Propun o intrare intr-un tesut al orasului Bucuresti, o zona mai calma din punct de vedere al

fragmentarii si al contrastelor, mai précis zona Floreasca. Ne aflam undeva la marginea Parcului
Floreasca, unde se gasesc locuinte insiruite cu fata catre parc si intre care isi fac loc doua
locuinte ce nu pot trece neobservate. Ambele sunt configurate pentru o familie, ocupand o
suprafata destul de mica in cadrul zonei, fiind ceva mai inguste decat restul caselor si se arata
cu o “incredere” ce le pune in fata altor constructii satelite. In cele ce vor urma voi pune aceste
doua locuinte una langa alta pentru a gasi asemanari si diferente care sa le contureze
trasaturile dominante.

Prima locuinta se afla pe strada Nicolae Constantinescu, langa Muzeul Memorial George
Calinescu, o zona cu un puternic impact istoric ce nu se reflecta si in arhitectura abordata de
proiectant (atunci) cand a inceput constructia locuintei. La prima vedere am gasit aceasta
locuinta ca fiind “agresiva” din mai multe unghiuri si voi explica in cele ce urmeaza de ce. In
primul rand, din punct de vedere estetic aceasta iese din context prin cromatica cu care este
tratata si materialele ieftine, “la indemana” cu care aceasta si-a format invelisul si care isi pune
amprenta intr-un mod direct in zona in care este amplasata. Din cauza faptului ca aceasta
locuinta a suferit mutatii aplicate direct de investitor, care si-a dorit o locuinta care sa iasa din
linia vecinilor…ceva inedit, ne confruntam cu o situatie foarte des intalnita in Bucuresti in care
se construieste punctual. Avand o inaltime de doua etaje cu mansarda incepe sa se observe
incoerenta arhitecturala si lipsa logicii structurale prin incercarea unor “artificii”, gratuitati ce
apar in incercarea de a se remarca, cum ar fi continuarea structurii ce acopera terasa prin
peretele din fatada.

Dupa caracterizarea primului meu dialog cu unul dintre cetateni ai zonei, voi trece cu cateva
strazi mai jos pe strada Aviator Protopopescu, exact la limita fondului construit cu parcul, unde
rasare o cladire care poarta o imbracaminte splendida de caramida alba si isi arata cu trufie cele
trei arce de la primul etaj. Pret de ceva timp am inceput sa fac o lectura a constructiei,
observand limbajul parca din zone mai sudice de pe continent, fascinat fiind de puterea
materialelor care au fost folosite de proiectant si de faptul ca acestea se afla exact la limita
dintre simplitate, frumusete, claritate si sufocare, fragmentare.

Pe parcela din dreapta casei nu se poate sa nu observ o constructie cu un puternic aer

mediteranean cu o panta scazuta a acoperisului, olane aramii si prezenta vegetatiei in curtea de
dimensiuni apreciabile.

Cu o asa prezenta in jurul sau, era de asteptat ca proiectantul sa fie rabdator cu intelegerea
spatiului inconjurator si sa reuseasca sa negocieze foarte bine cu fondul existent atunci cand a
inceput ca proiectul sa infloreasca. Inaltimea casei este de doua etaje plus o mansarda ce se
incheie cu o invelitoare metalica de culoare inchisa, care se poate observa si la rama ferestrelor.
Caramida ofera un aspect curat constructiei si pune in valoare golurile din cauza faptului ca se
naste un contrast in imediata lor apropiere. La prima vedere am fost tentat sa cataloghez
aceasta constructive ca fiind una noua, construita de la zero, pe un teren destul de ingust, o
provocare care ii revine proiectantului, insa dupa o analiza mai in detaliu se pare ca acest finit
este rezultatul unei interventii pe o cladire existent ce a suferit pe langa o schimbare “la fata” o
extindere ce se justifica din cauza faptului ca terenul este ingust.

Accesul se realizeasa in partea stanga ce da intr-un culoar de trecere care pregateste

schimbarea de atmosfera de la spatiul public la cel privat. Prezenta unui balcon destul de
generos la partea superioara,invelit cu sipci de lemn , este un semn ca s-a dorit si o comunicare
cu strada si cu contextul in care se afla constructia.

Prezenta unei zone verzi in imediata vecinatate ,de o suprafata destul de insemnata in cadrul
tesutului, este un punct forte de care beneficiaza locuitorii.

Punand cap la cap aceste doua locuinte, atat de asemanatoare ca program si totusi atat de
diferite din punct de vedere aritectural observam mutatia ce apare in oras prin expresia fiecarui
individ ce isi pune amprenta mai rau sau mai bine asupra fondului in care se amplaseaza.

Cele doua case arata faptul ca acolo unde se afla un proiectant ce se lasa usor influentat de
catre investitor din diferite motive se poate naste o ruptura la nivel urban, insa acolo unde
intervine un proiectant cu capacitate de intelegere a spatiului inconjurator, se poate insera fara
sa modifice atmosfera locului o arhitectura de calitate care sa ofere un plus de valoare zonei.