CURS DERMATOZE ALERGICE

Dr. Cabulea Simona

URTICARIA

1. Definitie
Urticaria este o dermatoză inflamatorie/alergica frecventă.
Urticaria este o erupţie cutanată însoţită de senzaţia de prurit (mâncărime) sau mai rar
de arsură.
Diagnosticul este de regulă uşor bazându-se pe anamneză şi examen clinic.
Urticaria acuta afecteaza 15 - 25 % din populatia globului.
Urticaria poate sa apara la orice varsta, dar este mai frecventa la copii si adulti tineri
(decadele 2 - 3 de viata).
Urticaria afecteaza ambele sexe, cu o frecventa discret mai mare in randul femeilor (61
% din cazuri). Nu se descrie o predispozitie rasiala pentru urticaria acuta.
Urticaria acuta este rar mortala, in cazuri de anafilaxie severa sau angioedem de tract
respirator.
2. La aparitia urticariei pot participa mecanisme alergice sau nonalergice. Leziunile
sunt datorate eliberarii de histamina si alti compusi din mastocite si bazofile.
Urticaria apare prin degranularea unor celule din piele numite mastocite. Din aceste
celule se descarcă anumite substanţe numite mediatori (cum ar fi histamina) care irită
terminaţiile nervoase din piele şi determină prurit şi dilată vasele cu creşterea permeabilităţii
acestora cu apariţia leziunilor de urticarie şi uneori a angioedemului.

Din punct de vedere al raspunsului imunologic urticaria se distinge in 2 mari categorii:

1. Alergica, mediata prin anticorpi IgE: poate fi la alimente, aeroalergene,
medicamente etc si urticarie non-IgE-mediata, indusa de substante chimice, medicamente.
2. Non-alergica, IgE-mediata, indusa de substante chimice, medicamente: urticarie
vasculitica, autoimuna (mai frecvent în afectiunile tiroidiene autoimune), colinergica, fizicala,
mastocitoza, sindromul Muckle-Wells, urticarie prin deficit de amine biogene, in context
infectios, si multe alte tipuri.
In mod frecvent urticaria acuta este legata de un alergen din exterior sau o infectie
acuta, de obicei se remite in cateva zile in schimb, urticaria cronica este mult mai probabil

1
asociata unei patologii cronice infectioase sau autoimune, a unei intolerante genetice sau
deficit enzimatic/de minerale iar in cele mai multe situatii cauza nu poate fi identificata
(urticaria cronica idiopatica).
3. Cauzele si factorii care influenteaza aparitia urticariei
La 50 % din cazurile de urticarie acuta, cauza specifica poate fi identificata.
Cele mai frecvente cauze sunt :
 infectiile - infectiile virale de tract respirator superior sunt o cauza frecventa de
urticarie acuta, mai ales la copii unde sunt responsabile de circa 39 % din cazuri. Si alti
agenti infectiosi pot fi implicati : virali (virusuri hepatitice A, B, C; virusuri herpetice),
bacterieni, fungici, parazitari (ascarizi, tenii, trichinella)
 medicamentele - aproape orice medicament poate determina o urticarie acuta.
Dintre ele mai frecvent implicate sunt: antibioticele, AINS, anestezice, antialgicele,
sedativele, tranchilizantele, diureticele, suplimentele dietetice, antiacidele, medicatia
antireumatica, produsele naturiste, vitaminele, laxativele, picaturile de uz oftalmic sau otic,
substantele folosite pentru dusuri vaginale. Unele urticarii medicamentoase pot aparea la
intervale de timp destul de lungi fata de administrarea medicamentului, facand destul de
dificila recunoasterea acestuia drept cauza a urticariei (de exemplu, urticaria cauzata
de alergia la Penicilina poate sa apara si la 14 zile de la incheierea administrarii acestui
antibiotic)
 utilizarea de substante de contrast radioopace i.v, in scop diagnostic;
 vaccinuri, seruri
 alimentele - sunt o cauza frecventa de urticarie acuta si de urticarie la copii.
Alimentele crude determina mai frecvent urticarie decat cele prelucrate termic. Conform
Academiei Americane de Dermatologie, alimentele cel mai frecvent incriminate sunt :
alunele, nucile, ciocolata, pestele, fructele de mare, rosiile, ouale, capsunile si fructele de
padure, laptele. Aditivii alimentari si conservantii (salicilati, benzoati) pot si ei determina
urticarie. Leziunile urticariene apar la minute - ore dupa ingestie, dependent de locul de
absorbtie al alimentului la nivelul tractului digestiv
 intepaturile de insecte - pot determina aparitia de urticarie acuta papuloasa

2
  agentii chimici : sunt mai frecvent incriminati latexul, sapunurile, detergentii,
cosmeticele, crème, mai ales produsele ce contin persulfat de amoniu folosie in ingrijirea
parului
 urticaria acuta poate face parte din tabloul de debut al unor afectiuni sistemice
(colagenoze, afectiuni maligne, maladii buloase, etc), situatii in care, urticaria va avea in
timp tendinta la cronicizare
 expunerea la animale de companie (epitelii, saliva, blana, urina de caine, pisica etc)
inclusiv pasari, praf de casa, mucegaiuri, polenuri, plante si produse chimice;
 ingestia de alcool sau de alimente bogate in amine biogene ( in general cele
fermentate, invechite, uscate);
 post-tranfuzional;
 sarcina (urticaria apare de obicei în ultimul trimestru si se remite de obicei spontan la
scurt timp dupa nastere)
 debutul sau acutizarile in evolutia bolilor de tesut conjunctiv, artrita reumatoida,
lupus sistemic eritematos etc;
 contactul cu metale nepretioase (nichel, crom, cobalt, cupru), cauciuc, latex, produse
chimice industriale, precum si cosmetice;
 expunerea la soare, frig, presiune, efort fizic, stres emotional etc.
Urticaria se poate clasifica din punct de vedere al debutului in: urticaria acuta (cu
debut de pana in 6 saptamani) si urticaria cronica (cu evolutie mai mare de 6 saptamani).
4. Semne si simptome:
 prurit/mancarime, uneori foarte intensa;
 la nivelul pielii elemente cu aspect de papule (ridicaturi), de diverse dimensiuni si
forme, de obicei bine circumscrise, eritematoase (rosii), insotite de angioedem (umflatura ce
implica straturile profunde ale pielii sau anumite organe); leziunile pot fi prezente oriunde pe
corp, izolate, asimetrice sau grupate, uneori fuzionate pe arii intinse
 Leziunile individuale dispar complet, fara cicatrice, de regula in mai putin de 24 de
ore dar, noi leziuni apar continuu, in ansamblu eruptia avand caracter migrator si fugace.
Leziunile de urticarie vasculitica dispar mai lent, in cateva zile si pot lasa o hiperpigmentare
reziduala.

3
  Leziunile cutanate perioculare, peribucale sau genitale pot evolua cu edem tisular
masiv, impresionant care, dispare de regula in mai putin de 24 de ore.
 Cand edemul este important, centrul leziunii poate fi mai palid, in timp ce periferia
ramane eritematoasa.Edemul afecteaza, de regula, tesutul periocular si buzele dar, poate
implica toata fata, mucoasa laringiana, mainile, picioarele, regiunea genitala. Pielea
suprajacenta poate avea aspect normal sau poate fi acoperita de leziuni urticariene.De regula,
angioedemul nu este pruriginos dar se poate insoti de senzatie de arsura sau durere
locala.Edemul poate fi simetric sau nu; se poate remite spontan sau nu.
 de multe ori pacientii afirma senzatia de arsura sau intepatura (cand sunt insotite
de angioedem);
 poate fi insotita de simptome/semne oculare si respiratorii (obstructie nazala, prurit
nazal si ocular, hiperlacrimatie si rinoree, stranut <in salve>, wheezing si respiratie dificila);
 manifestari digestive cu constipatie sau diaree;
 manifestari sistemice: hipotensiune arteriala, stare generala de rau, pierderea
constientei, febra, cefalee.
5. Diagnostic
– anamneza, istoricul bolii si examenul clinic evidentiaza cele mai importante
argumente;
– analizele de laborator pentru urticaria acuta, de obicei, nu sunt indicate dar, sunt de
mare ajutor in urticaria cronica sau recurenta; acestea ar trebui sa includa analize serologice
de baza, screening pentru patologii autoimune si endocrine, screening pentru infectii
bacteriene, fungice, parazitologice si virale, complement si fractiuni ale acestuia etc;
Testele cutanate alergologice au o valoare limitata si se efectueaza doar in cazuri
particulare, intotdeauna in afara episodului urticarian si in absenta medicatiei antialergice.
– teste cutanate in vivo: prick, prick in prick (pentru alimente, alergene respiratorii si
de contact – epitelii animale, praf casa, mucegaiuri, polenuri, medicamente), test patch la
alergene de contact, test la ser autolog, la factori fizicali (gheata, presiune, dermografism),
test de provocare la medicamente anestezice locale, antibiotice, antiinflamatoare, si
– teste in vitro ( Ig E specifice, TTL test de transformare limfoblastica, BDT test de
degranulare bazofile , Fc epsilon RI, activitatea DAO);

4
 – alte investigatii vor fi considerate in urma consultului interdisciplinar cu urmatoarele
specialitati: ORL, dermatologie, pneumologie, gastroenterologie, endocrinologie,
reumatologie, medicina interna etc.
6. Diagnosticul diferential se face cu patologii similare în aparenta si pruriginoase:
 Dermatita atopica/nonatopica (eczema)
 Dermatita alergica/ iritativa de contact
 Urticaria alergica de contact
 Eruptia medicamentoasa
 Muscatura de insecte
 Eritemulpolimorf
 Purpura anafilactica Henoch-Schonlein
 Mastocitoza
 Urticaria vasculitica
 Scabia
 Pitiriazis rosat
Complicatii
Singura complicatie importanta o reprezinta aparitia edemului laringian cu asfixie si
posibila evolutie spre deces.
Abordarea terapeutica in urticarie
Urticaria acuta de obicei se rezolva în cateva zile cu masuri de profilaxie si tratament
simptomatic, cu conditia identificarii si eliminarii factorului declansator.
Managementul urticariei cronice fara complicatii este simplu si de obicei importanta
este evitarea expunerii în continuare la antigenul sau factorul declansator acolo unde el se
cunoaste si complianta la tratament. Rareori, se impune urmarirea evolutiei bolii pacientului
prin colaborare interdisciplinara cu specialitatile: ORL, dermatologie, reumatologie,
pneumologie, endocrinologie etc, în cazul urticariei recurente complicata, refractara sau
severa .
7. Optiunile de tratament farmacologic in urticarie includ urmatoarele:
Cea mai importanta masura de tratament in cazul urticariei acute o reprezinta
identificarea agentului cauzal (posibila in aproximativ 50 % din cazuri) si eliminarea sa.

5
 – antihistaminice (in primul rand cele care blocheaza receptorii H1):
difenhidramina, clorfeneramin, fexofenadina, loratadina, desloratadina, cetirizina, si
levocetirizina, cca 10 zile, etc – ca si prima linie terapeutica; Acestea blocheaza recetorii H1
de pe suprafata celulelor tinta pentru histamina si asigura astfel controlul pruritului si
diminuarea gradului de discomfort al pacientului cu urticarie.
– antihistaminice H2: cimetidina, famotidina, ranitidina, cu rol adjuvant atunci cand
sunt asociate antihistaminicelor H1;
– terapia cortizonica (prednisone sau metilprednisolon)/glucocorticoizii administrati
i.v, i.m. sau via oral, in functie de gravitate, 5-7 zile;
– adrenalina injectabil, hidrocortizon, antihistaminice (administrarea ei este
controversata in urticaria acuta insa este recomandata ca si prima linie terapeutica in cazul
asocierii urticariei cu angioedemul cu localizare de gravitate si in socul
anafilactic/anafilaxie);
– inhibitorii de receptori pentru leucotriene asociati antihistaminicelor H1;
– chimioterapie usoara cu metotrexat, colchicina, dapsona, indometacin, si
hidroxiclorochina (pentru urticaria vasculitica);
– terapia bilogica cu Ac anti IgE – Omalizumab ( in urticaria cronica neresponsiva la
tratamentul clasic);
– autohemoterapia, indicata in urticaria cronica autoimuna refractara la substitutia
hormonala si terapia clasica complexa – este o varianta ieftina de tratament dar care necesita
conditii speciale de administrare;
- tratamentul topic are o valoare limitata. Se poate recurge la comprese cu apa rece,
aplicatii de lotiuni/mixturi antipruriginoase pe baza de mentol, calamine, etc, eventual
dermatocorticoizi slabi in mixtura sau lotiune; antihistaminicele de uz topic nu sunt
recomandate fiind, ineficiente si, chiar sensibilizante.
8. Prognostic
Prognosticul in urticaria acuta este excelent, in cele mai multe cazuri leziunile se remit
in cateva zile in schimb, în cazul urticariei cronice prognosticul este imprevizibil si depinde
in mare masura de boala de fond care intretine/declanseaza urticaria, de individualitatea
raspunsului terapeutic si complianta pacientului la masurile de profilaxie si la tratamentul

6
recomandat de catre medicul specialist. Urticaria cronica se poate remite in cateva luni insa la
anumiti pacienti poate persita chiar si zeci de ani.

7
8
9
10