+-Nicolae - Valentin IVAN

Petru BERCE • Mircea - Viorel DRAGOI • Gheorghe OANCEA

Maria - Cornelia IVAN • Nicolae BALC ... Camil LANCEA
Razvan UDROIU • Anton - Mircea VASILONI

•
J.
 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator 211

Capitolul 7

PRIVIRE ASUPRA UNOR ASPECTE ACTUALE LEGATE DE

INGINERIA ASISTATĂ DE CALCULATOR

Prezentul capitol are drept scop trecerea în revistă a principalelor aspecte, tratate
în literatura de specialitate consacrată pe plan internaţional, privind ingineria asistată
de calculator, comentarea şi raportarea acestora la cele prezentate în cartea de faţă. Cu
această ocazie autorul revine şi asupra unor abrevieri întâlnite în literatura de
specialitate consacrată şi legate de tehnica CAD/CAM. Autorul a simţit nevoia unei
asemenea abordări deoarece, aşa cum s-a menţionat şi în primul capitol, actualmente
există prea multe abrevieri referitoare la activităţile inginereşti computerizate,
abundenţa acestora fiind de natură să încurce un cititor serios, silitor şi dornic să
înveţe, dar care poate se află la început de drum în ceea ce priveşte domeniul ingineriei
asistate de calculator. De asemenea în capitolul de faţă vor fi abordate şi o serie de
faţete privitoare la cele mai recente strategii utilizate în arta inginerească.

7.1. Definiţii privind CAD, CAM, CAE, CAPP

Deşi, în afara rezultatelor cercetărilor autorului, cartea de faţă se sprijină pe o

bibliografie consistentă, consultată de-a lungul timpului, capitolul de faţă se va raporta
la câteva din cele mai valoroase şi recente cărţi apărute pe plan mondial cum ar fi
[CHA 98, LEE 99, KAL 01], acesta şi în dorinţa evidenţierii actualităţii aspectelor
tratate în carte.

7.1.1. Privitor la CAD

În conformitate cu sursa [LEE 99], Computer-Aided Design (CAD), adică

proiectarea asistată de calculator, este tehnica / tehnologia care priveşte utilizarea
sistemelor computerizate în vederea realizării, modificării, analizei şi optimizării
proiectelor. Definiţia este inspirată din [GRO 84]. Prin urmare orice program
212 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator

calculator orientat pe grafică computerizată şi aplicaţii care facilitează activităţi

inginereşti în procesele de proiectare este clasificat ca un software CAD.

7.1.2. Privitor la CAM

Conform aceleiaşi surse [LEE 99], Computer-Aided Manufacturing (CAM),

adică fabricaţia asistată de calculator, este tehnica / tehnologia care priveşte utilizarea
sistemelor computerizate în vederea proiectării / elaborării / plănuirii (cu sens de
întocmire a unui proiect), conducerii şi controlării / supravegherii operaţiilor de
fabricaţie / prelucrare prin mijlocirea unei legături directe sau indirecte între computer
şi resursele de producţie ale uzinei. Una din cele mai importante aplicaţii CAM este
conducerea numerică (Numerical Control-NC) asistată de calculator. În literatura de
specialitate consacrată pe plan mondial, programarea asistată de calculator a MUCN-
urilor este denumită Computer-Aided Part Programming [KAL 01] sau Computer-
Assisted Part Programming [LEE 99, CHA 98], activitate care se poate abrevia prin
CAPP, abreviere care de fapt se referă la Computer-Aided Process Planning [KAL
01, LEE 99, CHA 98], adică la proiectarea asistată de calculator a proceselor
tehnologice. Deci iată că această abreviere poate provoca nedumeriri cititorului. Dacă
în mod restrictiv se consideră că proiectarea asistată de computer a proceselor
tehnologice priveşte numai procesele tehnologice conduse numeric (şi cu acest aspect
autorul nu este de acord, deşi uneori din literatura de specialitate poate rezulta şi acest
sens), atunci nu mai poate fi vorba de confuzii în legătură cu ceea ce semnifică CAPP.
De aici ar rezulta oarecum şi justificarea încadrării acestor activităţi în CAM.
Faţă de cele de mai sus trebuie însă avut în vedere că proiectarea tehnologică
asistată de calculator se referă şi la procese tehnologice care nu sunt conduse numeric
şi atunci confuziile sunt inerente. De aici rezultă necesitatea ca între CAD-ul
constructiv şi CAM (referitor strict la fabricaţie) să existe un palier de sine stătător,
axat pe proiectarea tehnologică cu tot ce ţine de aceasta. Activităţile corespunzătoare
sunt încadrate conform punctului de vedere al autorului în ceea ce s-a denumit CAD-T
(CAPP). Alte funcţii pentru CAM sunt: programarea roboţilor care operează în
celulele de fabricaţie (sisteme flexibile de fabricaţie) asigurând selectarea şi
 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator 213

poziţionarea sculelor şi/sau pieselor / semifabricatelor în vederea prelucrării şi/sau

asmblării [LEE 99].

7.1.3. Privitor la CAE

Computer-Aided Engineering (CAE), adică ingineria asistată de calculator este

tehnica / tehnologia care priveşte utilizarea sistemelor computerizate în vederea
analizei geometriilor obţinute prin CAD, permiţând simulări şi studii de optimizare.
Una dintre cele mai importante aplicaţii CAE este analiza cu elemente finite, în
original Finite-Elemente Method (FEM), metodă utilizată în multe domenii în scopul
realizării de studii privind tensiunile / eforturile / deformaţiile manifestate în piese,
transferul de căldură, distribuţia câmpului magnetic, curgerea fluidelor etc.
Considerăm că abrevierea de CAE nu este prea fericită, deoarece prin noţiunea de
inginerie asistată de calculator în mod logic nu ar trebui să se înţeleagă doar
problemele privind aplicaţiile anterior precizate. Ingineria asistată de calculator
evident ar trebui să însemne mult mai mult. Prin CAE ar trebui să se înţeleagă întregul
domeniu caracterizat de utilizarea mijloacelor informatice în inginerie. Autorul
consideră că toate aceste aspecte legate de abrevierile menţionate mai sus, ca şi alte
abrevieri atribuite altor activităţi inginereşti computerizate, denotă o rămânere în urmă
a teoriei (care ar fi de dorit să fie unitară) privitoare la ingineria asistată de calculator
(în sens plenar). Acest lucru îl menţionăm avându-se în vedere că această carte este o
lucrare destinată instrucţiei profesionale. Desigur, acest fapt nu a afectat, încă,
rezultatele remarcabile obţinute în ţările avansate tehnologic, în planul aplicaţiilor.

7.1.4. Privitor la CAPP

În privinţa concepţiei şi exploatării sistemelor CAD/CAM trebuie subliniat în mod

cu totul deosebit faptul că pregătirea tehnologică a fabricaţiei reprezintă cheia de boltă
a problemei, este piatra unghiulară cum se exprimă autorul cărţii [GAR 91]. Elementul
coordonator în ceea ce priveşte pregătirea tehnologică a fabricaţiei este furnizat de
214 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator

proiectarea proceselor tehnologice, activitate cunoscută în literatura de specialitate

consacrată prin process planning [KAL 01, LEE 99, CHA 98].
Proiectarea proceselor tehnologice se referă la stabilirea / selectarea procedeelor şi
metodelor de producţie / fabricaţie, adică se referă la stabilirea succesiunii operaţiilor
de prelucrare / asamblare [IVA 80], stabilirea utilajelor şi garniturii de scule şi
dispozitive. În urma activităţii de concepţie a proceselor tehnologice rezultatul este un
document tehnologic de tipul planului de operaţii / fişei tehnologice, numit în literatura
de specialitate consacrată routing scheet (sau route scheet sau operation scheet sau
operation planning summary) [KAL 01, LEE 99] .
Ca o necesitate a creşterii productivităţii în munca de concepţie a proceselor
tehnologice, a apărut ceea ce în literatura de specialitate consacrată a căpătat
denumirea de Computer-Aided Process Planning (CAPP) [KAL 01, LEE 99, CHA
98], adică proiectarea asistată de calculator a proceselor tehnologice. CAPP-ul este o
fază cheie, o fază extrem de importantă între CAD şi CAM, sistemele CAPP
reprezentând o interfaţă, un pod între proiectare şi fabricaţie [LEE 99]. În cartea de
faţă, axată mult pe aspectele de natură tehnologică, activităţile CAPP au fost denumite
CAD-T, din motivele arătate. În literatura de specialitate s-au semnalat lucrări în care
autorii au simţit aceeaşi nevoie de a încadra, într-un anumit fel, sarcinile de proiectare
tehnologică în CAD. Astfel lucrarea [CHA 98] discută despre sisteme CAD/NC ca
fiind sistemele care proiectează / elaborează programele NC din chiar faza de CAD.
Totul este cât se poate de clar şi alte comentarii sunt inutile.
Literatura de specialitate consacrată clasifică sistemele CAPP în două grupe
importante [KAL 01, LEE 99, CHA 98]:
 sisteme CAPP care permit proiectarea proceselor tehnologice prin
determinarea de variante tehnologice selectate dintr-un proces tehnologic
normalizat, memorat în calculator (fişier), în funcţie de caracteristicile pieselor
implicate; în original, această posibilitate de proiectare este denumită variant
system (sau variant approach) [KAL 01, LEE 99, CHA 98]; aceste sisteme
se bazează pe gruparea pieselor în familii, fiind deci vorba de asocierea unor
procese tehnologice normalizate cu anumite familii de piese, utilizându-se
 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator 215

conceptul de tehnologie de grup (group technology concept [LEE 99, KAL

00, CHA 98] );
 sisteme CAPP care permit generarea automată a proceselor tehnologice în baza
unor proceduri logice care derivă din algoritmizarea etapelor aferente
proiectării tradiţionale; în original această modalitate de proiectare tehnologică
poartă denumirea de generative system (sau generative approach) [KAL 01,
LEE 99, CHA 98].
Racordând clasificarea de mai sus la cele tratate în această carte, se poate
concluziona că toate sistemele care au fost incluse în categoria sistemelor de proiectare
tehnologică automată, precum sistemele PAPT-1B, PAPT-2B, sunt sisteme de tipul
variant system, iar sistemele care au fost încadrate în categoria sistemelor de proiectare
tehnologică în regim cu ajutorul calculatorului, precum sistemele PAPT-1A, PAPT-
2A, PAPT-3A, sunt sisteme de tipul generative system.
În capitolele al doilea şi al treilea s-a făcut precizarea că proiectarea tehnologică
automată a proceselor tehnologice (în accepţiunea cărţii sau în accepţiunea a ceea ce
semnifică noţiunea de variant system) se bazează pe ideea grupărilor analogice
(exprimare conform [GAR 91] ) sau a tehnologiilor de grup (exprimare conform [KAL
01, LEE 99, CHA 98, MIT 62, IVA 80]. În legătură cu noţiunea de tehnologie de grup
astăzi există în lume o bogată literatură. Fondul problematicii tehnologiei de grup se
bazează pe un anumit sistem de codificare teoretizat pentru prima în [MIT 62], cartea
apărând în original în anul 1958. În cartea de faţă autorul consideră că deoarece
problematica tehnologiilor de grup se bazează pe familii de piese, care evident sunt
cunoscute, codificarea pieselor poate fi mult simplificată. Un mod convenabil de
codificare este cel utilizat de autor în cadrul capitolului patru. Pentru informarea
cititorului menţionăm faptul că astăzi în lume există câteva sisteme consacrate de
codificare a pieselor grupate în familii. Aceste sisteme sunt:
 sistemul Mitrofanov (Rusia);
 sistemul Vuoso-Praha (Cehia);
 sistemul Opitz (Germania);
 sistemul KK-3 (Japonia);
 sistemul MICLASS (Olanda);
216 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator

 sistemul DCLASS (S.U.A.).

În afara sistemelor de codificare amintite mai sus, în literatura de specialitate
[BRA 96] mai sunt citate şi alte sisteme precum: ZAFO, ZAKO (Franţa), BRAUER
(Germania), HIDROMECANICA (România-Braşov) etc.
Principial, aceste coduri sunt alcătuite dintr-o serie de câmpuri care codifică tipul
pieselor / suprafeţelor, materialele, dimensiunile de gabarit, precizia, anumite aspecte
cu caracter tehnologic etc.

7.2. Privitor la strategia ingineriei simultane

Concurrent engineering sau simultaneous engineering [KAL 01, LEE 99, CHA
98], adică ingineria simultană (numită şi paralelă sau convergentă), poate fi definită ca
o abordare sistematică spre integrarea proiectării simultane a produselor şi proceselor
legate de aceasta, incluzând fabricaţia, activităţi cu caracter pregătitor, mentenanţa şi
multe alte considerente privind ciclului de viaţă al produselor cum ar fi seria necesară
de teste, verificări, fiabilitatea, siguranţa, factori umani şi reciclarea materialelor.
Scopul ingineriei simultane vizează proiectarea şi fabricaţia unui produs urmărindu-se
o asemenea cale încât produsul să satisfacă cerinţele clientului în cea mai mare măsură
[CHA 98]. Ingineria tradiţională abordează în mod serial activităţile, în vreme ce
ingineria simultană abordează în paralel aceleaşi activităţi implicate în realizarea şi
vinderea produselor. Ingineria simultană este o strategie care reclamă în mod necesar
prezenţa echipei interdisciplinare şi ca ţel suprem aceasta îşi propune realizarea
produselor bune de la început. Efectele ingineriei simultane sunt spectaculoase, acestea
regăsindu-se în calitate, fiabilitate, productivitate, costuri, reciclabilitate etc.
Deşi ingineria simultană asigură o abordare simultană din mai multe direcţii a
ingineriei produselor, rezultatele cele mai semnificative se observă în direcţiile
concepţiei şi fabricaţiei.
Ingineria simultană cunoaşte două laturi strategice [LEE 01, CHA 99]:
 proiectarea pentru fabricaţie, în original Design for Manufacture (DFM);
 proiectarea pentru asamblare, în original Design for Assembly (DFA).
 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator 217

7.3. Proiectare pentru fabricaţie şi asamblare

Proiectarea pentru fabricaţie este o abordare multilaterală a producţiei de bunuri şi

ea integrează procesele de proiectare constructivă cu materialele, procedeele /
metodele de fabricaţie, proiectarea proceselor tehnologice, asamblarea, testarea şi
asigurarea calităţii [KAL 01].
Proiectarea pentru fabricaţie trebuie astfel realizată încât aceasta să asigure nu
numai cerinţele şi specificaţiile impuse fiecărei piese componente ci să asigure şi o
eficienţă economică maximă în procesele de fabricaţie [KAL 01]. Acest fapt nu poate
fi asigurat decât numai prin luarea în considerare a aspectelor tehnologice încă din faza
proiectării constructive. Deci este necesar să e realizeze un feedback între aspectul
constructiv şi cel tehnologic, problemă care nu poate fi rezolvată decât utilizându-se
strategia ingineriei simultane, graţie tehnologiei informatice actuale.
Nucleul oricărui sistem DFM este dat de un grup de principii de proiectare (reguli
şi direcţii de acţionare), ca ajutor pentru proiectanţi, în vederea reducerii domeniului
unde trebuie căutate soluţiile optime ale problemei de proiectare [CHA 98],
asigurându-se astfel condiţiile pentru realizarea unei proiectări robuste.
După [STO 86, CHA 98], principiile DFM ce trebuie utilizate la proiectarea
produselor / pieselor în scopul asigurării unei eficienţe economice maxime în
fabricaţie sunt:
1. reducerea numărului total de piese componente (care probabil este şi cea mai
sigură cale pentru reducerea costurilor de fabricaţie);
2. dezvoltarea unei proiectări modularizate;
3. utilizarea componentelor standardizate / normalizate;
4. proiectarea reperelor componente cu multifuncţii (asigură recomandarea nr.1);
5. proiectarea reperelor componente având caracteristici ce corespund mai multor
produse;
6. realizarea proiectării şi în scopul uşurării fabricaţiei, avându-se în vedere o
combinaţie optimă de materiale, geometrie, precizie şi procedee tehnologice;
7. evitarea utilizării mai multor dispozitive de fixare;
218 Privire asupra unor aspecte actuale legate de ingineria asistată de calculator

8. minimizarea direcţiilor de asamblare (este de dorit o singură direcţie de

asamblare şi aceasta este bine să coincidă cu direcţia forţei gravitaţionale);
9. maximizarea flexibilităţii;
10. minimizarea mânuirilor.

Facem precizarea că cele tratate în această carte au ţinut cont de proiectarea pentru
fabricaţie, cu menţiunea că au fost avute în vedere cu precădere aspectele de natură
tehnologică.
Deşi cu ocazia discutării DFM s-au făcut referiri şi la asamblare, totuşi trebuie
făcută precizarea că proiectarea pentru asamblare, adică Design for Assembly (DFA)
[amănunte semnificative şi în BÂL 00] este o latură distinctă a ingineriei simultane.
Tendinţele actuale se manifestă în direcţia combinării DFM şi DFA rezultând
proiectarea pentru fabricaţie şi asamblare, adică Design for Manufacture and
Assembly (DFMA) [KAL 01]. În S.U.A. la Firma Boothroyd & Dewhurst (1983) au
fost dezvoltate o metodologie şi un software specializate pentru DFMA [CHA 98,
MAR 95a].