Pastura

Pastura, având ca si componenta majora polenul, are, desigur, proprietati

asemanatoare acestuia.

Totusi, deoarece pastura contine si mici cantitati de miere si secretii salivare ale
albinelor lucratoare, dar mai ales pentru ca marea majoritate a granulelor de polen
sunt deschise , digestibilitatea pasturei este mai mare decât a polenului .
Din aceasta cauza , din punct de vedere nutritiv , pastura este mai buna decât polenul .

Cum polenul este considerat un nutrient major, putem conclude ca în cele mai multe
cazuri pastura este superioara polenului. Pastura continând mai multa vitamina K si
acid folic decât polenul , are un efect antihemoragic mai bun.

Pastura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hranirea întregii colonii de albine, dar
mai ales a "copiilor" albinelor (larvele). De aici putem accepta ca acest extraordinar
produs apicol complex poate fi administrat cu încredere si copiilor nostri .

Proprietati terapeutice si curative ale polenului

Compozitia pasturii este asemanatoare cu cea a polenului.Diferentele în compozitie

apar datorita:

mierii suplimentare pusa de catre albine deasupra fiecarei celule cu polen (pastura);
prezentei temperaturii si umiditatii ridicate în interiorul stupului ce favorizeaza
multiplicarea diferitelor bacterii si a drojdiei în interiorul fiecarei celule de pastura
(aceste bacterii si drojdii sunt unele prietenoase cu albinele; altele sunt în mod uzual
distruse în mod direct de catre polenul însusi, de catre mierea sau nectarul adaugat
sau de urmele de propolis de pe peretii celulelor fagurilor); aceste microorganisme vor
dezintegra granulele de polen, permitând astfel nutrientilor sa fie mai usor digerati de
catre larve sau adulti.

Datorita acestei micro-dezintegrari ce are loc înauntrul fiecarei celule de pastura,

pastura este mult mai buna din punct de vedere al digestibilitatii decât polenul de
albine.Daca aceasta dezintegrare nu apare, granulele de polen vor fi aproape complet
nefolositoare pentru larve, care nu pot desface cu usurinta aceste "micro-nuci de
cocos".
amestecarii de catre albine, în fiecare celula de pastura, de diferite tipuri de polen, de
obicei de la flori diferite.

Indicatiile pasturii
Indicatiile principale ale pasturii sunt în alimentatia copiilor si acelor persoane ce
sufera de una sau de mai multe boli grave din zona tubului digestiv ( ulcere, tumori,
ciroza etc.) si ca rezultat nu pot digera corespunzator polenul.

Pastura are un gust mai acru datorita fermentatiei specifice care are loc în fagurii
cu polen; este mai buna decât polenul în toate bolile legate de ficat si de functionarea
lui .

În Medicina Traditionala Chineza, gustul acru stimuleaza energia (Qi) a

elementului "Lemn", care ajuta functionarea urmatoarelor elemente fizice si psihice:

ficat;
vezicula biliară;
muşchi (netezi, striaţi, cardiac) şi tendoane;
ochi;
imaginaţia, creativitatea;
energiile de regenerare.

Administrarea pasturii

Pastura este polenul deschis si transformat biochimic. Polenul are acelasi tip de relatie
cu pastura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind în general, pastura
este mai nutritiva decât polenul si este mai usor de absorbit de catre celulele noastre.
Administrarea ei este foarte asemanatoare cu cea a polenului. Singura diferenta
posibila este cea legata de dozaj. Pentru efecte similare, pastura este administrata în
doze mai mici decât polenul.

Principalele metode de administrare sunt:

Intern :
Pe gura, prin înghitirea pasturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte
alimente ca iaurtul, cereale, pâine etc.
Sublingual (amintiti-va cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentatie chirurgicala sau artificiala, când pastura, polenul, mierea, laptisorul
de matca, propolisul si alte alimente usor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitând
gura, direct în stomac sau în intestinul subtire.
Supozitoare rectale, în cazul pacientilor cu adenom de prostata
Supozitoare vaginale, în diferite afectiuni genitale la femei

Extern:
În cosmetică, ca şi component al măştilor cosmetice, combinat cu miere şi/sau
lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.

Reguli de administrare a pasturii

- Testarea alergiei la început.

- Începerea cu mici cantitati.
- Pastrati pastura (bruta sau combinata) cât mai mult posibil sub limba, înainte de a o
înghiti.

Reguli de conservare a pasturii

= Fara caldura
= Fara lumina
= Fara umiditate excesiva
= Fara aer, daca este posibil (vacuum)
= Sa fie refrigerat, dar numai în mici recipiente (maximum 100 grame)
= Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie tinut la temperatura camerei pentru 30 -
60 de minute pentru a evita evaporarea vaporilor de apa condensati

Contraindicatii

Pentru pastura, contraindicatiile si limitele sunt aproape identice ca si pentru polen.

Din cauza transformarilor suferite în stup (sub actiunea bacteriilor specializate),

pastura are unele contraindicatii si limite diferite de ale polenului.

Pastura este mai "neteda" decât "asprul" polen deoarece este întotdeauna deschisa.
Fiind deschisa, irita mai putin mucoasa tractului digestiv în procesele de digestie si de
absorbtie. Ca rezultat, toleranta tractului digestiv este crescuta.

Totusi, deoarece pastura poate contine mici cantitati de polen ne-deschis, poate
prezenta, în unele cazuri, aceleasi probleme ca si polenul, în special cele legate de
alergii.

Pentru a diminua problemele menionate mai sus (alergii + intoleranta) este

întotdeauna o buna idee ca pastura sa fie amestecata cu miere (la început în raport de
1:10, apoi 1:8, 1:6, 1:4, 1:2, 1:1). Apoi se amesteca ambele cu cantitati suficiente de
lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apa, iaurt etc.).
Diluarea pasturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reactii adverse vor fi
considerabil diminuate. Un alt "truc" este sa va sfatuiti pacientii sa foloseasca separat
extract moale de propolis sau tinctura de propolis sau apa de propolis extrasa direct
care are foarte bune proprietati antiinflamatorii si antialergice.

Astfel, putem enunta legile urmatoare:

> Nu permiteti ca pastura, în cantitati normale, sa ajunga la nivelul nasului pacientilor

(prin ceai + miere + pastura în inhalatii, de exemplu), daca pacientul are o alergie
respiratorie la polen.
> Nu permiteti ca pastura, în cantitati normale, sa ajunga la nivelul stomacului
pacientilor, daca pacientul are o alergie digestiva la polen.
> Nu administrati cantitati mari de pastura celor suferinzi de diabet.
> Nu administrati cantitati mari de pastura, cel putin initial, persoanelor suferinde de
afectiuni severe ale tractului digestiv. Tratati sau ameliorati aceste boli mai întâi cu
propolis, miere, laptisor de matca + ceaiuri de plante, apoi adaugati pastura în dieta
lor.
 Limite

Pastura nu poate vindeca un tesut, un organ sau tot corpul mult prea slabit pentru a
putea sa prelucreze prin mecanisme specifice (digestie si absorbtia energiei în
general).
Pastura nu poate vindeca celule sau tesuturi îndepartate daca nu poate ajunge în
aceste zone; de exemplu, vitaminele, enzimele, energia pasturei nu pot ajunge la
celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.

Toate contraindicatiile si limitele de mai sus sunt mai mult sau mai putin relative, si
trebuie judecate în mod specific în relatie cu starea reala a pacientului, o stare ce
poate fi diferita de la o zi la alta.
Este recomandat sa aveti o relatie de buna întelegere cu alergologul local.

Ca o concluzie generala, se observa ca pastura are indicatii mai bune decât polenul,
fiind recomandata în tratarea unui spectru larg de afectiuni.

Pastura si efectele ei.

PASTURA

Pastura,cunoscuta si sub denumirea de "painea albinelor" reprezinta de

fapt un "polen innobilat" prin interventia albinelor asupra lui in stup,sub
influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a
temperaturii si umiditatii ridicate din stup, polenul sufera o serie de
transformari biochimice si modificari structurale, transformandu-se
in pastura. Pastura prezinta o actiune biologica dubla, fata de polen.
Pastura se obtine din grauncioarele de polen care sunt sfaramate si
depuse in celulele fagurilor.Aici polenul incepe un proces de fermentare
naturala prin care isi mareste calitataile nutritive si terapeutice.Fata de
polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare . De
asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind
asimilarea mai usoara si completa de catre organism a principiilor active
din pastura. Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor
antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indelungat.
ATENTIE la sursele de unde va cumparati pastura.Pentru a avea calitatile
excelente pentru care este cautata pastura trebuie sa fie de calitate.
Pastura se matureaza in interiorul stupului 3-4 luni.Uni falsifica acest
produs punand in forme polen fermentat sau scot mai repede pastura din
stup si o usuca artificial cu mult inainte ca aceasta sa se matureze.

PASTURA-Recomandari terapeutice

Pastura acopera necesarul multor aminoacizi, vitamine si minerale,

trateaza carenta proteica, fiind foarte utila in stadiul de denutritie. Medicii
români care au studiat efectele obtinute cu pastura asupra bolnavilor
hepatici (hepatita cronica, ciroza), au obtinut "rezultate ce depaşesc
aşteptarile" (Dr. M. Ialomiteanu - Spitalul de Boli Infectioase din
Bucureşti).
Se recomanda a fi administrate in afectiunile hepatice (steatoza hepatica,
hepatita toxica, hepatita cronica, ciroza).
Creşterea rezistentei generale a organismului.
Eficienta in afectiuni digestive, ca: enterocolite, colite spastice, colite
amoebiene, colibaciloze, rezectii gastrice, spasme gastro-intestinale,
diaree sau constipatie cronica, tumori ale stomacului.

Administrarea de pastura in a doua jumatate a perioadei de sarcina si in

timpul alaptarii se dovedeşte benefica, deoarece combate oboseala,
scade retentia azotata, reduce edemul şi frecventa toxemiei şi creşte
calitatea laptelui matern.
Intre principiile active din pastura, s-au identificat substante
antiestrogenice, care se dovedesc de efect femeilor care prezinta exces
de foliculina.
Pastura previne sau ajuta la tratarea unor afectiuni care pot deriva din
surplusul de hormoni estrogenici (tumori mamare, fibrom uterin, fibroza
mamara).
Pastura se recomanda, indiferent de sex, in disfunctii caracterizate prin
incapacitatea realizarii actului sexual (impotenta, frigiditate).
Pastura este eficienta in unele dereglari neuropsihice, ca astenie,
surmenaj, stres, migrene, insomnie.
Pastura este utilai in multe alte afectiuni, dintre care le mentionam pe
cele cardiovasculare: hipertensiune, cardiopatie ischemica, insuficienta
cardiaca, insuficienta circulatorie periferica.
Pastura aduce multe beneficii sanatatii organismului, acest produs
natural recomandându-se ca: desensibilizant al reactiilor alergice
provocate de polenul de casa, stimulent imunitar, antioxidant şi
energizant.
In geriatrie, pastura atenueaza proceselor fiziologice care insotesc
imbatrânirea şi diminueaza fenomenele degenerative asociate procesului
de imbatrânire.
Pastura este foarte eficienta copiilor cu probleme de memorie, asimlare,
anemici, celor care prezinta intârzieri sau deficiente in dezvoltarea fizica.
Pastura completeaza excelent tratamentul cancerului, prostatitei sau
hipertrofie de prostata.

PASTURA -Administrare
Recomandam 10-20 g pastura/zi, in doua etape, administrata la 30
minute dupa masa.
In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza
va creste la 30 g. pastura /zi, administrarea se va face in trei portii si pe
cat posibil intre mese, adica la o ora si jumatate sau doua dupa masa. In
acest ] caz tratamentul poate fi completat cu propolis 3-5g/zi.
O cură cu pastura trebuie să dureze 30-40 zile, fiind urmată de o lună
pauză, după care tratamentul poate fi reluat.

PASTURA-Reactii adverse

Pot sa apara, uneori, diferite reactii alergice. Cei care utilizeaza pentru
prima data pastura, trebuie sa recurga la cantitati mici (o lingurita),
marind doza de la o zi la alta. La o prima utilizare a pasturii, este posibil
sa apara manifestari alergice de mica amploare, care cedeaza definitiv in
câteva ore sau zile.

Autor: Camelia ONCIU, 21.02.2012

• Denumită şi pîinea albinelor, păstura are efecte rapide în cazul afecţiunilor hepatice

Păstura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar şi cel mai puţin cunoscut. Pe scurt,
păstura este un polen modificat cu substanţe adăugate de harnicele albine şi care constituie hrana
acestora, în special a larvelor. Dacă albinele îşi hrănesc copiii cu acest produs pre-digerat,
denumit şi „pîinea albinelor“, vă daţi seama cît de bogat e în substanţe nutritive. Se extrage în
cantităţi mici, ceea ce face ca păstura să fie scumpă şi greu de găsit. Dar acest medicament
natural este unic prin însuşirile biochimice. Valoarea lui terapeutică este de trei ori mai mare decît
a polenului, iar gama afecţiunilor pe care le vindecă este imensă.

Fabrica de pîine a albinelor

Păstura este un polen modificat biochimic. Polenul depozitat în faguri fermentează sub influenţa
substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor şi a condiţiilor de temperatură şi umiditate.
Fermentaţia durează aproximativ trei luni, iar produsul rezultat este diferit de polenul iniţial şi cu o
efect terapeutic superior. Ce se întîmplă în stup? Albinele tinere care încă nu zboară, aflate în
primele şapte zile de viaţă, preiau polenul de la cele lucrătoare, îl fărîmiţează cu mandibulele, îl
frămîntă adăugîndu-i enzime din corpul lor şi îl presează cu lovituri de cap în celulele fagurilor.
Celulele se umplu cu polen în proporţie de 2/3. Peste acest polen se adaugă miere în ultima
treime şi totul se acoperă cu o peliculă fină de ceară. În acest fel, celula fagurelui este închisă
ermetic, iar procesul de fermentaţie poate începe. În prima etapă a fermentaţiei, se dezvoltă
bacteria aerobă pseudomonas, care va consuma întreaga cantitate de oxigen, ceea ce conduce în
final la moartea acestor bacterii, prin autoasfixiere. În a doua etapă, se dezvoltă o bacterie
anaerobă, lactobacillus, care foloseşte glucidele ca sursă de oxigen, producînd în schimb acid
lactic, concentraţia acestuia ajungînd la 3,2%. De asemenea, creşte concentraţia de vitamine din
grupa B. În a treia etapă, între a 7-a şi a 15-a zi, activitatea de transformare a polenului în păstură
este continuată de drojdiile din genul Saccharomyces, care utilizează resturile de glucide. În acest
ultim stadiu, se produce fermentaţia finală a polenului, iar pH-ul produsului ajunge la valori
cuprinse între 4 şi 4,2.

Colecţie de substanţe sănătoase

Păstura rezultată în urma acestui complex proces de fermentaţie e diferită de polen. Are un
conţinut sporit de vitamina K, dar şi un grad de conservare mai mare. Datorită cantităţii mari de
acid lactic şi proprietăţilor antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat, fără a se observa
modificări majore, cantitative sau calitative. Ţinută la loc uscat şi răcoros, poate rezista pînă la 17
ani. De asemenea, spre deosebire de polen, păstura este mai uşor asimilabilă pentru că granulele
de polen sînt deschise, datorită degradării exinei (peretele celular al polenului). Are aciditate mai
mare decît polenul, ceea ce reprezintă un factor esenţial în păstrarea şi menţinerea echilibrului
metabolic. Compoziţia chimică a păsturii este următoarea: 35% carbohidraţi (glucide: glucoză,
zaharoză, dextrine, celuloză), 1-6% lipide (lecitină, acizi graşi) şi caretonoizi (200-875 mg/kg
provitamina A), 1,7g/kg vitamina E, 6-200 mg/100g vitamina C. Acest medicament minunat mai
conţine şi enzime, aminoacizi (histidină, triptofan, metionină, fenilalanină, valină, cistină, arginină,
acid glutamic), antibiotic, hormoni naturali, minerale şi oligoelemente: sodiu, potasiu, nichel, titan,
vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, stronţiu,
bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu, fier. Drept urmare,
păstura este o uzină de substanţe benefice, greu de egalat de oricare alt produs al stupului şi
chiar al naturii.

Măsuri antialergice

Apicultorii colectează extrem de puţină păstură din fagure, se pot extrage doar cantităţi foarte mici,
astfel încît să nu se afecteze alimentaţia albinelor. Recoltarea este migăloasă şi trebuie făcută
numai cînd fermentaţia este completă, adică atunci cînd bucăţelele de păstură au formă
hexagonală. Secţionate, aceste fragmente prezintă straturi de diferite culori date de polenul
recoltat din mai multe flori. Păstura are o culoare maronie, gălbuie sau ruginie, în funcţie de flora
de pe care s-a recoltat polenul.

Gustul acesteia este dulce-acrişor. O păstură de calitate nu produce niciun fel de alergii, nici
măcar celor care nu suportă polenul. Dacă, însă, conţine şi boabe de polen nefermentate, atunci
va provoca efecte adverse celor alergici la acest produs de stup. Contra intoleranţei, se
recomandă amestecarea păsturei cu miere, la început în raport de 1:10 şi se scade progresiv pînă
la 1:1. Apoi se amestecă cu cantităţi suficiente de lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apă,
iaurt). Diluarea păsturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reacţii adverse vor fi
considerabil diminuate. Înainte de a face tratament cu păstură, trebuie să facem un test şi,
indiferent de rezultate, să luăm pentru început cantităţi foarte mici. Mai trebuie să ţinem cont şi de
faptul că persoanele cu diabet nu trebuie să consume cantităţi mari de păstură. De asemenea,
pacienţii cu afecţiuni digestive grave o vor consuma doar la recomandarea medicului.
În restul cazurilor, terapia cu păstură este benefică în zeci de afecţiuni, în special în cele digestive
şi hepatice, fiind celebră pentru capacitatea ei uimitoare de a regenera ficatul. Este recomandată
în toate bolile în care este bun şi polenul. Diferenţa e că efectele se obţin în timp mai scurt.

Antianemic şi revitalizant

Ca metode de administrare internă, păstura poate fi înghiţită pur şi simplu sau amestecată cu
iaurt, cereale, pîine. Poate fi ţinută sub limbă cît de mult se poate, înainte de a fi înghiţită. Există
păstură şi sub formă de supozitoare şi ovule, indicate în cazul pacienţilor cu adenom de prostată,
respectiv, afecţiuni genitale. Extern, produsul apicol este util în afecţiuni dermatologice, fiind
extrem de hrănitor pentru piele, dar şi în cosmetică, sub formă de mască. Păstura este un leac
eficient în anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afecţiunile de colon, mai ales
cele însoţite de constipaţii (enterocolite, colite de fermentaţie sau putrefacţie), chisturi ovariene,
noduli mamari. Este extraordinară în alimentaţia copiilor, a celor care urmează o dietă de slăbit, a
celor slăbiţi şi lipsiţi de energie, pentru întărirea muşchiului cardiac, stimularea secreţiilor biliare,
distrofie musculară şi pentru o mai bună activitate cerebrală. Tratamentul asociază păstura cu
lăptişor de matcă, miere, polen sau lăptişor de matcă. Această combinaţie reduce timpul de
vindecare la jumătate. Păstura acţionează ca afrodisiac, antianemic, aperitiv, tonic hepatic, tonic
nervos, vitalizant. Una din afecţiunile care răspunde foarte bine la tratamentul cu păstură este
anemia hipocromă, mai ales în cazurile în care medicamentele alopate nu au dat rezultate. Cu
păstură, se constată ameliorarea stării generale, revenirea apetitului, creşterea în greutate,
dispariţia cefaleei, ameţelilor şi stărilor de oboseală. Cura poate dura trei luni.
Păstura are efect antiviral similar interferonului natural, stimulînd imunitatea.

Reface ţesutul hepatic

Administrată în afecţiunile hepatice, acţiunea păsturii este cu adevărat remarcabilă, mai ales în
hepatite acute şi cronice, ciroze uscate sau umede. Doza uzuală recomandată este de 10-20 g/zi,
în doză unică sau în două prize, administrată la 30-45 minute după masă, pentru a nu produce
disconfort gastric. În cazul afecţiunilor hepatice severe şi ciroze, doza va creşte la 30 g/zi,
administrarea se va face în trei prize (circa 10 g/administrare) şi pe cît posibil între mese.
Tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu sau comprimate de
silimarină şi propolis (0,5-1g/zi). În urma administrării de păstură, s-a observat că bolnavii se refac
în timp extrem de scurt, între o lună şi trei luni la hepatita A şi B. În cazul hepatitei C, refacerea
integrală a ţesutului ficatului ajunge în cele mai grave cazuri la un an. În cazul în care vrem să
luăm păstură în scop profilactic, dozele se stabilesc în funcţie de vîrstă, sex, greutate corporală,
de existenţa simultană a mai multor afecţiuni. Seleniul din compoziţia păsturii acţionează asupra
organismului ca un agent de detoxificare. O cură cu păstură se recomandă atît fumătorilor înrăiţi,
cît şi celor care consumă alcool în exces, completînd deficitul de seleniu din organismul acestora.
În industria farmaceutică, este ingredient din care se obţin vitaminele. Păstura se găseşte în
magazinele de produse naturiste sau în piaţă, la persoanele care vînd miere de albine. Aceste
medicament natural se păstrează în locuri ferite de căldură, lumină, umezeală, în recipiente
închise etanş, de maximum 100 g. Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie menţinut la
temperatura camerei 30-60 de minute.
Medicamente neştiute din farmacia stuparului

• Apă de propolis. Se obţine din recolatarea propolisului proaspăt care se pune într-un borcan, se
acoperă apoi cu 100 ml apă fiartă şi răcită şi se închide ermetic. Se agită de 3-4 ori pe zi. Se
poate folosi după 3-4 ore pînă la 3-4 zile, dacă e ţinut în frigider. Se poate administra fie pe cale
bucală, fie nazală, în diverse boli infecţioase, alergice sau tumorale. Combate stomatitele, aftele,
candidoza bucală şi cariile dentare.

• Spirt de propolis. Se prepară la fel ca apa de propolis, înlocuindu-se apa cu spirt alb, dar nu se
aplică decît pe piele, în diverse tratamente chirurgicale sau dermatologice. Preparatul devine toxic
după 3-4 zile şi trebuie aruncat. Este folositor în tratamentele externe ale arsurilor sau
degerăturilor infectate, a umflăturilor, psoriazisului, zonei zoster şi ale altor boli de piele.
• Ulei de propolis. Se recoltează propolisul superior, din care se fac mici grăuncioare şi se
amestecă cu ulei, de preferinţă de măsline. Se recomandă în tratamentul arsurilor, degerăturilor,
ulcerelor varicoase şi al plăgilor care se vindecă greu.

============================================================

Ce este păstura, alimentul-minune care vindecă

ficatul, sistemul imunitar si elimină toxinele
Data: 07 octombrie 2016
în: Sănătate

https://ampress.ro/ce-este-pastura-alimentul-minune-care-vindeca-ficatul-sistemul-imunitar-si-elimina-toxinele/
Păstura este un polen modificat biochimic de catre albine chiar in interiorul stupului, pe parcursul
mai multor luni de zile. In cadrul proceselor naturale care au loc in stup, ia nastere un produs cu
adevarat miraculos, bogat in vitamine, minerale, oligoelemente,aminoacizi, enzime si factori
antibiotici, alaturi de multe alte substante esentiale pentru organism.

Asadar, pastura este un produs unic, ce nu poate fi sintetizat in laborator, si care contine toate
componentele esentiale vietii. Are o puternica actiune antioxidativa, antitoxica, antiinflamatorie si
regeneratoare, potrivit gandul.info.

Acest produs apicol are capacitatea de a regenera ficatul, de a stimula sistemul imunitar, dar si de
a elima toxinele, asigurand astfel o detoxifiere profunda. Tot el stimuleaza secretiile biliare,
regleaza activitatea intestinala, stimuleaza digestia si functia colonului. De asemenea, pastura
intareste sistemul cardiovascular, ajuta la formarea celulelor sanguine albe si rosii, normalizeaza
colesterolul si trigliceridele, sustine si stimuleaza activitatea cerebrala, memoria si capacitatea de
concentrare.

Pe de alta parte, combate ametelile si starile de oboseala, reduce efectele nocive ale stresului si
reda organismului starea de vitalitate. Prin urmare, pastura este indicata in alimentatia copiilor, a
celor slabiti si lipsiti de energie, in cazul bolilor cronice sau in cazul convalescentei. In plus, ofera
stralucire tenului, hraneste pielea si poate fi folosita si in cosmetica, sub forma de masca.
Sursa – SănătateBZI.ro

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

www.sfatulmedicului.ro

Păstura curăţă şi întinereşte organismul

Păstura este un produs natural cu o valoare terapeutică şi antibiotică de trei ori mai
mare decât cea a polenului. Conţinutul său bogat în seleniu ajută la detoxifierea
organismului şi stimulează imunitatea. Puţină lume ştie că, de fapt, păstura este
polenul recoltat de albine, apoi fermentat de acestea în condiţiile naturale oferite de
stup. Aici, sub influenţa temperaturii, a umidităţii şi a florei microbiene, polenul trece
prin numeroase transformări biochimice şi, după trei luni de fermentaţie naturală, se
transformă în păstură. Acest produs nou, păstura, are o compoziţie chimică
îmbunătăţită faţă de cea a polenului. După modelul specialiştilor din Japonia, Franţa
şi Anglia, ţări cu un consum apreciabil de produse apicole pure (ecologice), s-au
obţinut şi în ţara noastră, în premieră, lăptişor de matcă şi păstură pure. „Pâinea
albinelor” este asimilată uşor Păstura sau „pâinea albinelor”, cum mai este numită,
are în compoziţie: lipide (1-6 la sută), carbohidraţi (glucide-35 la sută), carotenoizi
(provitamina A- 200-875 mg/kg), vitamina E (1,7 g/kg), vitamina C (60-200 mg la
100 g produs), enzime şi aminoacizi. Datorită acidităţii sale ridicate, acest produs
apicol se asimilează cu uşurinţă în organism.

Beneficiu Anemiile se tratează printr-o cură cu păstură de 90 de zile.

Asigură o detoxifiere profundă Păstura pură este o sursă importantă de seleniu, un
mineral esenţial pentru sănătatea organismului, cu acţiune puternic antioxidantă.
Specialiştii apreciază că antioxidanţii precum seleniul neutralizează radicalii liberi şi
au puterea să reducă şi chiar să prevină, în bună măsură, efectele lor negative.
Datorită acestui atu, păstura contribuie la detoxifierea organismului şi la buna
funcţionare a sistemului munitar. Benefică fumătorilor şi „băutorilor" Cercetătorii au
descoperit că păstura pură este de mare ajutor fumătorilor şi consumatorilor de
alcool. Aceleaşi efecte negative are alcoolul asupra persoanelor dependente de
băutură, absorbţia seleniului fiind redusă foarte mult de consumul de alcool. S-a
constatat că tutunul reduce absorbţia seleniului în tubul digestiv. Aşadar, fumătorii
trebuie să consume alimente bogate în seleniu (peşte, nuci, usturoi, cereale
integrale, ficat, seminţe de floarea-soarelui, nuci), o cură cu păstură completând
deficitul acestui mineral, atât de necesar pentru sănătatea lor. Eficientă în
terapiabolilor de ficat Fitoterapeuţii recomandă terapia cu păstură pură persoanelor
care suferă de afecţiuni hepatice, unde efectele acestui remediu s-au dovedit
remarcabile. Rezultate de excepţie s-au constatat în hepatitele acute şi cronice, la
fel şi în cirozele uscate şi umede, deoarece păstura se numără printre puţinele
remedii care refac celula hepatică. Doza uzuală recomandată este de 10-20 g pe zi
(în doză unică) sau în două reprize, administrate cu 30-45 de minute după masă,
pentru a evita disconfortul gastric. După zece zile de cură, doza zilnică trebuie să
crească treptat până la 30 g pe zi, iar gramajul se împarte în trei prize de câte 10 g
fiecare. Pauzele între doze trebuie să fie de două ore. În aceste afecţiuni, terapia cu
păstură pură se completează cu câte o cană de ceai de armurariu pe zi. O cură cu
păstură, câte 30 de zile de trei ori pe an, creşte imunitatea organismului şi
diminuează starea de oboseală. Specialistul nostru Dr. Ruxandra Constantina medic
de familie competenţă în apifitoterapie Păstura este poate cel mai valoros produs al
stupului, de ale cărui proprietăţi terapeutice extraordinare pot beneficia atât adulţii,
cât şi copiii, persoanele sănătoase, cât şi cele cu diverse afecţiuni. Păstura este un
polen predigerat, de aceea este mai uşor de digerat şi de asimilat de organism.
Conţine proteine, glucide, lipide, aminoacizi, vitamine din grupul B, vitaminele D, E,
C, K, provitamina A, 27 de minerale, un factor antibiotic, un factor de creştere,
hormoni naturali şi enzime. Păstura are aceleaşi indicaţii terapeutice ca şi polenul,
însă acţiunea ei este mult mai rapidă şi mai puternică. În cazul afecţiunilor hepatice
(hepatite acute şi cronice, ciroze), rezultatele sunt cu adevărat remarcabile.
Persoanele alergice la polen şi diabeticii nu pot folosi păstura. Doza uzuală
recomandată intern este de 10-20 g/zi, în doză unică sau în două reprize, la 30-45
de minute după masă.

Citeste mai mult: adevarul.ro/sanatate/medicina/pastura-curata-intinereste-

organismul-1_50ad2b207c42d5a6638ffff2/index.html
===============================================================================================

http://sanatate.bzi.ro/indicatiile-terapeutice-ale-pasturei-5440

Indicatiile terapeutice ale pasturei

5218 vizualizari | Miercuri, 03 August 2011

96 0

VK1

Comentarii (0)
Pastura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar si cel mai putin cunoscut. In
esenta, pastura este un polen modificat, hrana albinelor. Sub influenta substantelor
adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din stup,
precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari
biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura.

Cum se transforma polenul in pastura

Transformarea polenului in pastura se face in doua etape:

- prima etapa consta in dezvoltarea bacteriei pseudomonas, aeroba, care va consuma

intreaga cantitate de oxigen, ceea ce conduce in final la moartea acestor bacterii, prin
autoasfixiere.
- in a doua etapa, lactobacillus, o bacterie anaeroba, foloseste glucidele ca sursa de
oxigen, producand in schimb acid lactic, concentratia acestuia ajungand la 3,2%; de
asemenea creste concentratia de vitamine din grupa B.

Pastura este un produs natural, mai valoros decat polenul datorita continutului mai mare
in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o
face usor asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare
.

Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata
timp indelungat. Pastrata la loc uscat si racoros, poate rezista pana la 17 ani.
Tipuri de polen si indicatii terapeutice

Indicatorii calitativi
Colectarea pasturei din fagure este migaloasa. Se extrage in cantitati mici pentru a nu
afecta alimentatia albinelor. La cumpararea acestui produs se va urmari ca transformarea
polenului in pastura sa fie deplina, lucru probat de forma de hexagon a bucatelelor
de pastura (imprumutata de la celulele din fagure). Se admite un procent de sfaramaturi
de 20-25% din cantitate.

De asemenea, in majoritatea cazurilor, privind in sectiune transversala, vom observa

culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai multe flori.

Indicatii terapeutice
Pastura acopera toata gama de recomandari ale polenului, insa actiunea ei este mai
rapida si mai puternica:

- afectiuni hepatice;
- anemii;
- stres;
- reumatism;
- reglarea tranzitului intestinal;
- afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterocolite, colite de
fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii).

Administrare
Doza uzuala recomandata este de 10-20 g/zi, in doza unica sau in doua prize,
administrata la 30-45 minute dupa masa, pentru a nu produce disconfort gastric. In cazul
afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creste la 30 g/zi,
administrarea se va face in trei prize (circa 10 g/administrare) si pe cat posibil intre mese,
adica la o ora si jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz tratamentul poate fi
completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu (doua jumatati de cana pe zi) sau
comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de armurariu) si bineinteles cu
propolis (0,5-1g/zi).

Contraindicatii
Ca si in cazul polenului si al mierii, pastura nu poate fi folosita de catre diabetici. Daca
totusi acestea se afla intr-una din situatiile mai severe descrise, in care alternativele de
tratament nu sunt prea variate, administrarea acesteia se va face dupa informarea
medicului si mai ales cu controlul permanent al glicemiei.