International Handbook of Clinical Hypnosis.

Edited by G. D. Burrows, R. O. Stanley, P. B. BloomCopyright # 2001 John Wiley & Sons

Ltd 16 ISBNs: 0-471-97009-3 (Hardback); 0-470-84640-2 (Electronic)

23
Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate

Robb O. Stanley si Graham D. Burrows

De-a lungul timpului, au existat autori care au atras atentia ca hipnoza per se poate fi riscanta
pentru indivizi vulnerabili (Meares,1961), in timp ce altii au sustinut ca nu este nici un risc in
a folosi hipnoza (Le Cron 1961). Pentru a putea ajunge la o concluzie asupra efectelor adverse
trebuie tot timpul sa luam in considerare in ce conditii si de catre cine sunt folosite tehnicile
de hipnoza (Stanley 1994).

MacHovec (1988) a incercat sa specifice reactiile adverse ce apar in legatura cu practica

hipnozei.
“Complicatiile hipnozei sunt ganduri neasteptate si nedorite, sentimente sau comportamente
in timpul sau dupa hipnoza care nu sunt in concordanta cu scopurile stabilite si interfereaza cu
procesul de hipnoza, disturba functionarea optima a mentalului. Apar fara sa fi fost semnalate
simptome anterioare mentale sau fizice similare. Ele sunt ne-terapeutice sau anti-terapeutice.”

In relatie cu hipnoza , exista dovezi ale efectelor adverse in vreun domeniu si carui fapt sunt
atribuite acestea?
Exista dovezi ca hipnoza in sine, ca stare sau fenomen, poate cauza rau in oricare din aceste
domenii sau efectele adverse rezultate din felul in care hipnoza este utilizata si a sugestiilor
date in transa?

Efecte adverse ale experientei hipnotice

Inca de la inceputuri s-a pus problema efectelor adverse ale hipnozei cu referire la problema
controlului volitional si potentialul subiectilor hipnotizati de a actiona intr-un fel in care altfel
ei nu ar actiona sau pe care nu l-ar accepta. In particular, axat pe comiterea de delicte si
alterarea controlului volitional, mai ales, in cazuri de abuz sexual si seductie care au intrat in

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 1

atentia autoritatilor. Aceasta ingrijorare a fost exprimata inca din 1784 de catre Comisia de
Investigare a Mesmerismului din partea guvernului francez.

Problema controlului volitional si a hipnozei nu face obiectul acestui capitol. Este suficient sa
spunem ca raspunsul la intrebarea “pot subiectii, ca rezultat al hipnozei, actiona in moduri pe
care ei le considerau inacceptabile sau daunatoare pentru ei sau altii?” ramane echivoc. ‘Poate
da, poate nu’ pare sa fie raspunsul, depinzand de context, caracteristicile subiectului, tehnica
folosita si de procesul psihologic care poate fi in afara constientei participantului.

Poate starea de constiinta alterata rezultata in procesul de hipnoza prin ea insasi sa reprezinte
un pericol? Este putin probabil ca o “stare” care se gaseste in repertoriul functiilor psihologice
a majoritatii oamenilor sa fie prin ea insasi nociva. Rareori creaza natura o specie cu o
caracteristica care prin natura ei sa fie daunatoare membrilor speciei.

Contextul prin care starea este indusa poate prezenta cateva probleme. Daca modificarea
proceselor cognitive interfereaza cu ceea ce o persoana are nevoie pentru a se mentine in stare
de siguranta atunci poate deveni periculos. O asemenea situatie apare in cazul asa-zisei
‘hipnoze a soselei’ unde pericolul consta in distragerea de la activitati care necesita atentie.
Nu aceste stari spontane ne intereseaza aici. Este posibil ca situatii similare sa apara prin
inductia hipnotica deliberata, dar aceasta nu este o consecinta a fenomenului hipnotic, ci a
contextului in care este folosita.

Asemanator, este posibil ca utilizarea unor sugestii specifice sa interfereze cu abilitatea uzuala
a unei persoane de a se protejeza pe sine insasi. In particular, alterarea perceptiei durerii poate,
daca nu este facuta cu grija, poate face ca un pacient sa nu raspunda protectiv la o noua sursa
de durere, sau sa duca la modificarea conditiilor in care este tratata.

Prezinta hipnoza un risc pentru oricine sanatatea si bunastarea psihologica a cuiva? De la

inceputurile folosirii in mod profesional a hipnozei terapeutice (de fapt, din 1784 de catre
marchizul de Puysegur), au existat temeri legate de posibilele efecte adverse ale hipnozei
(Conn, 1981; Estrabrooks, 1943; Rosen, 1960; Meares, 1960, 1961; Orne, 1965;
Weitzenhoffer, 1957;Williams, 1953; Wolberg, 1948) si in particular folosirea hipnozei de
catre practicieni profani sau ca forma de distractie (Weitzenhoffer, 1957; Wolberg, 1948).

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 2

Efectele adverse raportate includ reactii depresive, precipitarea de atacuri de panica si debutul
tulburarilor psihotice. Oricum, clinicienii si cercetatorii nu au ajuns la un acord pe aceasta
tema. Unii sugereaza ca hipnoza este fara nici un pericol (Janet, 1921; Cron, 1961). Altii
sustin ca hipnoza este periculoasa doar daca este incorect aplicata (Yapko, 1992), iar altii
sugereaza ca hipnoza este periculoasa in sine cu anumiti clienti.

Care sunt dovezile ca asemenea efecte adverse exista? Sunt trei tipuri de dovezi disponibile:
anecdote clinice sau rapoarte ale unor cazuri ; experienta practicienilor ; si interviuri cu
participanti la hipnoza in situatii clinice, cercetare sau spectacol.

Rapoarte clinice

In 1784 marchizul de Puysegar isi exprima ingrijorarea despre posibilele efecte negative ale
hipnozei cand el a creat “somnambulismul accidental” (Conn, 1981). Pe la mijlocul secolului
19, frecvente temeri au fost legate de folosirea hipnozei, desi la inceput au avut de-a face cu
manipularea pacientilor in sensul de a actiona impotriva vointei lor sau pentru a-i seduce
(Conn, 1981; Reiter, 1951).

In rapoartele clinice complicatiile datorate hipnozei apar sporadic si in lucrarea sa de referinta

despre fapte si fictiuni in hipnoza Marcuse (1959) evidentiaza 11 arii principale de ingrijorare.
Referindu-se la starea psihologica de bine a pacientului implicat; sechele psihologice
sugerate; disconfort acut ajungand la proportii isterice; mutenie, orbire sau alterarea memoriei
prin sugestie hipnotica. Acestea, in general, rezulta din lipsa de experienta a clinicianului
implicat si complicatii in sugestii sau metafore folosite, mai degraba decat din cauza hipnozei
in sine.

In prima jumatate a acestui secol (sec. 20, n.t.) numeroase rapoarte isi aratau ingrijorarea cu
privire la sechelele produse de hipnoza. Hilgard, Hilgard si Newman (1961) au studiat
literatura in care se pretindea ca durerile de cap, tremurul, simptomele neurotice si psihotice
ar putea aparea ca rezultat al aplicarii hipnozei clinice. Ei au notat 15 cazuri de hipnoza in
care se semnala si dezvoltarea de simptome psihotice pe o perioada de 50 de ani si au
argumentat ca in cele mai multe cazuri acestea au aparut la subiecti care aveau o lunga istorie
de tulburari preexistente.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 3

Meldman (1960) raporteaza un caz de “decompensare a personalitatii” in urma unui tratament
pe baza de hipnoza pentru o fobie de zbor. Rosen (1960) atentioneaza despre managementul
ineficace al abreactiilor si sechelele psihotice nespecifice. Meares (1961) isi exprima
ingrijorarea despre folosirea hipnozei la pacientii cu personalitate de tip excesiv depedent;
pacientii schizofrenici pre-psihotici; tipurile de personalitate schizoida; si pacientii depresivi.
El a evidentiat probleme ce pot aparea in cazurile de reactii de panica acuta, abreactii,
incompleta stergere a sugestiilor ne-terapeutice, dificultati in terminarea transei si simptomul
substitutiei. La fel, Haberman (1987) raporteaza o deteriorare in functionarea psihologica
atunci cand un practician neprofesionist a folosit hipnoza cu un pacient cu dificultati psihotice
preexistente.

Ingrijorare despre potentialul ca folosind hipnoza sa se incurajeze punerea in practica a ideilor

sinucigase la pacientii cu depresii a fost exprimata de multi clinicieni si cercetatori. Cheek si
Le Cron (1968) avertizeaza despre folosirea hipnozei la pacientii depresivi. Similar, Spiegel si
Spiegel (1978), Miller (1979), Burrows (1980), Crasilneck si Hall (1985) Waykins (1987)
exprima aceleasi ingrijorari despre tratamentul pe baza de hipnoza ca incurajand pacientii sa
actioneze sub influenta ideilor de sinucidere. Asemenea opinii nu sunt universal acceptate de
cei ce folosesc tehnici indirecte (Gilligan, 1987; Yapko, 1992), dar si aici se exprima grija care
trebuie avuta in alegerea tehnicilor adecvate.

Dintr-un cadru stomatologic Keinhauz si Eli (1987) raporteaza 4 cazuri de anxietate, depresie,
confuzie post-hipnotica si afectare cognitiva dupa folosirea hipnozei clinice.

Keinhauz si Beran (1981) raporteaza un caz unde “hipnoza de scena” pare sa fi produs reactii
psihologice severe care au rezultat in primejduirea sanatatii participantului si zile de
spitalizare. Keinhauz, Dreyfuss, Beran si Azikri (1984), de asemenea, raporteaza un caz de
“hipnoza de scena” in care participantul a suferit disconfort psihologic inclusiv anxietate,
depresie si decompensare psihotica episodica la un subiect cu experienta traumatica
preexistenta. Keinhauz si Beran (1984) descriu alte doua cazuri unde hipnoza pare sa fi
determinat depresie respectiv comportament antisocial. La fel, Allen (1995) raporteaza
aparenta aparitie a unei “psihoze schizofreniforme” ca urmare a hipnozei intr-un cadru de
“spectacol”.

Page si Handley (1990) raporteaza doua cazuri de aparitie a efectelor adverse intr-un cadru de
cercetare.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 4

Trecerea in revista a experientei practicienilor

Averback (1962) a studiat 828 de psihiatrii si a extras 210 reactii adverse care coincideau cu
folosirea hipnozei la 120 de practicanti care au raspuns, exprimandu-si ingrijorarea in legatura
cu folosirea hipnozei. Frecventa raportare a decompensarii psihotice (N = 119) a fost notabil
mai mare decat in alte studii, dar poate sa fi rezultat din faptul ca acestia au fost trimisi spre
tratament psihiatric pe cand alte dificultati pot sa nu necesite un asemenea ajutor de
specialitate.

Levitt si Hershman (1962) au obtinut 866 raspunsuri de la 2500 chestionare trimise prin posta
la membrii a doua importante societati de hipnoza americane. Rezultatele sunt: 301 “reactii
neobisnuite” la interventii hipnotice, cu anxietate, panica, depresie 9,63%; dureri de cap,
voma, ameteala, lesin 4,98%; plans si isterie 2,99%; si psihoze clare 1,66%, printre cele mai
comune reactii adverse. Acest studiu are multe probleme metodologice si ca si consecinta,
rezultatele sunt dificil de interpretat.

Judd, Burrows si Dennerstein (1985), in studiul pe 1086 membri ai Societatii Australiene de

Hipnoza, raporteaza 88 cazuri de efecte adverse din 202 raspunsuri primite. Din nou, cel mai
frecvent apar panica si anxietatea 60%; de asemenea, dependenta excesiva 28%; dificultati in
terminarea transei 28%; si inrautatirea sau precipitarea psihozelor 15%.

Trecerea in revista a experientei participantilor la cercetarea hipnozei

Dupa testarea susceptibilitatii hipnotice cu Scala Susceptibilitatii Hipnotice Stanford (SHSS),

Hilgard, Hilgard si Newman (1961) au gasit ca 8% din cei 220 de subiecti au raportat ca au
avut trecator dureri de cap, ameteala si confuzie. Studiul lui Hilgard (1974) despre efectele
negative pe 120 subiecti, testati pentru hipnozabilitate cu SHSS, demonstreaza ca 16% au avut
efecte negative trecatoare, iar alti 15% au avut efecte negative cu durata mai mare de o ora.
Crawford, Hilgard si MacDonald (1982) au comparat efectele negative raportate dupa
administrarea Scalei Suceptibilitatii Hipnotice Harvard Group (HGSHS) cu cei la care s-a
aplicat Suceptibilitati Hipnotice Stanford (SHSS), care are un mai mare numar de itemi
cognitivi. La folosirea HGSHS a rezultat ca 5% din 107 subiecti au raportat ca au avut efecte

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 5

negative, dintre care 1% a raportat ca acestea au tinut mai mult de o ora; in contrast, la
folosirea SHSS, a rezultat ca la 29% a celor care au raportat efecte negative si 12% a celor la
care efectele negative au durat mai mult de o ora. Se pare ca a existat tendinta de a exista mai
multe distorsiuni cognitive la subiectii mai hipnotizabili. Bertan si Lynn (1989) nu au fost
capabili sa confirme aceasta intr-un studiu facut pe 240 de subiecti folosind HGSHS.

Echterling si Emmerling (1987) au intervievat 105 studenti care au participat la un “spectacol

de hipnoza “. Din acestia, 33% au raportat efecte negative, dar care, in general, au fost
tranzitorii. Mistra (1985) a raportat ca 16 din 2000 de participanti la un « spectacol de
hipnoza » au raportat efecte negative, majoritatea de natura tranzitorie. Crawford, Hilgard si
MacDonald (1992) raporteaza in studiul lor despre subiectii implicati in “hipnoza de
distractie “ , ca aproximativ o treime a celor studiati au raportat efecte adverse medii sau
severe, dar de natura trecatoare. Anxietatea si confuzia sunt principalele raportate ca efecte
negative.

Concluzii

In raportul sau MacHovec (1986, 1988) da ca exemplu 86 cazuri de efecte negative ale
hipnozei, cu 50% din mediul clinic, 25% din cercetare si 25% din spectacole. El a tras
concluzia generala ca riscul de efecte post-hipnotice de la moderat la sever este de 7% in
cazul hipnozei clinice si de cercetare si de 15% in cazul hipnozei ca spectacol. In raportul sau
despre complicatiile aparute in cazuri de hipnoza incepe prin a raporta ca nu sunt astfel de
efecte negative in cazul hipnozei clinice. Aceasta a fost posibil pentru ca majoritatea
clinicienilor cand se intalnesc cu astfel de situatii le rezolva folosindu-se de experienta lor
terapeutica si astfel complicatiile nu dureaza mult. In al doilea sau raport, MacHovec (1988)
prezinta 48 de reactii adverse aparute la pacientii unor practicieni care nu au avut anterior
astfel de probleme.

Daca consideram hipnoza ca o stare alterata de constiinta si o forma de comunicare persuasiva

(Yapko, 1992), atunci nu hipnoza in sine cauzeaza rau, ci comunicarea care e asociata cu
procesul hipnotic, contextul in care se desfasoara hipnoza si cat de adecvat este
managementul sugestiilor date (cat de potrivite sunt sugestiile folosite; asociatii individuale
nedorite pentru sugestii sau stari; si esecul de a sterge complet sugestiile in mod adecvat).

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 6

Dupa cum a notat Yapko (1992), asociatiile directionate neintentionat catre alte experiente
sunt cele care pot fi antiterapeutice.

Riscul efectelor adverse poate fi atribuit caracteristicilor subiective ca psihopatologia, traume

emotionale nerezolvate anterior si hipnozabilitatii. Efectele adverse au fost, de asemenea,
atribuite caracteristicilor practicienilor ca, de exemplu: imposibilitatea de a sesiza subiecti cu
grad crescut de risc, diagnosticare gresita a problemei, sugestii ambigue, interventie
nepotrivita, revenire din transa incompleta, o evaluare inadecvata a sedintei de hipnoza.

Un raport din literatura clinica si de cercetare ajunge la urmatoarele concluzii:

1. Exista efecte adverse ce pot aparea in cazul folosirii hipnozei in situatii clinice sau in
alte situatii.
2. In timp ce majoritatea efectelor adverse sunt trecatoare si de intensitate medie exista
posibilitatea sa apara si efecte care sa afecteze puternic inclusiv decompensare
psihotica, reactii depresive sau de panica si chiar acte de sinucidere.
3. Nu exista nici o dovada ca hipnoza “per se” este cauza aparitiei acestor efecte adverse
puternice. Efectele adverse pot aparea din cauza pre-existentei anumitor vulnerabilitati
la pacient, lipsei experientei terapeutului in a face fata problemei psihoterapeutice,
folosirea sugestiilor si metaforelor nepotrivite, esecul de a sterge sugestiile nedorite
si/sau neterapeutice, esecul de a reorienta complet pacientul si esecul de a prezenta in
mod adecvat pacientului sedinta de hipnoza.
4. Aceste probleme este cel mai posibil sa apara intr-un mediu in care nu permite sa fie
tratate corespunzator (spectacolele de hipnoza) sau daca invatarea si experienta
practicianului este insuficienta pentru a le face fata pe masura ce apar (pregatirea
insuficenta in domeniul hipnozei sau functionarii psihologice).
5. Practicienii profani cu deficiente in a avea nivelul necesar de cunoastere in domeniul
psihologic si clinic sunt prin urmare cei cu cea mai mare probabilitate sa se intalneasca
cu aceste efecte adverse. La ei este cel mai probabil sa nu poata sa raspunda terapeutic
si sa asigure recuperarea pacientului.
6. Practica hipnozei necesita demonstrarea unui nivel de cunostinte, capacitati si practica
supervizata in terapie relevanta la problemele in discutie. Multe profesii necesita ca
membrii lor sa ofere tratament doar in domeniile in care au cunostintele si experienta
necesara. Protectia pacientilor necesita ca aceste limitari sa fie mentinute.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 7

 7. Pregatirea adecvata si procedurile de acreditare necesare asigura ca pacientul nu este
subiectul unui tip de tratament pe care practicianul nu il stapaneste in mod adecvat.
8. Folosirea hipnozei in contexte care pot fi de mare pericol ar trebui sa fie controlate si
neadmisibile pentru protectia publicului. In ciuda afirmatiilor facute, exista un numar
mare de rapoarte a sechelelor din urma folosirii hipnozei pe scena.

Contextul in care starea e indusa poate prezenta cateva probleme. Daca alterarea procesului
cognitiv interfereaza cu ce o persoana are de facut pentru a-si asigura siguranta, atunci
procesul este periculos. Asociatiile nepotrivite care faciliteaza starea hipnotica sau esecul de a
se intoarce la modul normal de cognitie pot fi potential periculoase, daca persoana este intr-un
mediu care necesita pe deplin atentia. Aceste efecte nu sunt consecinte ale hipnozei , dar
neputinta de a directiona atentia poate facilita alterarea hipnotica a atentiei in contexte
potential periculoase. Similar, esecul de a readuce subiectul la starea lui normala de
functionare cognitiva nu e o problema de hipnoza, ci de folosire a ei.

O inductie conversationala: setul timpuriu de invatare

Dr. S era psiholog si mama si era dispusa sa coopereze in cadrul unei demonstratii
unice pentru a stabili daca era posibil sa pregatesti o persoana profesionista sa devina
hipnoterapeut experimentand personal hipnoza. Dr. S nu avea experienta in hipnoza in afara
unei demonstratii in care a cunoscut o scurta inductie. Acest lucru a servit la trezirea
interesului ei in domeniu, iar ea a fost de acord sa fie inregistrata in schimbul instructiei pe
care urma sa o primeasca pe gratis.
Erickson initiaza procesul in aceasta prima sectiune cu ceea ce putem numi inductia
“Setului timpuriu de invatare”. El ii cere pur si simplu doamnei S sa se concentreze asupra
unui punct in timp ce vorbeste cu ea. Abordarea sa este obisnuita (relaxata), tandra, calda si
prietenoasa. Erickson vorbeste pur si simplu despre gradinita si invatare, despre abilitatile
inconstientului si unele modificari ale reflexului de a clipi. Acesta este un exemplu de inductie
conversationala atat de inofensiv si de indirect incat este adesea greu de recunoscut ca se
induce o stare de transa. Incepatorul nelinistit asteapta in zadar ca el sa inceapa
H*I*P*N*O*Z*A. Unde sunt manipularile misterioase care preiau controlul asupra mintii si
corpului subiectului? Unde sunt frenezia, prosternarea, stupoarea si gesticulatiile bizare pe
care litografia medicala antica le-a ilustrat ca posedare si transa?
Hipnoterapia moderna este foarte diferita de conceptia populara a hipnozei ca drama
misterioasa. Terapeutii nu sunt saltimbanci (actori de teatru). Ei sunt, totusi, observatori foarte

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 8

abili si pot recunoaste chiar si variatiile minore de comportament ce ofera indicii importante
legate de interesele si abilitatile pacientului. Aceste indicii sunt apoi utilizate pentru a ajuta la
indrumarea pacientului catre acele stari interesante de constiinta modificata ce poarta in
general numele de “transa”. Terapia continua apoi “preluand cunostintele pe care persoana le-
a dobandit deja si aplicandu-le in alte moduri”. Erickson e precaut in ce priveste sugerarea sau
adaugarea oricarui lucru nou legat de pacient; el mai degraba ar facilita abilitatea pacientului
de a utiliza creativ si dezvolta ceea ce poseda deja.
In aceasta prima sedinta, Erickson introduce un numar de teme ce vor fi repetate in
contexte tot mai largi in sedintele urmatoare: concentarea pacientului pe realitatea interioara,
procese de eliberare inconstienta (autonome) de limitarile seturilor constiente ale unui pacient,
unele principii si forme de sugestii indirecte si etica transei si hipnoterapiei. Studentul
incepator in hipnoterapie vrea adesea sa invete totul dintr-o data. Aceasta abordare nu poate sa
aiba cu adevarat succes. Intelegerea materiei de studiat se dezvolta natural cu timpul dupa
cum Erickson repeta din nou si din nou aspectele de baza in cadrul sedintelor succesive.
Frecvent, semnificatia subiectului de discutat la primele sedinte nu este pe deplin inteleasa
decat mai tarziu. Din cauza aceasta, studentii seriosi pot sa studieze din nou fiecare sedinta de
multe ori pana cand o vor intelege bine.

Observatii

E: Priveste coltul indepartat de sus al acelei imagini.

Acum (R) uita-te la fata ei.
Coltul indepartat superior al acelei imagini.
Acum voi vorbi cu tine.
(Pauza)

E: Atat de des terapeutul nici macar nu se uita la fata pacientului. Si totusi schimbarile
expresiei faciale, a tonusului muscular din tot corpul si a respiratiei isi spun cat de multa
atentie acorda pacientul problemei in discutie. Nu are rost sa incerci sa lucrezi cu un pacient
ce se misca intruna.
R: Cu cat pacientul este mai linistit, cu atat mai multa energie orienteaza catre ceea ce
se spune.
E: Da! Si poti de asemenea sa observi daca pacientul poate fi distras de la terapie.
Poate fi pacientul tulburat de un autobuz de afara sau de o sonerie? Cu cat mai putin deranjati

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 9

sunt de astfel de distrageri exterioare ale atentiei, cu atat mai concentrata este energia lor
asupra terapiei. Poti sa spui aceste lucruri numai observand atent pacientul.

Setul timpuriu de invatare

Cand ai mers pentru prima data la gradinita, la scoala, aceasta problema a

invatarii literelor si cifrelor parea sa fie o sarcina insurmontabila.

E: Iata acum ca iei pur si simplu cunostintele pe care persoana le-a dobandit deja si le
aplici in alte moduri. Dar nu creezi nimic nou.
R: Utilizezi un set de invatare pe care pacientul il are deja. Este un set de invatare pe
care il evoci prin aceasta inductie particulara.
E: Da.

Truismele ca forma de baza a sugestiei hipnotice

Pentru a recunoaste litera A

Sa deosebesti Q de O era foarte, foarte greu.
Si apoi, diferea de asemenea ce era scris de mana si la calculator.
Insa ai invatat sa-ti formezi o imagine mentala de un anume tip.
Nu stiai asta atunci, insa era o imagine mentala permanenta.

R: Folosesti o serie de adevaruri si truisme foarte evidente, dupa cum se sugereaza

aici. Pe masura ce vorbesti de aceste experiente timpurii, cuvintele tale tind sa evoce amintiri
timpurii (de inceput) si pot sa faciliteze o regresie efectiva de varsta la unii subiecti.
E: Da. Se dau intotdeauna sugestii sub o forma pe care pacientul o poate accepta usor.
Sugestiile sunt afirmatii pe care pacientul nu le poate contesta.

Imagistica (ilustrare prin imagini) interna

Iar mai tarziu la orele de gramatica ti-ai format alte imagini mentale ale
cuvintelor sau ale frazelor.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 10

 Ai dezvoltat tot mai multe imagini mentale fara sa stii asta.
Si poti sa-ti amintesti toate aceste imagini.
(Pauza)

E: Hipnoterapeutul obisnuit spune: “Uita-te la punctul asta” si incearca sa indrepte

atentia pacientului catre acel punct. Insa este mai usor sa folosesti imaginile pe care persoana
le are in minte. In mintea sa sunt o mare varietate de imagini, iar el poate sa alunece usor de la
una la alta fara sa-si distraga atentia de la situatia data.
R: Asadar imagistica interna este mult mai eficienta in mentinerea atentiei.
E: Un anumit lucru exterior nu are o valoare reala pentru ei, insa imaginile pe care le
au in minte sunt importante. Pe deasupra, vorbesti numai de lucruri care s-au intamplat in
trecut. Este trecutul lor, iar eu nu ii fortez nicicum. Ei au invatat alfabetul si numerele. Ei au
invatat intr-adevar multe, multe imagini. Pot sa fie multumiti si sa selecteze ce imagine
doresc.
R: Departe de a induce rezistenta, esti de fapt de partea lor si solidar cu ei. Le intelegi
dificultatile de invatare, astfel ca te raliezi la dificultatile pacientului.
E: Asa e. Si stii din experienta ta ca a fost greu.
R: Cu toate aceste realizari timpurii la care faci apel (pe care le evoci), le trezesti de
asemenea motivatia pentru activitatea lor curenta in hipnoza.

Relatiile constientului si inconstientului

Acum poti sa mergi unde vrei si sa te transpui in orice situatie.

Poti sa simti apa.
Poate ca vrei sa inoti in ea.
(Pauza)
Poti sa faci ce vrei tu.

E: Pare sa fie multa libertate, insa noteaza ca ti-am dat sugestia sa-ti “transporti”
constiinta catre alta situatie. Va fi probabil asociata cu apa si poti sa faci ce vrei, insa
constiinta ta nu trebuie sa fie neaparat concentrata aici in camera de terapie.

Functionarea inconstienta: permiterea mintii constiente sa se retraga

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 11

 Nici nu trebuie sa-mi asculti vocea intrucat inconstientul tau o va auzi.
Inconstientul tau poate incerca tot ce doreste.
Insa mintea ta constienta nu va face nimic important.

E: Pacientul nu imi acorda atentie cu mintea sa constienta, insa inconstientul va

recepta ce spun.
R: Deci metoda ta merge direct la inconstient fara interventia si denaturarea
constiintei.
E: Cateodata pacientii spun mai tarziu: “Imi doresc sa ma fi lasat sa stau mai mult
timp in apa sau in gradina”.
R: Asadar sa fii intr-o “gradina interioara” este un mod de a le pastra atentia
constienta. Le tii atentia constienta concentrata pe o imagine interna la fel dupa cum privirea
intr-un punct le concentreaza atentia pe o imagine exterioara. Insa absorbirea de o imagine
interna este mult mai eficienta pentru concentrarea atentiei.
E: Mult mai eficienta!
R: Si in vreme ce ei sunt absorbiti, constiinta le este distrasa, astfel ca poti sa faci
sugestii direct inconstientului lor.
E: Ei sunt mult mai interesati de lucrurile constiente. Nu acorda atentie constient la ce
le spun eu. Ei acorda atentie inconstient, deci nu exista nici o interferenta din partea
constiintei.
R: Asta este destinatia importanta a imaginilor: capteaza atentia constienta a persoanei
in vreme ce tu faci alte sugestii (de exemplu, terapeutice) direct inconstientului lor.
E: Si este foarte important pentru o persoana sa stie ca inconstientul sau este mai
destept ea. In inconstient se gaseste o bogatie mai mare de material depozitat. Noi stim ca
inconstientul poate face anumite lucruri si este important sa-si asiguri pacientul ca asa este. Ei
trebuie sa accepte sa-si lase inconstientul sa activeze si sa nu depinda atat de mult de mintea
constienta. Acesta este un mare ajutor pentru activitatea lor. Asadariti construiesti tehnica in
jurul instructiunilor ce permit mintii constiente sa se retraga de la sarcina si sa lase totul pe
seama inconstientului.
R: Nu vrei ca ei sa aiba control constient, ci sa permiti inconstientului lor sa
functioneze independent si fara probleme.
E: Iar apoi rezultatele acestei activitati inconstiente pot deveni constiente. Insa mai
intai trebuie sa treaca dincolo de conceptia (intelegerea) lor constienta cu privire la ce este
posibil.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 12

Miscarea pleoapei: limitarea raspunsurilor interne

Vei observa ca mintea ta constienta este intrucatva ingrijorata deoarece mentine

miscarea pleoapelor.

E: Aici am limitat miscarea pleoapelor in loc sa o las sa se generalizeze ajungand sa

creada ca intregul ei corp (sistem) vibreaza si este nesigur.
R: Acea miscare usoara, rapida si de vibratie a pleoapelor in faza iniiala a unei inductii
este luata adesea ca pe o indicatie a inceputului unei transe.

Evidentierea unei stari modificate

Dar ti-ai schimbat numarul de respiratii.

Ti-ai schimbat pulsul.
Ti-ai schimbat presiunea arteriala.
Si fara sa stii, evidentiezi imobilitatea pe care o poate arata un subiect hipnotizat.

E: Ei nu stiu, dar cand le spui ca si-au schimbat starea, ei pot sa devina constienti de
asta. Starea lor este deja modificata astfel ca nu pot sa-i reziste sau s-o nege. Ei au marturia
lor interioara.
R: Ei au dovada unei stari modificate. Informezi pacientul in legatura cu aceste lucruri
pentru a dovedi starea hipnotica mai degraba decat s-o folosesti ca pe o provocare.
E: Asa este. Nu imi place sa folosesc lipsa reflexului de a inghiti ca pe o provocare
intrucat ei tind sa o testeze. Mai degraba as folosi lucruri pe care nu le pot testa.
R: Deoarece pacientii tind sa inghita mai putin in timpul transei, unii terapeuti au
folosit acest lucru ca pe un test al transei profunde. Ei isi “provoaca” pacientii spunandu-le ca
nu pot inghiti. In fazele initiale ale instruirii transei, totusi, o astfel de provocare ar putea
incita anumiti pacienti.

Nu este nimic cu adevarat important cu exceptia activitatii mintii inconstiente:

E: Asta reduce zgomotul traficului sau orice alta distragere exterioara fara sa
sublinieze faptul ca sunt distrageri exterioare. Se poate aplica apoi aceasta diminuare la orice
stimul irelevant ce ar putea interfera.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 13

 R: Nu isi proiectezi distragerile asupra pacientului si nici macar nu sustii ca ar exista
distrageri. Dardaca exista, aceasta afirmatie ajuta persoana sa le diminueze.

Implicarea si libertatea iluzorie in dinamica sugestiei

Iar aceasta poate fi orice doreste mintea ta inconstienta.

E: Acesta este un exemplu pentru ceea ce Kubie numeste “libertate iluzorie”. Persoana
are un sentiment subiectiv foarte pronuntat al libertatii de alegere, dar de fapt tin subiectul
legat de sarcina curenta prin indrumari si implicatii subtile. Spre exemplu, in cazul de mai sus
am spus: “Poti sa mergi oriunde vrei”, dar apoi am definit un loc: apa.
R: Asadar arta de a oferi sugestii consta in a da indrumari atente, dar lasi persoana sa
aiba o anumita iluzie a libertatii in cadrul pe care l-ai construit.
E: Cand am spus mai devreme: “Inconstientul tau poate incerca orice doreste”, suna ca
si cum acordam libertate, dar de fapt cuvantul “incearca” implica opusul. Cuvantul “incearca”
implica un blocaj. Folosesti cuvantul “incearca” in propriul interes cand vrei sa insinuezi un
blocaj.
R: Folosirea cuvantului “incearca” in acest moment a blocat sau a legat de fapt
inconstientul pana cand a primit indrumari ulterioare din partea ta.
E: Apoi cand spun: “Constientul tau nu va face nimic important”, implica faptul ca
inconstientul va face ceva important.
R: Iar inconstientul nu poate face nimic din ceea ce doreste deoarece l-ai imobilizat
deja. Pe scurt, asta inseamna ca inconstientul va face ceva important, iar acest lucru va fi ceea
ce sugerezi tu.

Nu stii, nu faci

Acum exista confort fizic, dar tu nu trebuie nici macar sa acorzi atentie pentru
relaxarea si confortul tau.

E: Observa cum am subliniat “nici macar nu trebuie”. Pacientii intarzie prea mult,
astfel ca subliniezi tot ce nu le trebuie pentru ca sa-si poata concentra energia asupra sarcinii
curente.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 14

 R: Acest lucru reitereaza remarca ta de mai inainte: “Nici macar nu trebuie sa-mi
asculti vocea”. Faciliteaza inducerea transei cand pacientul nu trebuie sa stie sau sa faca
nimic.

Implicatii

Eu pot sa spun mintii tale inconstiente ca esti un subiect excelent pentru hipnoza
si oricand ai nevoie sau vrei, mintea ta inconstienta iti va permite s-o folosesti.

E: “Pot sa spun inconstientului tau” inseamna ca nu trebuie sa conving constientul tau.

R: Cu alte cuvinte, fiecare fraza are implicatii si prin aceste implicatii se transmite de
fapt mesajul important.
E: Da!

Implicatii si timp

Poate lua timp, timpul impersonal, care sa-ti permita sa intri intr-o transa care sa
te ajute sa intelegi orice lucru rezonabil.

E: Poti sa lenevesti, dar o s-o faci. Asta este implicatia importanta. Iar ei nu stiu cat
timp, deci trebuie sa se bazeze pe tine.

Relatia

Pot sa vorbesc cu tine sau cu oricine altcineva doresc, dar numai cand vorbesc cu
tine trebuie sa asculti.
Pot sa-mi indrept vocea in alta parte, iar tu vei stii ca nu vorbesc cu tine, astfel ca
nu va trebui sa acorzi atentie.

E: Aici stabilesc multa libertate pentru mine in activitatea viitoare.

R: Oferi de asemenea sugestii pentru relatie, prin care ea va acorda atentie numai cand
i te adresezi.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 15

Semnele transei

Dr. Rossi, cred ca vezi multe purtari interesante.

Modificarea reflexului de a clipi.
Modificarea muschilor fetei, imobilitate totala.

R: Incetinirea reflexului de a clipi inainte de inchiderea finala a ochilor si de relaxarea

muschilor fetei astfel incat fata sa aiba o expresie mai clara sau “netezita” sunt indicatii tipice
de transa.

Principiul etic

R: Vrei sa continui acum si sa demonstrezi mai multe fenomene?

E: Poate ca mi-ar place, dar nu am discutat cu ea despre asta in mod constient.
De aceea daca continui trebuie mai intai s-o trezesc si sa-i cer permisiunea. Inconstientul
protejeaza intotdeauna constientul.

Vrei sa te trezesti acum?

E: Nu pot sa cer permisiunea de a face ceva in transa cand ea este in transa. Solicitarea
permisiunii tine de starea normala de constienta si trebuie de aceea s-o intreb cand este treaza.
Trebuie sa ai grija sa protejezi integritatea personalitatii si sa nu exploatezi starea de transa.
R: Asta ar distruge increderea si ar face doar sa apara asa-numita rezistenta.

Orientarea corpului la trezirea din transa

[S isi deschide ochii si se intinde putin.]

observa orientarea corpului cand se trezeste. Acum, este ceva ce vrei sa ne spui?

R: Aceasta reorientare a corpului la sfarsit este inca un indiciu pe care terapeutul il

poate folosi pentru a recunoaste faptul ca pacientul a fost in transa. Intinderea, clipirea,
schimbarea pozitiei corpului, cascatul, udarea buzelor, intinderea parului, atingerea diverselor
parti ale corpului, etc., sunt toate indicatii ca pacientul se reorienteaza de la transa catre starea
de veghe.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 16

Modificari ale perceptiei: fenomenul de incetosare a privirii

S: Vai, mi-a placut, era foarte multa liniste. Ma uitam la punctul de deasupra si
privirea mi s-a incetosat.
R: Inteleg, o modificare de perceptie.

R: Aceasta mentiune a incetosarii campului vizual este inca o indicatie destul de

obisnuita de dezvoltare a transei. Altii pot sa mentioneze estompare, viziune ca prin tunel,
schimbari ale culorii mediului sau ale marimii si formei lucrurilor, etc.

Relaxarea si absorbtia interioara

S: Am incercat sa ascult la inceput, dar apoi am renuntat ca sa-mi vad de ale

mele. Ar fi fost foarte greu sa va ascult, Dr. Erickson. Am simtit pur si simplu ca vreau
sa ma relaxez.
[Dupa ce magnetofonul a fost oprit, iar sedinta se terminase oficial, S
mentioneaza exprienta ei de “pasivitate” (a te lasa dus de val) in primele faze ale
inducerii transei.]

R: Relaxarea si absorbtia interna pana in punctul in care nu a mai facut efortul de a te

asculta sunt indicatii in plus ale transei. Ea urma de asemenea sugestia ta de mai devreme ca
nu trebuie sa iti asculte vocea in mod constient intrucat inconstientul ei putea prinde ceea ce
spuneai. Ea raspundea cu siguranta la un nivel inconstient de vreme ce si-a terminat absorbtia
interioara cand i-ai spus sa se trezeasca.

Observatia si abordarea de baza a lui Erickson

Observatia este aspectul cel mai important al instruirii initiale a hipnoterapeutului.

Pentru Erickson aceasta instruire a inceput in tinerete si a continuat toata viata lui. Observarea
constantelor si a corelatiilor din cadrul comportamentului uman este capitalul de baza, sine
qua non, al hipnoterapeutului creativ. Anecdotele si povestile pe care Erickson le spune in
paginile urmatoare il evidentiaza ca pe un observator abil al constantelor comportamentului

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 17

uman. Erickson savureaza umorul si toate aceste glume originale au la baza o cunoastere
exacta a ceea ce ar face oamenii intr-o situatie data.
Pe cand era copil si mergea pe jos prin zapada pe drumurile din Wisconsin catre
scoala, spre exemplu, ii placea foarte mult sa plece devreme de acasa astfel incat sa mearga pe
un drum serpuit prin zapada pe strazile drepte ale campiilor plate, iar mai tarziu sa observe
cum toti cei ce veneau dupa el mergeau exact pe urmele facute de el. Oamenii nu mergeau pe
strada dreapta pe care o stiau ca este acolo; se parea ca le este mai usor sa urmeze drumul
serpuit pe care il facea pana cand incepea sa-l largeasca taind unele din buclele intortocheate
in drumurile sale ulterioare catre scoala.
Constantele comportamentului sunt cele care au importanta. Aceste constante sunt
unelte pe care el le foloseste sa dea forma fenomenului si comportamentului hipnotic. Dat
fiind un anumit stimul, este util pentru el sa stie ca va urma un anumit raspuns. Sau, daca
poate evoca un anumit comportament, este important pentru el sa stie ca un alt comportament
este strans legat de el si are sanse mari sa apara. Astfel, el poate folosi un stimul ca sa induca
un anumit raspuns, iar apoi sa foloseasca acel raspuns pentru a determina, prin asociere, un alt
raspuns specific.
Situatia este apreciata subiectiv ca hipnotica cand aceste raspunsuri par sa apara fara
intentie constienta intrucat pacientii nu cunosc aceste asociatii predictibile. Pacientii nu
cunosc toate posibilitatile din propriul repertoriu comportamental. Ca atare, cand traiesc ceva
ce nu au putut prevedea (desi terapeutul poate, datorita cunoasterii asocierilor
comportamentale ale pacientului), ei presupun ca hipnoterapeutul au determinat acel lucru.
Hipnoterapeutul a aranjat in asa fel situatia comportamentala incat pacientul sa dea in mod
natural un anumit raspuns. Insa hipnoterapeutul a reusit sa “determine” raspunsul numai prin
faptul ca a stiut cum sa utilizeze structurile preexistente din matricea comportamentala a
pacientului.
De aici rezulta ca, cu cat terapeutii stiu mai multe despre legitatea comportamentului,
cu atat mai bine vor reusi sa induca raspunsurile dorite in orice situatie specifica. Cu cat
terapeutii sunt mai capabili sa observe obisnuintele specifice ale pacientilor individuali, cu
atat mai usor le va fi sa faciliteze raspunsuri specifice din partea acelor indivizi.

Exercitii de observare

1. Cauta si studiaza atent constantele de comportament al pacientilor. Aceste constante

pot varia de la maniere (particularitati) si ritualuri de a spune “Salut” si de a se adapta in

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 18

primul sau primele doua minute la sesiunea de terapie dupa tiparele obisnuite ale structurii
asociative cand vorbesc despre “probleme”. In ce masura poti observa cum se defineste o
problema a pacientului prin intermediul unui “circuit inchis de asociatii”, un model obisnuit si
invariabil de asocieri de care pacientul nu stie cum sa se desprinda? Ce interventie poti sa faci
ca sa ajuti pacientul sa se desprinda? (Rossi, 1968, 1972a, 1973a).
2. Observa in ce masura diversi pacienti sunt deschisi si disponibili de schimbare si
capabili sa te urmeze si in ce masura sunt rigizi, inchisi, indisponibili pentru schimbare – si de
fapt se asteapta ca tu sa-i urmezi. Erickson cauta “gradul de atentie la raspuns” (masura in
care o persoana este absorbita de ceea ce spune altcineva) cand evalueaza masura in care o
persoana ar fi capabila sa fie subiect hipnotic. Cu cat mai mare este gradul de atentie la
raspuns, cu atat mai bun este subiectul. Am putea de aceea presupune ca, cu cat un pacient
este mai deschis la indrumarile terapeutului si cu cat mai mare este capacitatea sa de a fi
absorbit de ceea ce spune terapeutul, cu atat mai mare va fi capacitatea sa ca subiect hipnotic.
Asta necesita ca terapeutul sa se concentreze pe aspectul de “proces”, cat si pe
“continutul” relatiei cu comportamentul pacientilor. Terapeutii ce devin adepti ai hipnoterapiei
se autoinstruiesc ca sa observe dinamica “disponibilitatii” si “supunerii” (urmarii directivelor)
in relatia de transfer-contratransfer afectiv. Cu cat mai mari sunt deschiderea si
disponibilitatea, cu atat mai mari vor fi supunerea si capacitatea de raspuns hipnotic. Ce ajuta
un pacient particular sa devina mai deschis si disponibil fata de terapeuti? Ce pot face
terapeutii ca sa devina ei insisi mai deschisi si mai disponibili pentru fiecare pacient?
Observam ca disponibilitatea si ascultarea contin un dublu sens. Cu cat terapeutii
reusesc mai bine sa raspunda la nevoile, sentimentele si viziunea asupra lumii ale pacientilor,
cu atat mai mult vor invata pacientii sa fie deschisi si disponibili sa urmeze sugestiile
terapeutice. Cu cat mai adecvat se leaga terapeutii de pacientii lor in experienta eu-tu, cu atat
mai relevante si prin urmare acceptabile vor fi intelegerea lor si sugestiile.
3. Arta practica a inducerii transei cere terapeutilor sa invete sa observe
comportamentul si sa lege sugestii de el. Ce schimbari se produc in comportamentul facial?
Se observa un tremur prealabil al pleoapelor? Daca este asa, atunci se poate sugera ca
pacientul va clipi in curand. Se incetineste reflexul de a clipi? Daca da, terapeutul poate nota
asta si sugera ca va incetini curand pana cand pleoapele se inchid in cele din urma. Cand se
observa ca pacientul tocmai a expirat, acesta este exact momentul pentru a-i sugera sa respire
profund (sa ofteze adanc). Cand se observa ca miscarile corpului incetinesc, se poate sugera
ca pacientul devine imobil si in curand va fi complet linistit si confortabil. Terapeutii pot
ajunge sa cunoasca atat de bine sugestiile incat sa asocieze automat comportamentul vadit al
pacientului cu sugestiile viitoare. Ei dezvolta treptat un debit verbal ce le permite sa vorbeasca

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 19

si sa reflecteze in vreme ce studiaza atent comportamentul pacientului pentru a determina ce
trebuie sugerat in continuare. Oricine poate practica astfel de observare atenta in multe situatii
din viata de zi cu zi. Oamenii la audiente si pasagerii dintr-un autobuz, avion sau tren pot avea
stari care sa mearga de la tensiune si alerta la transa. Invatati sa recunoasteti corelatiile de
comportament ale unor astfel de stari. La inductiile timpurii de practica, se poate invata arta
de a observa comportamentul, de a-l comenta si de a adauga sugestii ce vor anticipa si
dezvolta pe mai departe comportamentul. In sectiunile ce urmeaza vom prezenta treptat
diversele forme de sugestie hipnotica indirecta ce pot fi deprinse pe masura ce se castiga
experienta.

Constientul si inconstientul in hipnoza clinica

Erickson subliniaza anumite aspecte ale relatiilor dintre constient si inconstient si

numeroasele cai de utilizare a lor in scopuri terapeutice in activitatea sa de hipnoza clinica.
Aceasta este o tema majora prezentata in acest prim comentariu si va fi dezbatuta mai in
detaliu practic in toate sectiunile urmatoare. Noi credem ca constiinta, programata prin
atitudinile si credintele omului rationalist modern, este cumplit de limitata. S-a estimat ca, in
cel mai bun caz, cei mai multi oameni nu isi folosesc mai mult de 10% din capacitatea lor
mintala. Cei mai multi dintre noi pur si simplu nu stim cum sa ne folosim capacitatile
individuale. Sistemul nostru educational ne-a invatat doar cum sa ne ridicam la inaltimea
anumitor criterii externe de invatare. Invatam alfabetul, cum sa citim si sa scriem si deprinderi
similare. Cat de adecvate ne sunt cunostintele se apreciaza prin prisma rezultatelor la teste de
realizare standardizate mai degraba decat prin gradul in care ne utilizam propriile circuite
nervoase unice pentru scopurile noastre individuale. Sistemul nostru de educatie are putine
sau nu are inca nici un mijloc de instruire si masurare a abilitatii individului de a utiliza
propria matrice comportamentala si procese asociative unice chiar daca abilitatea sa interna
consta in esenta in creativitate si dezvoltarea personalitatii.
Constiinta este in asa fel programata incat sa raspunda standardelor exterioare comune
de realizare, in vreme ce tot ceea ce este unic pentru un individ ramane nefolosit (nu iasa la
suprafata). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a individualitatii noastre ramane inconstienta si
necunoscuta. Erickson poate sa spuna: “Este foarte important ca oamenii sa stie ca
inconstientul este mai destept decat ei. E o bogatie mai mare de material depozitat in
inconstient.”

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 20

 Pacientii au probleme deoarece programarea lor constienta le-a limitat prea mult
capacitatile lor. Solutia consta in a-i ajuta sa treaca dincolo de aceste limite ale atitudinilor
constiente pentru a-si elibera potentialul lor inconstient de rezolvare a problemelor.
Iar si iar vedem ca abordarile lui Erickson pentru inducerea transei si rezolvarea
problemelor sunt orientate de obicei catre depasirea limitelor rigide si invatate ale atitudinilor
constiente si obisnuite ale pacientului. Vom evidentia si discuta mai tarziu despre mijloacele
de “depotentializare a seturilor constiente”, “lucrul cu constiinta” si altele asemenea. Toate
aceste expresii denota acelasi efort de a elibera indivizii de limitele lor invatate. Dupa cum se
exprima Erickson atat de plastic: “Iti construiesti tehnica in jurul instructiunilor ce permit
mintii constiente sa se retraga de la sarcina si sa lase totul pe seama inconstientului.”
Pentru a atinge acest tel de eliberare a potentialelor inconstiente de limitele constiintei,
Erickson a deschis drumul abordarilor indirecte ale sugestiei hipnotice. Aceste abordari sunt
intr-un contrast marcant cu cercetarile mai vechi si cu cele recente din hipnoza, pentru care
sugestiile directe inca mai sunt considerate modalitatea terapeutica majora. Prezentarile si
comentariile ce urmeaza vor constitui o introducere treptata a acestor abordari indirecte. Atat
de complexe si de vaste sunt posibilitatile acesor abordari indirecte incat Erickson nu a reusit
niciodata sa le organizeze intr-un sistem cuprinzator; de fapt, el nu intelege intotdeauna de ce
si cum actioneaza. Abordarile indirecte astfel constituie inca un taram neexplorat, terra
incognita, pe care speram ca unii cititori il vor explora si il vor extinde in continuare in
propria lor practica de cercetare si terapeutica.

Teoria de utilizare a sugestiei hipnotice

Am subliniat recent teoria de utilizare a sugestiei hipnotice dupa cum urmeaza

(Erickson si Rossi, 1975):
“Transa e o stare speciala ce intensifica relatia terapeutica si concentreaza atentia
pacientului pe cateva realitati interioare; transa nu asigura acceptarea sugestiilor. Erickson
depinde de anumite dispozitive de comunicare … pentru a induce, mobiliza si comuta
procesele asociative si deprinderile mintale ale unui pacient in anumite directii pentru a atinge
cateodata anumite scopuri terapeutice. El crede ca sugestia hipnotica este de fapt acest proces
de evocare si utilizare a propriilor procese mentale ale unui pacient pe cai ce se situeaza in
afara sferei sale obisnuite de control intentionat sau voluntar.”
Hipnoterapeutul eficient invata sa foloseasca cuvinte, intonatii, gesturi si alte lucruri
ce trezesc propriile mecanisme mintale si procese comportamentale ale pacientului. Sugestia

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 21

hipnotica nu este un tip de magie verbala ce poate fi impusa pacientilor pentru a-i determina
sa faca orice. Sugestiile hipnotice sunt eficiente numai in masura in care pot activa, bloca sau
modifica functionarea mecanismelor si asociatiilor mentale naturale ce exista deja in mintea
pacientului. Lui Erickson ii place sa sublinieze ca sugestia hipnotica poate trezi si utiliza
potentiale ce exista deja in mintea pacientilor, dar nu poate impune ceva total strain.
Hipersugestibilitatea nu este neaparat o caracteristica a transei terapeutice asa cum o foloseste
el.
In prima sa lucrare publicata despre hipnoza (1932), Erickson a constatat ca
“hipersugestibilitatea nu a fost remarcata” ca fiind o caracteristica necesara a transei. Munca
sa cu 300 de subiecti implicati in mai multe mii de transe l-a condus la urmatoarea concluzie:
“Departe de a-i face hipersugestibili, s-a constatat ca era necesar sa se trateze foarte
delicat cu ei pentru a nu pierde cooperarea lor si s-a considerat adesea ca au dezvoltat un
negativism compensatoriu fata de hipnotizator pentru a contrabalansa orice sugestibilitate
crescuta. Subiectii instruiti sa intre intr-o transa profunda instantaneu la pocnirea degetelor
rezistau cu succes cand nu doreau sau erau mai interesati de alte proiecte… Pe scurt, pare
probabil ca, daca exista o dezvoltare a sugestibilitatii crescute, sa fie de marime neglijabila.”
Erickson nu a fost singurul care a constatat acest lucru. In recenzia sa asupra istoriei
hipnozei, Weitzenhoffer (1961, 1963, 1971) a evidentiat ca primii investigatori (cum sunt
Bertrand, Despine si Braid) nu au vazut sugestibilitatea ca pe o trasatura esentiala a transei.
Liebeault si mai ales Bernheim (1895) au fost cei care au pavat drumul pentru perceperea
hipersugestibilitatii ca pe o conditie necesara pentru a putea vorbi de hipnoza sau de transa.
Acest lucru se poate sa fi fost acceptat de investigatorii moderni de orientala experimentala
(Hull, 1933; Hilgard, 1965) deoarece se preta usor la dezvoltarea “scalelor de susceptibilitate
hipnotica”, care erau considerate necesare pentru studiul cantitativ al fenomenelor hipnotice.
Weitzenhoffer, totusi, a sustinut necesitatea explorarii conceptelor de transa si de
susceptibilitate ca pe niste probleme separate.
Pentru Erickson, transa si sugestia hipnotica sunt fenomene separate ce pot fi sau nu
asociate pentru un individ dat la un anumit moment. Din aceasta cauza, Erickson (1952) a
subliniat diferenta dintre “inducerea transei si utilizarea transei”. In activitatea sa de la
inceput, a considerat necesar sa petreaca “patru pana la opt sau chiar si mai multe ore pentru a
induce transe si a instrui subiectii sa se comporte corespunzator, inainte de a incerca
experimentarea sau terapia hipnotica.” Cele opt sedinte de lucru ale lui Erickson cu Dr. S din
volumul de fata constituie astfel un exemplu tipic de pregatire a unui subiect pentru
experienta transei. Se va vedea ca transa este un proces foarte individualizat ce poate fi trait
foarte diferit chiar si de aceeasi persoana cu ocazii diferite. In scopul terapeutic al hipnozei

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 22

clinice, totusi, ne vom axa interesul pe explorarea si facilitarea numai a unui aspect particular
al transei. Suntem interesati de acel aspect al transei in care limitele seturilor
(configuratiilor) constiente si sistemelor de credinte obisnuite ale cuiva sunt modificate
temporar astfel incat sa fie receptiv la experienta altor modele de asocieri si tipuri de
functionare mentala.
Erickson vede problema separata a sugestiei hipnotice ca pe o problema de
comunicare si utilizare. Pentru a facilita sugestia, trebuie sa invatam cum sa comunicam mai
eficient. Un obiectiv major al acestui volum este sa determine formele hipnotice de
comunicare folosite de Erickson pentru a facilita sugestia. Aceste forme hipnotice sunt
mijloace de comunicare ce faciliteaza trezirea si utilizarea propriilor asociatii, potentiale si
mecanisme mentale naturale ale pacientului pe cai considerate de obicei de pacient ca
involuntare. Sugestiile obisnuite, de zi cu zi, nehipnotice sunt urmate intrucat le-am evaluat cu
atitudinile noastre constiente obisnuite si le-am gasit a fi un ghid acceptabil pentru
comportamentul nostru si le ducem la indeplinire intr-o maniera voluntara. Sugestia hipnotica,
din contra, este diferita prin aceea ca pacientul este surprins sa constate ca experienta si
comportamentul sunt modificate intr-o maniera aparent autonoma; experienta pare sa fie in
afara simtului obisnuit de control si de autoindrumare. O experienta hipnotica clinica reusita,
atunci, este una in care transa schimba atitudinile si modurile de functionare obisnuite astfel
incat sugestii hipnotice formulate atent pot induce si utiliza alte tipare de asociatii si
potentiale ale pacientului pentru a pune in aplicare anumite scopuri terapeutice.
Abordarea de utilizare a inducerii transei (Erickson, 1958, 1959) si utilizarea
comportamentului prezentat de pacient si a simptomelor ca parte integranta a terapiei
(Erickson, 1955, 1965b) se numara printre contributiile originale ale lui Erickson in domeniul
hipnozei clinice. Aceasta abordare a utilizarii, in care se studiaza, faciliteaza si utilizeaza atent
individualitatea fiecarui pacient, este unul din modurile prin care hipnoza “clinica” difera de
abordarile standardizate ale hipnozei experimentale si de cercetare si se face de obicei in
laborator. Sta in abilitatea clinicianului sa evalueze si sa utilizeze unicitatea pacientilor
impreuna cu exigentele situatiei permanent schimbatoare din viata reala pentru a obtine cele
mai bune rezultate hipnotice si terapeutice. Abordarile utilizarii obtin rezultate tocmai pentru
ca activeaza si dezvolta pe mai departe ce se gaseste deja in mintea pacientului in loc sa
incerce sa impuna ceva din afara ce ar putea fi nepotrivit pentru individualitatea pacientului.
Cea mai mare parte a formelor indirecte ale sugestiei hipnotice inaugurate de Erickson
pentru a facilita abordarea sa a utilizarii au fost dezvoltate in practica clinica si experimentele
de teren fara avantajul unei analize detaliate sau unei validari experimentale controlalte. In
volumul de fata, de aceea, vom demara procesul analizarii unui numar al acestor forme

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 23

indirecte de sugestie hipnotica, mai intai pentru a obtine o anumita intelegere asupra aplicarii
lor practice, iar apoi pentru a propune cercetari ce vor fi necesare explorarii ulterioare a
naturii si utilizarii lor. In acest capitol vom dezbate “truismele” si “nu faci, nu stii” ca pe doua
dintre formele cele mai importante ale sugestiei hipnotice indirecte.

Truisme ce utilizeaza mecanisme mintale

Forma cea mai simpla a sugestiei este un truism – o declaratie simpla a unui fapt legat
de comportament pe care pacientul l-a intalnit atat de des incat nu il poate nega. Erickson
vorbeste adesea despre astfel de procese psihologice ca si cum ar descrie pur si simplu fapte
obiective legate de pacient. De fapt, aceste descrieri verbale pot functiona ca forme indirecte
de sugestie hipnotica cand declanseaza procese ideomotorii sau ideosenzoriale asociate ce
exista deja in mintea subiectului (Weitzenhoffer, 1957); truismul poate trezi si utiliza propriul
bagaj de experiente de viata, asociatii si mecanisme mintale ale pacientului. Orientarea
Generalizata catre Realitate (Shor, 1959) tine de obicei aceste asociatii si mecanisme mentale
subiective sub un control adecvat cand participam la conversatii obisnuite. Cand atentia este
fixata si concentrata in transa, totusi, truismele urmatoare pot efectiv sa evoce o experienta
precisa si concreta a comportamentului sugerat.

1. Cunosti deja senzatiile placute de genul caldurii solare pe piele.

2. Oricine a avut experienta miscarii capului in semn de “da” sau “nu” chiar fara
sa-si dea seama.
3. Stim ca in somn inconstientul poate visa.
4. Poti sa uiti usor visul cand te trezesti.

Experienta practica demonstreaza ca evocarea unei experiente personale a subiectului

prin intermediul unei imagini concrete dupa cum se ilustreaza in Exemplul 1 constituie o
abordare eficienta pentru evocarea experientei ideosenzoriale. “Ideea” de cald si imaginea
soarelui pe piele evoca asociatii personale din experientele trecute ce genereaza o “senzatie”
efectiva de cald pe piele. Intr-o maniera similara, amintirea unei experiente obisnuite de viata
de genul miscarii capului in semn de “da” din Exemplul 2 este o “idee” ce tinde sa trezeasca
raspunsul “motor” efectiv al miscarii capului. Astfel de procese ideomotorii si ideosenzoriale
au fost de timpuriu recunoscute ca baza a multor fenomene hipnotice (Bernheim, 1895) si pot
fi masurate usor azi cu instrumente psihofiziologice. Multe forme de feedback biologic

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 24

(Brown, 1974), spre exemplu, pot fi intelese ca raspunsuri ideosenzoriale si ideomotorii
amplificate si reintarite de instrumentatia electronica. Procesele mai cognitive de genul visului
si uitarii pot fi facilitate cand sunt sugerate prin truisme pe care subiectul obisnuit nu le poate
nega, ca in Exemplele 3 si 4. Acesta este, prin urmare, un mecanism de baza al sugestiei
hipnotice: oferim adevaruri simple ce evoca automat asociatii conditionate intr-un mod
deosebit de viu. Sugestia este un proces de evocare si utilizare a potentialelor si experientelor
de viata prezente deja in mintea subiectilor si poate aflate in afara razei lor obisnuite de
control. Sugestia terapeutica ajuta pacientii sa obtina acces sa propriile asociatii si abilitati de
a-si rezolva propria problema.

Truisme ce utilizeaza timpul

O forma deosebit de importanta de truism este cea care incorporeaza timpul. Cand
Erickson face o cerere pentru un anumit raspuns comportamental, el de obicei o tempereaza
cu timpul. El nu ar spune niciodata: “Durerea ta de cap a disparut”, intrucat s-ar putea sa nu fi
disparut, iar pacientul ar incepe, pe buna dreptate, sa incerce un sentiment de pierdere a
increderii. In schimb, Erickson transforma sugestia directa intr-un truism spunand: “Durerea
de cap va dispare curand”. Pot fi cateva secunde, minute, ore sau chiar zile. Intr-o maniera
similara, sugestiile urmatoare devin toate truisme deoarece factorul timp permite pacientilor
sa-si utilizeze propriile asociatii si experienta sa le adevereasca.

Mai devreme sau mai tarziu, mana ta va cadea [ochii sa se inchida, etc..
Durerea ta de cap [sau orice alta problema] va disparea imediat ce corpul tau va
fi pregatit sa o paraseasca.
Probabil se va intampla imediat ce vei fii pregatit. Vom da inconstientului atata
timp cat are nevoie pentru a lasa acest lucru sa se intample.

Exercitii cu truisme

1. Planificati cum truismele ce utilizeaza mecanisme mentale si timp pot fi folosite

pentru a facilita inducerea transei si o experienta a oricaruia dintre fenomenele clasice de
hipnoza.
2. Faceti acelasi lucru pentru orice functie psihologica (de exemplu, memoria,
abilitatea de invatare, simtul timpului, procesele emotionale) de care pacientul este interesat
sa o exploreze in scopuri terapeutice.

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 25

 3. Alcatuiti sugestii verbale ce pot fi folosite pentru a modifica temperatura corpului,
digestia, respiratia sau orice alta functie psihofiziologica pentru care ati fost instruiti sa o
abordati in practica profesionala. Poate ar fi bine sa scrieti mai intai aceste sugestii sub o
forma directa si apoi sa le transformati in truisme ce utilizeaza timpul si descrieri obisnuite
din viata zilnica ale proceselor psihologice si fiziologice.
4. Planificati cum truismele ce utilizeaza mecanisme mintale si timpul pot fi folosite
pentru a va ajuta sa faceti fata unor probleme clinice tipice pe care ati fost instruit sa le
abordati.

Nu faci, nu stii

Un aspect de baza al experientei transei este permiterea derularii de la sine a

proceselor mentale. Cerem subiectului sa “se relaxeze si sa lase lucrurile in voia lor”. A nu
face este astfel o forma de baza a sugestiei hipnotice indirecte ce are o valoare particulara in
inducerea transei. Cei mai multi oameni nu stiu ca cele mai multe procese mentale sunt
autonome. Ei cred ca gandesc conducand si orientand propriile procese asociative. Si intr-o
anumita masura asa este. Insa au o surpriza placuta cand se relaxeaza si constata ca asociatiile,
senzatiile, perceptiile, miscarile si mecanismele mintale se pot desfasura chiar si singure.
Acest flux autonom al experientei necontrolate (neindrumate) este un mod simplu de a defini
transa. Sugestia hipnotica intra in joc cand indrumarile terapeutului au o influenta
semnificativa in facilitarea manifestarii acestui flux autonom intr-o directie sau alta.
Cand un om este relaxat, predominant este sistemul parasimpatic, iar omul este
predispus fiziologic sa nu faca mai degraba decat sa faca vreun efort activ pentru a indeplini
ceva. Din aceasta cauza, este foarte usor sa accepti urmatoarele sugestii de a nu face in fazele
initiale ale inducerii transei.

Nu trebuie sa vorbesti, sa te misti sau sa faci nici un fel de efort. Nici macar nu
trebuie sa-ti tii ochii deschisi.
Nu trebuie sa te deranjezi incercand sa ma asculti deoarece inconstientul tau
poate sa faca asta si sa raspunda el insusi.
Oamenii pot sa doarma si sa nu stie ca dorm.
Ei pot sa viseze si sa nu-si aminteasca ce au visat.

A nu face este o conditie esentiala pentru cele mai multe experiente hipnotice. Cele
mai multe fenomene hipnotice pot fi traite prin relaxare pana in punctul in care renuntam pur

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 26

si simplu la tiparele noastre obisnuite de control si autoghidare. Acesta este opusul situatiei
obisnuite din viata zilnica, cand facem eforturi concentrate ca sa ne amintim. In transa suntem
felicitati pentru uitare (amnezie hipnotica). In viata normala, suntem obligati sa acordam
atentie; in transa suntem aplaudati daca permitem mintii sa rataceasca (reverie, vis hipnotic).
In activitatea de zi cu zi suntem fortati sa actionam potrivit varstei noastre; in transa obtinem
succes permitand pur si simplu o regresie confortabila de varsta. In viata normala, facem
continuu eforturi sustinute pentru a obtine perceptii veridice; in transa permitem aparitia unor
deformari senzoriale si perceptuale si chiar ne lasam in voia halucinatiilor. Din acest punct de
vedere putem intelege cum este intr-adevar mult mai usor si mai placut sa traim o stare de
transa decat sa facem efortul substantial necesar pentru a sta in mod normal treaz!
Astfel, indrumarea initiala a lui Erickson in instruirea transei consta in ajutarea
subiectului sa aiba o experienta confortabila in a nu face. Frecvent acest lucru poate fi
experimentat ca pe o pierdere momentana a abilitatilor puse de obicei in practica intr-o
maniera automata si inconstienta. Subiectii pot sa-si piarda abilitatea de a sta in picioare sau
de a tine o mana pe coapsa. Ei pot pierde abilitatea de a-si concentra privirile si de a vedea
clar; pot pierde abilitatea de a vorbi. Cat de des in viata zilnica spunem: “Am stat acolo ca un
idiot, incapabil sa spun ceva sau sa gandesc in acea situatie”. Acesta este un exemplu de
transa obisnuita din viata de zi cu zi, in care pentru o clipa am fost pierduti in a nu face.
Strans legat de a nu face este a nu stii. In viata zilnica trebuie sa cheltuim continuu
energie si efort pentru a stii. Cat de placut este atunci sa gasim o situatie in care sa ne putem
relaxa si sa nu trebuiasca sa stim. Ce usurare! Cei mai multi subiecti pot sa astepte experienta
transei ca pe o eliberare de curand gasita de la solicitarile lumii. Ei chiar nu trebuie sa stie sau
sa faca nimic; inconstientul se poate descurca si singur.
Pentru a ajuta subiectii sa inteleaga asta, Erickson ofera frecvent o discutie (prelegere)
de preinductie despre constient si inconstient – sau partea “din fata” si cea “din spate” ale
mintii. El subliniaza cum inconstientul este capabil de obicei sa regleze corpul (respiratie,
bataile inimii, toate procesele fiziologice) si mintea, toate prin el insusi. Intr-adevar, oamenii
au deseori probleme intrucat mintea lor constienta incearca sa faca ceva ce inconstientul poate
face mai bine. El vorbeste despre pruncie si copilarie cand omul este “natural” si nu stie. La
un moment dat cineva nu stia cum sa mearga sau sa vorbeasca sau chiar sa descifreze
impresiile vizuale si auditive. Acel om nu stia ca mana ii apartinea, ca atunci cand se observa
ca pruncii incearca sa-si atinga mana dreapta cu mana lor dreapta.
Erickson prezinta deseori puzzle-uri si sarcini inselatoare pentru a dovedi cat de
amuzant poate fi cand cineva nu stie. El intreaba daca o persoana stie daca foloseste degetul
mare de la mana stanga (stangaci) sau dreapta (dreptaci). Putini oameni stiu. Apoi le cere

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 27

oamenilor sa-si puna mainile in spatele capului si sa-si incruciseze degetele. Subiectii isi aduc
apoi mainile impreunate in poala pentru a vedea daca degetul mare de la mana stanga sau
dreapta este deasupra; acesta este degetul mare dominant. Erickson subliniaza apoi cum
inconstientul pacientilor, corpul lor, a stiut asta toata viata desi mintea lor constienta nu stia.
Cu multe anecdote, povestiri si aspecte interesante legate de comportament, el pune temelia
ajutorarii pacientilor sa inteleaga si sa aprecieze faptul ca inconstientul stie mai multe , iar
constientul poate fi de cel mai mare folos pur si simplu bazandu-se pe inconstient in
indeplinirea activitatilor. Acest lucru permite subiectilor sa adopte un set receptiv si de
acceptare prin care devin mai sensibili la propriile procese interne, ca si la sugestiile
terapeutului.

Exercitii cu a nu face si a nu stii

1. Practicati schimbarea sugestiilor directe si fara echivoc in sugestii indirecte de

forma “nu trebuie”. Spre exemplu, in loc de “Stai asezat si linistit cu ochii inchisi”, puteti
spune “Nu trebuie sa te misti sau macar sa te deranjezi sa-ti tii ochii deschisi”, sau “Poti sa
stai pur si simplu confortabil si linistit si sa nu deranjezi cu nimic”.
2. Formulati sugestii pentru a nu face si a nu stii potrivite cu inducerea si pastrarea
transei.
3. Formulati sugestii pentru “a nu face” ce vor determina fenomene hipnotice
interesante (a) (catalepsie, anestezie, regresia varstei, etc.) si vor atinge scopuri
psihoterapeutice (vindecarea fobiilor, compulsiilor, a unor obiceiuri ca roaderea unghiilor,
fumatul, supraalimentarea; inetelegerea de sine, etc.).

Consecintele negative ale hipnozei impropriu sau incorect aplicate 28