va
fi obligată să-i înfrunte pe eficienţii agenţi ai Casei de Economisire a Timpului.

Stresat? Surmenat? În permanentă criză de timp? Acum, există o rezolvare! Trage aer în piept şi opreşte-te. E timpul să citeşti
“Momo“, a lui Michael Ende. Iar, dacă ai citit-o deja când erai mic, reciteşte-o, pentru că o vei iubi şi mai mult. “Momo“ se ia în doze mari,
dar pe îndelete. Trebuie să laşi copilul care ai fost să-i reamintească adultului ce ai devenit cum voia, de fapt, să trăiască. Pare ocarte pentru
copii, dar nu e doar atât. Celor mici le place din cu totul alte motive decât adulţilor: jocurile şi suspansul ar fi doar două dintre ele. În noi,
“Momo“ trezeşte în acelaşi timp o minunată nostalgie şi trista realizare că, fără să ne dăm seama, ne grăbim să ne terminăm viaţa. Momo este
o mică fată fără familie, ce locuieşte în ruinele unui amfiteatru roman. Şi, deşi pare obişnută, are talente ascunse: ştie să asculte ca nimeni
alta, nu poate fi minţită, iar în preajma sa lucrurile par mai clare, problemele – rezolvabile şi joaca – o explozie de imaginaţie. Lângă Momo,
oamenii sunt mai buni şi mai sinceri. Dar lumea este gata să cadă pradă domnilor cenuşii, care trăiesc mâncând timpul liber. Şi oamenii nici
măcar nu îşi dau seama că sunt furaţi: se grăbesc doar să devină mai eficienţi, nu mai au timp pentru cei dragi şi, dintr-un vag sentiment de
vinovăţie, fac copiilor cadouri tot mai multe, tot mai scumpe. Simţindu-se părăsiţi, cei mici încep să îşi dea seama de problemă, iar Momo va
fi obligată să-i înfrunte pe eficienţii agenţi ai Casei de Economisire a Timpului.