Capitolul 3

Analiza cheltuielilor întreprinderii – partea întâia

Cuprinsul capitolului

1.1. Abordări conceptuale și tipologie cu privire la cheltuieli și costuri. Analiza dinamicii și stucturii
cheltuielilor firmei
1.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii pe baza ratei cheltuielilor totale
1.3. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
1.4. Analiza cheltuielilor variabile și fixe aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului acestor cheltuieli la
1.000 lei cifră de afaceri
1.5. Analiza cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri
1.6. Analiza cheltuielilor cu personalul
1.7. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare la 1000 lei cifră de afaceri
1.8. Analiza costului unitar pe produs

1.1. Abordări conceptuale și tipologie cu privire la cheltuieli și costuri.

Analiza dinamicii și stucturii cheltuielilor firmei
Cercetarea cheltuielilor firmei este deosebit de importantă, deoarece pune în evidență
modul în care sunt folosite resursele (materiale, umane, financiare) şi impactul alocării
acestora asupra performanţelor întreprinderii.
Conform standardelor internaționale de raportare financiară și reglementărilor contabile
în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri
ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Definiţia cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli, şi anume:
 cheltuieli apărute în cursul activităţilor curente, precum costul vânzărilor, salariile,
amortizarea etc., care corespund, de obicei, unor ieşiri sau diminuări ale valorii
activelor;
 pierderi, care reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi pot fi: realizate
(rezultate din dezastre sau din ieşirea activelor pe termen lung) sau nerealizate
(rezultate din deprecierea monedei naţionale în cazul unor datorii în valută).
Costul reprezintă valoarea totală a consumurilor de resurse pe care le efectuează
întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau a unui serviciu. Costul este un
instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât rolul de informare a managerilor
asupra activităţii desfăşurate, cât şi de identificare a unor direcţii strategice de acţiune în
activitatea viitoare.
Având în vedere utilitatea cunoaşterii diferitelor categorii de cheltuieli, tipologia
cheltuielilor include următoarele categorii de cheltuieli:

1. Grupate după natura lor, aşa cum sunt regăsite în Contul de profit şi pierdere:
 a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
 cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziție al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate,
trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi a apei consumate;
valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute şi al
ambalajelor;
 cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune şi chirii;
prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți
(colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale
şi taxe de telecomunicații, servicii bancare şi altele;
 cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
 cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecția socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
 cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare, aferente exploatării;
 alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător,
aferente perioadei; pierderi din creanțe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi
penalități; donații, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele
cedate şi alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de
emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare şi ale
căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente, cheltuieli privind
calamitățile și alte evenimente similare etc.);
b) cheltuieli financiare, care cuprind:
 pierderi din creanţe legate de participaţii;
 cheltuieli privind investiţii financiare cedate;
 diferenţe nefavorabile de curs valutar;
 dobânzile aferente creditelor primite, privind exerciţiul financiar în curs;
 sconturi acordate clienţilor;
 pierderi din creanțe de natură financiară etc.

2. Grupate după comportamentul faţă de volumul producţiei:

a) cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate şi conţin: cheltuieli
cu materii prime şi materiale aferente obţinerii producţiei, cheltuielile cu salariile
personalului productiv, cheltuieli cu servicii şi lucrări prestate de terţi cu scopul
obţinerii producţiei etc.;
b) cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen limitat, în raport cu volumul de
activitate, dar dependent de capacitatea de producţie şi distribuţie (valoarea mijloacelor
fixe de care dispune întreprinderea); cheltuielile fixe sunt formate, în principal, din
amortizare şi alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (materiale, salariale).
Această grupare a cheltuielilor generate de activitatea unei întreprinderi este utilă în
calculaţia costurilor prin metoda „direct costing“ şi în managementul strategic al firmei,
deoarece permite evidenţierea pragului de rentabilitate, a siguranţei asupra rezultatelor
obţinute şi a competitivităţii firmei în raport cu concurenţa.
 3. Grupate după modul de identificare şi repartizare pe produs:
a) cheltuieli, respectiv costuri directe, alocate nemijlocit pentru realizarea unui
produs sau pentru activitatea unei unităţi operaţionale (consumuri de materii prime,
materiale, salarii pentru personal direct productiv etc.);
b) cheltuieli, respectiv costuri indirecte, efectuate la nivelul întregii producţii şi
repartizate pe produs cu ajutorul unor criterii de repartiţie (cheltuieli de reparaţii şi
întreţinere, salarii TESA, energie, apă, amortizare etc.).
Această grupare evidenţiază mecanismele interne specifice unei activităţi de producţie,
stând la baza calculului costului complet cu ajutorul „metodei centrelor de analiză“ 2 (specifică
controlului de gestiune). Analiza costului complet identifică relaţiile întreprinderii cu piaţa
resurselor şi piaţa de desfacere. Calculul costului complet presupune trecerea prin cele trei
stadii ale ciclului de producţie: aprovizionare, producţie, desfacere. Se disting, astfel,
următoarele tipuri de costuri:
 costul de achiziţie, specific stadiului aprovizionării, care este format din preţul de
cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare, cheltuieli
accesorii etc.;
 costul de producţie, care conţine toate cheltuielile efectuate pentru transformarea
stocurilor de materii prime şi materiale în produse finite: costul de achiziţie al
materiilor prime şi consumabilelor, manopera directă şi alte cheltuieli directe, dar şi
cheltuieli indirecte de producţie, precum energia, apa, reparaţii, întreţinere,
amortizări etc. Costul de producţie se calculează pentru producţia obţinută;
 costul de distribuţie care reflectă efortul total al întreprinderii de a vinde
producţia; poate fi structurat în cheltuieli directe de distribuţie (cheltuieli de livrare,
cu publicitatea, de transport) şi cheltuieli indirecte de distribuţie (stocaj, studii de
marketing, cheltuieli generate de funcţionarea serviciului de desfacere etc.).
Cheltuielile de distribuţie sunt determinate de vânzările de produse, deci este firesc să
fie imputate costului producţiei vândute.
4. Grupate după conţinutul lor, avem:
a) cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale şi amortizarea
mijloacelor fixe;
b) cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului (asigurări şi protecţie
socială).
5. Grupate după incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:
a) cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile;
b) cheltuieli nemonetare sau calculate (amortizările, ajustările de valoare și
provizioanele).
6. Grupate după momentul angajării cheltuielilor:
a) cheltuieli aferente perioadei curente
b) cheltuieli înregistrate în avans sunt cheltuieli făcute în perioada curentă , dar
care reprezintă cheltuieli aferente unui exercițiu financiar ulterior.
7. Grupate după măsura în care se poate acționa asupra lor:
a) cheltuieli controlabile, care pot fi ajustate conform deciziilor managementului;
b) cheltuieli necontrolabile, care sunt impuse prin legislație.

Analiza dinamicii cheltuielilor firmei se realizează pe baza procedeelor

clasice în domeniu, și anume:
 - modificările absolute cu bază fixă și cu bază în lanț;
- indicii cu bază fixă, cu bază în lanț și medii;
- ritmurile cu bază fixă, cu bază în lanț și medii.

Analiza structurii cheltuielilor firmei se face prin metoda ratelor ,

respectiv a ratelor de structură, prin raportarea tipurilor de cheltuieli, pe criterii de
grupare, la cheltuielile totale ale întreprinderii.

Sursele informaționale de bază folosite in intreg capitolul 3 sunt:

- Contul de profit și pierdere – componentă a Situațiilor financiare anuale;
- Note explicative ale Situațiilor financiare anuale;
- Balanța de verificare la 31 XII
- Alte informații interne din contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

1.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii pe

baza ratei cheltuielilor totale
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale firmei se realizează utilizând
informaţiile din contul de profit şi pierdere. În acest document de sinteză contabilă,
cheltuielile, veniturile şi rezultatele întreprinderii sunt structurate după natura activităţilor,
respectiv exploatare și financiară.
Veniturile sunt detaliate astfel:
a) Veniturile din exploatare
Acestea cuprind fluxurile financiare atrase de activitatea curentă, grupate astfel:
 venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor. Acest gen de venit este cunoscut sub denumirea de cifră de afaceri. Cifra
de afaceri este prezentată la dimensiune netă, prin eliminarea reducerilor comerciale
acordate clienţilor şi a TVA. Cifra de afaceri include și venituri din subvenții de
exploatare aferente cifrei de afaceri.
 venituri aferente stocurilor de produse;
 venituri din producţia de imobilizări și investiții imobiliare;
 alte venituri din exploatare, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități
contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, diferența dintre
valoarea titlurilor primite ca urmare a participării cu mărfuri la capitalul altor entități
şi valoarea mărfurilor, la data dobândirii acelor titluri etc.
b) Veniturile financiare
Acestea cuprind fluxuri financiare atrase de agentul economic din activitatea strict de
natură financiară, dar complementară celei din exploatare;
 venituri din imobilizări financiare;
 venituri din investiții pe termen scurt;
 venituri din investiții financiare cedate;
 venituri din diferențe de curs valutar;
 venituri din dobânzi;
 venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
 alte venituri financiare.
La rândul lor, cheltuielile de exploatare şi financiare se analizează pornind de la
structura lor.
Cheltuielile de exploatare sunt aferente activităţii de producţie şi comerciale şi cuprind
următoarele elemente:
  consumurile de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, obiecte de
inventar, energie, combustibil, apă şi altele;
 cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi;
 cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
 cheltuieli cu personalul;
 cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare, aferente exploatării;
 alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile financiare au în structură următoarele elemente:
 pierderi din creanţe legate de participaţii;
 cheltuieli privind investiţii financiare cedate;
 diferenţe nefavorabile de curs valutar;
 dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciţiul financiar în curs;
 sconturi acordate clienţilor;
 pierderi din creanțe de natură financiară etc.
NOTĂ: Gruparea veniturilor totale și a cheltuielilor totale în două categorii, din
exploatare și financiare, s-a făcut in conformitate cu prevederile legale actuale, respectiv
pe baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014, în vigoare de la 31
ianuarie 2015. Anterior ordinului menționat mai sus, gruparea veniturilor totale și a
cheltuielilor totale se făcea în trei categorii, din exploatare, financiare și extraordinare,
conform OMFP 3055/2009.
Analiza structurii resurselor consumate, altfel spus a structurii cheltuielilor, prezintă o
importanţă deosebită. Aceasta permite desprinderea unor concluzii privind comportamentul
consumurilor şi contribuţia acestora la generarea de venituri. Între diversele categorii de
consumuri şi venituri se stabilesc corelaţii care contribuie la obţinerea rezultatului final.
O corelaţie specifică se stabileşte între ansamblul consumurilor generate de activitatea
firmei, respectiv cheltuieli totale, și veniturile totale.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata de eficiență
a cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda substutuirilor în lanț. Studiul
va favoriza desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii
performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.
Relaţia de calcul al indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor totale (cheltuieli la
1.000 lei venituri totale) este:
n

 Chi
Rct  i 1
n
 1.000 sau
 Vi
i 1

g i ci1.000 Chi
Rct   ci1.000   1.000
100 Vi
unde:
ci1.000 – rata de eficienţă a cheltuielilor pe tipuri de activități;
Chi – cheltuielile pe tipuri de activități (exploatare, financiare);
Vi – veniturile pe tiuri de activități (exploatare, financiare);
gi – structura veniturilor pe tipuri de activități.
În vederea exemplificării metodologiei de analiză se folosesc datele din tabelul 3.1.
 Tabelul 3.1
Prevăzut Realizat
1. Venituri din exploatare mii lei 9.200 10.810
2. Venituri financiare mii lei 800 690
3. Venituri totale mii lei 10.000 11.500
4. Cheltuieli din exploatare mii lei 6.458,4 7.458,9
5. Cheltuieli financiare mii lei 741,6 706,1
6. Cheltuieli totale mii lei 7.200 8.165
7. Ponderea veniturilor din % 92 94
exploatare în total venituri
8. Ponderea veniturilor % 8 6
financiare în total venituri
9. Rata de eficienţă a lei 702 690
cheltuielilor de exploatare
10. Rata de eficienţă a lei 927 1023,33
cheltuielilor financiare
11. Rata de eficienţă a lei 720 710
cheltuielilor totale
Pentru a explica modificarea ratei de eficienţă a cheltuielilor totale se stabileşte
influenţa celor doi factori astfel:
Rct  Rct1  Rct0  710 - 720  -10 lei
1) Influenţa modificării structurii veniturilor pe tipuri de activități:
n n

 gi1 ci01000 g i0 ci01000

g i  i 1
 11
 Rctr  Rct0  715,5  720   4,5 lei
100 100
n

g i1 ci01000
94  702  6  927
Rctr  i 1
  715,5 lei
100 100

2) Influenţa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe tipuri de activități:

n n

 g i1 ci11000 g i1 ci01000
ci1000  11
 11  Rct1  Rctr 
100 100
 710  715,5   5,5 lei

g i  ci1000   4,5  5,5  10 lei

Reducerea cheltuielilor la 1.000 lei venituri totale cu 10 lei este rezultatul contribuţiei
favorabile a structurii veniturilor cu 4,5 lei şi a cheltuielilor la 1.000 lei pe categorii de
activități cu 5,5 lei.
Influența favorabila a modificării structurii veniturilor pe tipuri de activități se explică
prin creșterea ponderii tipurilor de activități cu un nivel prevăzut al cheltuielilor la 1000 lei
venituri mai mic decât nivelul mediu prevăzut pe întreprindere și prin scăderea ponderii acelor
tipuri de activități cu un nivel programat al cheltuielilor la 1000 lei venituri mai mare decât
nivelul mediu prevăzut pe total firmă.
 Influența favorabilă a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri pe tipuri de activități
este determinată de reducerile înregistrate la activitățile cu pondere majoritară în veniturile
totale, determinate, la rândul lor, de constatarea unui indice al veniturilor superior indicelui
cheltuielilor.
Comportamentul diferit al celor două categorii de cheltuieli – exploatare şi financiare –
creează premise pentru adoptarea unor măsuri care să determine îmbunătăţirea performanţelor
economico-financiare ale întreprinderii.
Cheltuielile de exploatare, care deţin ponderea majoritară în totalul cheltuielilor, trebuie
să facă obiectul unor analize temeinice pentru a identifica posibilităţile de eficientizare în
continuare, fără a pierde din vedere cheltuielile financiare. Întreprinderile cu o bună situaţie
financiară, care apelează în mică măsură la credite, pot realiza venituri financiare însemnate
din dobânzile încasate prin plasarea disponibilităţile băneşti. Întreprinderile cu un grad ridicat
de îndatorare pot întâmpina dificultăţi în cazul unor disfuncţionalităţi în procesul de
aprovizionare, producţie, desfacere.
Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare ( cheltuieli de expoatare la 1000 lei
venituri din exploatare) poate fi analizată din punct de vedere factorial după o
metodologie similară cu cea prezentată anterior în cazul analizei factoriale a ratei de
eficiență a cheltuielilor totale. În acest caz, cele patru elemente ale veniturilor din
exploatare sunt: Cifra de afaceri netă, Veniturile aferente variației producției stocate
(Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse), Veniturile din producția de
imobilizări și investiții imobiliare și Alte venituri din exploatare, aceste dând structura
veniturilor din exploatare. Cele patru elemente ale cheltuielilor de exploatare sunt:
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri, Cheltuieli aferente variației producției stocate
(aceste sunt egale cu Veniturile aferente variației producției stocate), Cheltuieli aferente
producției de imobilizări și investiții imobiliare (aceste sunt egale cu Veniturile aferente
producției de imobilizări și investiții imobiliare) și Alte cheltuieli de expoatare.

1.3. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri pe baza nivelului

cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se impune a fi efectuată pe baza nivelului
cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri și nu a sumei totale a acestora.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
 în mod analitic:  qvi  ci ,
unde:
ci = costul complet unitar pe produs
 în mod sintetic: Che – ( Qs  Qi  Ache ),
unde:
Che = cheltuieli de exploatare
Qs = variaţia producţiei stocate ( venituri aferente costurilor stocurilor de produse)
Qi =Venituri din producţia de imobilizări și investiții imobiliare (producţia realizată
pentru sine şi capitalizată).
Ache = alte cheltuieli de exploatare în accepțiunea prezentată în continuare.
Alte cheltuieli din exploatare includ:
- Ajustări privind provizioanele (ct 6812-ct 7812),
- Ajustări de valoare privind imobilizările necorporale, corporale, investiţiile imobiliare
şi activele biologice evaluate la cost (ct. 6813 + 6816 + 6817-ct. 7813 -7816),
 - Ajustări de valoare privind activele circulante (ct. 654 + 6814- ct 754-7814),
- Alte cheltuieli (ct. 6581 + 6582 + 6583 + 6585+6586 + 6588),
- Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare (ct. 6587),
- Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător (ct. 652),
- Cheltuieli legate de activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în
vederea vânzării (ct. 653),
- Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 655),
- Cheltuieli privind investiţiile imobiliare (ct. 656),
- Cheltuieli privind activele biologice (ct. 657).

În continuare, se prezintă analiza factorială a nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de

afaceri și consecințele modificării lor asupra principalilor indicatori economico-financiari ai
firmei.

1.3.1. Analiza factorială a nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri

Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se face prin utilizarea
următorului model de analiză:

g
Δinflaţie
q v c
C1000   1000 p
q v p
Δalți factori decât inflația
c
în care:
qv – volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
g – structura producţiei vândute pe produse;
p – preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c – costul complet unitar.

Pentru aplicarea metodologiei de analiză a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, se

vor folosi următoarele date:

Tabelul 3.2
- mii lei -
Prevăzut Realizat
1. Producţia vândută exprimată în 40.000 42.000
preţuri de vânzare (exclusiv TVA)
2. Producţia vândută exprimată în 30.000 31.920
costuri
3. Volumul efectiv al producţiei vân- - 42.834
dute la preţ de vânzare prevăzut
4. Volumul efectiv al producţiei - 32.340
vândute la cost prevăzut
5. Cheltuieli la 1.000 lei cifră de 750 760
afaceri – lei
 6. Indicele general al preţurilor - 103
(indicele prețurilor de consum
Ipc) - %

NOTĂ: Indicele general al prețurilor la nivel de economie națională

este Ipc=100+rata anuala a inflației

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a fost influenţată de

următorii factori:

1. Influenţa structurii cifrei de afaceri:

qv1 c0 qv 0 c 0
g i   1.000   1.000 
qv1 p 0 qv 0 p 0
32.340 30.000
  1.000   1.000 
42.834 40.000
 755  750  5 lei

2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare(exclusiv TVA):

qv1c 0 qv1c 0
p   1.000   1.000 
qv1 p1 qv1 p 0
32.340 32.340
  1.000   1.000 
42.000 42.834
 770  755  15 lei

din care:
2.1. Influenţa inflaţiei:
qv1c 0 qv1 c 0
i   1.000   1.000 
qv1 p 0 Ipc qv1 p 0
32.340 32.340
  1.000   1.000 
42.834  1,03 42.834
 733,1  755   21,9 lei

2.2. Influenţa preţului de vânzare exclusiv efectul inflaţiei(altor factori):

qv1c 0 qv1c 0
p   1.000   1.000 
qv1 p1 qv1 p 0 Ipc
32.340 32.340
  1.000   1.000 
42.000 42.834  1,03
 770  733,1   36,9 lei

3. Influenţa modificării costurilor unitare pe produse:

qv1c1 qv1c 0
c   1.000   1.000 
qv1 p1 qv1 p1
31.920 32.340
  1.000   1.000 
42.000 42.000
 760  770   10 lei
 La întreprinderea analizată, cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri au fost depăşite cu
10 lei, ceea ce reflectă o situaţie nefavorabilă, deoarece se diminuează profitul aferent cifrei
de afaceri şi alţi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza acestuia. Se remarcă faptul că cei
trei factori direcţi au avut influenţe diferite ca sens şi mărime.
Structura cifrei de afaceri a determinat depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră
de afaceri cu 5 lei, ca urmare a creşterii ponderii produselor cu o cheltuială prevăzută la 1.000
lei cifră de afaceri mai mare decât cheltuiala medie programată la 1000 lei cifră de afaceri pe
total firmă și invers. Această influenţă poate fi apreciată ca favorabilă în cazul în care este
determinată de modificarea cererii, iar obligaţiile contractuale au fost îndeplinite faţă de toţi
clienţii.
Preţurile de vânzare (exclusiv TVA) au influenţat, de asemenea, nefavorabil, contribuind
la depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a reducerii
lor faţă de prevederi. Modificarea preţurilor de vânzare se poate realiza în condiţii dependente
de întreprindere – îmbunătăţirea calităţii produselor, poziţia pe piaţă a firmei etc. – şi
independente de întreprindere – nivelul inflaţiei, raportul cerere-ofertă etc. În cazul analizat,
nivelul inflaţiei a determinat reducerea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 21,9 lei, iar
modificarea preţurilor de vânzare a produselor, o depăşire a acestora cu 36,9 lei. De aici, se
desprinde concluzia că managerii unităţii trebuie să adopte măsuri prin care să se
îmbunătăţească calitatea produselor şi creşterea preţurilor de vânzare.
Costurile complete unitare pe produse au influenţat în mod favorabil, determinând
reducerea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 10 lei. Trebuie acordată o atenţie deosebită
stabilirii contribuţiei fiecărui element de cheltuieli în vederea identificării unor noi rezerve de
reducere a costurilor. Aceasta presupune studierea evoluţiei nivelului pe fiecare element de
cheltuieli – materiale, salariale, de administraţie şi conducere – şi, îndeosebi, măsurile
necesare în vederea creşterii eficienţei utilizării resurselor materiale şi umane. Astfel se
impune analiza consumurilor specifice realizate în comparaţie cu cele normate, preţurile de
aprovizionare cu materii prime, materiale, utilităţi, gradul de folosire a capacităţii de
producţie, nivelul productivităţii muncii şi alte cauze care influenţează funcţionarea normală a
întreprinderii ca sistem.

1.3.2. Consecințele variației nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de

afaceri asupra principalilor indicatori economico-financiari ai firmei
Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri influenţează în mod direct următorii indicatori ai
performanţei economico-financiare a întreprinderii:
1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:
n

 qv 1 p1
C   C 1.000
1 C 1.000
0  i 1

1.000
relaţie ce poate fi aprofundată pe cei trei factori direcţi (structură, preţ de vânzare, cost
complet);

2) asupra eficienţei activelor din exploatare:

n

 qv p 1 1

 C 1.000
1 C 1.000
0  i 1

1.000
C 
Ae1
 3) asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
n

 qv p 1 1

 C11.000  C 01.000  i 1

1.000
C 
Mf 1
4) asupra eficienţei utilizării capitalului (propriu, permanent):
n

 qv p 1 1

 C 1.000
1 C 1.000
0  i 1

1.000
C 
K1
5) asupra eficienţei muncii (pe baza profitului pe un salariat):
n

 qv p 1 1

 C 1.000
1 C 1.000
0  i 1

1.000
C 
N s1

Prin utilizarea acestor modele se poate cuantifica influenţa modificării cheltuielilor la

1.000 lei cifră de afaceri asupra unor indicatori semnificativi ai performanţei economico-
financiare, se pot identifica noi direcţii de acţiune în vederea creşterii gradului de utilizare a
resurselor umane, materiale şi financiare ale întreprinderii.
Aprofundarea analizei se realizează prin cunoaşterea comportamentului unor categorii
de cheltuieli în funcţie de variaţia volumului producţiei, respectiv cheltuieli variabile şi
cheltuieli fixe. Analiza celor două categorii de cheltuieli – variabile şi fixe – favorizează
desprinderea unor concluzii şi, implicit, stabilirea unor măsuri în vederea creşterii eficienţei
întregii activităţi economico-financiare.

BIBLIOGRAFIE

1.V.Robu, I.Anghel, E.C. Serban (coordonatori) - Analiza economico-financiara a firmei,

Ed. Economica, 2014
2. I.M. David-Sobolevchi- Analiza cheltuielilor, veniturilor și rentabilității firmei- Ed.
Universitară, 2015
3. G. Valceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiza economico-financiara,
editia a doua, Ed. Economica, 2005
4. Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale si situațiile financiare anuale consolidate, pct 19, pag 6, publicat
in Monitorul Oficial nr 963 din 30.12.2014