4.

Rocile magmatice (eruptive)

Rocile sunt asociaţii naturale, constituite din unul sau mai multe minerale, care
alcătuiesc litosfera (scoarţa terestră).
După originea şi modul de formare, rocile se grupează în trei mari categorii: roci
magmatice, roci metamorfice, roci sedimentare.

4.1. Formarea, structura şi compoziţia rocilor magmatice

4.1.1. Formarea rocilor magmatice

Rocile magmatice iau naştere prin răcirea şi consolidarea magmei. Magmele sunt
topituri fierbinţi de silicaţi, oxizi şi gaze, care se găsesc în interiorul scoarţei, la temperaturi şi
presiuni ridicate. Când ies la suprafaţă şi se revarsă, magmele poartă denumirea de lavă.
În interiorul scoarţei terestre, la adâncimi mari, procesul de consolidare a magmei
făcându-se lent, din cauza temperaturii şi presiunii care scad încet, materia minerală are timp
să se cristalizeze complet şi să se individualizeze în minerale de aceeaşi mărime. În aceste
condiţii se formează rocile magmatice intrusive sau abisale.
În urma mişcărilor tectonice se produc crăpături în scoarţă, prin care magma se
ridică la suprafaţă. În aceste condiţii, temperatura şi presiunea scad brusc, consolidarea
magmei se face repede, formându-se minerale cu cristale mici (microlite), înglobate într-o
masă necristalizată (amorfă), denumite roci efuzive.
Consolidarea magmei poate avea loc şi în condiţii intermediare, de tranziţie între
cele mai sus amintite, rezultând roci porfirice sau filoniene.

4.1.2. Structura
Prin structură se înţelege modul de asociere a mineralelor din masa unei roci, după
formă, mărime şi gradul de cristalizare, care poate fi:
- Structură holocristalină (holos = întreg, complet); se caracterizează prin faptul că
toată masa rocii este complet cristalizată (specifică rocilor intrusive).
- Structură hemicristalină (semicristalină) sau porfirică; masa rocii este alcătuită
dintr-o serie de cristale bine formate (fenocristale), care sunt implantate într-o
masă microlitică. Se întâlneşte la rocile a căror consolidare se petrece în trei faze:
începe în adâncime, unde se formează fenocristale, se continuă în apropiere de
suprafaţă, unde se formează microlitele, şi se poate termina prin ieşirea magmei la
suprafaţă, unde se solidifică sub formă amorfă.
- Structură sticloasă, vitroasă sau amorfă; toată masa rocii este amorfă, datorită
ridicării bruşte a lavei la suprafaţă.

4.1.3. Compoziţia chimică

După compoziţia chimică, ţinându-se seama de procentul de SiO2, rocile magmatice
se pot clasifica în trei grupe mari:
- roci acide, care conţin peste 65% SiO2 în totalitate liber;
- roci neutre (intermediare), care conţin 52 – 65 % SiO2 parţial liber şi parţial în
combinaţie;
- roci bazice, care conţin sub 52% SiO2, în totalitate sau aproape în totalitate în
compoziţia silicaţilor.

1
 4.1.4. Compoziţia mineralogică
Mineralele rocilor magmatice, după procentul în care se găsesc în masa rocilor, pot
fi: minerale principale şi minerale accesorii.
Mineralele principale constituie aproape întreaga masă a rocii. Ele se împart în două
mari grupe:
- minerale leucocrate (leucos = alb) – sunt minerale de culoare deschisă, constituite
mai ales din feldspaţi ortoclazi şi plagioclazi, cuarţ şi mică albă;
- minerale melanocrate (melanus = negru) – sunt minerale de culoare închisă, în care
domină silicaţii feromagnezieni (olivină, piroxeni, amfiboli şi mică neagră).
Mineralele accesorii sunt răspândite în procent redus în toate rocile magmatice. Nu
constituie criteriu de identificare a rocilor, prezenţa sau absenţa lor nefiind obligatorie pentru
un anumit tip de rocă.
4.1.5. Clasificarea rocilor magmatice
Rocile magmatice sunt foarte variate ca structură, culoare, compoziţie chimică şi
mineralogică, observându-se diferite tipuri de trecere de la o familie la alta. Din această cauză,
clasificarea lor a constituit întotdeauna o problemă foarte greu de rezolvat.
O clasificare practică şi, în acelaşi timp, didactică se bazează pe cunoaşterea
condiţiilor geologice în care s-au format (structura) şi pe compoziţia chimică şi mineralogică.
După aceste criterii, rocile magmatice se împart în trei grupe mari: intrusive, filoniene şi
efuzive.
a) Rocile magmatice intrusive - provin din consolidarea lentă a magmei, în interiorul
scoarţei terestre, la adâncimi mari. Sunt roci pestriţe, holocristaline, compacte.
Ţinând cont de compoziţia chimică, compoziţia mineralogică, greutatea specifică şi
culoare, deosebim trei familii şi şase subfamilii, în ordinea: granite, granodiorite, sienite,
diorite, gabrouri şi peridotite.
Granitele conţin cuarţ, feldspaţi şi biotit. Culorile dominante sunt cele leucocrate; au
greutate specifică mică şi sunt acide. Pe măsură ce se înaintează de la granite la peridotite,
scade conţinutul de cuarţ şi creşte conţinutul de piroxeni, amfiboli şi olivină (de la acid la
bazic). Totodată, culoarea se închide, scade procentul de minerale leucocrate şi creşte cel al
mineralelor melanocrate.
b) Rocile magmatice filoniene – se numesc filoniene pentru că se găsesc sub formă de
filoane, la adâncimi mai mici decât cele intrusive şi mai mari decât cele efuzive.
Sunt roci holocristaline, formate din fenocristale împlântate într-o masă microlitică.
Nu se diferenţiază d.p.d.v. chimic şi mineralogic de rocile intrusive în jurul cărora s-au
format. Cele mai importante roci filoniene sunt porfirele.
c) Rocile magmatice efuzive (vulcanice) – s-au format prin consolidarea topiturii
magmatice (lavei), în condiţii de temperaturi şi presiuni scăzute (aproape de suprafaţa scoarţei
terestre sau chiar la suprafaţă), ca urmare au structură şi textură diferită de a rocilor intrusive
(structură hemicristalină sau chiar masă amorfă).
Având aceeaşi compoziţie chimică şi mineralogică, fac parte din aceleaşi familii cu
rocile intrusive, în ordinea: riolite, dacite, trahite, andezite, bazalte şi picrite.
Riolitele sunt roci efuzive din familia granitelor, au structură hemicristalină, alcătuite
predominant din feldspaţi şi cuarţ, la care se adaugă foiţe rare de biotit.
La fel ca şi rocile intrusive, din a căror familie fac parte, pe măsură ce se înaintează de
la riolite la picrite, scade conţinutul în cuarţ şi creşte conţinutul în piroxeni, amfiboli şi olivină
(de la acid la bazic) şi culoarea se închide (de la leucocrate la melanocrate).
d) Tufurile vulcanice – sunt, de asemenea, roci efuzive, comune tuturor familiilor şi au
rezultat din materialul vulcanic aruncat în timpul erupţiilor. Pot fi slab consolidate şi poroase,
dar şi dure(sticloase). Se deosebesc tufuri vulcanice: riolitice, dacitice, trahitice, andezitice şi
bazaltice.