Medicamente folosite pentru combaterea Varoozei

medicamente antivaroa
tratam de şoc tratamente de susţinere trat biologice
apiguard fumigene vaporigene pulverulente aspersive metoda termica
apistan danikoropor acaramin A, T malation acid oxalic metoda biologica
apivar fenotiazina acid formic perizin acid lactic
info ducumentar antivaroa (site în
mavrirol folbex amitraz camfor sineacar amitraz
limba franceză)
varachet tutun naftalina sulf timol k79
concluzii varostan timol zahar farin keltane

Tratamente de şoc

Apiguard

Noul medicament Apiguard (folosit de francezi) este utilizat fie în perioadele mai
calde, fie ca tratament de sfârşit de sezon, după ultima recoltă din luna august. Este
un medicament nou de origine naturală, conceput şi brevetat de laboratoarele
SWARM, un gel special în care este incorporat timolul, compus natural care se
găseşte în floarea şi mierea de tei, o armă eficace ce combate apariţia suşelor de
varroa rezistente la tratamentele clasice. Gelul Apiguard generează o difuzie
regulată a substanţei active, acţionând ca o plasă ale cărei ochiuri se lărgesc (când
temperatura scade) sau se micşorează (când temperatura creşte). Acţiunea
Apiguard-ului este dublă: pe de o parte, acţionează prin vaporii timolului care se
răspândesc la întreaga colonie cu ajutorul albinelor ventilatoare, pe de altă parte,
albinele lucrătoare transportă şi răspândesc gelul prin contact (făcând schimb de
hrană).

Apistan

Cel mai eficace produs de combatere a varroozei este Apistanul, care este livrat de
firma Sandoz din S.U.A., preparatul fiind deosebit de scump. Acolo unde este
folosit de mai mult timp, riscă să-şi piardă din eficacitate şi, de aceea, se
recomandă folosirea alternantă a medicamentelor acaricide.

Se suspendă câte 2 fâşii între ramele 3-4 şi 7-8 sau doar una la stupii pe 5 rame,
ridicând-se în prealabil magazinul. Fâşiile se ţin în stupi 6 săptămâni sau 8-10
săptămâni în cazul prezenţei continue de puiet. Mecanismul acţiunii acaricide a
fâşiilor este foarte simplu: el funcţionează exclusiv prin contact; de câte ori o
albină vine în contact cu fâşia de Apistan, câteva molecule de fluvalinat sunt
transferate de pe PVC pe perişorii albinei şi în scurt timp, varroa care peregrinează
de la o albină la alta, cade de pe albină, cădere urmată, în funcţie de numărul de
molecule de substanţă activă atinsă, de moartea sa sau de o amorţire puternică.
Eficacitatea preparatului poate atinge valori de 96-100% în perioada de introducere
în stup, atât pentru varroa cât şi pentru braula (păduchele albinelor) eventual
prezent în stup. Fâşiile de Apistan garantează o eficienţă aproape constantă pentru
o perioadă de peste 180 de zile. Deoarece fâşiile de Apistan îşi exercită acţiunea
exclusiv prin contact, este nevoie ca albinele să poată circula în spaţiul dintre fâşie
şi fagure, chiar pe ambele feţe ale fiecărei fâşii, ceea ce se poate întâmpla numai
dacă aceste spaţii sunt de 4 mm. Această condiţie se poate obţine îndepărtând uşor
cu dalta ramele între care sunt introduse fâşiile. Va trebui evitată eroarea, deja
comisă de unii apicultori, de a plasa fâşiile pe fundul, pe pereţii stupului sau sub
podişor, suprafaţa eficace reducându-se astfel cu 50% iar moleculele de fluvalinat
concentrându-se exclusiv pe o zonă restrânsă a picioruşelor albinelor. Să se evite
ca în perioada de introducere albinele să stea în barbă pe scândura de zbor sau se
interzice iritarea albinelor prin fumigaţii prelungite, hrăniri inoportune şi mai ales
deplasarea albinelor cu fâşiile fixate în interiorul stupilor, ţinând urdinişurile
închise.

În timpul perioadelor reci şi fără activitate de zbor, albinele evită aproape complet
contactul cu fâşiile, reducând astfel în mod drastic eficienţa acaricidă a acestora.
Pentru a se preîntâmpina lăsarea urmelor de acaricid este indicat a se schimba
periodic fagurii. Pentru mărirea eficienţei acaricidului este indicat să se utilizeze o
ramă de diagnostic unsă cu vaselină fluidă şi apărată de o plasă de sârmă cu ochiuri
de 2-3 mm, pentru a reţine şi ulterior a elimina acarienii care, pot doar să cadă
amorţiţi ca mai apoi să se ridice căpătând rezistenţă la acaricid. Chiar dacă
îndelungata prezenţă a fâşiilor de Apistan în stup garantează că mai devreme sau
mai târziu aproape toţi acarienii vor primi doza mortală, riscul de a avea peste
câţiva ani, acarieni rezistenţi la fluvalinate rămâne tot timpul prezent.

Apivar

În ciuda tratamentelor repetate, acarianul Varroa este mereu inamicul nr. 1, în unele
ţări (Franţa) dezvoltând suşe rezistente la Apivar şi Apistan, care, din această
cauză, au fost astfel treptat abandonate, începând cu 1999, din cauza greşelilor de
utilizare care au generat rezistenţa paraziţilor. Potrivit prospectelor, în cazul
Apistanului, tratamentul trebuie să dureze 6 săptămâni, iar în cazul Apivarului, 10
săptămâni. Nerespectarea timpului letal din diferite cauze (unii apicultori amatori
au ales întreruperea tratamentului de primăvară pentru a nu prejudicia recolta de
miere etc.), a dus la o revigorare a acarienilor.
Studiile efectuate în Franţa au confirmat că Apistanul şi, prin extensie, celelalte
produse ce folosesc ca substanţă activă fluvalinatul (Klartan, Mavrik), nu mai
trebuie să fie utilizate în această ţară, din cauza apariţiei formelor de rezistenţă.
Acolo unde aceste produse sunt încă eficiente, se cere multă vigilenţă, ştiut fiind că
apariţia formelor de rezistenţă este aleatoare şi că e mai bine să anticipezi apariţia
lor prin folosirea altor medicamente.

În ceea ce priveşte Apivarul, eficacitatea lui este, în ansamblu, corectă dar, după
folosirea acestuia timp de 5 ani, este nevoie de precauţie. Fâşiile de Apivar trebuie
aşezate în centrul ghemului. O verificare a contactului albinelor cu acestea nu
trebuie să fie făcută decât după 4 săptămâni. Pentru eliminarea paraziţilor de varroa
rezistenţi la tratament, la sfârşitul utilizării Apivarului se indică un tratament cu
Perizin.

Mavrirol

Un alt produs numit MAVRIROL este preparat pe baza substanţei numite

fluvalinat sau mavrik, fără a se exclude fumigaţia cu Varachet. Trebuie avut în
vedere faptul că mavrirolul este o substanţă poluantă cu grad mare de acumulare în
ceară (până la 60 %), existând riscul, în cazul unei administrări regulate, de a ne
trezi cu stupii puternic poluaţi de medicamente. Ceara de albine ar deveni toxică şi
ar determina moartea albinelor în faguri, datorită substanţei.

Benzile de Mavrirol pot fi menţinute şi peste iarnă. O stupină se consideră că este

bine tratată atunci când tratamentul de toamnă a fost efectuat corect. Tratamentul
cu Varachet este obligatoriu pentru a distruge eventualii paraziţi rămaşi, după
tratarea cu alte medicamente şi mai ales pentru a distruge, dacă cumva pătrunde în
ţara parazitul Acarapis Woodi, care produce acarapioza. Aceşti paraziţi nu se văd
cu ochiul liber, trăiesc în aparatul respirator al albinelor şi produc mari mortalităţi.
După tratarea cu Varachet, toamna se introduc în stupi benzile cu Mavrirol, care
vor fi ţinute în stupi 90 de zile, prin această metodă obţinându-se o deparazitare
cvasitotală a familiilor de albine, nemaifiind nevoie de un nou tratament decât în
toamna următoare.

Varachet

Medicamentul VARACHET are în compoziţia lui substanţa amitraz (20%); bis

N,N - (dimetil - 2,4 - feniliminometil) N-metilamina. Substanţa activă acţionează
asupra paraziţilor prin contact molecular şi prin inhalaţie, reuşind să omoare
paraziţii liberi de pe corpul albinelor, într-o perioadă de timp variabilă, de la câteva
zeci de minute până la 3-4 zile, în funcţie de cantitatea de substanţă activă cu care
a venit în contact. Doza recomandată are efect numai atunci când se iau masuri de
etanşeizare a stupilor în timpul tratamentului. Dacă acest lucru nu este realizat, o
parte din substanţa activă volatilizată părăseşte stupul prin fisuri, alte defecte, sau
închiderea necorespunzătoare de la podişor sau urdiniş.

Benzile de hârtie pentru impregnat cu generator de oxigen se îndoaie longitudinal,

pe mijloc (sau în zigzag), înainte cu o zi (că să nu influenţeze negativ timpul de
fumigaţie), şi sunt aşezate pe o plasă de sârmă pentru a împiedica eventuala
aprindere a stupului (datorită temperaturii de câteva sute de grade). Picăturile le
punem numai în momentul când începem tratamentul, pe dunga creată la îndoitura
benzii, la un capăt, una lângă alta. La capătul opus picăturilor dăm foc hârtiei (cu
ajutorul unei ţigări sau altei surse de foc) în momentul în care efectuam tratamentul
propriu-zis. De menţionat că dozajul şi numărul de picături se raportează la
volumul din stup şi nu la puterea familiei de albine. Tratamentele cu Varachet prin
fumigaţie trebuie efectuate cel puţin de 7 ori pe an, în conformitate cu prospectul
de utilizare. Mărirea numărului de picături conduce de multe ori la intoxicarea în
diferite grade a albinelor.

Ultimul şi cel mai eficient tratament cu Varachet trebuie să se facă toamna în

absenţa puietului.

Pentru a se elimina obstacolul rezistenţei acarianului Varroa la tratamentele clasice,

se recomandă combaterea lui şi cu alte mijloace, aplicarea radicală a tratamentului,
nu numai primăvara cât şi toamna, la toate stupinele şi indiferent de mărimea lor.
Orice depăşire a cantităţilor precizate în umectarea benzilor fumigene, sau
efectuarea tratamentului la temperaturi sub +15 grade C şi fără soare, pot duce la
accidente mortale pentru familiile de albine, având grijă ca persoanele care
efectuează tratamentele să nu inhaleze substanţa toxică a acestui medicament. În
interiorul stupilor se va umbla numai după 10-12 ore de la tratamente.

1. Primul tratament se face primăvara, când albinele au început activitatea

normală, atunci când temperatura mediului exterior este de peste +15 grade
C şi albinele nu se află în ghem, preferabil după amiaza, când majoritatea
albinelor este prezentă în stupi şi
2. se repetă încă o dată la interval de 7 zile.
3. Al treilea tratament poate fi efectuat după recoltarea mierii de la salcâm.
4. Se mai recomandă un tratament în luna august după recoltarea mierii de la
floarea soarelui şi
5. câte două tratamente în lunile septembrie şi octombrie,
6. ultimele două atunci când în stupi nu mai există puiet.

Mărirea cantităţii de medicament sau administrarea mai frecventă la fantezia

apicultorilor sau la recomandările persoanelor neavizate conduce la intoxicarea de
diferite grade a familiilor de albine şi la poluarea stupului cu substanţă acaricidă.
Este obligatoriu ca în timpul tratamentelor apicultorul să poarte halat sau salopetă
de protecţie şi ochelari tip moto, iar după terminarea tratamentelor îşi va spăla cu
apă şi săpun mâinile şi faţa (revista Apicultura în România, nr. 4/1982).

Medicaţia alternativă

FUMIGENE

Danikoropor

Tratamentul a dat rezultate bune în Tunisia şi Iugoslavia, procentul de acarieni

distruşi fiind de cca 97%.

Fenotiazina

Singură sau în combinaţie cu alte substanţe (paraformaldehida etc.), fenotiazina a

fost primul şi cel mai utilizat preparat împotriva varoozei deşi rezultatele obţinute
sunt puţin satisfăcătoare. Este produsul care stă la bază Varroazinului, preparat în
Bulgaria şi a Varroatinului realizat în fosta U.R.S.S.

Folbex

Este medicamentul consacrat în tratamentul acariozei. A fost folosit şi în varrooză

însă cu rezultate mediocre. Substanţa activa constă din clorbenzilat, care este
impregnat în tichete fumigene, ce se introduc în stup şi li se dă foc.

Aceeaşi firmă din Elveţia a produs un nou preparat special pentru varrooză,
denumit Folbex forte, care conţine ca substanţă activă bromopropilat, impregnat tot
în tichete fumigene. Tratamentul constă din arderea unui tichet în fiecare stup, la
interval de 4-7 zile. Încercat atât în Germania cât şi în Tunisia, s-a constatat că în
urma a două aplicaţii pot fi distruşi circa 90 % din acarieni.

Tutunul

Folosit în special în Olanda şi China, tutunul s-a dovedit a fi deosebit de eficient.

Este folosit fie prin fumigaţie (1 ţigară pentru un corp de stup pe 10 rame), fie prin
picurarea nicotinei pe o sugativă ce se plasează pe fundul stupilor.

Varostan

Produs pe bază de sulf, are substanţa activă ambalată într-o capsulă metalică, în
care se introduce un fitil căruia i se dă foc după introducerea în stup. Acţiunea
acaricidă se produce în primele 3 zile de la începerea tratamentului. A fost
întrebuinţat pe scară largă în Germania . până în 1977 când, din cauza toxicităţii
ridicate atât pentru albine cât şi pentru operator, a fost interzis.

VAPORIGENE

Acidul formic

Folosit în Germania şi Rusia, acidul formic se utilizează primăvara după zborul de

curăţire, vara şi toamna. Se pune pe fundul stupului acid formic 98% în sticluţe a
180 ml, prin a căror gură se introduce un fitil lejer de tifon, hartie sau bumbac,
pentru evaporarea lentă.

Este eficient la temperaturi de peste 14-15 grade Celsius.

Prof. dr. F. Ruttner (Germania) afirmă că după o întrebuinţare de 3 săptămâni, în

prezenţa puietului acarienii sunt omorâţi în procent de 80 % iar în absenţa puietului
procentul de acarieni morţi se apropie de 100%. Pentru diagnostic sticluţa se lasă
în stup timp de 14 zile, iar pentru tratament 28 de zile. Cantitatea de acid formic
evaporată se reglează prin alungirea sau scurtarea fitilului, astfel încât substanţa să
scadă cu cca 10 ml pe zi.
În prezent sunt recomandate concentraţiile de 60% administrate sub forma
buretelui absorbant sau a vaporizatorului, respectând însă condiţiile de temperatură
şi administrare.

Inconveniente:

1. Concentraţia optimă de vapori depinde nu numai de cantitatea de substanţă

evaporată ci şi de puterea familiei, de tipul stupului şi de temperatura
exterioară, astfel încât dozarea corectă este inconvenientul principal al
acestei metode.
2. Al doilea inconvenient este mirosul puternic al acidului formic care se
transmite şi mierii, fapt ce restrânge folosirea acestei metode numai la
perioadele când în stup nu mai există miere destinată consumului uman.
3. Trebuiesc respectate cu stricteţe regulile de manipulare, păstrare şi utilizare
pentru a preveni accidentările datorate contactului cu acidul, inhalării sau
înghiţirii accidentale. În acest sens apicultorul trebuie să dispună de mănuşi
rezistente la acid, ochelari de protecţie pentru ochi, mască cu cartuş filtrant,
şorţ şi cizme de cauciuc etc.

Moartea paraziţilor în interiorul celulelor închise depinde de concentraţie şi de

distanţa dintre sursa produsului şi puietul infectat. Diferenţa dintre doza capabilă să
elimine varroa şi cea care este toxică pentru albine este foarte strânsă, tratamentul
fiind ineficient sub limita de evaporare de 6 ml/zi.

În România, folosirea acidului formic a fost recomandat de Hristea, iar prin OUG
34/2000 şi Normele metodologice de aplicare (conform HG 917/2001 art 26, 3, e)
se recomandă folosirea acizilor organici în controlul varozei datorită calităţii de a
nu contamina mierea şi ceara cu reziduuri neadmise, a lipsei fenomenului de
rezistenţă a parazitului şi a eficacităţii tratamentului în condiţiile unei folosiri
adecvate.

Atenţie!

Trebuiesc respectate cu stricteţe regulile de manipulare, pastrare si utilizare, pentru

a preveni accidentarile datorate contactului acidului cu ochii, pielea ori prin
inhalare sau inghitire.
Amitrazul

Eficacitatea cea mai mare a acestui produs are loc în lipsa puietului, fiind
recomandat în tratamentul de toamnă, eficienţa sa depăşind-o pe cea a altor
medicamente ca: Varostan, Kelthan, Diagvar, Folbex sau acid formic.

Arahnolul

A fost utilizat in Romania, o perioada. Unii acizi organici (în special acidul oxalic)
au influenţe negative asupra familiilor de albine mai ales asupra mătcilor.

Camforul, naftalina, sau timolul

Au o putere acaricidă bună dar, în cazul supradozării sunt periculoase pentru albine
şi au o acţiune poluanta asupra mierii, căreia îi transmit mirosul de medicament.
Întrucât parte din acarienii căzuţi sunt doar ameţiţi, ei trebuie scoşi afară şi
omorâţi, ceea ce se realizează prin punerea, înainte de aplicarea tratamentului, a
unei hârtii pe fundul stupului (unsă cu o substanţă grasă. Doza de naftalină sau
camfor este de 10-20 g, care se presară seara pe hârtia de pe fundul stupului. Hârtia
cu paraziţii căzuţi şi substanţa rămasă se scoate a două zi dimineaţa.

Folosirea naftalinei trebuie făcută cu multa precauţie, întrucât o expunere

prelungită sau o concentraţie prea mare de vapori în stup provoacă moartea
larvelor în toate stadiile de dezvoltare. În Rusia naftalina este interzisă din cauza
reziduurilor care ajung în miere.

În cazul timolului, doza este de 50-100 g (după puterea familiei), care se înfăşoară
într-o bucată de tifon şi se pune pe fundul stupului. Hârtia cu paraziţii căzuţi şi
timolul rămas, se scoate după 2-3 ore. În toate variantele tratamentul se repeta de
1-2 ori la interval de 10 zile. Timolul rămas la prima aplicaţie se poate refolosi.
Acaramin A şi T

Realizate şi folosite în Uruguay, aceste două produse sunt considerate foarte puţin
toxice pentru albine, primul acţionând prin contact, al doilea sub forma de vapori,
permiţând efectuarea unor tratamente încrucişate în vederea evitării apariţiei unei
rezistenţe din partea acarianului.

PREPARATE PULVERULENTE

Malation

Folosit în Grecia, necesită multă manoperă.

Perizzinul

Are ca substanţă activă un produs organo-fosforic cunoscut sub denumirea de

cumafos. Este produs de firma Bayer (Germania) în colaborare cu Pharmachim
(Bulgaria). Se administrează în hrană (în doză de 5 g granulat la litru de sirop,
pentru un tratament fiind necesare 0,8-1 l la familiile puternice şi 0,5 l la familiile
slabe), efectul durând 7-8 zile. Se recomandă 2 administrări primăvara timpuriu (2
administrări la 7-8 zile interval), 1 tratament înaintea culesului de producţie şi 1
tratament (ce constă din 3 administrări la interval de 7-8 zile) după recoltarea
mierii de la ultimul cules.

Sineacar - concentrat

A fost folosit în România şi a avut o înaltă selectivitate pentru acarieni. Folosit în

dozele indicate acţiona puternic asupra acestora, fără să dăuneze totuşi albinelor,
mătcilor şi puietului. Înainte de folosire, cele 500 g Sineacar - concentrat se
diluează, amestecându-se treptat şi îndelung într-un vas smălţuit, cu 4500 g făină
de grâu, până se realizează o omogenizare perfectă. Se preferă amestecul cu făină
faţă de pudra de zahar întrucât făina nu este mâncată de albine, rămâne mai mult
timp în stup şi asigura un efect medicamentos îndelungat. La stupii verticali se
tratează separat fiecare corp şi magazin.

Sulful

Pentru tratarea varoozei se presară cca 1 g praf de sulf (100 mg de fiecare fagure
acoperit cu albine) pe leaţurile superioare, repetându-se de 3 ori această
administrare, la interval de 12-14 zile. Dacă se depăşeşte doza sau temperatura
exterioară este mai mare de 30 grade Celsius, larvele necăpăcite mor iar albinele
adulte vor fi şi ele afectate.

Timolul

Prin pudrare acarienii pot fi distruşi în procent de 73-98 % dacă familiile sunt
tratate în mai multe reprize cu câte 0,25 g timol în amestec cu zahăr pudră sau
faină de grâu, presărat printre rame. Administrarea se poate face în orice perioadă a
anului, dar este eficace numai între 8-42 grade C. În infestări grave se
administrează 3-4 prize la interval de 4 zile, iar în cazuri uşoare 2-3 reprize la 7
zile interval. Poate fi administrat în combinaţie cu fenotiazina sau cu tratamentul
termic. Este de 1-5 ori mai eficace decât fenotiazina. În concentraţie de 0,002 % în
sirop nu este dăunător pentru albine.

Zahărul farin

Metoda constă în prăfuirea albinelor pe faguri cu zahăr fin măcinat. Zaharul pudră
aderă la porţiunea terminală a membrelor cu rol de ventuză de prindere, făcând
paraziţii incapabili de a se mai fixa, cazând pe fundul stupilor. Particulele de zahăr
trebuie să aibă dimensiuni mai mici de 5 mm. Aceasta metodă de control a
varoozei poate fi utilizată tot anul, în special în timpul culesurilor, când alte
metode chimice nu sunt permise.

PREPARATE ASPERSIVE

Acidul oxalic

Este folosit de apicultorii ruşi sub formă de soluţii de 2%, prin pulverizarea
albinelor la temperaturi de peste 14 grade C. În ce priveşte administrarea acidului
oxalic în luna noiembrie, la o temperatură de peste 40 grade C, chiar dacă
eficacitatea sa este bună, zilele propice pentru aspersia substanţei sunt foarte puţine
astfel încât este mai bine a se evita acest tratament.
Acidul oxalic este toxic, solicită prudenţă, are un efect negativ asupra dezvoltării
puietului şi poate omorî mătcile (peste 50%). Introducerea unui tratament de iarnă
permite însă corectarea unor deficienţe în executarea tratamentelor de toamnă, a
căror calitate este influenţată de mulţi factori (mătci tinere, care prelungesc ponta
mult după termenul obişnuit, condiţii meteorologice improprii, ger timpuriu sau
evenimente neprevăzute, care împiedică apicultorul să execute acţiunea la timp
etc.).

Soluţiule utilizate până în prezent în tratamente prin metoda picurării fie ca

Bienenwohl (solutie apoasa de acid oxalic concentratie 3.5 % (in apa sau sirop de
zahar -200 g zahar si 35 g acid oxalic se dizolva in cca 3/4 litri apa si se
completeaza apoi pana la un litru), fie ca soluţie italiană (concentraţie 4,2 %), nu
au fost adaptate la condiţiile Europei Centrale, eficacitatea acestor soluţii fiind
bună dar, provoacă o diminuare a puterii familiilor de albine în timpul iernii.

Acidul oxalic este mult mai recomandat a fi folosit prin metoda pulverizării. Prin
această metodă este eficient în proporţie de 95% şi bine tolerat de albine. Dacă se
va folosi metoda prin picurare este bine a se utiliza soluţia italiană, fiind de
preferat a se trata cu o soluţie mai puţin concentrată de acid oxalic, adică de 45 g
de acid oxalic la un litru de sirop de zahăr 1:1. Recomandările expuse pe un site
francez sunt următoarele: Compoziţia soluţiei: 35 g acid oxalic în sirop de zahăr
1:1. Cantitatea administrată: 30 ml la coloniile slabe; 40 ml la coloniile mijlocii; 50
ml la coloniile puternice. Mai precis: 5-6 ml pentru fiecare ramă Dadant bine
ocupată de albine.

Atenţie! Acidul oxalic este deosebit de toxic pentru om şi, de aceea, trebuiesc luate
măsuri cu totul speciale de protecţie!

Precizări suplimentare:
  tratamentul se efectuează în absenţa puietului căpăcit (noiembrie-
decembrie);
 nu trebuie efectuat decât un singur tratament de acest fel;
 soluţia de sirop cu acid oxalic se aplică direct pe albinele situate pe
intervalele dintre rame;
 soluţia medicamentoasă trebuie să fie administrată proaspătă şi călduţă, la o
temperatură de peste 0 grade C;
 în anumite condiţii acest tratament poate cauza o slăbire uşoară a coloniilor
în primăvară;
 aplicaţia acidului oxalic prin pulverizare este mai bine tolerat de albine (30 g
AO/1 litru de apă, 3-4 ml pe fiecare faţă de ramă bine ocupată cu albine);
 pe timpul tratamentului se vor purta mănuşi şi ochelari de protecţie.

Descrierea detaliată a metodei poate fi găsită la CHARRIČRE J.D., IMDORF A.,

FLURI P., Potentiel et limites de l'acide oxalique pour lutter contre varroa, RSA 95
(8) (1998) 311-316.

Acidul lactic

Este folosit în Rusia în soluţie de 10-15% prin pulverizare, în perioada de vară-

toamnă.

Atenţie! Acidul oxalic este deosebit de toxic pentru om şi, de aceea, trebuiesc luate
măsuri cu totul speciale de protecţie!

Amitrazul

În Franţa, pentru administrarea amitrazului prin aspersie, este folosit un aparat

special "le Furet", prevăzut cu o conductă până la gura de difuzare, încălzită cu
ajutorul unei butelii de voiaj compresate în vederea obţinerii de aerosoli. Acest
aparat permite tratarea a 30 de stupi dintr-o dată, în 10 minute. Tratamentul se face
de 2 ori pe an, după recoltă, la interval de 9 zile. Produsul utilizat e
amitrazul diluat. Cu aproximativ 5 cm3 de amitraz şi 2 litri de petrol se pot trata 70
de stupi. Fumul dispare din stupi după aproximativ 15 minute, iar acarienii ce iau
contact cu fumul cad imediat. Tratamentul nu are efect decât asupra acarienilor
liberi. Tratând o dată pe toamnă, în absenţa puietului, la o temperatura de +12
grade C se poate reduce la zero numărul acarienilor.
În timpul tratamentului nu trebuie respirat fumul deoarece ar putea fi cancerigen.
Este bine a se purta o mască de protecţie. Datorita modului de utilizare al acestui
aparat este nevoie de ceva timp pentru ca apicultorul să se familiarizeze cu acesta.
Există tehnologii de introducere a substanţei active (amitraz) prin dispersie în apă
(la temperatura de peste +10 grade C sau în soluţie de acetonă în perioada de
îngheţ. Cu o cantitate minimă de substanţă activă, cu un disconfort minim al
familiei de albine, cu un randament mare (20 de sec. / tratament), oferă o
eficacitate de 99% la un preţ de cost care permite tratarea întregului efectiv dintr-o
întreagă localitate, judeţ, ţară, creând posibilitatea executării unui singur tratament,
iarna, cantitatea de substanţă activă putând fi redusă cu 10% faţă de consumul
actual. / România apicolă 12 decembrie 2000, pag. 14-16
Despre substanţele rezultate din descompunerea amitrazei se ştie că unele sunt
cancerigene. Pericolul potenţial la care se expune apicultorul, care execută sute sau
mii de tratamente în cursul cărora inhalează fumul, nu este de neglijat.

PREPARATE SISTEMICE

Metoda termică

Acarienii se desprind de albine la o temperatura de 46-48 grade C. Cercetătorii

sovietici au preconizat o metodă termică care constă din expunere albinelor la o
temperatură ridicată urmată de centrifugare. Pe lângă multa manoperă această
metoda prezintă şi riscul omorârii albinelor, cunoscând că acestea nu suporta o
temperatura mai mare de 49-50 grade Celsius.

Metoda biologică

1. Cercetătorii germani au preconizat o metodă care constă din a obliga matca

(cu ajutorul gratiei Haneman) să însămânţeze 1-2 faguri (la început de sezon
sau după culesurile principale), faguri în care femelele Varroa se vor grăbi să
intre pentru înmulţire şi care, după căpăcire vor fi distruşi împreuna cu
 paraziţii ce îi conţin. Profesorul R. Ruttner consideră că prin această
metodă familiile de albine pot fi eliberate aproape complet de varrooză. În
afara volumului mare de muncă, principalul inconvenient este necesitatea de
a renunţa la o însemnată cantitate de puiet şi aceasta tocmai în perioadele în
care dezvoltarea familiilor de albine este mai necesară.
2. Mult mai rezonabila este eliberarea continuă a puietului de trântor căpăcit,
puiet pentru care parazitul are o predilecţie deosebita. Acest obiectiv se
realizează prin menţinerea permanentă lângă cuibul cu puiet a unei rame
colectoare de ceară, în fagurele căreia matca va depune puiet de trântor şi
care, după căpăcire, va fi topit. Metoda va fi completată prin tăierea şi
eliminarea porţiunilor de faguri (în special de la partea inferioară a acestora)
care conţin puiet de trântor căpăcit. Metoda e recomandata a fi aplicata in
toate stupinele chiar si ca un mijloc alternativ eficient de diminuare si
combatere a varoozei.
3. O altă metodă recomandă folosirea unor gratii pe fundul stupului, având
montate deasupra lor site cu ochiuri de 3 x 3 mm (unse cu email gras), sub
acestea punându-se tifon şi plante aromate (cu miros de mentă, polen,
răşini), paraziţii căzuţi pe fundul stupului nemaiputându-se ridica.Aceasta
metodă nu este prea comodă în cazul stupinelor mari, şi nu garantează
vindecarea.
4. Pentru combaterea varroozei mai sunt recomandate uleiurile eterice (cu
condiţia ca acestea să nu fie toxice pentru albine),infuziile şi sucurile de
plante cu efect acaricid (sucul tulpinilor de tomate spre exemplu).
5. Tratamentul cel mai eficient se face în lipsa puietului, şi pentru aceasta, în
luna octombrie, după o prealabilă verificare a stupilor, toţi fagurii cu puiet
sunt scoşi din stupi şi introduşi în câteva familii care vor fi supravegheate
îndeaproape în vederea unui tratament prelungit.
6. Ing. Aurel Mălaiu recomandă ca după culesul de la salcâm FAB să fie
mutate pe alte locuri dimpreună cu matca şi puietul căpăcit, fagurii cu puiet
necăpăcit şi o parte din culegătoare rămânând pe vechile locuri, unde vor
primi o nouă matcă şi vor fi tratate eficient împotriva varoozei. Folosind
această metodă, pe lângă sporirea eficienţei în combaterea varroozei, se vor
dubla efectivele sau se vor obţine FAV care vor contribui cu succes la
obţinerea unor FAB puternice, cu vigoare biologică şi producţie sporită.

Concluzii

Tratamentele "de şoc" care se fac cu substanţe chimice (Varachet, Mavrirol,

Apistan etc.) în special după recoltarea mierii de salcâm şi floarea soarelui, să fie
asociate cu:
  "tratamente de susţinere" (acid formic, camfor, timol etc.conform indicaţiilor
şi precauţilor arătate) şi
"metode biologice de combatere" (folosirea ramei clăditoare, a roiurilor
tratate în lipsa puietului căpăcit etc.);
 indiferent de metoda folosită, tratamentul trebuie făcut de toţi apicultorii
pentru scăderea intensităţii parazitului la nivel naţional şi consecutiv, pentru
evitarea reinfestărilor după tratament;
 în condiţiile unei infestaţii minime (minimum 10 paraziţi pe familie),
combaterea varoozei s-ar putea reduce la un singur tratament de toamnă (2-3
aplicaţii, din care cel puţin una în lipsa puietului căpăcit).

Varul nestins

Pus într-o cantitate mică, într-o cutiuţă, pe fundul stupului previne îmbolnăvirea de
puiet văros. Oxidul de calciu este folosit şi la dezinfecţia stupinei.