Medicamentele = substante (de origine minerala, animala, vegetala
sau chimice de sinteza), transformate prin operatii farmaceutice intr-o forma de administrare (comprimat, solutie etc), folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Destinate uzului intern sau extern, medicamentele se administreaza pe cai diferite: a) directe : suprafata cutanata si a mucoaselor, calea digestiva (orala, sublinguala, gastrica, intestinala), respiratorie (nazala, traheo- bronsica); urinara (uretrala) b) indirecte (parenterala) : tesut celular-subcutanat, tesut celular muscular, intravenos, intradermic
Calea intradermica este rezervata unor probe biologice (reactia la
tuberculina), vaccinarilor si efectuarii preanesteziei locale. Alte cai indirecte (intraarteriala, seroase, intracardiaca, intrarahidiana, intracerebrala, medulara, epidurala, oasoasa, sinusala etc) sunt folosite exclusiv de medici Daca din punct de vedere chimic nu exista o deosebire esentiala intre medicament, aliment si otrava (de exemplu, clorura de sodiu este consumata zilnic ca aliment, dar poate fi folosita ca medicament in cazul spolierii organismului prin transpiratii abundente; dar supradozajul are efecte toxice), doza administrata detrmina diferentierea actiunii asupra organismului ca aliment, medicament sau toxic. De aceea, in ingrijirea bolnavului, de o importanta practica deosebita este sa cunoasca pentru fiecare medicament: - doza terapeutica = cantitatea utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit; - doza maxima = cantitatea cea mai mare suportata de organism fara aparitia unor fenomene toxice; - doza toxica = cantitatea care provoaca o reactie periculoasa pentru organism - doza letala = cantitatea care produce moartea.
Doza medicamentului introdus in organism actioneaza si in functie de
calea de administrare, deoarece absorbtia se face in mod diferit. De exemplu: - pe cale orala substantele medicamentoase sunt inactivate partial de sucurile digestive si astfel, cantitatea absorbita in sange este mai mica decat cea administrata; - pe cale intramusculara absorbtia se produce lent; - pe cale intravenoasa, doza medicamentului actioneaza integral si rapid, avand un efect puternic, violent. Astfel, datorita caii de administrare,aceeasi substanta medicamentoasa poate actiona diferit, transformandu-se, in unele cazuri, intr-un toxic.
Reguli de administrare a medicamentelor. Deoarece administrarea
medicamentelor este o munca de mare raspundere (pe care asistenta medicala o efectueaza sub indrumarea medicului) si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu strictete urmatoarele reguli:
1. respectarea medicamentului prescris, nu se inlocuieste cu un alt
medicament cu efect asemanator fara aprobarea medicului; 2. identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei inainte de administrare sau a medicamentului insusi (asistenta trebuie sa le recunoasca dupa ambalaj, forma de prezentare, consistenta, culoare, miros etc); 3. verificarea calitatii medicamentelor: sa nu fie alterate, degradate. Medicamentele isi schimba aspectul sau culoarea (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare sau flocoane in cele lichide, lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide); 4. respectarea caii de administrare este obligatorie. Nerespectarea caii de administrare poate duce la accidente grave (de exemplu, solutiile uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasa si moartea; solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesutul muscular subcutanat producand necroza – distrugerea tesuturilor etc); 5. respectarea caii de administrare si a ritmului prescris de medic este obligatorie, deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organism intr-un anumit timp. Medicamentele la care doza terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se respecta orarul, se pot transforma in otravuri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea orarului, prin distantarea dozelor, la medicamentele care se elimina rapid din organism, duce la anularea efectului terapeutic, iar in cazul antibioticelor, chimioterapicelor, se produce rezistenta organismului fata de germeni. Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentarea bolnavilor deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se administreaza inainte de mese (de exemplu, pansamentele gastrice), altele in timpul alimentarii (de exemplu, fermentii digestivi), iar altele numai dupa mese (de exemplu, cele antiemetizante). Nu se respecta orarul de administrare cand apar schimbari in starea generala a bolnavului sau manifestari de intoleranta; acestea se aduc de urgenta la cunostinta medicului; 6. respectarea dozei descrise; 7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit astfel incat sa nu fie necesara trezirea bolnavului, cu exceptia antibioticelor, chimioterapicelor al caror ritm impune trezirea (se face cu multa blandete); 8. evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere devin ineficace sau daunatoare. Asistenta medicala va cere sfatul medicului inainte de asocierea medicamentelor ce urmeaza sa le administreze; 9. servirea bolnavului cu doza unica de medicament care va fi administrat personal de asistenta medicala sau luat in prezenta sa; 10. respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor consta in a pastra urmatoarea ordine: tablete, capsule, solutii, picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare; 11. lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, in cazul in care efectul medicamentului ar putea nelinisti bolnavului; asistenta trebuie sa cunoasca astfel, pe langa indicatii si contraindicatii, incompatibilitatile precum si efectele secundare ale medicamentelor; 12. anuntarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor : orice greseala comisa privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a orarului va fi adusa la cunostinta medicului, pentru a se putea interveni si preintampina complicatiile care ar putea fi fatale bolnavului.