§3.

Reducerea ecuaţiei unei cuadrice la forma canonică

Ecuaţia algebrică de gradul al doilea (1.1), reprezintă din punct de

vedere geometric o suprafaţă dintre cele descrise în paragraful prcedent sau
mulţimea vidă. Această cuadrică este caracterizată analitic de releţia (1.1),
  
într-un anume reper ortonormat R (O; i , j , k ) , din spaţiul punctual
euclidian E3 = (E3,V3,~) . Pentru a recunoaşte suprafaţa pe care o reprezită
această ecuaţie, vom efectua o transformare izometrică în spaţiul euclidian
tridimensional E3, astfel încât caracterizarea analitică în noul reper
(reper canonic) ,să aibă cea mai simplă formă,numită forma canonică.
Transformarea izometrică t : E3  E3 , a reperului ortonormat
  
R (O; i , j , k ) în reperul ortonormat R ‘ (O’; e1, e2, e3 ) (reper canonic), este
perfect determinată de translaţia originii t(O) = O’ şi de aplicaţia
  
ortogonală asociată T :V3  V3 , care transformă baza ortonormată{ i , j , k }
în baza ortonormată { e1, e2, e3 } .
Fie cuadrica ( )  E3 , caracterizată analittic în reperul cartezian R
  
(O; i , j , k ) de ecuaţia :

( ) : a11 x2 +a22 y2 +a33 z2 +2a12 xy +2a23 yz +2a13xz +

+ 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0 (3.1)

Asociem cuadricei ( ) matricele :

 a11 a12 a13 a14 

   a11 a12 a13 
 a 21 a 22 a 23 a 24   
A   A   a 21 a 22 a 23 
a 31 a 32 a 33 a 34  a 31 a 32
 
 a 41 a 42 a 43 a 44   a 33 
 
cu proprietatea aij = aji .
Matricea simetrică A a suprafeţei (3.1) determină în mod unic
transformarea liniară simetrică T : V3  V3 pe care o vom numi
transformarea liniară simetrică asociată suprafeţei ( ) . Ecuaţia caracte-
ristică det( A- I3 ) = 0 se poate scrie sub forma

3 - I2 + J - = 0 , unde (3.2)

a11 a12 a11 a13 a 22 a 23

I = a11+a22+a33 , J = + + ,  = detA (3.3)
a 21 a 22 a 31 a 33 a32 a33
173
 Conform rezultatelor stabilite în § 5,cap.7 ,valorile proprii 1,2,3
  
ale ecuaţiei (3.2) sunt reale,iar vectorii propri corespunzători e1, e 2, e 3sunt
     
ortogonali. In plus, trecerea de la baza { i , j , k } la baza e1, e 2, e 3
(matricea schimbării de bază este ortogonală, -1 = t ) invariază rang A
şi polinomul caracteristic (3.2) .
Dacă efectuăm o translaţie t: E3 E3 ,X =X’ +Xo ,matricea A,
asociată cuadricei (3.1) , nu se modifică.
In consecinţă , dacă pe spaţiul euclidian E3 efectuăm o transformare
izometrică , dată de compunerea dintre o translaţie şi o centro-izometrie,
cuadrica ( ) va fi caracterizată de matricea A’cu cantităţile I’,J’,respectiv ’
pentru care avem :
3.1Propoziţie Cantităţile I, J,  şi rangA sunt invarianţi izometrici,
adică
I’= I , J’ = J , ’ =  , rangA’ = rangA .

Considerând acum matricea A ,  = det A , cu ecuaţia caracteristică

det ( A -I4 ) = 0, adică

4 - I 3 + L2 - K +  = 0 (3.4)

şi transformarea simetrică T: E4  E4, caracterizată de matricea A într-o

bază ortonormată din spaţiul V3 , rang A şi polinomul caracteristic rămân
neschimbate la o schimbare de bază , deci cantităţile rang A , I , L, K, 
sunt invariante trecând de la o bază ortonormată la altă bază ortonormată.
De observat că o centro-izometrie a spaţiului E3 care transportă
     
baza { i , j , k } în baza e1, e 2, e 3, poate fi gândită ca o centro-izometrie a
   
    

spaţiului E4 , care transportă baza { i , j , k , l } în baza e 1, e 2, e 3, l ,deci
cantităţile rangA, rang A ,I ,J, , ,K,L, I sunt invarianţi ai cuadricei ( )
pentru centro-izomertiile spaţiului E3 .
Pentru anumite cuadrice se demonstrează invarianţa la translaţii şi a
cantităţilor L şi K , adică L şi K sunt invarianţi la izometriile spaţiului E3.
Invarianţii I ,J, , , rangA, rang A determină complet toate clasele
izometrice de suprafeţe de ordinul al doilea. Din acest motiv, vom spune că
aceştia formează un sistem complet de invarianţi pentru suprafeţele de
ordinul al doilea .
Dacă două cuadrice ( 1 ) şi ( 1 ) sunt caracterizate de aceeaşi
invarianţi izometrici, atunci există o izometrie a spaţiului E3 care va va
aplica punct cu punct suprafaţa ( 1 ) pe suprafaţa ( 1 ) .
174
 Să notăm cu f(x,y,z) membrul stâng al ecuaţiei (3.1) şi forma
pătratică din acest polinom prin:

 (x,y,z) = a11 x2 +a22 y2 +a33 z2 +2a12 xy +2a23 yz +2a13xz . (3.5)

Dacă funcţia f ar satisface relaţia f(-x,-y,-z) = f(x,y,z) , atunci , din

punct de vedere geometric , cuadrica ( ) ar admite originea O(0,0,0) drept
centru de simetrie pentru mulţimea punctelor sale. Astfel , în mod similar
algoritmului aplicat la conice, vom efectua o translaţie în spaţiul E3 ,aşa
încât, în noul reper, expresia analitică a cuadricei ( ) să nu conţină termeni
de gradul întâi (atunci când este posibil) .
Efecuând translaţia :
 x  x' xo

 y  y ' yo (3.6)
 z  z ' zo

ecuaţia (3.1) se transformă în

 (x’,y’,z’ ) +2 ( x' f ' x  y' f ' y  z ' f ' z ) + f (xo,yo,zo ) = 0

0 0 0
(3.7)

Să considerăm sistemul : f ' xo  0, f ' yo  0, f ' zo  0 ,sau, scris explicit,

 x  a11 xo  a12 yo  a13 zo


 y  a 21 xo  a 22 yo  a33 zo (3.8)
 z  a31 xo  a32 yo  a33 zo

cu determinantul  . Vom reduce la formă canonică cuadrica ( ) în
cazurile:   0, repectiv  = 0 .
Cazul   0. In acest caz sistemul (3.8) admite o unică soluţie (xo,yo,zo)
adică cuadrica ( )are centru unic, punctul O’(xo,yo,zo),originea noului reper.
După efectuarea translaţiei (3.6) în punctul O’ ecuaţia cuadricei ( ) se
scrie sub forma
 (x’,y’,z’ ) + f (xo,yo,zo ) = 0 (3.9)

şi folosind învarianţa lui , obţinem f (xo,yo,zo ) = .

Forma pătratică  admite forma canonică:  (X,Y,Z ) = 1X2+ 2Y2 + 3Z2,
  
în raport cu reperul format din vectorii proprii e 1 , e 2 , e 3 , corespunzători
valorilor proprii 1, 2, 3 , rădăcinile ecuaţiei caracteristice (3.2). Astfel, în
  
reperul R’’(O’; e 1 , e 2 , e 3 ) cuadrica ( ) admite forma canonică :

175
 
1X 2+ 2Y 2 + 3 Z 2 + =0 (3.10)

  
Reperul R’’(O’; e 1 , e 2 , e 3 ) va fi numit reper canonic ,iar ecuaţia
(3.10) va fi numită ecuaţia redusă .
Ecuaţia (3.10) reprezintă pentru

- elipsoid dacă 1, 2, 3 sunt de acelaşi semn, contrar semnului

termenului liber

- hiperboloid dacă numai două valori proprii au acelaşi semn

- mulţimea vidă dacă 1,2, 3, au acelaşi semn

=0
- con dacă 1 2 3  0
- punct dublu dacă 1, 2, 3 au acelaşi semn
Cazul  = 0 . In acest caz sistemul (3.8) poate fi incompatibil -cuadrica nu
are centru, compatibil simplu nedeterminat -cuadrica are o dreaptă de centre,
sau este compatibil dublu nedetermint, caz în care cuadrica admite un plan
de centre . Pentru a determina reperul canonic, vom efectua în spaţiul E3 o
centro-izometrie urmată de o translaţie ,convenabil aleasă .
Dacă  =1 2 3 = 0 şi  0 , atunci ecuaţia caracteristică are cel
puţin o rădăcină egală cu zero.
Să presupunem că 3 = 0 şi celelalte diferite de zero. Ecuaţia
caracteristică se scrie sub forma (2-I+J)=0, în care J = 1 2  0.
Ecuaţia cuadricei, raportată la reperul ortonormat, format din vectorii proprii
  
e 1 , e 2 , e 3 corespunzători valorilor proprii 1, 2, 3 se scrie sub forma:

1x’2 + 2y’2 + 2a’14x’ +2a’24y’ + 2a’34z’ + a’44 = 0 (3.11)

Calculând invariantul izometric  pentru această ecuaţie obţinem

 = - (a’34)2J, din care pentru   0 rezultă a’34 =  0.
J
Să efectuăm în spaţiul E3 translaţia :
 x'  xo  X

 y '  yo  Y (3.12)
 z '  zo  Z

atunci ecuaţia (3.11) se scrie
176
 1X2 + 2Y2 + 2 a’34 Z + 2(1 xo+a’14)X +2(2yo+a’24)Y +
+ 1xo2 +2yo2 +2a’14xo+2a’24yo+2a’34zo+a’44 = 0 (3.13)
Alegând
a '14 a '24 1
xo=  , yo=  , zo= (1xo2+2yo2+2a’14xo+2a’24yo+2a’34zo+a’44)
1 2 2a '34
ecuaţia (3.13) devine


1X2 + 2Y2  2 Z =0 (3.14)
J
ceea ce reprezintă un paraboloid,eliptic sau parabolic după cum 12  
sau 12  .
Pentru  = 0, din calculul invariantului  în ecuaţia (3.11), rezultă a’34 = 0
caz în care ecuaţia (3.11) se reduce la o ecuaţie de gradul doi în două
nedeterminate, ce poate fi pusă sub forma :

 a'14 
2
 a'24 
2 a'14  2 a'24  2
1 x'    2  y '   a '44   0 (3.15)
 1   2  1 2
a '14 a '24
Dacă efectuăm translaţia x = X - , y'  Y  , z = Z şi notăm cu
1 2

a' '44  a'44 

a'14  a'24 
2


2

, ecuaţia (3.15) se scrie

1 2
1X2 + 2Y2 + a' '44  0 (3.16)
Calculând cantităţile L şi K pentru ecuaţiile (3.11) şi (3.16) constatăm
K
invarianţa acestora şi obţinem K =12 a' '44 = J a' '44 , adică a' '44  .
J
In acest caz ecuaţia (3.16) reprezintă:
- pentru K  0 , un cilindru (eliptic dacă 12  , hiperbolic
K
dacă 12  ) sau mulţimea vidă dacă 1,2, au acelaşi semn
J
- pentru K = 0 , plane secante dacă 12   sau o dreaptă
dublă dacă 12  

Să presupunem că  = 1 2 3 = 0 pentru 2= 3 = 0 şi 3  0, de

unde rezultă că J = 0 şi 3 = I .

177
   
În reperul R’(O; e 1 , e 2 , e 3 ) determinat de vectorii proprii
corespunzători valorilor proprii 1, 2 ,3 ecuaţia (3.1) se scrie sub forma:
1x’2 + 2a’14x’ +2a’24y’ + 2a’34z’ + a’44 = 0 (3.17)
sau
2
1  x'
a '14 
 + 2a’24y’ + 2a’34z’ + a’’44 = 0 (3.17)’
 1 

unde a’’44 = a’44 -

a'14 2 .
1
a'14
Efectuând translaţia x'  x' '  , y’ = y’’ , z’ = z’’,în urma căreia ecuaţia
1
(3.17) se scrie
1x’’2 +2a’24y’’ + 2a’34z’’ + a’’44 = 0 (3.17)’’
şi centro-izometria :


 x' '  X '

 y' ' 
1
a'24Y 'a'34 Z '  , pentru a'24 2  a'34 2  0
 a'24   a'34 
2 2


 z' ' 
1
a'34Y ' a'34 Z ' 
 a'24   a'34 2
2

obţinem
1 X’ 2 + 2 k1Y’ + a’’44 = 0 (3.18)

unde k1= a' 24

2
 a'34 
2
. In final, translaţia : X '  X , Y '  Y 
a' '44
ne
k1
conduce la forma canonică
1 X 2 + 2 k1Y = 0 . (3.19)

Invarianţa lui K = -(k1)2I  0 la centro-izometrii şi respectiv la

K
translaţii (se demontrează direct) ne procură k1 =  ,adică forma
I
canonică (3.19) poate fi pusă sub forma
K
X2  2 Y=0 (3.20)
I3
şi reprezintă un cilindru parabolic .

178
 Pentru a' 2  a' 2  0
24 34  a’24 = a’34 = 0, rezultă K = 0 şi
ecuaţia (3.17)’’ se reduce la

1x’’2 + a’’44 = 0 (3.21)

Calculând acum valoarea lui L se găseşte L = 1a’’44 = I a44 , din care
L
obţinem a44 = şin deci ecuaţia redusă
I
L
X2 + =0 (3.22)
I2
Care reprezintă plane paralele (confundate) pentru L  0 ,respectiv
mulţimea vidă dacă L  0 .
Rezultatele obţinute reprezintă clasificarea izometrică a cuadricelor,
pe care oconcentrăm în următorul tabel:

  Discuţie
0   0 - cu centru elipsoizi,hiperboloizi
cuadrice sau mulţimea vidă
nedegene-  = 0 -fără centru paraboloizi
rate
  0 - cu centru conuri sau
punct dublu
=0 J0 K0 cilindri sau
cuadrice =0 cu dreaptă mulţimea vidă
degenerate cu dr. de de centre K=0 plane secante sau
centre, o dreaptă dublă
cu plan de J=0 K0 cilindri parabolici
centre sau cu plan de K = 0 Plane paralele
fără centru centre sau (confundate) sau
fără centru mulţimea vidă

179