CONSTITUŢIA DIN 1866

Este prima Constituţie internă românească, elaborată de reprezentanţiinaţiunii române

aleşi prin vot liber şi secret. Sub raportul formulărilor constituţionale, modelul urmat a
fost Constituţia belgiană din 1831.
„Principalul izvor de inspiraţie al autorilor ei a fost Constituţia belgiană din 1831, atât
sub raportul formei, cât şi sub cel al conţinutului. Totuşi, Constituţia română din 1866 nu
era nici pe de parte o imitaţie a celei belgiene, întrucât autorii ei au ţinut seama de
condţiile specifice ale României, de pildă, în articolele referitoare la proprietate,
învăţământ, alegeri şi administraţie locală” ( citat din Keith Hitchins, România 1866 –
1947).
Unii oameni politici au folosit sintagma „ România- Belgia Orientului” dorind ca
Marile Puteri să aibă în privinţa statutului politic al României o atitudine asemănătoare cu
cea faţă de Belgia; această ţară, deşi cu un teritoriu mic şi fără o poziţie strategică
deosebită, obţinuse recunoaştere independenţei şi neutralitatea teritoriul său încă din
1831.
Necesitatea acestei legi fundamentale a izvorât din evenimentele desfăşurate în anul
1866; pe 11 feburarie 1866 Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice şi este adus la
tronul Românei principele din Prusia Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Astfel
România devine monarhie. Noul satut la Românei trebuia legitimat printr-o Constituţie.
Aceasta este publicată în Monitorul Oficial al Româneie pe 1 / 13 iulie 1866.
Constituţia nu menţiona raporturile cu Poarta şi cu Puterile garante. Astfel Art. 1
prevedea că „ Principatele Unite Române constituie un stat indivizibil sub numele de
România”, iar art. 2 arăta că „ Teritoriul României este inalienabil”. Limitele statului nu
pot fi schimbate sau ratificate decât în virtutea unor legi.
Constituţia prevedea separarea puterilor în stat
1. Monarhia
Ca formă de guvernământ, România era o monarhie constituţională ereditară: „ Art. 82
Puterile constituţionale ale Domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi
legitimă a Măriei Sale Principelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în
bărbat prin ordinul de primogenitură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor . Coborâtorii
măriei Sale vor fi crescuţi în religiunea ordodoxă”.
Prerogativele domnului erau stabilite prin art. 93 – 95:
 Domnul numeşte şi revocă miniştrii.
 Domnul sancţionează şi promulgă legile.
 Domnul poate refuza intrarea în vigoare a unei legi.
 Domnul are dreptul de amnistie în materie politică.
 Domnul are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele criminalilor;
 Domnul numeşte şi confirmă în toate funcţiile publice.
 Domnul este conducătorul armate.
 Domnul conferă gradele militare şi decoraţiile.
 Domnul are drept de a bate monede.
 Domnul încheie cu statele străine convenţii comerciale, de navigaţie, diplomatice.
 2. Puterea executivă era deţinută de Domn şi Guvern
3. Puterea legislativă este deţinută de Domnitor şi Parlament
 Parlamentul are drept de interpelare a miniştrilor;
 Parlamentul are drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor,
 Adunarea Deputaţilor discută şi votează bugetul.
 Domnitorul sacnţionează şi promulgă legile şi are drept de veto absolut ( poate
respinge o lege).
4. Puterea judecătorească se exercită prin Curţi de judecată şi Tribunale.
Hotărârile şi sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în numele
domnului.

Sistemul electoral
Constituţia includea şi un nou sistem electoral bazat pe vot cenzitar. Pentru Adunarea
Deputaţilor erau stabilite, după criteriul averii, patru colegii; primele două cuprindeau
proprietarii funciari, iar al treilea burghezia, liber – profesioniştii, ofiţerii în retragere etc.,
votul fiind direct. În al patrulea colegiu, unde votau ţaranii, votul era indirect.
Pentru Senat existau două colegii în care îşi exprimau opţiunea proprietarii funciari şi de
imobile.

Drepturile cetăţeneşti:
 Nu există în România nici o deosebire de clasă;
 Toţi românii sunt egali înaintea legilor şi datori să contribuie fără deosebire la
dările şi sarcinile publice;
 Românii pot ocupa funcţii publice, civile şi militare;
 Proprietatea de orice natură este sacră şi inviolabilă;
 Toate puterile statului emană de la naţiune.
Exista şi o discriminare cu privire la acordarea cetăţenieie române şi a tuturor
drepturilor în stat. Astfel, Art. 7 stabilea un regim preferenţial celor de religie creştină:
( „Numai străinii de rit creştin pot dobândi împământenirea”). În acest mod erau
excluşide la exercitarea drepturilor politice evreii şi turcii.

Modificări constituţionale:
1. octombrie 1879- este modificat Art. 7, prin care este anulată interdicţia obţinerii
cetăţeniei române de către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă.
2. Iunie 1884 se introducea noua titulatură, aceea de Regat. Afost redus numărul
colegiilor electorale de la 4 la 3, s-a extins dreptul de vot prin scăderea censului şi
înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele primare.
3. iunie 1917 sunt votate proiectele de revizuire a Constituţiei, privind lărgirea
dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare.

Constituţia din 1866 a fost percepută pe plan extern ca o manifestare a

independenţei. Ea prevedea ereditatea domniei şi atribuţiiile unui domn suveran,
depăşind statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internaţionale. În acelaşi timp,
legea fundamnetală a Românieie nu amintea nimic despre suzeranitatea otomană şi
garanţia colectivă a puterilor europene.