Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

Personalitate, expectanţă şi hipnotizabilitate

Christopher Silva , K. Robert Bridges , Mitchell Metzger 

Rezumat:
Acestă   lucrare   examinează   relaţiile   dintre   câteva   din   variabilele   personalităţii   şi
hipnotizabilitate.   Măsurătorile   a   4   forme   diferite   ale   Inventarului   Raţional   versus   Experienţial
(Epstein, Norris & Pacini, 1995) şi Înclinaţiei spre Fantezie (Wilson & Barber, 1983) au fost făcute
pe 248 subiecţi, jumătate în context hipnotic şi jumătate în afara acestui context. Tot în context
hipnotic au mai fost evaluate şi expectanţele răspunsului comportamental la sugestia hipnotică şi
experimentările subiective produse de sugestia hipnotică. Hipnotizabilitatea a fost evaluată utilizând
Scala Univestităţii Carlton de Rresponsivitate la Sugestie (Spanos, Radtke, Hodgins, Bertrand &
Stam, 1981). Înclinaţia Spre Fantezie a fost evaluată, atât în context hipnotic, cât şi în afara acestui
context, în legătură cu expectanţa răspunsului, atât comportamental, cât şi experienţial.  Analiza
procesului experenţial a fost legată de răspunsul experenţial la sugestie, în ambele contexte. Analiza
regresiei progresive a relevat că ambele măsurări ale expectanţei contribuie la predicţii hipnotice
comportamentale   şi   experienţiale,   dar   nu   există   alte   variabile   care   să   aducă   o   diferenţiere
semnificativă modelului, după ce diferenţierea asociată expectanţelor a fost adăugată. Se oferă o
explicaţie a rezultatelor din punctul de vedere al teoriei răspunsului expectat.

Cuvinte cheie:  gândire experienţială şi raţională; înclinaţia spre fantezie; expectanţa răspunsului;
hipnotizabilitate

1. Introducere

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

 Căutarea caracteristicilor stabile ale personalităţii care sunt asociate cu hipnotizabilitatea, şi
probabil cauzate de aceasta, a fost plină de frustrări (Kirsch & Council, 1992). Tipic, legătura iniţial
găsită, într­un studiu, între variabilele personalităţii şi hipnotizabiliate va eşua când este aplicată
altor studii. Prima măsurare care a găsit o consistentă legătură cu hipnotizabilitatea a fost Scala
Absorbţiei a lui Tellegen (TAS; Tellegen & Atkinson, 1974). TAS este un chestionar adevărat­fals,
de 34 itemi care cere subiecţilor să indice tendinţa lor de focusare cognitivă, şi de a se lăsa absorbţi
în experienţe senzoriale şi imaginative variate. Deşi TAS a fost găsită repetat a corela semnificativ
cu hipnotizabilitatea, într­un mare număr de studii, corelările erau modeste, numărând cam 10% sau
mai puţin din variantele răspunsului hipnotic (Kirsch & Council, 1992). Apoi, Kirsch, Council şi
Hafner (1986) au arătat că atunci când absorbţia a fost măsurată în context separat în întregime şi
niciodată explicit asociat ultimelor măsurători ale hipnotizabilitaţii, corelaţia a fost nesemnificativă
şi apropiindu­se de zero. Majoritatea studiilor care au testat, în afara contextului hipnotic, absorbţia
şi hipotizabilitatea au aplicat rezultatele lui Council et al. (1986) şi Kirsch şi Council (1992).
În contrast, o altă variabilă  a personalităţii  care este intens  corelată  cu absorbţia  a avut
rezultate mai bune în ceea ce priveşte legătura ei cu hipnotizabilitatea. Înclinaţia spre fantezie este
măsurată de Inventarul Amintirilor şi Imaginaţiei din Copilărie (ICMI) – un chestionar adevărat­fals
de 52 itemi,  bazat  pe rezultatele  unor subiecţi  cu hipnotizabilitate  crescută,  în ceea  ce priveşte
experienţa lor imaginativă (Wilson & Barber, 1983). Adiţional înaltei corelări cu TAS (Kirsch &
Council, 1992), câteva studii au găsit o legătură pozitivă între ICMI şi hipnotizabilitate (Council &
Huff, 1990; Lynn & Rhue, 1986; Rhue & Lynn, 1989; Silva & Kirsch, 1992). Adiţional, Silva şi
Kirsch (1992) au măsurat înclinaţia spre fantezie în şedinţe separate de cele în care s­a măsurat
hipnotizabilitatea, găsind, totuşi, o legătură semnificativă. Deşi s­a demonstrat că înclinaţia spre
fantezie nu prezice adecvat răspunsul comportamental al subiecţilor la sugestia hipnotică după ce s­
a   eliminat   varietatea   asociată   cu   expectanţa   răspunsului,   totuşi   înclinaţia   spre   fantezie   prezice
răspunsul experienţial subiectiv la sugestia hipnotică, chiar după eliminarea varietăţii asociate cu
expectanţa răspunsului. Există un număr de motive din cauza cărora înclinaţia spre fantezie este
legată de experienţa subiectivă a hipnozei, independent de expectanţa răspunsului la hipnoză. Unul
dintre   acestea   este   că   ICMI   evaluează   experienţele   de   viaţă   care   au   contribuit   la   dezvoltarea
abilităţilor cognitive necesare alterărilor subiective ale experienţelor ce au loc în cursul hipnozei.
Alternativ,   ICMI   poate   accesa   abilităţile   cognitive   necesare   atât   pentru   fantezie,   cât   şi   pentru
răspunsul hipnotic  – care  sunt independente  de  învăţare.  Totuşi, o altă  posibilitate  derivată din

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

perspective teoriei expectanţei răspunsului (Kirsch 1990) – este că măsurarea expectanţei de către
Silva şi Kirsch (1992) a fost inadecvată ca şi predictor al  trăirii hipnotice subiective, de vreme ce
chestionarul   expectanţei   evaluează   răspunsul  comportamental  anticipat    al   subiecţilor   şi   nu
anticipata lor trăire subiectivă. În consecinţă se poate ca ICMI să fi măsurat indirect expectanţele
pentru trăirile hipnotice subiective, aceasta deoarece în măsurarea expectanţei făcută de Silva şi
Kirsch (1992) nu s­a cotat şi răspunsul hipnotic subiectiv.
Chiar dacă ICMI evaluează trăirile şi comportamentele legate de capacităţile şi abilităţile
cognitive care facilitează răspunsul hipnotic, este neclar din   conţinutul divers al itemilor (de ex.
activitatea   fizică   din   copilărie,   fanteziile   din   copilărie,   experienţele   panoramice,   simptomele
psihosomatice,   uzul   medicaţiei,   etc.)   care   este   capacitatea   sau   abilitatea   specifică.   Finalmente,
deoarece   toţi   itemii   sunt   cotaţi   pozitiv,   se   poate   pune   întrebarea   dacă   ICMI   este   legat   de
hipnotizabilitate   prin   răspunsuri   pozitive,   care   de   asemenea   s­au   demonstrat   a   fi   legate   de
hipnotizabilitate (Lee­Teng, 1965).
Odată   cu   studierea   variabilelor   personalităţii   ce   prezic   hipnotizabilitatea,   s­a   evaluat   şi
legătura câtorva variabile cognitive cu răspunsul hipnotic. Cel mai puternic predictor cognitiv al
hipnotizabilităţii,   studiat   până   acum,   este   expectanţa   răspunsului   hipnotic   (Kirsch,   1990).
Expectanţa se ştie a fi un predictor semnificativ al hipnotizabilităţii, de mai bine de   decenii (ex.
Melei & Hilgard, 1964). Totuşi, nu ca în cerectările anterioare, Council et al. (1986) evaluează de
două   ori   expectanţa   răspunsului   hipnotic:   înaintea   administrării   inducţiei   hipnotice   şi   după
administrarea acesteia. Deşi cercetările anterioare au arătat că măsurarea pre­inducţie a expectanţei
numără circa 10% din variabilele răspunsului hipnotic, Council et al. au arătat că post­inducţie se
măsoară aproape 35% variabilele răspunsului hipnotic. Similar, Spanos et al. (1983a) au măsurat
expectanţa   atât   înaintea    administrării   unei  evaluări   iniţiale  a  hipnotizabilităţii   cat   şi  înainte   de
readministrarea aceleiasi evaluări   a hipnotizabilităţii, aceloraşi subiecţi. Ca şi Council et al., şi
Spasnos et al. au demonstrat că expectanţa este mai puternic corelată cu hipnotizabilitatea când
subiecţii au experimentat anterior o inducţie hipnotică. Cercetările subsecvente (Silva & Kirsch,
1992) folosind doar o evaluare post­inducţie a expectanţei au avut rezultate comparabile/similare.
Din   punctul   de   vedere   al   teoriei   expectanţei   răspunsului,   administrarea   unei   inducţii   hipnotice
produce   alterări   în   trăirile   subiecţilor,   care   la   rândul   lor   afectează   expectanţele   răspunsului   la
sugestia hipnotică (Council et al., 1986). Aceste expectanţe ale răspunsului la sugestia hipnotică
sunt mai corect evaluate după administrarea unei inducţii hipnotice.

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

 1.1. Teoria cognitiv­experienţială a selfului

Seymour   Epstein   (1994)   a   dezvoltat   o   teorie   asupra   personalităţii,   teoria   cognitiv­

experienţială a selfului (CEST) care încearcă să reconcilieze şi să integreze teoriile psihodinamice
cu cerectările contemporane din domeniul psihologiei cognitive. Printre altele, postulează, în CEST,
că fiinţele umane au două sisteme diferite dar simultane de operarea şi procesare a informaţiilor –
unul numit sistem experienţial / al trăirilor şi unul numit sistem raţional. Sistemul experienţial este
evolutiv mai vârstnic decât cel raţional şi operează într­o manieră automată, rapidă, fără efort şi
eficientă. Este primul care răspunde la stimulii senzoriali, şi tinde să fie concret, imaginativ şi bazat
pe asocieri; abstracţia este dobândită în acest sistem prin „prototipuri, metafore, scripte şi naraţiuni”
(p. 715).
În contrast, sistemul raţional este evolutiv mai nou (Epstein, 1994). Procesarea raţională este
deliberată   şi   presupune   efort.   Tinde   să   fie   abstractă,   analitică,   raţională   şi   bazată   pe   limbaj.
Comparativ cu sistemul experienţial, este capabil de nivele înalte de abstractizare şi este util pentru
întârzierea gratificării, dar cu costul unui efort cognitiv mai mare.
Epstein   (1994) susţine,  că  exsită  diferenţe  individuale   stabile   în  tendinţa  de  a  folosi un
sistem sau altul. Specific, persoane diferite îşi folosesc sistemele lor raţionale şi experienţiale într­o
măsură mai mică sau mai mare pentru a­şi îndeplini sarcinile de viaţă.Consecutiv Epstein et al.
(1995)   a   creat   Inventarul   Raţional   versus   Experienţial,   forma   scurtă   (RVEI­S)   pentru   a   evalua
diferenţele   individuale   în   tendinţa   folosirii   celor   două   sisteme.   Epstein   (1994)   vede   diferenţele
individuale   prin   cotarea   folosirii   fiecărui   din   cele   două   sisteme   ca   fiind   larg   independente,   de
exemplu un individ poate atinge scoruri relativ mari la cotarea ambelor sisteme, sau scor înalt la
cotarea   unuia   şi   mai   mic   la   cotarea   celuilalt,   sau   scoruri   mici   la   cotarea   ambelor   sisteme.   Se
consideră că cea mai adecvată optinune pentru evaluare este luarea în calcul a ambelor sisteme de
gândire. 
Cercetările   preliminare   efectuate   folosind   RVEI­S   sugerează   că   variabilele   măsurate   de
acest   chestionar   sunt   legate   de   o   mare   varietate   de   experienţe   de   viaţă,   tendinţe   emoţionale   şi
variabile personalităţi ( Epstein, Pacini, Denes­Raj & Heier, 1996). De exemplu, Sincleir şi Silva
(1998, februarie) au demonstrat că înclinaţia spre fantezie aşa cum este măsurată de ICMI a fost
pozitiv corelată cu măsurătotile prin RVEI­S asupra tendinţelor gândirii experienţiale, dar negativ

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

cu tendinţele de a fi critic la gândirea experienţială.
Rezultatele  că scala  RVEI­S  măsoară  tendinţele  gândirii  experienţiale   şi asocierea  ei cu
înclinaţia spre fantezie, cresc posibilitatea ca gândirea experienţială să fie, de asemenea, legată de
hipnotizabilitate. Va fi interesant de a compara ICMI cu scala procesării experienţiale din RVEI­S
în   termenii   legăturii   ei   cu   hipnotizabilitatea,   mai   ales   deoarece   scala   procesării   experienţiale
măsoară un construct specific şi discret şi are un substanţial număr de itemi care sunt cotaţi negativ,
calitate care o diferenţiază de ICMI.
Prezentul   studiu   evaluaează   legăturile   dintre   variabilele   RVEI­S,   ICMI,   expectanţele
răspunsului   hipnotic   şi   hipnotizabilitate.   RVEI­S   şi   ICMI   au   fost   administrate   atât   în   context
hipnotic, cât şi în afara acestui context (Council, 1993; Council et al., 1986). S­a emis ipoteza cum
că gândirea exeprienţială şi înclinaţia spre fantezie sunt ambele pozitiv corelate cu expectanţele
obiective  şi subiective ale răspunsului hipnotic, cât şi cu răspunsurile obiective  şi subiective  la
hipnoză, indiferent de context. Unul din scopurile acestui studiu este, de asemenea, de a evalua
meritul relativ al gândirii exeprienţiale şi înclinaţiei spre fantezie ca  şi predictori ai expectanţei
răspunsului hipnotic şi ai răspunsului hipnotic, şi de a determina dacă ele pot prezice răspunsul
hipnotic independent de măsurarea expectanţei. 

2. Metodă

2.1. Prticipanţi

Participanţii / subiecţii au fost 248 studenţi ce au participat la cursurile de psihologie (174
femei şi 74 bărbaţi). Vârsta medie a fost 21,0 (S = 5,10).

2.2. Măsurători

2.2.1. Inventarul Raţional versus Experienţial, Forma Scurtă (RVEI­S)

RVEI­S (Epstein et al., 1995) este un chestionar cu 40 itemi. Subiecţii au trebuit să coteze
fiecare item pe o scară de 5 puncte, de la  în întregime fals  la  în întregime   adevărat.  RVEI­S
cotează Procesarea Experienţială, Procesarea Raţională, Derogarea de la Procesarea Experienţială
(adică   atitudinea   critică   din   timpul   acesteia)   şi   Derogarea   de   la   Procesarea   Raţională.   Atât

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

Procesarea Experienţială, cât şi Procesarea Raţională sunt ambele scale de 10 itemi care includ
fiecare câte 4 itemi cotaţi negativ; Derogarea de la Procesarea Experienţială şi Derogarea de la
Procesarea Raţională sunt ambele scale de câte 5 itemi fiecare, toţi fiind cotaţi pozitiv. 

Un exemplu de item din Scala Procesării Raţionale este: Am o minte logică.
Un exemplu de item din Scala Procesării Experienţiale este: Cred în instinctele mele.
Un exemplu de item din Scala Derogării Raţionale este: Persoanele care se încred mai ales
pe logică sunt, ades, fără contact cu realitatea.
Un exemplu de item din Scala Derogării Experienţiale este: Intuiţia ca sursă a creativităţii
este probabil supraapreciată.

Mai   rămân   10   itemi   care   au   format   iniţial   o   scală   experimentală   care   „asigură   câteva
informaţii   noi despre celelalte scale” (S. Epstein, comunicare personală, 11 septembrie, 1999);
consecutiv acestă scală nu a fost folosită în acestă analiză  şi servea rolului de a asigura itemi de
umplutură(filler items­ în engleză în original) . Fidelitatea (reliability­ în engleză în original) alfa a
procesării raţionale a fost de .80; pentru procesarea experienţială a fost de .73; pentru derogarea
raţională a fost de .59; şi pentru derogarea experienţială a fost de .71 (Epstein et al., 1995). S­au
stabilit, pentru cele 4 scale, validităţi convergente prin corelarea cu un mare număr de variabile
pentru a fi în concordanţă cu CEST (Epstein et al., 1995; Epstein et al., 1996). 

2.2.2. Inventarul amintirilor şi imaginaţiei din copilărie (ICMI)

ICMI (Wilson & Braber, 1983) este un chestionar adevărat­fals, de 52 itemi care a fost larg
folosit pentru a studia înclinaţia spre fantezie (Lynn & Rhue, 1988). Un exemplu de item din ICMI
este: În prezent sunt foarte imaginativ.

S­a   demonstrat   că  fidelitatea   Kuder­Richardson  este   de   .89   (Sinclair  &   Silva,   1998,
februarie). Validitatea îi este atestată de faptul că este într­o corelare pozitivă cu măsurătorile pe
absorbţie, disociere, hipnotizabilitate, răspunsul la sugestia de trezire, vivacitatea imageriei mentale
şi creativitate (Lynn &Rhue, 1986; Silva & Kirsch, 1992; Sinclair & Silva, 1998, februarie). 

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

 2.2.3. Scala Universităţii Cralton a Responsivităţii la Sugestie (CURSS)

CURSS (Spanos et al., 1981) constă dintr­o inducţie hipnotică şi 7 teste de sugestie. Pentru
fiecare sugestie, subiecţii au indicat dacă a apărut răspunsul comportamental necesar (0 = nu, 1 =
da) şi gradul la care s­a petrecut o trăire subiectivă la sugestie (0 = deloc, 3 = foarte). Scorurile au
fost însumate  pentru cotarea subiectivă (CURSS:S), şi respectiv obiectivă (CURSS:O). 

Un exemplu de item al CURSS:O este: Vi se cere să întindeţi braţul drept în faţă şi vi se
spune că braţul stă în aer. Credeţi că un privitor...a observat că braţul vi s­a ridicat cel puţin 6
inch (înainte de a vi se cere să vă repuneţi braţul în poală)? – încercuiţi una din:
A. braţul mi s­a ridicat cel puţin 6 inch
B. braţul mi s­a ridicat cu mai puţin de 6 inch

Un exemplu de item CURSS:S este: Vi se spun că braţul vă devine din ce în ce mai uşor şi
se ridică în aer. Vi se cere să vi­l imaginaţi ca un baloan umplut cu aer. În timpul acestei sugestii
vă simţiţi braţul uşor:
(a) deloc
(b) într­o mică măsură
(c) într­o moderată măsură
(d) într­o mare măsură

  S­a demonstrat că fiecare din itemii CURSS:O a corelat cu totalul altor 6 itemi cotaţi de la .
43  la .65, cu o medie de .52; fiecare item din subscala CURSS:S coreleză cu totalul a alţi 6 itemi
cotaţi  de  la  .48  la  .69, cu  o medie  de  .60 (Spanos,  Radtke,  Hodgin, Stam   & Bertrand,   1983).
CURSS:O are o fidelitate test retest de .67, iar CURSS:S are o fidelitate test retest de .76 (Spanos et
al., 1983a). Fidelitatea lor a fost demonstrată prin corelarea cu alte măsurători ale hipnotizabilităţii
(Spanos et al., 1983b).

2.2.4. Măsurarea expectanţei

După   ce   subiecţii   au   citit   descrierea   fiecărui   item   al   CURSS,   li   s­a   cerut   să   evalueze

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

procentajul probabilităţii ca ei să răspundă comportamental la cele sugerate de CURSS (expectanţa
obiectivă), şi pe o scală de 4 puncte (0 = deloc, 3 = foarte) expectanţa pe care o au în a experimenta
alterări senzoriale/cognitive asociate fiecărei sugestii din CURSS (expectanţa subiectivă). Aceste
măsurări ale expectanţei au fost create specific pentru folosirea în acest studiu, dar s­au bazat pe
măsurările expectanţei folosite de Silva şi Kirsch (1992). 
Un exemplu al itemilor expectanţei pentru una din sugestii este:  Vi se spune, repetat, că
braţul vă devine din ce în ce mai uşor şi că se ridică din ce în ce mai sus. De asemenea vi se cere
să vă imaginaţi că braţul este asemenea unui balon umplut cu aer. Sugestia că braţul devine mai
uşor şi că se ridică va continua cam 50 secunde.  Ca şi răspuns la sugestia anterioară care este
procentajul   probabilităţii   (0­100)   ca   braţul   să   se   ridice   cu   6   inch?   Ca   şi   răspuns   la   sugestia
anterioară cât de uşor vă este braţul (încercuiţi una)?  
(a) deloc
(b) într­o mică măsură
(c) într­o moderată măsură
(d) într­o mare măsură

Scala expectanţei are o validare uşoară (clear face validity –în engleză în original);; validitatea

îi   este   atestată   prin   corelarea   cu   legătura   pe   care   o   are   cu   cele   două   măsurători   ale   hipnozei
administrate în studiu.

2.3. Procedee

2.3.1. În context
Subiecţii (n = 109) sunt împărţiţi în grupe de 3­6. Urmând procedura consimţământului informat
(the informed consent- în engleză în original), ei vor asculta o înregistrare radio a inducţiei CURSS,
după care hipnoza va fi finalizată pentru a li se oferi posibilitatea de­a completa chestionarul ce
măsoară variaţiile  individuale,  şi mai ales pentru a obţine evaluarea  post­inducţie  a expectanţei
răspunsului hipnotic. Ei voi completa RVEI­S şi ICMI în ordine inversă, urmate de Chestionarul
Expectanţei Obiective şi Subiective. După care va urma procedura de completare a CURSS. După
ce hipnoza va fi terminată, subiecţii vor completa chestionarele CURSS:O şi CURSS:S pentru a­şi
evalua   răspunsul   comportamental   şi   subiectiv   la   sugestie.   Apoi   subiecţii   vor   fi   „dezinstruiţi”
(debriefed- în engleză în original).

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

 . 

2.3.2. În afara contextului hipnotic

Subiecţii (n = 139) au fost recrutaţi dintre cursanţi, de către al doilea autor sau de către
membrii facultăţii neasociaţi studiului care au colaborat cu al treilea autor al studiului, pentru a
completa pacetul de chestionare ce include RVEI­S şi ICMI care sunt prezentate în ordine inversă.
Aproximativ la 6 săptămâni, subiecţii de la aceleaşi cursuri au fost recrutaţi pentru a participa la un
studiu   hipnotic   condus   de   primul   autor.   Urmând   procedura   consimţământului   informat,   ei   vor
asculta o înregistrare radio a inducţiei CURSS, după care hipnoza va fi finalizată. După care ei vor
completa Chestionarul expectanţei obiective şi subiective pentru a obţine evaluarea post­inducţie a
expectanţei răspunsului hipnotic. După care va urma procedura de completare a CURSS. După ce
hipnoza va fi terminată, subiecţii vor completa chestionarele CURSS:O şi CURSS:S pentru a­şi
evalua răspunsul comportamental şi subiectiv la sugestie. Apoi subiecţii vor fi „dezinstruiţi”.

3. Rezultate

Deoarece   toţi   subiecţii   au   completat   RVEI­S   şi   ICMI   împreună,   într­o   singură   şedinţă,
indiferent  de contextul  hipnotic, corelaţiile dintre variabilele  RVEI­S  şi  înclinaţia spre fantezie,
pentru întregul eşantion, sunt prezentate în tabelul 1. în concordanţă cu Sinclair şi Silva (1998,
februarie),  înclinaţia spre fantezie  a fost pozitiv corelată cu procesarea experienţială,  şi negativ
corelată cu derogarea experienţială. Aşa cum s­a aşteptat, procesarea experienţială a fost negativ
corelată cu derogarea experienţială, iar procesarea raţională a fost negativ corelată cu derogarea
raţională. Derogarea experienţială şi derogarea raţională au fost corelate pozitiv. 

TABEL 1
Corelaţiile dintre înclinaţia spre fantezie şi variabilele RVEI­S
Variabile Procesarea  Procesarea  Derogarea  Derogarea 
experienţială raţională experienţială raţională
Înclinaţia spre  .30*** ­ .01 ­.18** .08

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

fantezie
Procesarea  ­.07 ­.38*** .11
experienţială
Procesarea  ­ .10 ­.37***
raţională
Derogarea  .34***
experienţială
Notă: datorită datelor lipsă pentru diferite variabile, n, pentru aceste corelaţii este între 246 şi 248
** 
p < .01.
***
 p< .001.

Deoarece măsurarea expectanţei şi a răspunsului hipnotic au fost administrate împreună, în
aceeaşi şedinţă, corelaţiile dintre variabilele expectanţei şi răspunsului, pentru întregul eşantion,
sunt prezentate   în tabelul  2. Toate corelaţiile  au fost pozitive   şi semnificative.  Corelaţiile   între
expectanţa obiectivă şi cea subiectivă au fost foarte mari. Scorurile CURSS:O au fost corelate cu
ambele   expectanţe   măsurate,   corelare  cu  expectanţa  obiectivă   fiind   un  pic  mai  mare.   Scorurile
CURSS:S au avut corelaţii mai înalte decât cele ale CURSS:O; cea mai puternică corelaţie fiind cu
expectanţa subiectivă. Şi, în final, scorurile CURSS:O şi CURSS:S au fost pozitiv corelate între ele.

TABEL 2
Corelaţii între măsurarea expectanţei hipnotice şi măsurarea răspunsului hipnotic
Variabile Expectanţa subiectivă CURSS:O CURSS:S
Expectanţa obiectivă .70 .44 .52
Expectanţa subiectivă .42 .63
CURSS:O .61
Notă: : datorită datelor lipsă pentru diferite variabile, n, pentru aceste corelaţii este între 246 şi 248. Toate
corelaţiile au fost statistic semnificative,  p < .001.

În ambele contexte hipnotice, corelaţiile dintre înclinaţia spre fantezie şi variabilele RVEI­S,
pe de o parte, si variabilele expectanţei şi răspunsului hipnotic, pe de altă parte, sunt prezentate în
tabelul   3.   Înclinaţia   spre   fantezie   a   fost   înalt   corelată   cu   variabilele   expectanţei   şi   răspunsului
hipnotic, în ambele contexte hipnotice. Procesarea experienţială a fost înalt corelată cu expectanţa
subiectivă,   în   ambele   contexte   hipnotice;   dar   doar   semnificativ   corelată   CURSS:S   în   context
hipnotic. Derogarea experienţială a fost corelată doar cu expectanţa subiectivă în context hipnotic.
Procesarea şi derogarea raţională n­au fost corelate cu niciuna din variabilele hipnotice, în niciunul

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

din contextele hipnotice

TABELUL 3
Corelaţiile înclinaţiei spre fantezie şi variabilele RVEI­S cu variabilele hipnotice, în ambele 
contexte hipnotice
Variabilele  Înclinaţia  Înclinaţia spre  Procesarea  Procesarea  Procesarea  Procesarea 
hipnotice spre fantezie fantezie – în  experienţială – în  experienţială – în  raţională – în  raţională – în 
– în context  afara  context hipnotica afara contextului  context  afara 
a b a
hipnotic contextului  hipnotic hipnotic contextului 
hipnoticb hipnoticb
*
Expectanţa  .22 .36** .11 .06 .16  ­.12
obiectivă
Expectanţa  .28** .42*** .31** .18* .19 ­.09
subiectivă
CURSS:O .22* .22** .07 .05 .10 .07
CURSS:S .23* .25** .27** .06 .05 .04

Variabilele  Derogarea  Derogarea  Derogarea  Derogarea raţională

hipnotice experienţială experienţială– în  raţională – în  – în afara 
– în context  afara contextului  context hipnotica contextului 
a b
hipnotic hipnotic hipnoticb
Expectanţa  ­.04 ­.07 ­.05 .03
obiectivă
Expectanţa  ­.30** ­.09 ­.09 .11
subiectivă
CURSS:O .07 ­.01 ­.00 .02
CURSS:S ­.14 ­.09 .00 ­.00
a 
 pentru corelaţiile din context hipnotic n este între 106­109
b
 pentru corelaţiile din afara contextului hipnotic n este între 137­139
*
 p < .05.

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

** 
p < .01.
*** 
p < .001.

Analize   de   regresie  au   fost   făcute   pentru   a   determina   cei   mai   puternici   predictori   ai   ambelor
expectanţe măsutate, cât şi ai ambelor răspunsuri hipnotice. În toate analizele, contextul s­a notat în
primul bloc de analize pentru a­i controla efectele, urmat în al doilea bloc de înclinaţia spre fantezie
şi   toate   variabilele   RVEI­S,   urmând   o   procedură   treptată.   Analizele   de   regresie   (regression
analyses- în engleză în original) făcute pentru a determina predictorii răspunsului hipnotic au inclus,
de asemenea, şi expectanţele măsurate în al doilea bloc de analize. Aici s­au raportat doar corelaţii
semnifcative statistic. S­a relevat că expectanţa obiectivă a fost semnificativ prezisă de înclinaţia
spre fantezie (β = .30, p < .0001; R2 [cu eliminarea variaţiei asociate contextului] = .09). Expectanţa
subiectivă a fost semnificativ prezisă de înclinaţia spre fantezie (β  = .33, p < .0001), cât şi de
procesarea experienţială (β = .13, p < .05); totalul R 2 numărat aici (cu eliminarea variaţiei asociate
contextului) = .15. CURSS:O  a fost semnificativ prezis de expectanţa obiectivă (β = .30, p < .0001)
şi expectanţa subiectivă (β  = .20, p < .05); totalul R2  pentru acest model (cu eliminarea variaţiei
asociate contextului) = .21. CIRSS:S a fost semnificativ prezis de expectanţa subiectivă (β = .50, p
< .0001) şi expectanţa obiectivă (β  = .17, p < .05); totalul R2  pentru acest model (cu eliminarea
variaţiei asociate contextului) = .39.

4. Discuţii

Înclinaţia   spre   fantezie,   singură,   a   fost   cel   mai   bun   predictor   pentru   expectanţa
comportamentelor   hipnotice,   în   timp   ce   înclinaţia   spre   fantezie   combinată   cu   procesarea
experienţială   au   fost   cei   mai   buni   predictori   pentru   expectanţa   subiectivă   hipnotică.   Actualele
comportamente şi trăiri hipnotice au fost, fiecare, cel mai bine prezise de combinaţia expectanţei
comportamnetale şi expectanţa pentru experimenatările subiective.
Contrar rezultatelor lui Silva şi Kirsch (1992), înclinaţia spre fantezie nu se adaugă variaţiei
expectanţelor în prezicerea răspunsului subiectiv la hipnoză. Aceasta posibil datorită faptului că au
fost adunate date specifice despre expectanţele răspunsului hipnotic subiectiv, în opoziţie cu purele
măsurători ale expectanţelor comportamentale folosite de Silva şi Kirsch.
În concordanţă cu rezultatele lui Silva şi Kirsch (1992), înclinaţia spre fantezie a fost cel mai
robust predictor al ambelor tipuri de expectanţe hipnotice. Învers, măsurarea tendinţelor gândirii

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

experienţiale derivate din teoria cognitiv­experienţială a selfului a lui Epstein (1994) evaluează doar
variaţiile asociate expectanţei pentru răspunsul subiectiv la hipnoză, după ce variaţiile asociate cu
înclinaţia spre fantezie şi contextul au fost eliminate. Procesarea Experienţială nu a fost corelată cu
expectaţia sau răspunsul comportamental la hipnoză. De fapt singura corelare semnificativă, în afara
contextului hipnotic, dintre variabilele RVEI­S şi variabilele hipnozei a fost cea dintre procesarea
experienţială   şi   expectanţa   subiectivă.   În   contrast,   înclinaţia   spre   fantezie   a   fost   semnificativ
corelată cu toate cele 4 tipuri de variabile ale hipnozei, atât în context hipnotic, cât şi în afara
cotextului   hipnotic.   E   posibil   ca   acest   avantaj   să   fie   datorat   faptului   că   ICMI   este   împărţit   în
variabile   asociate   tendinţelor   cunoscute   care   sunt   legate   de   hipnotizabilitate,   dar   sunt   necesare
viitoare studii pentru a testa această ipoteză.
Dintre variabilele măsurate în acestu studiu, expectanţele hipnotice  au fost cei mai buni
predictori pentru răspunsul hipnotic. Totuşi nu s­a anticipat ca expectanţele răspunsului subiectiv să
ajute la prezicerea scorului CURSS:O, independent de expectanţele răspunsului obiectiv, sau vice­
versa pentru scorul CURSS:S. Aceste date sugerează că dacă dorim să cunoaştem comportamentele
unui subiect hipnotizat, vom fi capabili să facem cele mai bune supoziţii dacă nu apreciem doar
ceea ce el sau ea se aşteaptă să  facă,  dar şi să apreciem ceea ce el sau ea se aşteaptă să  simtă.
Similar, dacă vrem să ştim dacă un subiect hipnotizat va avea alterarea a trăirii sugestiei, trebuie să
facem cea mai bună apreciere atât asupra ceea ce subiectul se aşteaptă să simtă, cât şi ceea ce va
face ca răspuns la acestă sugestie. 
Datele   despre   legătura   dintre   cele   două   tipuri   de   expectanţe   şi   ambele   scoruri   de
hipnotizabilitate pot fi măsurate prin teoria expectanţei răspunsului (Kirsch, 1990). Din acest punct
de vedere expectanţele sunt generatoare atât ale comportamentului, cât şi ale trăirii. Totuşi, aceste
date sugerează că aşteptându­ne ca un subiect să aibă o trăire în concordanţă cu comportamentului
ajută la generea atât a comportamentului, cât şi a trăirii, şi aşteptându­ne ca un subiect să urmeze un
comportament concordant cu o sugerată alterare a trăirii, acesta va ajuta la generarea trăirii în adiţie
comportamentului.   Cum aceste rezultate pot fi atinse, în concordanţă cu teoria expectanţei, este
astfel: expectanţele pentru o trăire sugerată generază pe rând trăirea sugerată, care la rândul ei creşte
şansele   expectanţelor   pentru   comportament   concordant   cu   trăirea,   şi   acestea   duc   la   apriţia
comportamentului.   În   acelaşi   timp,   urmarea   unui   comportament   concordant   cu   trăirea   sugerată
poate la rândul ei creşte expectaţiile pentru trăirea sugerată şi aceste duc la apariţia trăirii. Pe scurt,
atingerea   performanţelor   pe   un   plan   poate   creşte   expectanţele,   şi   totoadată   la   şi   atingerea
performanţelor   din   celălalt   plan.   Aceste   procese   pot   surveni   simultam   sau   paralel   la   subiecţii

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

hipnotizaţi. 
Aceste date sunt concordante cu ipoteza că expectanţele sunt primii şi principalii generatori
ai experienţelor/trăirilor hipnotice. Totuşi, analiza prezentată aici nu dovedeşte acestă ipoteză. O
posibilă critică este că evaluarea expectanţei răspunsului hipnotic are un avantaj asupra evaluării
altor variabile în prezicerea răspunsului hipnotic, prin aceea că evaluare expectanţei este mult mai
similară, ca şi conţinut, cu actualele evaluări ale răspunsului hipnotic decât sunt alte evaluări ale
variabilelor.   Măsurarea   expectanţei   răspunsului   hipnotic   apreciază   expectanţele   de   a   se   angaja
într­un   acelaşi   comportament   specific   şi   pentru   a   avea   aceleaşi   specifice   trăiri,   şi   acestea   sunt
sugerate   în   procedurile   de   evaluare   a   răspunsului   hpnotic.   Astfel,   similitudinea   conţinutului
evaluărilor   expectanţelor   răspunsului   hipnotic   poate   fi   doar   parţial   responsabilă   de   faptul   că
expectanţa are un mai mare grad de acurateţe în predicţionarea răspunsului hipnotic. În viitoarele
cercetări,   influenţarea   bazată   pe   sismilitudinea   conţinutului   va   putea   fi   parţial   controlată   prin
evaluarea expectanţei răspunsului la un diferit set de sugestii decât cele care au fost administrate
pentru a evalua hipnotizabilitatea.
O altă critică ar fi că subiecţii pot avea tendinţa să­şi coteze răspunsul la sugestia hipnotică
şi să trăiască   sugestia hipnotică astfel încât cotările lor să fie în concordanţă cu cunoştinţele lor
despre expectanţa răspunsului hipnotic. Din nou, viitoarele cercetări vor trebui să testeze acestă
ipoteză. De exemplu, în adiţie cu evaluarea expectanţei şi răspunsului hipnotic, subiecţilor li se va
cere să­şi spună preferinţele despre concordanţă (Ciladini, Trost & Newsom, 1995) pentru a putea
asigura un control statistic asupra tendinţelor de a vrea să­şi păstreze cotările răspunsurilor lor la
hipnoză   în  concordanţă   cu   expectaţiile   pentru   răspunsul   la   hipnoză   pe   care   le­au   avut   înaintea
sugestiei.
De asemenea este posibil ca variabilele personalităţii studiate anterior în relaţie cu hipnoză
să poată, totuşi, predicţiona hipnotizabilitatea independent de expectanţe, dacă sunt mai clar definite
şi/sau tehnicile de evaluare sunt reelaborate. Chiar este posibil ca variabilele personalităţii ale căror
legătură cu hipnotizabilitatea nu a fost încă apreciată, să se dovedească a fi predictori ai răspunsului
hipnotic adiţional expectanţei. Cu toate acestea, printre toate evaluările asupra variabilelor cognitive
şi ale personalităţii făcute până la această dată, expectanţa post­inducţie este actualmente cel mai
puternic predictor al răspunsului hipnotic.

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

 Mulţumiri
 
Autorul   doreşte   să   mulţumească   lui   S.   Epstein   şi   anonimului   care   a   revizuit   ultimele   sale
comentarii   din   manuscrisele   timpurii.   De   asemenea,   mulţumim   lui   Michele   Dreitchman   pentru
ajutorul oferit în cotarea şi stângerea datelor.
De asemenea mulţumim celor care au participat voluntar.

References

Cialdini, R. B., Trost, M., & Newsom, J. T. (1995). Preference for consistency: The development of
a valid measure and the discovery of surprising behavioral implications. Journal of Personality and
Social Psychology, 90, 318–327.

Council, J. R. (1993). Context effects in personality research. Current Directions in Psychological

Science, 2, 31–34.

Council, J. R., & Huff, K. D. (1990). Hypnosis, fantasy activity, and reports of paranormal
experiences in high, medium and low fantasizers. British Journal of Experimental and Clinical
Hypnosis, 7, 9–15.

Council, J. R., Kirsch, I., & Hafner, L. P. (1986). Expectancy versus absorption in the prediction of
hypnotic responding. Journal of Personality and Social Psychology, 50, 182–189.

Epstein, S. (1994). Integration of the cognitive and the psychodynamic unconscious. American
Psychologist, 49, 709–724.

Epstein, S., Norris, P., & Pacini, R. (1995). The Rational versus Experiential Inventory, Short Form.
Unpublished manuscript, University of Massachusetts at Amherst.

Epstein, S., Pacini, R., Denes-Raj, V., & Heier, H. (1996). Individual differences in intuitive and
analytical information processing. Journal of Personality and Social Psychology, 71, 390–405.

Kirsch, I. (1990). Changing expectations: A key to effective psychotherapy. Pacific Grove, CA:
Brooks/Cole.

Kirsch, I., & Council, J. R. (1992). Situational and personality correlates of hypnotic
responsiveness. In E. Fromm &M. R. Nash (Eds.), Contemporary Hypnosis Research. New York:
The Guilford Press.

Lee-Teng, E. (1965). Trance-susceptibility, induction-susceptibility, and acquiescence as factors in

hypnotic performance. Journal of Abnormal Psychology, 70, 383–389.

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx

Lynn, S. J., & Rhue, J. W. (1986). The fantasy-prone person: Hypnosis, imagination, and creativity.
Journal of Personality and Social Psychology, 51, 404–408.

Lynn, S. J., & Rhue, J. W. (1988). Fantasy proneness: Hypnosis, developmental antecedents, and
psychopathology. American Psychologist, 43, 35–44.

Melei, J. P., & Hilgard, E. R. (1964). Attitudes toward hypnosis, self-predictions, and hypnotic
susceptibility. International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 12, 99–108.

Rhue, J. W., & Lynn, S. J. (1989). Fantasy proneness, hypnotizability, and absorption: A re-
examination. The International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 37, 100–106.

Silva, C. E., & Kirsch, I. (1992). Interpretive sets, expectancy, fantasy proneness, and dissociation
as predictors of hypnotic response. Journal of Personality and Social Psychology, 63, 847–856.

Sinclair, D. L., & Silva, C. E. (1998, February). Preferences for rational and experiential thinking,
dissociative experiences, and fantasy proneness. Poster presented at the annual meeting of the
Eastern Psychological Association, Boston.

Spanos, N. P., Radtke, H. L., Hodgins, D. C., Bertrand, L. D., & Stam, H. J. (1981). The Carleton
University Responsiveness to Suggestion Scale. Unpublished manuscript, Carleton University,
Ottawa, Canada.

Spanos, N. P., Radtke, H. L., Hodgins, D. C., Bertrand, L. D., Stam, H. J., & Dubreuil, D. L.
(1983a). The Carleton University Responsiveness to Suggestion Scale: Stability, reliability, and
relationships with expectancy and ‘‘hypnotic experiences’’. Psychological Reports, 53, 555–563.

Spanos, N. P., Radtke, H. L., Hodgins, D. C., Bertrand, L. D., Stam, H. J., & Moretti, P. (1983b).
The Carleton University Responsiveness to Suggestion Scale: Relationship with other measures of
hypnotic susceptibility, expectancies and absorption. Psychological Reports, 53, 723–734.

Spanos, N. P., Radtke, H. L., Hodgins, D. C., Stam, H. J., & Bertrand, L. D. (1983). The Carleton
University Responsiveness to Suggestion Scale: Normative data and psychometric properties.
Psychological Reports, 53, 523–535.

Tellegen, A., & Atkinson, G. (1974). Openness to absorbing and self-altering experiences
(‘‘absorption’’), a trait related to hypnotic susceptibility. Journal of Abnormal Psychology, 83, 268–
277.

Wilson, S. C., & Barber, T. X. (1983). Inventory of Childhood Memories and Imaginings.
Framingham, MA: Cushing Hospital.

C. Silva et al. / Personality and Individual Differences xxx (2005) xxx–xxx