nimicuri

nr. 128/30 iun. 2015

Democrația la o răscruce.
„Nu există fericire fără libertate, nici libertate fără curaj”
Pericles, acum 2500 de ani
Democrația, adică „capacitatea de a face lucruri” e un termen grecesc stabilit în agora
ateniană cu mult peste două milenii în urmă, cu mult înainte de apariția lui Hristos.
Cuvântul „democrație” inventat de filozofia antică grecească din combinarea a doi
termeni, „demos=Dumnezeu, putere” și „kratos =mulțime, prostime”, a fost utilizat de
oamenii politici peste două mii de ani pentru a convinge masele să voteze niște aleși care să-i
conducă.
Dar democrația a evoluat, unii zic în bine, alții zic în rău, și „capacitatea de a face
lucruri” a fost preluată, în timp, de o mână de oameni înstăriți care au transferat cu dibăcie
puterea din mâinile poporului în mâinile lor.
Într-o democrație normală poporul votează un președinte, un guvern și un parlament
care stabilesc, tot prin vot, niște legi, pe care le aplică în timp, și au grijă ca aceste legi să fie
aplicate. Tot în timp aceste instituții ar trebui să își echilibreze sarcinile și drepturile pentru
ca poporul să nu aibă griji.
Dacă relația dintre „demos” și „kratos” nu se respectă, filozofia antică grecească ne
atenționează că totul se scufundă în haos, iar de întunericul din haos, în care înoată „kratos”
profită „demos”. Democrația se transformă în dictatură cu acceptul oamenilor care continuă
să țină în întuneric poporul.
Dar să revenim la zilele noastre, două mari puteri din Europa, Germania și Franța,
ajutate de marea putere de peste ocean, au creat Uniunea Europeană, după modelul
Statelor Unite ale Americii.
UE, care e compusă din 27 de state europene, e condusă de o Comisie Europeană,
instituție independentă de orice stat și de orice popor, căci această instituție nu a fost aleasă
de vreun stat sau de vreun popor, ci de conducătorii UE.
Comisia Europeană are peste 54.000 de angajați, adică 40.000 de angajați nealeși și
peste 12.000 de persoane din afara statelor. Acești 54.000 hotărăsc drepturile și obligațiile
celor peste 500.000.000, adică cinci sute de miliarde de locuitori ai Uniunii Europene.
Cei 754 de parlamentari europeni, aleși de popoarele europene, nu au nici un drept, li
s-a oferit salarii imense de peste 12.000 de euro, numai pentru a dormi în fotoliile lor
europene și pentru a accepta orice decizie a Comisiei Europene.
Angajații Comisiei Europene operează dincolo de orice control democratic și
implementează legile pe care trebuie să le respecte popoarele europene, legi formate de
interesele unor instituții corporatiste. Aceste instituții operează la nivel mondial de mult
timp, câștigă imens, și încearcă să câștige și mai mult.
La Tratatul de la Lisabona din 2007 a fost adoptat articolul 225, Articol al Frunzei de
Smochin, care permite Parlamentului European să facă propuneri Comisiei Europene, dar
care permite și comisiei să adopte sau să refuze aceste propuneri.
1
 Comisia Europeană își aplică politica prin intermediul intereselor Cartelului Petrolului
și ale Cartelului Medicamentelor care controlează distribuția și prețul acestor produse. La
început a fost Cartelul Cărbunelui, dar în timp cărbunele a fost înlocuit cu petrolul și
cartelurile s-au adaptat rapid vremurilor.
Odată cu creșterea rapidă a consumului de medicamente, care au trebuit să fie
transformate în otrăvuri pentru a putea fi produse mai multe și pentru a avea efecte rapide,
marile carteluri sau unit și au creat Cartelul Medicamentelor.
Marile carteluri au fost create în secolul al XIX-lea de mari acționari cum ar fi Grupul
Rockefeller care reprezintă interesele SUA în Europa, de Germania și Franța, națiunile-lider în
exportul principalelor produse chimice, petrochimice sau medicamentoase prin intermediul
unor mari carteluri (Bayern, Hoechst, BASF, și mai târziu, IG Farben Industry). Acestea au
creat construcția „Bruxelles UE” care și-a format fără vot propria Comisie Europeană.
Președintele Europei a fost ales numai de către „Bruxelles UE” în 2007 de către
reprezentanți ai națiunilor europene ca Angela Merkel, Nicolas Sarkozy sau Traian Băsescu și
de către reprezentanții marilor concernuri mondiale ca David Rockefeller, Henry
Kissinger,sau Etienne Davignon.
Interesele acestor magnați răstoarnă evoluția de peste o mie de ani a civilizației
europene și aruncă întregul continent înapoi, la vremurile medievale.
Singura țară care a încercat să se opună creării cartelului european a fost Irlanda și a
votat „Nu” în 2007, dar peste un an, guvernul irlandez a fost mituit cu mari sume de bani
care au convins populația să voteze pentru „Da”. Populația Irlandei reprezintă sub 1% din cei
peste cinci sute de milioane de locuitori ai Europei, și nu conta părerea ei, dar ,,Bruxelles UE”
nu ar fi acceptat nici măcar o fisură de 1%.
Apoi Islanda, o insulă aflată între Europa și America, a refuzat să mai plătească marile
dobânzi pe care i le impuneau băncile mondiale, și cu toate amenințările a reușit să se
separe. Acum Islanda trăiește mult mai bine din propria sa industrie de pește.
Acum Grecia nu-și mai poate plăti dobânzile. În 2011, grecii au acceptat o nouă
împărțire administrativă în unități mai mari, regiuni, la care și noi suntem invitați de Comisia
Europeană să ajungem. Noii conducători ai noilor unități administrative grecești au fost
invitați să muște din banii europeni, bani otrăviți de către Cartelul Petrolului și
Medicamentelor, și Grecia s-a afundat în haos.
Comisia Europeană le-ar oferi grecilor bani din belșug, dar în aceeași situație cu
Grecia așteaptă la rândul Băncilor Europene și Mondiale, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia,
Ungaria, Polonia…
E greu de crezut că grecii vor reuși să revină pe culmile democrației, pe care tot ei au
creat-o cândva, dar dacă ne gândim la vorbele lui Socrates: ,,Înțelepciune începe întotdeauna
printr-un miracol”.
Gheorghe Atanasescu/30 iun 2015.