ȘEZĂTOARE

Personaje:

Gazda

Rapsodul

Participanţii la şezătoare (zece copii)

Baba Rada (un copil mascat în bătrână)

Timpul (un copil ce are un ceas mare în mână, fie real, fie desenat pe carton)

Participanţii la şezătoare stau pe scăunele, în semicerc. Fiecare lucrează ceva: coase, împleteşte,
chiar şi băieţii. La mijloc, pe alt scăunel, este pus un coşuleţ umplut cu gogoşi (sau colaci,
prăjituri), din care gustă din când în când participanţii. Ei sunt îmbrăcaţi în costum popular (de
preferinţă).

Timpul stă în picioare, în spatele participanţilor la şezătoare.

Unul dintre participanţi, cel mai isteţ şi mai iscusit la vorbă, e rapsodul. El "inventează" cântece
populare, glume, ghicitori (cimilituri); el povesteşte cel mai frumos legendele. El are autoritate
asupra celorlalţi, fiind respectat pentru talentul său.

La sfârşitul şezătorii, fiecare se uită la ce a lucrat celălalt. Gazda face o apreciere sintetică asupra
rezultatelor muncii.

Rapsodul: Seara lungă

Să ne-ajungă.

Ce cântăm

Şi ce lucrăm,

Ca bine să ne simţim

Şi timpul să-l păcălim?

Gazda: Fetele, mileuri coasă,

Iar băieţii să-mpletească.

Gurile să nu ne tacă,

În proverbe să se-ntreacă!
În zicale româneşti

Şi în vorbe bătrâneşti!

Aşa te înţelepţeşti:

Şi munceşti, dar şi gândeşti!

Apoi, bunătăţi serveşti!

Participantul 1: Lenea e cucoană mare,

Dar aici n-are intrare!

Cine-n casă o primeşte,

În nimica nu sporeşte,

Omul bun îl ocoleşte,

Dumnezeu îl pedepseşte!

Participantul 2: La pomul cel lăudat,

Oameni mulţi au alergat.

Tot cu saci, tot cu desagi,

Ca la culesul de fragi;

Ei nimica n-au primit,

Doar zâmbetul le-a pierit...

Bogăţia străluceşte,

Însă nu prea dăruieşte!...

Rapsodul: Frunză verde, primăvară,

Omul bun e o comoară.

Când îl ai, să-l preţuieşti,

Căci prea des nu îl găseşti.

Vremurile se-nrăiesc,

Oamenii buni se răresc,

Însă în această casă

Numai oameni buni se-aşează.

Şezătoare strămoşească,

Timpul să îl păcălească!

Timpul (mişcă limbile ceasului):

Ba eu trec, eu trec, eu trec,

Şi spre veşnicie merg.

Mă grăbesc; când n-oi mai fi,

Cu ce m-oţi înlocui?

Ia ghiciţi, cinel, cinel,

Aveţi gândul sprintenel?

Participantul 3: Când ora n-o mai umbla,

Noi cu toţi în Rai om sta.

Şezătoare între sfinţi,

Adunaţi, fii şi părinţi;

Dumnezeu gazda ne-o fi,

Cu bunătăţi ne-o servi;

Tu vei fi înlocuit

De ospăţul nesfârşit:

Dragi cu dragi şi sfinţi cu sfinţi,

Bunici, copii şi părinţi!

Participantul 4: Timpul trece, nu se-ntoarce,

Viaţa curge, n-ai ce-i face.

Doar să îl trăieşti frumos,

În iubire, bucuros,

Şi cu ceilalţi, omenos,

Ascultând de cel sfătos!

Învierea ne-a deschis

Calea către Paradis!

Participantul 5: Tot omul o moarte are

Şi o viaţă trecătoare;

În urmă-i, omul să lase

Nu palate, şi nici case,

Ci nădejdea-n veşnicie

Şi îndemn la bucurie;

Credinţa în înviere

Şi a iubirii putere!

Moartea neamul nu ne-a-nvins,

De speranţă ne-am cuprins,

Domnului ne-am închinat -

În veci fie lăudat!

Şi din moşi - strămoşi trăim

Prin moarte să nu murim,

Doar de Rai ne pregătim,

Împreună toţi să fim!

Gazda: Iată şezătoare mare,

Cu vorbe de alinare;

În lume-i multă durere,

Bunătatea parcă piere;

Creşte ura şi minciuna,

Viclenia şi ranchiuna...

Un măr, dacă putrezeşte,

Altele îmbolnăveşte...
Să nu fim un neam stricat,

Să n-avem suflet pătat,

Fruntea sus, români şi fraţi,

Credinţa recăpătaţi!

Participantul 6: Când de Dumnezeu n-ai frică

Şi păcatul te ridică,

Doar pedepse îţi atragi.

Singur ţie rău îţi faci.

Nu fura, Domnul te vede,

Nu minţi, de rău n-ai sete,

Nu pofti la ce nu ai,

Socoteală să nu dai!

Timpul (mişcându-şi limbile cu repeziciune):

Ce se-ntâmplă, nu-mi dau seama,

Mă grăbesc fără să vreau,

Voi şedeţi, dar eu nu stau,

Căci secundele dau iama!

Participantul 7: Vorba lungă-i sărăcie,

Iar tăcerea - avuţie;

Înţeleptul se gândeşte,

Iar nebunul se grăbeşte;

Dar noi nu putem tăcea,

Vorbim pentru a lucra!

Munca şi cu graiul bun

Sunt argint curat, vă spun!

Participantul 8: Să mai şi gustăm un pic,

O plăcintă şi-un covrig;

Şi să mai glumim niţel,

Să nu ne-ntristăm defel.

Cineva a obosit?

Ne oprim spre odihnit?

Sforăitul omului:

Bâlbâitul somnului.

Ceilalţi râd şi servesc câte ceva.

Rapsodul: Lacrima săracului -

Desag greu bogatului.

Pomana bogatului -

Cât gaura acului.

Durerea străinului -

Ca acele pinului.

Dorul românaşului -

Ca fânul cosaşului.

Nuiaua părintelui -

Învăţul cumintelui.

Speranţa sufletului -

Licuriciul câmpului.

Gazda: (aduce o cofă cu vin):

Iată oameni învăţaţi,

Împreună adunaţi

La o carafă cu vin

De strugurel şi pelin.

Veselie, voie bună

În casa mea se adună!

(Fundal de muzică populară).

Participantul 9: Ce mi-s trei nedespărţiţi

Cu-acelaşi nume numiţi?

Ceilalţi participanţi (în cor):

Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,

Domnul din cer luminând!

Participantul 9: Ce mi-s cinci, fără de care

Nu poţi face închinare?

Ceilalţi: Degetele mâinii drepte,

Ce spre frunte să se-ndrepte.

Participantul 9: Ce mi-s şapte, sfinţitoare

Împreună lucrătoare?

Ceilalţi: Şapte Taine revărsate,

Sfinte slujbe minunate.

Participantul 9: Ce mi-s nouă, rugătoare,

Cete-n ceruri stătătoare?

Ceilalţi: Nouă cete îngereşti,

Pe care să le cinsteşti.
Participantul 9: Ce mi-s doisprezece sfinţi

În icoane-ntipăriţi?

Ceilalţi: Sfinţi Apostoli şi pescari,

În credinţă pururi tari.

Participantul 10: La taifas destul am stat

Şi multe am învăţat.

Nu e vremea să vedem

Dacă-i bine ce lucrăm?

Să ştim: harnic cine este?

Cine frumos împleteşte?

Cine coase mai de soi

Dintre oameni buni ca noi?

O poftim pe baba Rada,

Ce-a-mbătrânit cu livada,

Rudă cu strămoş Adam,

Să-mi spună: talent eu am?

Baba Rada (gârbovită, sprijinită într-un baston): Mult vorbiţi, puţin lucraţi,

Prea puţine adunaţi.

Când era pe vremea mea...

(Ceilalţi spun: Hă... Hă...)

Într-o noapte se umplea

Casa de ce împleteam.

Cu har mult pe-atunci zoream.

(Ea se uită la fiecare, ce a împletit. Gustă şi o prăjitură, şi un strop de vin.)

Nu-i chiar rău ce aţi făcut.

Sunteţi însă la-nceput.

Daţi-i zor şi s-aveţi spor!

E sfatul bătrânilor!

Se aude muzică populară, veselă.

Participanţii spun toţi (cei zece, cu rapsodul): Timpul noi l-am păcălit,

A trecut şi n-am simţit;

Iarna nopţile sunt lungi,

Cât să dormi, când să te culci,

Nu-i mai bine să sporeşti,

Zestrea să îţi înmulţeşti?

Gazda: Iar eu sunt foarte făloasă,

Că taman la mine-n casă

Aţi poftit să v-adunaţi:

Numai oameni minunaţi,

Românaşi prea pricepuţi,

La minte şi mână iuţi!

Rapsodul (încheie): Şi-acum lucrul să lăsăm

Şi o horă să jucăm.

Vă urăm de sănătate,

Mulţumim de bunătate.

Poate ne-oţi mai invita

Şi de noi nu veţi uita!

Se formează o horă, pe muzică populară.

Sfârșit.